Dupa zile pline…

Bine v-am gasit si bine m-am regasit!

Nu am mai postat pentru ca am fost liber si m-am ocupat cu alte treburi. Mai intai am alergat in trei zile, peste 100 km prin Bucegi dupa ce contabilizasem inainte de asta 5 zile consecutive de mers pe munte. Asta a fost pentru maratonul din muntii Ciucas de pe 3 septembrie.

Am fost sunat de un prieten, asta inainte, cand mai luam telefonul cu mine, ca la Predeal incepe o competitie renumita, tot pe 3 septembrie si anume MTB Trophy, mountain-bike, era si mult mai aproape de casa, asa ca ma cam incanta ideea de a merge acolo in detrimentul maratonului din Ciucas. Cand am aflat ca printre organizatori sunt si Garda de Mediu Brasov am renuntat. Prefer sa alerg la maraton decat sa merg la un concurs unde sunt si ei organizatori.

Oamenii acestia mi-au trimis pe mail o adresa si striga antivirusul de mamă-mamă. Le-am zis sa trimita alt mail ca mi-au atasat si surprize nedorite dar si-au vazut de ale lor. M-am gandit ca poate documentul are dubla extensie si il vede virus, antivirusul. Cu aproape orice antivirus nu am reusit sa vad documentul.

Cred ca ei au mers pe daca ţine-ţine daca nu tot e bine.

Valea Bucsoiului

Si au trecut zilele astea prea repede. Pe multi care i-am auzit se vaitau de soare, ca hai mai la umbra, ca nu mai ploua. Eu vreau sa fie cat mai mult soare, sa mai fie vremea asa si in septembrie. Pe aici pe la munte zilele caniculare intr-un an de zile nu sunt prea multe si gasesc ridicol sa cauti unde este umbra sa te adapostesti. Am mers prin soare ore bune, asa, sa ma incarc eu cu radiatii…

Am dat seara si ture prin parc cu copii celor de pe la blocuri, cu sotia si alte femei insarcinate. M-a luat capul cand am vazut cum se pregatesc, ce vorbesc, ce planuri are fiecare, asa ca la o discutie nu pot sta mai mult de un minut. Si…revin eu cu ceva interesant, mai intai sa zic de prieteni.

Am niste prieteni unul si unul. Am mers intr-o excursie cu ei, superba, pe la cabana Malaiesti, a fost atat de frumos incat nu am cuvinte sa o descriu. La sfarsit am incheiat cu un gratar pe o vale, glume, poze, peisaje, o excursie ca o poveste ce te indeamna mereu la visare infinita.

Parca cineva stia ca zilele acestea nu vreau sa fac altceva decat sa ma relaxez, sa fac altceva si le-a potrivit cum nici eu daca as fi stat luni de zile la programat, nu as fi reusit. M-am intalnit cu un calugar, ce bucurie pe omul asta cand m-a vazut, ne-am dus pe la el, ca mai eram cu cineva, discutii, amintiri si nelipsita coliva.

Apoi in timpul unei alergari ne-am oprit la o cabana. Cum nu venea sa ne intrebe nimeni ce dorim m-am dus inauntru. Asteptam la bar, nimeni si pe acolo. Vine barmanul cred ca el era, trebaluieste pe acolo, nu ma baga in seama, il fac atent, el zice imediat, dar nu era deloc imediat, liniste totala in cabana, nerabdarea mea urca de la secunda la secunda…la scurt timp cade din tavan, undeva la 4 metri mai in spatele meu, o statueta prinsa de grinzile tavanului ca sa faca decorul mai interesant. Se sparge in multe bucati, barmanul sare speriat de dupa bar, se uita la ce a cazut, la mine. Eu i zic ca s-a dus…ma serveste cu ce-i cer, imi spune „Frate, esti plin de energie negativa”. Il credeam si eu dupa 25 de km de alergare montana aproape continua si de stat aiurea dupa el, nu aveam cum sa fiu altfel, acum energie negativa, pozitiva, nu mai conta.

Porumbei la Malaiesti

Vandalii

Masa Ciobanului si Vf.cu Dor

Am fugit sa pescuim fara autorizatie, dar in afara de un Somn de cateva ore pe marginea apei altceva nu s-a prea prins. Am cules din nou afine cateva kilograme pe care le-am dat unui prieten suferind, pe degeaba, si altele nu mai gasesc decat la anul, dar macar mai fac si eu cate o fapta mica, buna.

…. Mergeam la un prieten dupa o zi faina dar cu o dupa amiaza printre burtici de femei, si cand sa trec o strada ma opresc ca venea o masina. Masina se opreste si ea. Ma gandesc ca poate astepta sa trec eu. Ma uit si zic „ce mama naibii?” cu ideea ca pe o simpla strada nu se da prioritate, nu sunt semne de circulatie. Nici nu ma uit cine e la volan ca nu recunoscusem nr si plec mai departe ca berbecul.

Aud un fluierat si o voce: „Ma, nu mai bagi lumea in seama?”.

Mda, tipa care conducea era o prietena de multi ani, nu mai vorbisem de cateva saptamani. Politeturi, mi-a zis ca avea de gand sa ma sune mai tarziu, eu i-am zis ca de ce sa mint dar eu nu aveam de gand sa o sun. Clar ca ceva nu functiona in capul meu cum trebuie.

Dupa ce am auzit ca tot nesuferit am ramas, am plecat cu ea spre acel prieten la care nu am mai ajuns nici in ziua de astazi. Bai Marius, acum ce sa mai zic? El a venit si la 10 seara dupa mine crezand ca s-a intamplat cine stie ce…pur si simplu nu am ce sa mai spun.

Am stat pe o banca prin Busteni de vorba si dupa „Ce-ai mai facut, Ce-am mai facut, Eu bine, tu tot bine” a urmat ceva interesant.

Avea ea o idee. De obicei cand o femeie are o idee trebuie sa fii foarte atent, ca ideea are ramificatii, dedesubturi, in fine o idee este de fapt o suma de ganduri, asta este din cugetarile mele asupra vietii. Care era ideea?

„Sa ne dam cu barca”

Acum nu stiu ce ar crede altcineva. Dar eu cam obosit de atatea discutii si zile pline, stand pe banca langa una de 36 de ani, nemaritata, si care arata foarte bine, fara sa cunosc vreun astfel de loc de agrement prin Valea Prahovei, m-am gandit evident la cu totul altceva. Ma costa ceva ca spun ce cred? Uneori da, alteori nu…

Cand am auzit-o ca are totul pregatit m-au trecut toate transpiratiile. I-am zis ca nu e o idee buna. Dar ea insista ca nu stiu eu ca vroiam asta demult, ca am scris pe blog.

M-a bagat in ceaţă repede, eu nu-mi aminteam sa fi vrut asta demult si sa fi scris si pe blog. I-am zis ca nu inteleg nimic, ce sa inteleaga barbatii, e mai greu…

„Mergem pe Bolboci” m-a luminat ea. „Tu ce-ai inteles?”

Ce sa-i spun decat ca am inteles ca mergem cu o altfel de barca. Eram praf cu capul…

Cum ea vroia acum si acum insemna ora 18 m-a cam pus pe ganduri. Cand or auzi toti ca plec cu Mary pe lacul Bolboci, adica peste munte sa ne dam cu barca seara, e clar ce se va spune. Telefonul era acasa, rucsacul la fel, nu stiu daca sunt multe persoane care sa ma faca sa plec de acasa fara o pregatire prealabila. Dar cu Mary mai facusem nebunii d-astea, prin Bucuresti, pe la cetatea Fagarasului. Cateva argumente ca are o barca pneumatica, pe care a umflat-o si a tinut-o 24 ore asa sa vada daca nu rasufla pe undeva, vasle, colaci, alte prostii, si gata am fost de acord sa mergem. Am adus vorba ca o sa fie frig mai tarziu, am luat niste haine, bine erau ale ei, un sac de dormit de vara pentru mine, oricum am fost terorizat toata seara de gandul ca mi se impregneaza parfumul ei in haine si acasa pot aparea discutii. Cand unele lucruri sunt prea evidente nu te mai crede nimeni oricata incredere ar avea in tine.

Si uite asa am ajuns sa luam curba dupa curba pe drumul asfaltat de pe Dichiu. Stiam un loc mai plat de unde nu esti observat imediat de cei care au in grija lacul, aproape se inserase. A intrebat ea daca o sa avem probleme cu cineva, i-am zis ca nu o sa avem probleme cu nimeni, e mult pana ma convinge cineva cu argumente ca un lucru este bun sau rau, ca apoi ma descurc eu…

Am umflat barca pe apa ca mi-era teama sa nu o intepam in vreo creanga, mai reeditam naibii Titanicul pe acolo, oricum daca ai cazut in apa o patesti. Daca nu stii sa inoti te ineci, daca stii sa inoti si nu esti la cativa metri de mal, iti sta inima asa de rece este apa, deznodamantul este acelasi. Am navigat pe tot lacul, clasicii români de la cabana Bolboci fluierau dupa noi, ne-am uitat dupa pesti cu lanterna, la stele ca era cerul superb, la umbrele de pe marginile lacului. Desi am vazut lacul de sute de ori nu am crezut ca este asa de mare, vin si pasari ce dorm seara pe lac. Ne-am intrebat daca ursii prind pesti pe la marginea lacului, era asa de liniste incat uneori abia sopteam. Nu ne-am apropiat prea mult de maluri pentru ca in unele locuri ies trunchiuri de copaci de sub apa si poate esuam pe acolo. Oricum mi-a zis ca nu are curaj cu altcineva sa faca nebunia asta, mi-au mai zis si prietenii sambata ca langa mine se simt in siguranta, m-au terminat toti cu siguranta data de mine…

Acasa am ajuns tarziu, trei ore cel putin am stat numai pe lac. Explicatia data de mine „Am fost cu Mary cu barca pe lacul Bolboci”, „La ora asta?” „Daca alta mai potrivita nu am gasit. Acum spre seara ne-am gandit”, „Cand te intalnesti cu fata asta faci toate tampeniile posibile, ia sa nu te mai intalnesti cu ea. De ce nu te-ai dus cu Razvan, sau Mihai, sau cu cei de la Sinaia?”. „Pai Razvan e la Brasov, Mihai e ocupat cu maica-sa ca e la spital, ceilalti nu au barca si nu ar fi venit”, „Si avea ea barca?”, „Da”, „Si tu te-ai dus imediat cand ai auzit”, „Imediat”, „Ce ma fac cu tine, ca nu mai d-astea faci”, „Parca fac numai d-astea”, „Nu aveti minte sa va plimbati in miezul noptii cu barca pe Bolboci. Stiu prietenii tai de munte ce faci tu cu ea cand va intalniti?”, „E stiu, de ce sa stie?”, „Sper ca nu mergi si maine?”

Nu i-am spus ca eu stabilisem deja sa plecam pe la 10 dimineata. Dar nu am mai plecat la niciun 10 dimineata. Pana la urma tot am plecat dar mai tarziu, cu voia ei ca asa e bine. Cu barca seara pe Bolboci este cel mai fain lucru care l-am facut in ultima vreme, merita incercat.

Comandamentul aerian

Deci asta e o scurta trecere in revista, si concluzia mea dupa cele intamplate, ca daca neuronii se invart mai mult sau mai putin in gol nu este asa important. Important este ca produc idei, ganduri, concluzii. Bineinteles, duminica fugeam pe la Masa Ciobanului si Coltii lui Barbes dupa ceva, dar cu detalii altadata, dupa ce am iesit de pe lac a doua oara, ne-au prins oamenii legii, ca nu e voie, ca amenda este atat, dar ne cunosteam, si bine, bine, multumim si mai vorbim.

Ne vor prinde sigur si data viitoare, care nu va fi prea curand, pentru ca lucrurile trebuie sa se mai linisteasca. Este un plan sa mergem sa facem gratar noaptea, dar nu oriunde ci tocmai acolo unde nu trebuie…la Podu cu Florile. Adica sa mergem cu niste lemne in portbagaj pe drum ca pana in varf este drum, aprindem focul si Voila!!! Vom fi vazuti de cam toata lumea de pe la cabanele Bucegilor. Si din asta nu mai scapam…e clar a cui este ideea, dar eu zic sa o reanalizam temeinic, ca este prea-prea.

Cand citesc ce am scris ma ia rasul, si imi vin in minte vorbele unui bun prieten din liceu, cu care alerg pe la maratoane: „Gabriel, nebunu’naibii”…dar daca radeti de ce scriu si unii dintre voi mai merg si cu mine pe munte, nu inseamna decat ca si voi sunteti la fel ca mine, sau nu…

16 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Frumoasa poveste, insa partea cu Bolbociul noaptea e punctul culminant! Nu am fost niciodata pe apa noaptea, cred ca e un sentiment….cel putin ciudat! La mare am inotat pe intuneric si nu pot spune ca e o experienta dupa care sa ma dau in vant 😀

    Apreciază

    1. Este fara cuvinte noaptea pe lac, vant usor, liniste, din cand in cand un peste mai face zgomot…este de neuitat, dar nu sa mergi seara de seara 🙂

      Apreciază

  2. oanaclara spune:

    😀 Mai cunosc o persoana cam la fel de nebuna. Bine ca nu am cui da explicatii acasa!

    Apreciază

    1. Mai Oana pai vezi ca de aceea nu am intrat noi in conflict de peste un an de zile :)))

      Apreciază

      1. oanaclara spune:

        Si dupa ce am postat comentariul, am realizat ca nu te-am felicitat. 🙂
        Mos Craciun iti aduce un cadou special.
        Cand ne incolonam sa venim la botez? 🙂

        Apreciază

        1. Multumesc, sa nu fie chiar de Craciun, sa fie pana sau intre Craciun si Revelion. Te anunt de botez evident :))

          Apreciază

      2. oanaclara spune:

        E cand vrea Doamne-Doamne. 🙂

        Apreciază

        1. Asa este, nu este dupa noi.

          Apreciază

  3. Anna Dinut spune:

    Prietene, sti cumva cum se numeste floarea acea mare – pe care ai si fotografiat-o??? Am vazut si eu asa ceva acum vreo zece ani la Varful cu Dor, ocolind de la Cota 2000 spre Piatra arsa pe la dreapta, pe versant.

    Apreciază

    1. Ana, i cunosc denumirea populara care este neimportanta, il consult pe biologul Parcului si iti spun cu exactitate tot ce vrei despre planta asta. Adica el, e cel mai bun in domeniul florei din Bucegi. Oricum floarea este greu de cules are multi tepi.

      Apreciază

    2. Floarea se numeste Carlina Acaulis, popular are multe denumiri…idioate majoritatea 🙂 Profesorul Miki mi-a raspuns la intrebare in 2 secunde, e foarte bun 🙂

      Apreciază

      1. oanaclara spune:

        Denumiri populare: Turta , Ciurul zânelor, Carul zânelor, Marul-ciobanului, Painea babei. 🙂 Am vazut denumiri si mai trasnite decat astea. E planta medicinala.
        Denumirea stiintifica vine de la Carol cel Mare. Se spune ca acesta ar fi scapat de ciuma cu ajutorul ei.

        Apreciază

        1. Asta nu stiam, mereu inveti cate ceva, multumesc.

          Apreciază

  4. fosile spune:

    Nici tu nu esti tocmai normal,dar e bine.
    Ca n-aveam neaparata nevoie sa fiu insotit cind ma apuca duca,dar cu unul ca tine (cum e prietenul meu) pot traversa planeta pe jos,sa bem o cafea in Tara de Foc,fara sa ne intrebam de ce.
    Bravo!
    Sper sa te inteleaga in continuare sotia ta.
    Mult bine!

    Apreciază

    1. Ce sa facem, pe unii dintre noi ne mai apuca asa :)) Dar asta face viata mai interesanta 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.