Din muntii Baiului pe Valea Cerbului

Ieri…ce zi 🙂

Am plecat eu in muntii Baiului, nu singur, cu un prieten si cativa amici. Ei sa culeaga afine, eu si cu altele pe langa culesul afinelor. Ce se intamplase? Prin telefon stabilisem cu un cioban pe care il stiam de prin luna iunie sa cumpar niste branza. Treaba este ca prin luna iunie cand umblam pe acesti munti dadusem intamplator peste cioban pe drum. Din vorba in vorba, am ramas la stadiul de cunostinte.

Din iunie am mai fost pe munte de cateva ori, m-am mai intalnit cu el, i mai dadeam una alta, cine isi inchipuie ca ciobanii sunt toti bogati se cam inseala. Si am plecat eu ieri cu un rucsac mare, noroc ca este doar drum forestier si nu pante mari. Ciobanul ma astepta cu doi burdufi de branza pe care nu vroia decat ce imi ceruse prin telefon, adica un bax de bere de 2,5 litri. Pe bere platisem in jur de 40 de lei, branza doar 1 kg era 25 lei, ce aveam atingea 100 lei. Totusi abia la intoarcere am luat burdufii, unul deja la ora asta este in Oltenia 🙂

Si apoi ne-am dus la cules de afine. Din varful muntelui am privit spre Azuga. Fiecare panta era presarata de oameni. Mai aproape de noi niste persoane carau lespezi de piatra cu o roaba pana la o caruta, apoi caruta urca in serpentine pana intr-o culme unde se depozita piatra. Ce munca titanica…

Eu am zis sa mergem langa cei care transportau piatra pe versantul unde lucreaza acestia, deoarece culegatorii de afine nu veneau pentru ca presupuneau ca nu sunt afine, devreme ce se cara piatra. Logica mea nu a fost pe placul amicilor care au pornit acolo unde mai erau si alti culegatori. Noi ne-am dus spre cei cu piatra. Nu a fost nevoie sa coboram prea mult…erau destule afine. Afinele nu se aduna bob cu bob, ci cun fel de faras/pieptene de metal se perie tufisul, dupa care in cutia metalica raman fructele. Erau atat de multe incat prietenul cu care eram s-a plictisit si s-a culcat prin iarba :))) Cand s-a trezit eu aveam 5 kg stranse. Am mai cules o ora si am plecat…ceilalti doi amici tot strabatand versant dupa versant nu au strans mai mult de 1,5 kg de fiecare. Era de asteptat cu atatia oameni de profesie pe acolo.

Acasa am impartit afinele, unele au ajuns la o cunostinta si asa am recuperat banii dati pe berea ciobanului, iar restul la rece. Deci cu putin efort si inspiratie, intr-o zi am cules si afine si branza, fara cheltuieli.

Azi…un eveniment in familie. Dupa banalitati si vizite si vorbe si discutii despre vreme si mersul societatii am scapat in sfarsit la o iesire in natura. Am pornit cu totii pe Valea Cerbului la un gratar. Mai ne trebuiau micii si pastrama. Si nelipsitele vorbe ale mamelor grijulii:

„Trebuie sa luam ceva proaspat poate vor si copii”…si uite asa ma intrebam eu cine are carne proaspata pentru gratar. Petrecaretii au pornit spre Valea Cerbului eu dupa mici si pastrama. Dupa 15 minute suna telefonul si asa am aflat ca am scapat de cautat pastrama, pe care chiar nu stiam de unde sa iau. Apoi micii…

Ajung la un magazin de incredere, vad, miros, era ok, persoana care vindea pune micii intr-o punga si i intinde catre mine. Intreb cat face, intind niste bancnote cam cat estimasem eu…dar : „Nu, nu, a zis seful sa nu va iau banii”. Nimic, omul nu vroia sa ia banii si pace. Dupa un multumesc zapacit ma grabesc si aproape de padure i ajung din urma.

Cu ideea ca o minciuna este o problema in plus pe viitor i spun sotiei cand m-a intrebat ca nu am platit micii. Nevasta-mea care nu rezoneaza cu mine in unele chestii montane, si sta mereu cu teama ca cine stie ce voi pati, imi spune sa ma potolesc, a inceput: „Cine stie ce ai mai facut, de unde il cunosti pe omul acela” d-astea.

Depasim impasul, gasim un loc potrivit de intins la iarba verde cu vatra de foc, dincolo de apa Vaii Cerbului, pe care am trecut-o descaltandu-ne. Eram langa padure, si nu ne instalasem bine ca o doamna, tipar clasic, a inceput: „E voie sa facem focul aici? Daca dam foc la padure”. Eu i raspund „Nu e voie nicaieri, dar nimeni nu a fost amendat aici, totul este sub control”. Apoi „Baiatul meu nu poate sa urce dupa lemne”, era vorba de un urcus de 20-30 m…”Ba poate, nu-i subminati vointa de pe acum, ca nu poate una sau alta”. Dupa aceea, vreascurile au fost prea grele pentru baiat, uite colo un padurar, prin iarba ce insecte or fi…pana la urma am „linistit-o” spunandu-i sa mai taca din gura ca de aceea nu se marita a doua oara.

Super pe Valea Cerbului, cu bune cu rele. Nu este nimeni care sa-i amendeze pe cei care arunca gunoaiele la intamplare. „Turistii” opresc pur si simplu masinile si arunca sacul cu gunoi pe marginea drumului. Intre timp aparuse o masina cu inghetata, ca pe timpuri cand eram mic. Si acum aceiasi atmosfera ca odinioara, copii strigau: „Masina cu inghetata! Masina cu inghetata!”. Spre disperarea celor cu care eram le-am dat bani copiilor sa fuga sa-si cumpere inghetata. Si alergau copiii desculti prin apa ca sa ajunga la drum unde stationa masina, apoi iar fuga-fuga prin apa spre disperarea unora ca vor prinde o raceala si spre multumirea mea 🙂

Masina cu inghetata 🙂

Primii au inceput sa se faca micii. Multi spun ca nu sunt buni, ca nu stiu ce si nu stiu cum, eu cand poftesc mici nu prea pot sa ma abtin, este ca si cu prajiturile, sunt primul 🙂

Frumos este sa stai langa un foc sanatos, din lemne de fag nu din orice putregaie gasite

In timpul gratarului apare o dacie, Papucul romanesc, plina cu pepeni, ardei, alte legume. Soferul striga de zor „Hai la pepeni, hai la pepeni!”. Nu am mai dat startul ca la inghetata ca nu avea rost :)))). Oricum rudele, prietenii rudelor, se mirau de orice. Cand au vazut ca baiatul meu fuge pe pantele padurii ca o veverita printre buturugi si copaci s-au pus pe ganduri 🙂 Daca le spuneam ca la 7 ani alearga un kilometru fara probleme si in cateva minute cine stie ce mai credeau.

Dupa ce am luat totul de pe gratar si am reaprins focul, m-am intins pe sacul de dormit care era desfacut si am adormit. Copii au facut poze cu aparatul meu, mi-au pus un carabus pe spate chipurile sa ma gadile dar biata insecta nu intelegea de ce a fost prinsa…noroc cu nevasta-mea ca m-a trezit la timp altfel faceam si insolatie. Oricum am spatele cam rosu :))) dar a fost o zi reusita. Am plecat ca venisera doua familii de prin Ialomita nu departe de noi si nevestele, niste slabute pe la 100 kg simulau miscari de dans, barbatii dadeau din maini, iar dintr-o masina se auzea o manea. Era ceva ca o concluzie cu ce s-a ales nu stiu cine in viata, cu mancare, bautura si femei. Caraghiosi de inculti…la munca fir-ati ai naibii de complexati :)))

Un altfel de gratar

Un tractoras cu remorci face curse pe Valea Cerbului. Pentru cativa lei de la gara din Busteni ajungi pana la cabana Gura Diham