Mogosoaia, intr-o zi de iunie

Din nou pe la Mogosoaia. Ultima oara am fost acum un an, cand erau infloriti irisii si exista o anumita atmosfera.

Am revenit pentru ca baiatul cel mic, voia sa mearga la plimbare cu… barca 🙂 Cum la Brasov pe lacul Noua am mai fost, cum el incheiase scoala cu 3 diplome din care 2 de premiul II la etape judetene, medalie etc, fiind deci mai multe motive 🙂 a trebuit sa caut o solutie.

La Mogosoaia poti sa faci o multime de chestii, plus ca e un parc urias si cel mic cunoaste povestea Marthei Bibescu si a lui George Valentin Bibescu…

Poate ca trecuse vremea irisilor dar am prins timpul trandafirilor.

Parcul dendrologic din Chitila, realizat cu fonduri europene.

Stejarul plantat cu ocazia Centenarului, langa parcul din Mogosoaia.

Scoici si pesti

Acolo am facut un popas mai tarziu. Intai am mers sa vedem fostul palat al Marthei Bibescu.

Casute si terase la intrarea in parc.

Aleea cea mai lunga din acest parc. Cu multe ghivece de flori, banci, cosuri de gunoi, iarba cosita. In diferite puncte ale parcului, parintii organizau micutilor zile de nastere  cu tot felul de invitati surpriza 🙂

Ajungem in zona palatului. La biserica unde este inmormantat sotul Marthei Bibescu nu am reusit sa intram, fiindca oamenii ocupasera toata curtea, nu mai zic de biserica.

Curtea fostului palat

„Sa-mi faci o poza asa, cum stau vanatorii!” :)) I-am facut o poza asa :))

Irisii s-au ofilit demult.

Fiind si foarte cald dar si foame de la atata istorie, am oprit la o „terasa cu casute”.

Nu am stat prea mult deoarece erau atatea locuri in care mai trebuia sa ajungem.

Gata, pe lac.

El cu vesta 🙂 Adica nu merge sa faci lucrurile din bucati sau sa omiti ceva 🙂 Nici nu trebuie sa fii prea mult parinte, pentru ca el stie „copii au veste” 🙂

O alta oprire pentru inghetata si sucuri, apoi am mers sa descoperim ce sofer bun avem 😉

Un motan urias 🙂

Cand te uiti din fata e Logan, din spate e altceva…

Deci, Mogosoaia este un loc unde-i poti distra pe copii foarte bine.

Traseul turistic: Busteni – Drum forestier Poiana Tapului – Drumul Vechi al Cotei 1400 – Cota 1400 – Curmatura Vf. cu Dor -Valea Dorului – DJ 713 – Muntele Nucet – Lacul Bolboci – Cabana Podu cu Florile – Saua Lucacila – Muntele Lespezi – Bolboci – Camping Zanoaga – Cabana Dichiu – Drumul Vechi de la Cuibul Dorului – Sinaia

Am pus denumirea de traseu turistic acestei excursii lungi desi, in mare parte nu prea se potriveste. A fost o zi acordata muntelui, nu neaparat doar pe trasee turistice. Insa am vazut ca sunt oameni interesati de excursiile postate aici si, cine stie, poate gasesc un element de legatura cu propriul lor traseu 🙂

Am plecat pe la 7:30, tinta fiind Pestera cu Oalele din muntele Lespezi, aflat in extremitatea sudica a Bucegilor. De ce m-am dus pana acolo, nu as putea sa va spun pentru ca si eu am analizat treaba asta si nu pot spune cu certitudine de ce am vrut sa merg. Ideea imi incoltise in minte de pe la inceputul saptamanii, „sa merg pana acolo” asa, din senin.

loc 1Busteanul pe care am stat odata, a putrezit

Initial am vrut sa plec miercuri singur, apoi chiar nu aveam atat timp liber, si prin urmare am comasat toate treburile, in miercuri, joi si vineri, astfel incat sambata sa fiu liber. Cum traseul era foarte lung, am vorbit cu prieteni de cursa lunga 🙂 Astfel de persoane daca este vorba de munte, merg oriunde, munte sa fie 🙂

Am fixat locul de intalnire si la 7:30 am ajuns acolo primul 🙂 Dupa o ora si ceva treceam de Stancile Sf. Ana – drumul spre Stana Regala si intram pe Drumul Vechi al Cotei 1400. La ora 9:00 cand se dadea startul la concursul de biciclete On Top of The World, tot pe ultimul drum eram. Ziua se anunta ca aceea de ieri, innorata, dar asta nu inseamna ca nu se poate merge pe munte. Cu echipament adecvat se poate, adica o pelerina de ploaie, o haina de schimb… Bine, echipamentul meu adecvat a ramas prin rucsac pana ne-am intors de pe muntele Lespezi. Pentru ca eram atat de nerabdator sa ajung incat nu mai contau ploaia marunta, umezeala, ceata, vantul, frigul, picaturile de pe molizii care se scuturau pe mine.

panouCred ca a vrut cineva sa scape de acest panou si l-a montat in loc gresit. Valea Babei este la cativa kilometri, iar drumul de mai jos se numeste deja „Vulparie” 😉 Se vede panoul pus de ani buni, mai jos, cu albastru.

maria chalet 1Din acest anunt amplasat la inceputul drumului spre Stana Regala, se intelege ca s-a deschis o noua locatie: Maria Chalet. De pe Facebook, am luat si ofertele lor…

3c

panouri drumPanouri aproape de Cota 1400

Trecem de Cota 1400, intram pe Drumul de Vara si ne indreptam spre Curmatura Vf. cu Dor. La 10:15 eram in dreptul ruinelor cabanei Vf. cu Dor si niciun participant de la concursul de biciclete nu ne-a ajuns din urma. Mi s-a parut cam ciudat… s-o fi dat startul mai tarziu.

intersectieTraseul de concurs mergea pe langa acel indicator

Trecem pe langa niste caini ce insoteau o turma de ovine, acestia stateau tolaniti pe drum, i-am observat cand am ajuns la cativa metri de ei.

caini

ruine si panouPanou langa ruinele fostei cabane Vf. cu Dor

curmatura panouPanou turistic la Curmatura Vf. cu Dor

Dincolo de Curmatura Vf. cu Dor am vazut ca se risipea si ceata si am putut cuprinde inca 3 turme de oi risipite pe pajistile montane.

valea dorului

ceata

dj 713

Trecem DJ 713, intram pe traseul turistic marcat cu cruce galbena ce iese la Bolboci, niste caini ne latra de la o stana, ceata insa venise… asa ca nu i-am vazut. Apoi am trecut pe langa niste tarcuri, puse exact la un metru de traseul turistic… un caine negru statea prin iarba apatic. Mergem ce mergem, cu gandul ca va iesi soarele, dar a fost o iluzie si inainte de a ajunge intr-o mare poiana, incerc sa sar peste un sant, figura nu-mi iese si imbratisez de mama focului pamantul, iarba, totul ud. Cum aveam o durere de spate de vreo 2 zile, ma iluzionez cu gandul ca „mi-am pus oasele la loc” 🙂 Ce este drept nu o mai simt, deci iluzia chiar isi face treaba…

cruce galbena

poianaPoiana de dinainte de a se intra in padure.

masa

La masa veche din lemn din poiana, decretam popas si ne punem pe mancat rosii cu branza si ceapa 🙂 Traseul insa ne astepta, trecem pe langa ruinele unui stalp de funicular, cand vine o scurtatura eu prefer sa nu ma ud la picioare si pe pantaloni si mai mult, prin tot felul de vegetatie, asa ca ocolesc de unul singur si ne intalnim dupa vreo 15 minute. In pas grabit, nu am bagat de seama ca ajung imediat in drumul asfaltat si tot tropaind, dau o curba, si vad o tanti fugind in fundul gol spre masina. Bine ca nu a trecut nicio masina atunci ca sigur o lovea. Am un „noroc” fantastic la treburile astea. M-am dus mai departe bombanind… incepuse si o ploaie marunta, dar nu era cine stie, asa ca am continuat tot in tricou.

stalpFundatii stalp

borna bolboci mal stangAm ajuns cam aici, pe drumul Bolboci Mal Stang

lacLacul Bolboci, cabana…

La digul lacului Bolboci puzderie de masini, de oameni, toti pe baraj sa faca poze. Ne facem loc printre ei, cand un domn ne intreaba de unde venim. Deosebit de politicos ii raspund ca de acasa, el insista cu de unde am coborat, ii spun ca de la Cota 2000, el face o legatura imaginara, o impartaseste sotiei, ne salutam, la revedere si oricum niciodata nu va face  acel traseu… nu parea genul, si era si in slapi, deci avea masina pe acolo. Cea mai tare faza a fost cand urechile au prins intrebarea unui domn catre prietenii sai: „Cum ii zice la lacul asta?” 🙂 Eu chiar nu stiu de ce mai pleaca unii de acasa, daca nu stiu unde merg!?

la digCrapaturi, na, din 1988 si pana acum a trecut ceva

Eu imi faceam loc printre cetatenii de pe dig pentru ca vazusem ceva foarte interesant: barci pe lac. Imi place la culme sa merg cu barca pe lac. As vasli ore in sir fara sa ma plictisesc, mi se pare o chestie foarte faina. Bineinteles, cu masuri de siguranta, sa nu ajung precum submarinul 🙂 De retinut ca apa acestui lac, indiferent cat este de cald afara, are doar cateva grade, 8-10 ceva de genu’.

barci

barca alba

Ochii mi s-au lipit de o barca alba si in loc sa urcam spre Podu cu Florile, eu am coborat la lac sa studiez barca. Vazusem ca nu are vasle si nici pe ce sa stai in ea. Dar asta nu era o problema, cabana Bolboci era in apropiere, cateva scanduri sa le modelez as fi gasit pe acolo. Ajung la barca, o studiez un pic, o misc, imi dau seama ca o pot impinge si singur si ma uit prin jur dupa figuri cunoscute, ca sa facem planul cum o luam si sa iesim pe lac cu ea, pe neintrebate. Numai ca figurile cunoscute disparusera din peisaj, deloc incantate de o astfel de aventura. In opinia mea, nu avea nimeni ce sa-ti faca, am gasit o barca abandonata, am facut niste vasle, faceam un tur complet de lac si o aduceam inapoi. Bine, nu tot de unde am luat-o, ca nu eram atat de tampit. Un pic mai sus, apoi sunam la cabana sa vina sa o ia 🙂 Aderenti la idee nu am gasit, ba mai mult, mi s-a spus ca exista si o barca… cu motor prin preajma. Logic! Cu atatea caiace pe lac, trebuia sa existe si o astfel de barca. Ma duc, vad barca, si eu care ma gandeam ca o data ajuns la cativa metri de mal, nu are nimeni cum sa ajunga la tine…

barca 1

barca 2

caiacCa fain 🙂

Poate totusi barca fara vasle nu era a lor, poate ca era a celor de la cabana. Trebuie sa intreb pe un sofer de jeep ca ei tot merg pe acolo, daca mai este barca pe mal.

Bun, si plecam pe drumul spre cabana Podu cu Florile, trecem de cabana aceasta unde cica au intrat 20 miliarde lei vechi, banii cetatenilor, pe vremea cand se taiau salariile oamenilor pentru a se acoperi furturile celor aflati la conducerea tarii… moment in care ultimii isi stabilizau macroeconomic propriile buzunare…

drum podu cu florile

curbe

cabana podu cu florileCabana Podu cu Florile

O viitura a stricat drumul putin mai sus de cabana spre cariera Podu cu Florile.

viitura 1

cabanaUrat amplasament, urata constructie, intai au rupt muntele cu buldozerele… Viitura a adus bustenii pana aproape de gardul acestei vile. Poate urmatoarea ii ia de acolo sau macar versantul acela sa vina peste ei… In afara de sanatoriu pentru nebuni alta destinatie mai buna pentru acea constructie nu exista…

drum viituraPe unde trebuie sa treci cu masina, depinde si de masina

drum stricatAlta portiune a drumului unde apa a sapat

Am lasat drumul pentru drumeagul marcat cu cruce rosie ce duce la cantonul Bratei. Cand ajungem in Sa, nu stiu de unde naiba au aparut valuri de ceata, de nu vedeai la 3 metri. In zapaceala de acolo, noi vorbeam intruna, unii cu un jeep de Bucuresti si cu un Renault Scenic urcasera la o stana, cainii latrau de zor, vaci pe langa noi si treceam la un pas de ele, pe unele mangaindu-le… astfel ca ne-am pierdut in ceata. Nu am intrat pe poteca nemarcata pe care trebuia. Prin urmare, am haladuit pe poteci si pe pante vreo 30 de minute, cand am luat initiativa si nedorind sa iesim prin Cheile Zanoagei, am schimbat unghiul/directia si am inceput sa urcam mult spre stanga… iesind sub platoul Podu cu Florile. Trebuia sa ajung eu si pe acolo, dar nu atunci si nu in astfel de conditii. Cateva vorbe adecvate intamplarii si ajungem iar de unde plecasem 🙂 🙂 Stam 5 minute si cand s-a creat o bresa in ceata, vad un reper mai vechi si gata, gasisem traseul. A fost cu noroc, pentru ca de jur-mprejur totul era la fel: iarba, ceata, animale, molizi.

potecaPe poteci din acestea umblam

podu cu floriSub Podu cu Florile

O luam din loc, eu primul, grabit sa recuperez timpul pierdut 🙂 intru in padure, si un caine ciobanesc cat toate zilele tasneste brusc din decor si se pierde in padure. Imi zic ca nu sunt eu fioros sa se sperie, deci o fi vreun urs prin preajma. Dar ce sa vezi prin 5-10 metri, cat se putea vedea? Asa ca, mergem mai departe, mai vedem caini risipiti pe langa poteca, la fel de socati, nu stiu ce naiba aveau, dar cum ne vedeau fugeau prin padure 🙂

Ceata nu mai voia sa plece, burnita usor, schimbam potecile una dupa alta pe masura ce recunosteam reperele, am luat pe parcurs puncte si cu GPS-ul sa fim siguri ca nimerim la intoarcere… stiti ca din sens opus se schimba peisajul 🙂 si pe ceata este foarte nasol.

Vizitam putin pestera, si pornim spre niste stanci necercetate de noi, le venise si lor randul. Eu ma duc mereu cu cate un scop, cum zice Micutul morocanos, si acasa adun datele, iar apoi, in alta zi, merg pentru altceva dar tot acolo, si tot asa, pana pot sta linistit ca am inchis subiectul. Nu contabilizez pesteri, nu intretin un palmares, fac lucrurile asa, mai detaliat, dupa cum cred. Prin acele locuri, este doar natura virgina, neatinsa, cu muschi gros si de 40-50 cm pe stanci, locuri unde viata se naste in tacere si moare la fel, locuri pe unde intri ca intr-o biserica a naturii… este altceva. Nici nu am mai simtit ca sunt in tricou, ca apa rece de pe crengi se scutura pe mine, a fost o splendoare sa te strecori printre stanci uriase, pline de grote, inca necercetate toate, gasind si un aven. Clar ca nu este Avenul Lespezi, acesta este in zona carierei, si din unele surse este mic, neinteresant, si chiar infundat…

natura 1Taram de propagat visuri

natura 2

peisaj salbatic

avenAvenul… nu aveam o coarda la noi, ca nu ne-am gandit ca ne va folosi la un astfel de traseu, deci, nu am coborat in acel intuneric. Data viitoare…

Am iesit si la Claia de Piatra, daca va uitati pe harta pare greu sa ajungi intr-o zi, noi ne-am si dus pana acolo, ne-am si intors… nu este chiar ceva de speriat. La intoarcere am mai facut 2 popasuri pentru hrana, dulciuri, pe parcursul excursiei nu am baut niciun strop de apa ca nu mi-a fost sete, in schimb am gasit o multime de fragi.

claia de piatraIn mijlocul unui platou inierbat se ridica un bloc masiv de piatra

stancaTot prin acea zona

stana parasitaStana parasita

Pe la ora 16 eram langa Campingul Zanoaga, o multime de oameni, corturi si masini acolo, chestia chiar functioneaza. Mie mi s-a parut un proiect util de la inceput, dar m-am aratat si sunt foarte curios cum naiba au obtinut avizele? Un astfel de camping este necesar mai ales in zona Padina. Teoretic, nu ai voie sa amplasezi constructii in zonele pe unde sunt diguri, ca daca se rupe digul, dispare orice aflat in proximitatea sa. Ori campingul este la cativa metri de albie si la vreo 300-400 metri distanta de baraj. Stiam ca in astfel de locuri sunt permise de Legea Apelor doar constructii provizorii. Autorii proiectului or fi considerat ca oamenii nu stau in corturi si casute din lemn iarna, deci se incadreaza la provizoriu 🙂

Langa baza Salvamont Zanoaga, si aici au intrat vreo 20 miliarde lei vechi 🙂 🙂 supraveghea circulatia o masina de Politie 🙂

teren 1Peste drum de Baza Salvamont a mai aparut o imprejmuire. Se vede si o parte din Camping ceva mai departe. Suprafata imprejmuita este 80% acoperita cu molizi, sunt vreo 200 si mai mari si mai mici. Cu siguranta vor fi taiati. Pana luni nu-i vor taia, asa ca este timp sa intrebam la Ministerul Mediului, ce naiba au astia de gand prin Valea Ialomitei, ca in fiecare an apar noi constructii, cu fundatii din beton, ziduri, etaje.

teren2Acolo unde au imprejmuit era un loc de popas amenajat de Administratia Parcului. Dincoace unde sunt stalpii fara scanduri este doar padure.

dj 714Pana la Zanoaga DJ 714 a fost asfaltat, nu va ganditi ca si curbele acelea nasoale spre cabana Bolboci au avut aceeasi soarta 🙂 Cred ca urmeaza.

Am ajuns la intersectie de drumuri, in stanga mergi la Sinaia, in dreapta spre Moroeni:

directiiCred ca am mers si noi vreo 45 km: 5 km are drumul forestier Poiana Tapului, mai punem 4 km pana la Cota 1400, inca vreo 3 km pana in Curmatura Vf. cu Dor, vreo 2 km pana la Dj 713, alti 4 km pana la lacul Bolboci, 2 km pe drumul de acolo, 3 km pana la cabana Podu cu Florile, vreo 6 km minimum la Lespezi dus-intors, alti 3 km pana la Bolboci, vreo 2 pana la intersectia din poza de mai sus… plus ce scrie pe panou 23 km, plus inca 2 km pana la Gara Sinaia. Deci: 59 km. Mai taiem din scurtaturi, erori si lasam 50 km sa fie cifra rotunda 🙂

panou cast

panou distanteDistante inapoi

cabana DichiuCabana Dichiu

La ora 17 eram in Saua Dichiului si pe la ora 19:15 prin centrul Sinaiei, am luat IR 1643 ce mergea in directia Mures-Beclean, pleca la 19:45, am coborat in Busteni ca mai aveam treburi si pe la ora 21 eram pe acasa: baie, masina de spalat, poze de descarcat, niste placinte, Pepsi, concluzii si obiective atinse, adidasi plini de apa de la iarba mare de pe Platoul Lespezi, a fost bine, ce mai! 🙂

Ca un sfat, in week-end, CFR a avut o idee geniala si o tine functionala de vreo cativa ani. Daca veniti in Valea Prahovei si doriti sa calatoriti intre statiunile Sinaia, Busteni, Azuga, Predeal, se poate renunta la propria masina sau la maxi-taxi si folosi trenurile Regio sau IR. Biletele la trenurile IR, intre statiunile mentionate au pret de Regio. Deci Sinaia-Predeal este vreo 4 lei. Nu mai stai in coloana pe DN 1, ajungi mai repede… In cursul saptamanii, tarifele sunt normale pentru IR.

Un lac si o barca… oare ce mai lipseste?

Eu, bineinteles! 😉

Am mai fost in trecut, cu barca, pe lacul Bolboci, mama, ce departe mi se pare si cate reprosuri mi-am mai luat ca am fost. Asta, cu barca, s-a intamplat acum cativa ani; cu reprosurile, cred ca saptamanal, de atunci… ha-ha 🙂  Ceea ce nu ma opreste deloc sa spun ca a fost foarte frumos atunci, seara, pe lac, si apoi si ziua. Ce daca s-au spus tot felul, mie nu-mi pasa, unele lucruri se fac la timpul lor, apoi, cat ai vrea, nu se mai intampla. Ma felicit ca am fost inspirat si m-am dus, si multumesc si acum unei persoane ca a facut rost de o barca. Se stia ca nebunu’ vine, cum aude 😉

Recent, un prieten mi-a trimis o poza, eu, cand am vazut, am ramas impresionat. Dar cum de nu stiam de acest loc din apropiere? Nici eu si nici alti cunoscuti, nici macar acela cu imaginea nu auzise, dar ma stia pasionat de chestii din acestea. Ce poate fi mai frumos intr-o zi senina decat o plimbare cu barca pe un lac superb? Pe Bolboci, marea din Bucegi, cred ca as sta o zi intreaga la vasle, nu as obosi, nu as avea cum 🙂

Intr-o ora si ceva eram acolo… la lacul Noua din Brasov. Deci, Noua, si nu Nouă, asa se numeste cartierul. Faina zi. Ar trebui sa-mi propun sa cumpar o barca pneumatica sau de lemn, si sa o ascund pe undeva prin padurile de la Bolboci, si sa ma mai duc eu pe acolo din cand in cand. Una cu motor parca nu are farmec 🙂 Faci zgomot si nu traiesti deloc momentul… trebuie sa te bucuri in liniste de natura. Am mai avut o barca pe acolo, bine, nu era a mea, mi-o insusisem, acum, na, si-a insusit-o altul 🙂 De haram a fost, de haram s-a dus! 😉

Cam asa:

SAMSUNGZona arata foarte bine, doar ca romanul este certat cu bunul simt, toate bancile din parc aveau pe langa ele mucuri de tigara si coji de seminte.

SAMSUNGIntai sa studiem terenul 🙂 Am dat un tur de lac

SAMSUNGTrecem pe langa zona amenajata pentru picnic. Ceva mai tarziu, l-am vazut pe un nene cu  o masina deloc ieftina, scotand din ea un sac mare de carbuni si inca un sac si mai mare de ardei rosii. Se ducea sa-i coaca acolo, la locul de picnic. Apucaturi de orasean, chipurile, civilizat… unii vin sa se relaxeze si el printre ei sa faca ardei 🙂 Ce o fi zis lumea, nu stiu… eu as fi ras de el ca este stupid.  Te duci duminica in parc sa coci ardei… este o miscare foarte isteata 🙂

SAMSUNGMai departe…

SAMSUNGUndeva in poza se si vede o cladire langa lac, in stanga…”Pescarusul” se numeste locatia 🙂 Doamne, ce mizerie poate fi pe acolo. Aia, cand matura terasa din lemn, toate resturile cad printre scanduri direct pe asfalt. Si cand treci pe langa terasa, te sperii de ceea ce vezi la cativa pasi de tine. Cred ca acolo vietuiesc in conditii optime cateva triburi de sobolani. Ca totul sa fie complet, intr-o anexa, doi barbati vindeau mici. De regula, nu rad de oamenii in varsta, de defectele lor, nu-mi place sa fac glume proaste, si totusi… aia doi erau terminati 🙂 Dl. Emil si dl. Sorin… sau Stan si Bran de la lacul Noua 🙂 Daca-i vedeai pe astia doi, mureai de ras… Mr. Bean s-ar fi recunoscut batut, expirat, eu m-am considerat invins, totul era prea tragic. Ardeau micii pe gratar, pentru ca jarul era prea puternic, gratarul era foarte mare, dar trei sferturi din el era plin de cenusa, pentru ca nu-l curatasera si facusera focul pe un spatiu mic… care mai ramasese liber. Micii incapeau pe 3 coloane 🙂 Stropeau cu apa exact acolo unde jarul era bun si deloc acolo unde era puternic. Pana puneau cativa mici pe gratar, dura foarte mult… timp in care se ardeau ceilalti. Totul era in reluare si foarte haotic. Cand mi-a venit randul, imi zice dl. Sorin, sunteti cu cei 16 mici? Noroc ca in anumite situatii sunt un tip civilizat, daca eram cu altcineva, i-as fi zis direct: „Prietene, tu esti intr-un ultim hal de idiotenie”. Am preferat sa tac si sa las pe altul din preajma sa se simta… sa raspunda acela cu 16 mici. Evident, omul respectiv era in fata mea si se uita stupefiat la dl. Sorin 🙂 S-a grabit sa spuna ca el era cu 16 mici. Cand a zis „Si dvs?”,  i-am zis cati mici voiam sa luam.

I-a pus pe gratar, i-am aratat unde, el punea mici doar atunci cand omul dadea comanda, si la cat era de mare coada, nu-l ducea capul ca trebuie umplut gratarul, macar spatiul acela care mai era liber. Cum dl. Emil era un chiulangiu batran care cand venea, cand pleca, a trebuit sa ma uit cu atentie la micii mei… si cand nu era atent Sorinel asta, sa-i intorc eu cu degetul. Ce ridicol! Deci, daca vreti sa vedeti un numar extrem de bun de circ, cum se impiedica unul de altul, cum isi spun unul altuia ce sa faca si nu face niciunul 🙂 neaparat sa treceti pe la Pescarusul, sa-i vedeti pe cei doi netoti :)) Nici nu am cum sa le fac o reclamatie la OPC, cu toate ca ar trebui… este mult prea tragic. Adica, am lucrat si eu in acest domeniu si stiu ce spun… sper sa nu trec pe acolo vreodata cu vreun prieten, ca i-am nenorocit, le punem toata lumea de la rand in cap. Dupa ce ca sunt vai de ei… Sa stiti ca nu este valabila chestia ca atunci cand vezi pe altul mult mai prost, iti creste inima 🙂 Nu se aplica in acel loc, acolo te uiti cu ochii mari ca la un SF… doare rau realitatea 🙂

Bine, dar la mici am fost ulterior.

SAMSUNGAici studiam terenul

SAMSUNGCel care oferea servicii de inchiriere, avea barci cu vasle si hidrobiciclete cu forme de lebada si rata.  Barcile mi s-au parut mici si incomode, ratele, si ele erau cam mici, asa ca am ales o lebada. Dar nu oricare, ci una careia nu-i scartaiau pedalele. Pretul? 15 lei – 30 minute. Cu barca era 10 lei, dar nici daca as fi vrut, nu as fi ales o barca. Am luat o cazatura puternica acum vreo saptamana si am avut umarul umflat, asa ca nu aveam cum sa vaslesc.

SAMSUNGLebedele au o carma pe mijloc si in rest este simplu… te deplasezi daca pedalezi. De mic nu m-am mai dat intr-o chestie asemanatoare… deci am ramas tot mic. Ce bine!

SAMSUNGFoarte frumos, am dat cateva ture de colo-colo, ceva mai mult timp decat platisem, dar ce mai conta… oricum nu ne-a mai cerut nimeni diferenta.

SAMSUNG

SAMSUNGDoua rate sau un ratoi si o rata, in fata o lebada si o barca. Foarte frumos 🙂

SAMSUNGTineam carma cu mana stanga, pentru ca eu mereu am un defect de sincronizare-adaptare. Ce li se pare altora normal, mie nu mi se pare intotdeauna 🙂 De exemplu, eu cred ca o masina este mult mai usor de condus daca are volanul in dreapta 🙂 Daca joc fotbal, folosesc doar piciorul stang, dreptul parca nu exista, scriu cu mana dreapta, dar sparg nuci cu mana stanga 🙂 Daca merg la plimbare cu prietenii, cu bicicletele, pe sosea raman ultimul, pentru ca eu casc gura in stanga si in dreapta, nici nu poate sta cineva in spatele meu, ca fac miscari bruste… un pericol, cum spune Matrix, care a scapat din cauza mea, de cateva ori, prin santuri. Daca este insa un drum forestier si este la vale, atunci sunt primul, printre pietre si gropi, daca este sa cad, Dumnezeu cu mila 🙂 Am mai cazut eu cand au facut drumul auto spre cabana Diham Phoenix, am stat vreo 30 minute pe spate… sa-mi revin. Nu mi-am revenit nici astazi :))

SAMSUNGA fost un vis frumos sa fiu acolo, pe lac, exact cand am vrut, totul cum trebuia sa fie, ziua senina

SAMSUNGOare daca intram in stuful ala, mai ieseam de acolo?… era o senzatie frumoasa pe langa el. In plus, mergeam bine, spre deosebire de altii, care se deplasau anemic. Aici ar fi fost buna o alternativa motorizata 🙂 as fi incercat sa o bag prin stuful acela, sa vad daca mai iese 🙂 Niste pesti destul de mari erau in acest lac… taman pe langa stuf.

Regulamentul de inchiriere spunea foarte clar ca daca depasesti timpul pentru care ai platit, trebuie sa achiti la sosire diferenta. Dar daca vii cu mai multi, platesti o ora si te plimbi cat vrei. Prietenii mai stau prin parc sau la un gratar, tu stai cat vrei pe lac. Si dupa ce te saturi plimbandu-te, ii chemi in partea opusa debarcaderului, ei intind un bat, te tii de el si cobori acolo. Nu te vad cei care inchiriaza, ca este stuful. Lebada o vor recupera proprietarii mai tarziu… ca altceva nu mai au cum sa mai recupereze.

Una peste alta, acum, de incheiere, mai spun inca o data ca mi-a placut iesirea pe lac. Frumos acest lac, nici prea mare, nici prea mic… totusi, nu poti face un tur complet de lac pentru ca lebada nu incape pe sub un pod. Deci, intai au facut podul si apoi au comandat lebedele? 🙂 Cred ca le-au achizitionat la pret de… chilipir si nu mai conta inaltimea podului… ca la noi! Ceea ce pe mine nu m-a impiedicat deloc sa ma bucur de peisaj si de acea iesire pe lac.

Inchei cu ultima piesa a formatiei Compact. O super piesa, parca m-au consultat si pe mine asupra versurilor 🙂 Stiti, intr-o noapte, cineva imi citea o poezie de 11 strofe, era un vis, ca sa intelegeti. Si eu, mecanic, am intins mana dupa o agenda si un pix si am reusit sa scriu rapid cateva strofe 🙂 O nebunie, nu? Dar am avut asa o satisfactie ca am reusit sa scriu acele strofe… a doua zi i le-am trimis persoanei din vis. „-Cine, eu?” 🙂

Si piesa 😉

Bineinteles ca, de fel, am curaj, cat si un ras de zile mari :))

„Marsul” spre Podu cu Flori

Dupa cateva zile de „las-o mai usor si mai astampara-te” am evadat 🙂 De fapt cum se produse evadarea? Simulam eu ca sunt din asta care tace, asculta si executa, deloc incantat, mai trebuia sa plimb vreun catel in lesa, sa dau buna ziua la alti bipezi cu patrupezi, sa ne mai intrebam ce mai facem, politica si meciuri…si gata ala eram, cosmarul din visele mele.

Nu m-as vedea „executand” astfel activitati, „cuţu-cuţu” prin parc, ce naiba doar nu am iesit la pensie.

Linistea a trecut si a venit furtuna. Intr-o seara inainte de somn ma rugam eu…radeti care vreti, „ba saracul, e pierdut, nu? 😉 ” Ce imi place sa fiu pierdut pentru unii, si sa ma regasesc eu …asa, si nu mai stiu eu ce ma rugam, in sfarsit mi-a venit ideea dintr-o data sa merg la Podu cu Flori, un munte. De ce acolo si nu in alta parte nu stiu…

Am incercat sa aleg alt traseu, dar parca ma tragea ceva spre muntele asta. Asa ca am pornit…”pana aici, e aproape, vin repede”. Da’ de unde, dus-intors sunt zeci de kilometri. Prietenii cu alte treburi, nu i-am sunat pe toti ca m-a enervat unul, cica sa-l sun eu dimineata ca el nu se poate trezi. Rol de ceas desteptator nu mai aveam…

Si am plecat eu tiptil, repede, singur…ca doar merg pe Bucegi de mic copil, singur este impropriu spus, ca nu ma avantam in teren necunoscut.

Ajung in Sinaia si urc pe Aleea Pelesului. Pe la 8:13 eram langa castelul Peles. Nimeni prin zona. Continui mai departe pe drumul auto spre Stana Regala.

Drumul regal

Apoi pe drumul vechi al Cotei am ajuns si la Schitul Sf Ana, destul de repede, cam in 20 minute

Jos, statia de telecabina de la Cota 1400, de la Peles pana aici circa o ora

Cota 2000, cabana Miorita, refugiul salvamont…vedere de la Vf. cu Dor. Tot urcam eu pe partia Drumul de Vara cand m-am plictisit si am zis sa urc spre Masa Ciobanului si Vf. cu Dor. Un om normal mergea frumusel pe poteca turistica spre Lacul Bolboci, ce cobora…

Dar am urcat eu pe varf, sa fiu sus, sa masor orizontul…este o distanta de cam de aici si pana acolo

Si am pornit peste culmile inierbate, prelungirile varfului, care cand coboara, cand urca…o placere sa-ti sucesti picioarele prin musuroaiele acestea acoperite cu iarba 🙂

Pe langa paraul Izvorul Dorului, o albie seaca de fapt in aceasta perioada, am zarit si increngatura asta, s-a uscat bietul copac, nici el nu mai stia ce „brat” sa mai foloseasca.

Valea Izvorul Dorului

Dupa ce am trecut albia fara apa si am urcat o panta, a mai urmat una, a unui afluent, care avea apa

Si in sfarsit, dupa rataciri prin pajisti, am ajuns si in traseul turistic…se vede si muntele acela frumos, Podu cu Flori

Apoi am intrat in padure…ca o curiozitate din Sinaia si pana la lacul Bolboci, nu era tipenie de om, doar vreo 10 ulii ce zburau in toate directiile, in rest liniste

Padurea are un sol acoperit cu muschi, un covor original

O sa va spun eu, odata, si povestea marcajului acesta. Nu este cel spre lacul Bolboci. Marcajul turistic este cruce galbena. Triunghiul rosu este cu totul alt traseu, mult mai lung si pitoresc. Dar astia, care au remarcat traseele turistice din zona damboviteana, l-au ras de pe copaci. A mai scapat ici-colo cate un marcaj.

Daca nu stiau nimic despre turism sau mediu, l-au sters, astia nu sunt buni nici la strans gunoaie, ca nici pe acelea nu le cunosc. Sunt zero pe toata linia, si cu oameni din acestia face Consiliul Judetean Dambovita dezvoltare turistica durabila. Ce poveste idioata, nu le-ar fi rusine…

Fundatia unui stalp de la fostul funicular ce pleca din Busteni traversa Platoul Bucegi si ajungea in Valea Bratei, acum 100 de ani

Si muntele ce strajuieste lacul…dar mai este pana la el

Cabana Bolboci…cum m-am uitat la lac mi-am si amintit de plimbarea cu barca, plimbare superba dar aducatoare de multe probleme

Asta este probabil ca sa nu se supere pestii. Daca stationez oare pun presiune pe baraj sau ce? Ce idiotenii, niciodata nu as respecta asa ceva…

Asta e cabana Podu cu Flori, a Consiliului Judetean Dambovita. De cand ma stiu nu am vazut un mai prost amplasament ca al acestei constructii.

Au bagat cabana sub o rapa, apoi au tot facut terase ca venea pamantul peste ei, au cerut bani pentru stabilizarea versantului, culmea este ca Ministerul Turismului le-a dat imediat…trebuia le dea una peste ceafa, cine naiba i-a pus sa faca cabana acolo?!

Eu v-am mai zis: ca un proiect sa se aplice in Bucegi el trebuie sa indeplineasca o conditie elementara… SA COSTE!

Daca nu costa nu e bun! Sa fie cat mai multi bani ca de cheltuit sunt destui priceputi. Daca pe niste marcaje prost executate, un indicator si niste bare metalice s-a platit peste un miliard lei vechi, ce sa mai vorbim de cabanele de acest tip unde s-au investit foarte multe miliarde lei vechi, banii prostilor de rand, buni doar sa voteze si apoi sa taca.

Continuand pe drumul spre platoul de la Podu cu Flori

La un moment dat o explozie a zguduit imprejurimile, a spart linistea. Se dinamita in cariera de la muntele Lespezi. Cred ca daca mai vietuieste ceva prin padurile din fata atunci fie este surd, fie nu mai are niciun fir de par pe el.

Si asta e Podu cu Flori, odinioara erau multe flori. Prin anii ’80 aici s-a inceput o exploatare de piatra, necesara ridicarii barajului de la Bolboci

Este superb lacul…dupa circa 4 ore si vreo 25 minute  de la Castelul Peles am ajuns si la tinta traseului. Asa ca distanta, pana la Cota 1400 sunt circa 5 km, pana la Vf. cu Dor alti 5, de la varf pana la lac sunt sigur vreo 10 km, de la lac si pana la drumul ce urca spre Pod mai sunt 2 km, drumul spre Pod are si el 4 km si ceva, deci aproximativ 25 km, poate sunt chiar mai multi…

Si asta era motivul pentru care nu stiam eu de ce nu puteam sta linistit. Toata crema silviculturii romanesti era la acest punct panoramic. Acum sosise si momentul sa ma intalnesc cu directorul Parcului care era prezent printre silvicultorii de cariera. Am dat mana dupa doi ani, am discutat una-alta si asta a fost. Probabil s-a mirat cum ajunsesem pana acolo, exact in acel moment…daca-i ziceam ca asa trebuia sa fie, oare ce-ar fi inteles…

Daca nu vorbea dumnealui primul cu mine, eu cat de…sunt, nu cred ca as fi facut-o. Dar e bine ca dansul e mai matur 🙂

Stiu ca e cineva din domeniul mediului caruia fotografia i spune ceva, dar stati linistit, nu e cazul sa fac si chestia asta 😉

Cum arata lacul, de vis!…cred ca, daca citesti postul asta si stiu ca o faci, ar trebui sa pregatesti barca. Mergem in plina zi, ce poate sa se intample 😉

Lacul se formeaza de la iesirea Ialomitei din Cheile Tatarului

Trebuie sa pun si eu un panou „Cu placere!”

De la lac am mers spre Padina pe drumul acela lung, nimeni nici pe acest drum, acum doar in week-end mai vine cineva. De la Padina am mers spre manastirea Pestera Ialomitei dupa care am urcat la Babele pentru a cobori in Busteni

Cabana Babele

Jos, se vede Busteniul. Este cam abrupt traseul pe Jepii Mici dar ajungi mai repede decat pe altele, in oras. Pe la ora 18 si 15 eram prin cartierul Silva.

Dupa zile pline…

Bine v-am gasit si bine m-am regasit!

Nu am mai postat pentru ca am fost liber si m-am ocupat cu alte treburi. Mai intai am alergat in trei zile, peste 100 km prin Bucegi dupa ce contabilizasem inainte de asta 5 zile consecutive de mers pe munte. Asta a fost pentru maratonul din muntii Ciucas de pe 3 septembrie.

Am fost sunat de un prieten, asta inainte, cand mai luam telefonul cu mine, ca la Predeal incepe o competitie renumita, tot pe 3 septembrie si anume MTB Trophy, mountain-bike, era si mult mai aproape de casa, asa ca ma cam incanta ideea de a merge acolo in detrimentul maratonului din Ciucas. Cand am aflat ca printre organizatori sunt si Garda de Mediu Brasov am renuntat. Prefer sa alerg la maraton decat sa merg la un concurs unde sunt si ei organizatori.

Oamenii acestia mi-au trimis pe mail o adresa si striga antivirusul de mamă-mamă. Le-am zis sa trimita alt mail ca mi-au atasat si surprize nedorite dar si-au vazut de ale lor. M-am gandit ca poate documentul are dubla extensie si il vede virus, antivirusul. Cu aproape orice antivirus nu am reusit sa vad documentul.

Cred ca ei au mers pe daca ţine-ţine daca nu tot e bine.

Valea Bucsoiului

Si au trecut zilele astea prea repede. Pe multi care i-am auzit se vaitau de soare, ca hai mai la umbra, ca nu mai ploua. Eu vreau sa fie cat mai mult soare, sa mai fie vremea asa si in septembrie. Pe aici pe la munte zilele caniculare intr-un an de zile nu sunt prea multe si gasesc ridicol sa cauti unde este umbra sa te adapostesti. Am mers prin soare ore bune, asa, sa ma incarc eu cu radiatii…

Am dat seara si ture prin parc cu copii celor de pe la blocuri, cu sotia si alte femei insarcinate. M-a luat capul cand am vazut cum se pregatesc, ce vorbesc, ce planuri are fiecare, asa ca la o discutie nu pot sta mai mult de un minut. Si…revin eu cu ceva interesant, mai intai sa zic de prieteni.

Am niste prieteni unul si unul. Am mers intr-o excursie cu ei, superba, pe la cabana Malaiesti, a fost atat de frumos incat nu am cuvinte sa o descriu. La sfarsit am incheiat cu un gratar pe o vale, glume, poze, peisaje, o excursie ca o poveste ce te indeamna mereu la visare infinita.

Parca cineva stia ca zilele acestea nu vreau sa fac altceva decat sa ma relaxez, sa fac altceva si le-a potrivit cum nici eu daca as fi stat luni de zile la programat, nu as fi reusit. M-am intalnit cu un calugar, ce bucurie pe omul asta cand m-a vazut, ne-am dus pe la el, ca mai eram cu cineva, discutii, amintiri si nelipsita coliva.

Apoi in timpul unei alergari ne-am oprit la o cabana. Cum nu venea sa ne intrebe nimeni ce dorim m-am dus inauntru. Asteptam la bar, nimeni si pe acolo. Vine barmanul cred ca el era, trebaluieste pe acolo, nu ma baga in seama, il fac atent, el zice imediat, dar nu era deloc imediat, liniste totala in cabana, nerabdarea mea urca de la secunda la secunda…la scurt timp cade din tavan, undeva la 4 metri mai in spatele meu, o statueta prinsa de grinzile tavanului ca sa faca decorul mai interesant. Se sparge in multe bucati, barmanul sare speriat de dupa bar, se uita la ce a cazut, la mine. Eu i zic ca s-a dus…ma serveste cu ce-i cer, imi spune „Frate, esti plin de energie negativa”. Il credeam si eu dupa 25 de km de alergare montana aproape continua si de stat aiurea dupa el, nu aveam cum sa fiu altfel, acum energie negativa, pozitiva, nu mai conta.

Porumbei la Malaiesti

Vandalii

Masa Ciobanului si Vf.cu Dor

Am fugit sa pescuim fara autorizatie, dar in afara de un Somn de cateva ore pe marginea apei altceva nu s-a prea prins. Am cules din nou afine cateva kilograme pe care le-am dat unui prieten suferind, pe degeaba, si altele nu mai gasesc decat la anul, dar macar mai fac si eu cate o fapta mica, buna.

…. Mergeam la un prieten dupa o zi faina dar cu o dupa amiaza printre burtici de femei, si cand sa trec o strada ma opresc ca venea o masina. Masina se opreste si ea. Ma gandesc ca poate astepta sa trec eu. Ma uit si zic „ce mama naibii?” cu ideea ca pe o simpla strada nu se da prioritate, nu sunt semne de circulatie. Nici nu ma uit cine e la volan ca nu recunoscusem nr si plec mai departe ca berbecul.

Aud un fluierat si o voce: „Ma, nu mai bagi lumea in seama?”.

Mda, tipa care conducea era o prietena de multi ani, nu mai vorbisem de cateva saptamani. Politeturi, mi-a zis ca avea de gand sa ma sune mai tarziu, eu i-am zis ca de ce sa mint dar eu nu aveam de gand sa o sun. Clar ca ceva nu functiona in capul meu cum trebuie.

Dupa ce am auzit ca tot nesuferit am ramas, am plecat cu ea spre acel prieten la care nu am mai ajuns nici in ziua de astazi. Bai Marius, acum ce sa mai zic? El a venit si la 10 seara dupa mine crezand ca s-a intamplat cine stie ce…pur si simplu nu am ce sa mai spun.

Am stat pe o banca prin Busteni de vorba si dupa „Ce-ai mai facut, Ce-am mai facut, Eu bine, tu tot bine” a urmat ceva interesant.

Avea ea o idee. De obicei cand o femeie are o idee trebuie sa fii foarte atent, ca ideea are ramificatii, dedesubturi, in fine o idee este de fapt o suma de ganduri, asta este din cugetarile mele asupra vietii. Care era ideea?

„Sa ne dam cu barca”

Acum nu stiu ce ar crede altcineva. Dar eu cam obosit de atatea discutii si zile pline, stand pe banca langa una de 36 de ani, nemaritata, si care arata foarte bine, fara sa cunosc vreun astfel de loc de agrement prin Valea Prahovei, m-am gandit evident la cu totul altceva. Ma costa ceva ca spun ce cred? Uneori da, alteori nu…

Cand am auzit-o ca are totul pregatit m-au trecut toate transpiratiile. I-am zis ca nu e o idee buna. Dar ea insista ca nu stiu eu ca vroiam asta demult, ca am scris pe blog.

M-a bagat in ceaţă repede, eu nu-mi aminteam sa fi vrut asta demult si sa fi scris si pe blog. I-am zis ca nu inteleg nimic, ce sa inteleaga barbatii, e mai greu…

„Mergem pe Bolboci” m-a luminat ea. „Tu ce-ai inteles?”

Ce sa-i spun decat ca am inteles ca mergem cu o altfel de barca. Eram praf cu capul…

Cum ea vroia acum si acum insemna ora 18 m-a cam pus pe ganduri. Cand or auzi toti ca plec cu Mary pe lacul Bolboci, adica peste munte sa ne dam cu barca seara, e clar ce se va spune. Telefonul era acasa, rucsacul la fel, nu stiu daca sunt multe persoane care sa ma faca sa plec de acasa fara o pregatire prealabila. Dar cu Mary mai facusem nebunii d-astea, prin Bucuresti, pe la cetatea Fagarasului. Cateva argumente ca are o barca pneumatica, pe care a umflat-o si a tinut-o 24 ore asa sa vada daca nu rasufla pe undeva, vasle, colaci, alte prostii, si gata am fost de acord sa mergem. Am adus vorba ca o sa fie frig mai tarziu, am luat niste haine, bine erau ale ei, un sac de dormit de vara pentru mine, oricum am fost terorizat toata seara de gandul ca mi se impregneaza parfumul ei in haine si acasa pot aparea discutii. Cand unele lucruri sunt prea evidente nu te mai crede nimeni oricata incredere ar avea in tine.

Si uite asa am ajuns sa luam curba dupa curba pe drumul asfaltat de pe Dichiu. Stiam un loc mai plat de unde nu esti observat imediat de cei care au in grija lacul, aproape se inserase. A intrebat ea daca o sa avem probleme cu cineva, i-am zis ca nu o sa avem probleme cu nimeni, e mult pana ma convinge cineva cu argumente ca un lucru este bun sau rau, ca apoi ma descurc eu…

Am umflat barca pe apa ca mi-era teama sa nu o intepam in vreo creanga, mai reeditam naibii Titanicul pe acolo, oricum daca ai cazut in apa o patesti. Daca nu stii sa inoti te ineci, daca stii sa inoti si nu esti la cativa metri de mal, iti sta inima asa de rece este apa, deznodamantul este acelasi. Am navigat pe tot lacul, clasicii români de la cabana Bolboci fluierau dupa noi, ne-am uitat dupa pesti cu lanterna, la stele ca era cerul superb, la umbrele de pe marginile lacului. Desi am vazut lacul de sute de ori nu am crezut ca este asa de mare, vin si pasari ce dorm seara pe lac. Ne-am intrebat daca ursii prind pesti pe la marginea lacului, era asa de liniste incat uneori abia sopteam. Nu ne-am apropiat prea mult de maluri pentru ca in unele locuri ies trunchiuri de copaci de sub apa si poate esuam pe acolo. Oricum mi-a zis ca nu are curaj cu altcineva sa faca nebunia asta, mi-au mai zis si prietenii sambata ca langa mine se simt in siguranta, m-au terminat toti cu siguranta data de mine…

Acasa am ajuns tarziu, trei ore cel putin am stat numai pe lac. Explicatia data de mine „Am fost cu Mary cu barca pe lacul Bolboci”, „La ora asta?” „Daca alta mai potrivita nu am gasit. Acum spre seara ne-am gandit”, „Cand te intalnesti cu fata asta faci toate tampeniile posibile, ia sa nu te mai intalnesti cu ea. De ce nu te-ai dus cu Razvan, sau Mihai, sau cu cei de la Sinaia?”. „Pai Razvan e la Brasov, Mihai e ocupat cu maica-sa ca e la spital, ceilalti nu au barca si nu ar fi venit”, „Si avea ea barca?”, „Da”, „Si tu te-ai dus imediat cand ai auzit”, „Imediat”, „Ce ma fac cu tine, ca nu mai d-astea faci”, „Parca fac numai d-astea”, „Nu aveti minte sa va plimbati in miezul noptii cu barca pe Bolboci. Stiu prietenii tai de munte ce faci tu cu ea cand va intalniti?”, „E stiu, de ce sa stie?”, „Sper ca nu mergi si maine?”

Nu i-am spus ca eu stabilisem deja sa plecam pe la 10 dimineata. Dar nu am mai plecat la niciun 10 dimineata. Pana la urma tot am plecat dar mai tarziu, cu voia ei ca asa e bine. Cu barca seara pe Bolboci este cel mai fain lucru care l-am facut in ultima vreme, merita incercat.

Comandamentul aerian

Deci asta e o scurta trecere in revista, si concluzia mea dupa cele intamplate, ca daca neuronii se invart mai mult sau mai putin in gol nu este asa important. Important este ca produc idei, ganduri, concluzii. Bineinteles, duminica fugeam pe la Masa Ciobanului si Coltii lui Barbes dupa ceva, dar cu detalii altadata, dupa ce am iesit de pe lac a doua oara, ne-au prins oamenii legii, ca nu e voie, ca amenda este atat, dar ne cunosteam, si bine, bine, multumim si mai vorbim.

Ne vor prinde sigur si data viitoare, care nu va fi prea curand, pentru ca lucrurile trebuie sa se mai linisteasca. Este un plan sa mergem sa facem gratar noaptea, dar nu oriunde ci tocmai acolo unde nu trebuie…la Podu cu Florile. Adica sa mergem cu niste lemne in portbagaj pe drum ca pana in varf este drum, aprindem focul si Voila!!! Vom fi vazuti de cam toata lumea de pe la cabanele Bucegilor. Si din asta nu mai scapam…e clar a cui este ideea, dar eu zic sa o reanalizam temeinic, ca este prea-prea.

Cand citesc ce am scris ma ia rasul, si imi vin in minte vorbele unui bun prieten din liceu, cu care alerg pe la maratoane: „Gabriel, nebunu’naibii”…dar daca radeti de ce scriu si unii dintre voi mai merg si cu mine pe munte, nu inseamna decat ca si voi sunteti la fel ca mine, sau nu…

Pe un traseu…

Ieri, cu treburi, zi scurta…ca e sarbatoare.

Pe traseu, la 1o minute de la plecare

Ursul si-a lasat amprentele, zgarieturi si fire de par

Si am ajuns in alt judet 🙂 …dar tot prin Bucegi

Un ienuper in mediul sau natural

Spre varf

Intruziuni

„Martori”

Si am coborat…un prieten a venit sa ne ia cu masina…

Ultima zi de munca, primele zile de sarbatoare…chiar nu stiu ce sa fac in timpul liber, pentru ca de obicei imi ocup timpul. Trebuie sa fac niste cumparaturi…un capitol foarte greu, planuri de Paste…evident eu cu gandul la plecari prin natura.

Ma uit pe la unii, altii, si realizez in ce societate ne ducem traiul…majoritatea gandesc cu stomacul, se da navala prin magazine, la carmangerii sunt cozi inca de dinainte sa deschida (ce era ieri dimineata pe Malul Spitalului in Sinaia!!!), ne prostim pe zi ce trece…atitudini primitive pe baza careia astia mai smecheri fura cat pot, pentru ca se poate. Turme…

Am destule rude, ale mele, si mai multe ale sotiei, care cu ocazia fiecarei sarbatori suna ba pentru una, ba pentru alta, cum nu am nevoie de nimic se mira, gasesc anormal  refuzul meu. Nu am ce sa fac cu un miel, mi se intoarce stomacul nu mai cand aud ca este carne de miel, drob sau ce se mai face…

Eu am o mare problema cu alimentatia, daca intru intr-o carmangerie mi se pare de nesuportat mirosul de acolo, la cumparaturi ma invart o mie de ani printre rafturi si cumpar tot felul de prostii…ma uit pe etichete cu neincredere.

Unul dintre putinele locuri unde pot spune ca imi place sa mananc ceva de oaie, adica pastrama, este la Cota 2000. Acolo este cea mai buna pastrama din tot Parcul Natural si Valea Prahovei…si bineinteles clatitele.

Uneori nici nu stiu ce sa mananc, mi se pare atat de putin interesant acest subiect, am noroc cu sotia, sora-mea, etc, care stiu mai bine decat mine ce imi place.

Daca sotia cand a plecat la rudele ei a rugat-o pe o prietena de a ei sa treca pe la noi…e clar ca sunt un dezastru in domeniul acesta. De aceea, nici nu ma duc la rudele nevestii in Oltenia. Se mananca diferit…o saptamana de zile cat am fost acolo a trebuit sa mananc prin oras. Nu ca erau aia ciudati, ci orice gateau nu-mi placea. Am picat examen dupa examen si i-am suparat pe toti, mai ales cand auzeau ca iau masa prin oras.

Si la ora cinei azi ne chema rudele tatalui sotiei, trebuia sa dormim acolo, la pranz a doua zi trebuia sa fim la nu stiu ce unchi ca sa nu-i jignesti, a fost un cosmar…de peste 5 ani nu am mai calcat pe acolo. Ne acceptam tacit, eu i stiu acolo, ei ma stiu aici, probabil nu inteleg cum de s-a incurcat fata lor cu mine, nu inteleg eu daramite ei :)))

Oricum li se parea ciudat ca mergeam acolo unde nimeni nu se duce…pe la marginea Dunarii, la ruinele unei cetati, sau in locurile asa–zis blestemate unde apele cer tribut uman, sau unde se intalnesc ielele, sau unde stau serpi uriasi…eu le-am crezut prostii, traditii idioate si nu mai pe acolo ma duceam cum aveam o clipa libera.

Era si un cartier periferic de tigani unde se spunea ca nu-i lasa pe romani sa treaca pe la ei. Bazaconii, eu chiar pe acolo treceam spre Dunare…acolo am si vazut cum mancau peste crud, destule lucruri interesante.

Luna asta am vazut pe un blog niste poze de la Sucidava, la o aruncatura de bat de orasul natal al sotiei…si ceva ma cam trage pe acolo 🙂 Inainte trebuie sa urc pe Vf. Moldoveanu dinspre Sambata de Sus. Am programat tot, cazare la manastirea Brancoveanu (am un prieten calugar), timpii de parcurgere, prieteni, sa se mai duca din zapada, sa inverzeasca ca sa avem ce vedea…

Anul acesta o sa fac o barca pentru traversarea lacului Bolboci, cealalta ne-a furat-o careva, am fost nu de mult prin zona si am vazut material lemnos. In afara de a ne duce la fund nu are ce sa se intample 🙂 Nu e voie sa te dai cu barca pe acel lac, de ce nu e voie nimeni nu prea stie, o prostie evident…ca se uita pestii la tine :))))

Oricum nu are cine sa te traga la raspundere, nu exista nicio ambarcatiune prin zona si chiar daca este cineva abilitat ce poate scrie in procesul verbal? Ca te dadeai cu barca? :)))

Amenda…turcul plateste :))) Am auzit si ca nu mai este voie cu bicicleta spre Vf. Omu ca deplasarea biciclistilor prin ariile protejate trebuie sa se faca pe trasee dinainte stabilite. Dovada de cretinism…pai nu va face nimeni niciodata vreun traseu de biciclete ca nu este rentabil, cand hotii astia au in vedere ca Bucegii sa nu mai fie arie protejata si o transforma atat legal cat mai ales ilegal in favoarea scopului lor.