Urcand astazi traseul turistic de pe Jepii Mari am intalnit „povestea irisului”, stanjenelul de munte, una dintre cele mai frumoase flori din Bucegi
Un bobocel timid ce va fi matur in cateva zile
Am vrut sa-l privesc si de sus :)
Ciuperca de balegar (Agaricus bisporus), are tot felul de denumiri, ciuperca alba, champinionul…in sfarsit, cum s-o numi ea, a aparut pe ici-colo pe Platoul Bucegilor, exemplare razlete si mici. Tot cam in doua saptamani ar trebui sa fie mai multe…nu am mancat niciodata, cand am vazut ce culoare ia cand este pregatita, nu mi-a mai trebuit :)
Si primele flori de rododendron…mai dureaza cam doua saptamani pana se acopera de o uriasa pata roza, muntele Furnica
Cabana Miorita, prima constructie, in postul de acum cateva zile aratam ca au fost depozitate niste cioburi, tot felul de pahare sparte, la voia intamplarii. Se pare ca personalul cabanei, -judecand dupa aceasta fotografie si comparand-o cu imaginea din postul „Diversitatea, si altfel decat o stim”- , a remediat acel aspect negativ. Era si pacat de altfel, cabana Miorita este un loc cu rezonanta in Bucegi. Ar trebui sa le multumesc, cine stie ce copil se taia prin acele cioburi, sau poate zapada le acoperea la iarna, poate stratul nu era suficient de gros si vreun schior ar fi cazut peste ele…poate, acum este la timpul trecut.
O privire de pe drumul ce ajunge la Schitul Sf. Ana :) La inaltimea de circa 15 metri se gasesc niste ciuperci-pastravi. Nici anul trecut nu i-a cules nimeni, se pare ca vor scapa si anul acesta :))) Nu se poate urca nimeni pana acolo fara trepte…
Solutii sunt, dar mai bine sa stea acolo ca sa-i priveasca si cei care merg spre schit






Acum 2 ani, ceva mai jos de Miorita, fotografiase cineva o bucla de sarma ghimpata care iesea din zapada – numai buna de proptit cu schiurile in ea. O mai fi?
ApreciazăApreciază
Nu am vazut, dar o sa ma uit cu atentie, ca mai trec prin zona pana sambata. Eu nu-i inteleg pe unii oameni, cum sa arunci gunoiul prin jurul locatiei turistice cand toata lumea il va vedea si va stii de unde provine…este ca si cum le ceri turistilor sa te ocoleasca. Daca mai este sarma aceea o sa o tai…
ApreciazăApreciază
Frumoasa mosie ai.
Mai mare dragul sa te plimbi pe-acolo.Si cind o faci in fiecare zi,ca tine,normal ca vezi cum creste in fata ochilor tai.
ApreciazăApreciază
Multumesc, eu incerc sa arat ca este a noastra, a tuturor. Sunt mai privilegiat de multe ori, alteori cand munca cere sa fiu in oras, ziua trece mai greu. O vad cum creste, este un colt de rai aici pe Bucegi, si nu exista banal, mereu apare ceva :)
ApreciazăApreciază
Acolo este „Raiul”,in padura aceea verde!…cei care traiesc departe de natura habar n-au ce pierd…
ApreciazăApreciază
Iti imaginezi ca eu cand am fost intr-un oras am stat, o zi, doua, trei, apoi am zis ce sa fac eu pe aici? :) Si am plecat…nu au cum sa iubeasca natura daca nu au fost invatati, daca vad padurea li se pare ca ascunde toate grozaviile, iar lemnul…bun pentru mobila :)
ApreciazăApreciază
Scriitor din tine în munte, reflectându-i misterul; naraţiune personală…captivantă naraţiune.
Gândul meu pentru tine.
ApreciazăApreciază
Multumesc, este atat de captivanta o drumetie pe Bucegi incat oricine are putina „deschidere” vede si invata multe lucruri.
ApreciazăApreciază
Trăieşti muntele; trăirea unei integrări într-o totalitate sieţi armonică. O aventura infinită, cum ţi-am spus odată. O trăieşti în toată plenitudinea ei. Sper ca urmaşul tău, cândva, să îţi recunoască urmele şi să îşi potrivească pasul în auzitul lor.
ApreciazăApreciază
Ai dreptate, parca il simt oriunde as fi, parca este o chemare magica. Sper sa nu fie doar urmasul meu, ci si ai altora, care sa invete ceva acolo unde este de invatat. Important este ce lasam in urma noastra, nu-i asa?
ApreciazăApreciază
Ai o mare forta de sugestie si e…cineva care rezoneaza ca o vioara sub arcusul unui artist! Enescu referindu-se la menirea sa de muzician :”Sa vibrezi si sa-i faci si pe altii sa vibreze!”
ApreciazăApreciază
Cel de Sus stie sa le armonizeze pe toate!
ApreciazăApreciază