Trezirea Naturii in cateva imagini si initiativa Primariei din Busteni

Au aparut primele plante, primele flori prin padurile Parcului Natural Bucegi, semne clare ca primavara incepe sa se instaleze.

1Leurda

2O orhidee superba

3O alta orhidee…erau destul de multe, unele erau albe

Scurta oprire si in Parcul din Sinaia 4

Nelipsitii vestitori ai primaverii, luptatorii de sub zapezi 5

9Langa Poiana Stanii, traseul ce coboara spre Poiana Tapului

Un moment, este week-end, uitasem piesa muzicala 😉

Mai departe,

10Aici este un loc superb, unde am sa mai revin pentru poze. Insa nu am ajuns aici pentru ca am intentionat. Probabil nu as fi ajuns sa fac poze in acest loc niciodata.

11Este superb locul, dar l-am vazut mereu de la distanta si nu i-am dat atentie. Am facut multe poze aici. Sa va spun cum am ajuns:

Coboram pe un drum, la o curba insa vedem o doamna cam fara haine, avea ocupatie pe langa un copac. Noroc ca era o poteca in stanga, spre apa din imagine, si am reusit sa evitam alte momente. Pana sa intram pe acea poteca, femeia ne-a vazut. Oricum, nu mai continuam drumul spre ea. O gaseam cu obrajii imbujorati, asa ca pentru a evita momente jenante am abordat o alta cale.

Cu aceasta ocazie am facut si niste poze care mi-au placut. Ca nu imi plac mereu toate pozele pe care le fac 🙂

12Pentru mine, aceasta imagine reprezinta o poza superba. Am mers prin apa pana la marginea acelei mici cascade si am pozat deasupra ei. Imi placea peisajul si nu am mai tinut cont ca este apa. Stiti ca te ia ameteala cand stai langa astfel de cascade si apa curge continuu pe langa tine? Mi s-a parut ca se invarte lumea, pentru cateva secunde :)) Bine, eu am fost depistat recent si cu o usoara anemie. Deci ce poate pati un anemic langa o cascada? Se invarte cascada sau el, in mintea lui? :))

13

….

Acum o sa continui cu initiativa Primariei din Busteni prin administratorul public. Le-am cumulat aceste postari, pentru ca unii poate vor sa vada poze, altii sa citeasca stiri 🙂

La Busteni, in perioada 10-16 aprilie are loc o actiune de plantare de arbusti fructiferi, speciile zmeur si mur. In acest an este prima etapa. Urmatoarea va fi la anul in primavara, cand arbustii vor rodi si se vor popula mai multe zone ale orasului.

In aceasta perioada se vor sadi arbusti langa colegiul Ion Kalinderu, unde este liziera de pini si la intrare pe Valea Cerbului. Nr. total al arbustilor ce vor fi plantati ajunge la 4000 de bucati.

La actiune participa si specialisti, care vor superviza plantarea.

Mie mi se pare o actiune buna, educativa si ecologica. Am auzit insa niste comentarii rautacioase la adresa acestei initiative si nu doresc sa scriu si alte detalii. Mie imi place actiunea in sine, este o idee inedita. Acum sa criticam orice mi se pare o aberatie.

Dar, hai totusi, sa spun si ce am auzit, ca nu pot sa tac cand aud asemenea tampenii. La fel cum a fost chestia cu reabilitarea captarilor, a venit un „destept” si a declarat „ca el vrea sa dea apa la populatie si unii nu inteleg”. Va dati seama ce balamuc este in capul unui astfel de om ce declara asa ceva?? Ce credeti ca s-a spus acum? „Ca sunt plantati arbusti fructiferi ca sa aiba lumea ce sa manance!” 🙂 Nu pot sa cred cata prostie intalnesti la tot pasul.

Una este sa critici actiunea venind cu argumente si alta sa vorbesti tot felul de prostii. Mie mi se pare o idee buna. Nu trebuie sa li se para tuturor. Dar nici nu putem sa facem astfel de afirmatii. Este la limita idioteniei. Asa cum a fost demarata, cu padurari, elevi, voluntari, este o actiune ecologica, cu diferite conotatii, in niciun caz aceea ca sa aiba lumea ce sa manance :)).

La Poiana Stanii…

Plecare cu prietenii din Poiana Tapului, de dimineata…pe la 9. Se anuntase ploaie dar am incheiat excursia fara sa vedem vreo picatura 🙂

Padurea este plina de leurda, o sa dea lumea navala zilele acestea 🙂

Ghiocei in Poiana Stanii…mai sunt destui, mici si puternici 🙂

Poveste scrisa de cartite si de soareci de padure

Stana Regala

Punct panoramic amenajat peste Valea Pelesului

Drumul auto spre Poiana Stanii

Inca nu au cazut frunzele din copacii Bucegilor…

…si nici bruma nu a venit 🙂

Dar frigul se simte dimineata…

Pitigoii inca nu se tanguie si nu vin pe la marginea padurii.

Caut cu privirea din Valea Prahovei dar nu mai vad turmele mari de oi pe pasunile de sub Vf. Jepii Mici, nici spre Furnica nu se mai vad…doar turme mici de oi sterpe au ramas sa mai pasca firele uscate de iarba prin diferite colturi ale muntelui.

E mai liniste ca altadata, viata se retrage usor de pe inaltimile muntelui, vor urma luni bune de frig, iarna, zapada…

Ciuperci nu prea sunt ca nu a plouat, este si prea frig sa ploua.

Vantul este rece sus pe Platoul Bucegilor, zarile sunt galben-tomnatic…si totusi toamna nu si-a intrat in drepturi cum se cuvine. Poate este o toamna mai blanda 🙂

In Poiana Stanii Regale

Drumul regal…o poveste ce merita traita

Si nu se mai termina…viata spre cer, verdele si albastrul cerului, ingemanare

Ganduri 🙂 …maine, de fapt maine este azi, sunt la Podul cu Florile, muntele gol de vegetatie ce strajuieste lacul Bolboci. Astazi florile sunt pietre, peisaj selenar. Alerg? Poate…pe drumul asfaltat al Dichiului. Am alergat destul vara asta…sa mai fie inca o zi.

Astept MPC-ul, maratonul Pietrei Craiului, unde va fi o prezenta masiva de montaniarzi, sunt deocamdata peste 300 de inscrisi. Am mai fost in Piatra Craiului, dar nu pe traseul maratonului de 40 km…dar am luat Google Earth-ul, povestile participantilor din anii trecutii, profilul traseului, poze, descrieri si am rezolvat necunoscutul.

Am in minte intreg traseul, stanga 50 metri, dreapta pe un drum un km pana la o intersectie, posturile de control, alte detalii, e bine sa ai un plan si variante…mereu.

Traseul probabil poate fi parcurs in circa 5 ore, deci nu trebuie sa duc in rucsac apa si mancare, alerg si 8 ore fara astfel de probleme, apoi recuperez eu 🙂 …dar strictul necesar tot o sa-l am, ca e bine sa fii prudent in orice faci, e si asta o vorba uneori 🙂

Pe Bucegi: Busteni-Jepii Mari-Complex Piatra Arsa-Cota 2000-Stana Tarle-Poiana Stanii Regale-Busteni

Urcand astazi traseul turistic de pe Jepii Mari am intalnit „povestea irisului”, stanjenelul de munte, una dintre cele mai frumoase flori din Bucegi

Un bobocel timid ce va fi matur in cateva zile

Am vrut sa-l privesc si de sus 🙂

Langa el o floare deschisa

Ciuperca de balegar (Agaricus bisporus), are tot felul de denumiri, ciuperca alba, champinionul…in sfarsit, cum s-o numi ea, a aparut pe ici-colo pe Platoul Bucegilor, exemplare razlete si mici. Tot cam in doua saptamani ar trebui sa fie mai multe…nu am mancat niciodata, cand am vazut ce culoare ia cand este pregatita, nu mi-a mai trebuit 🙂

Un cer din „o lume disparuta”

Si primele flori de rododendron…mai dureaza cam doua saptamani pana se acopera de o uriasa pata roza, muntele Furnica

Cabana Miorita, prima constructie, in postul de acum cateva zile aratam ca au fost depozitate niste cioburi, tot felul de pahare sparte, la voia intamplarii. Se pare ca personalul cabanei, -judecand dupa aceasta fotografie si comparand-o cu imaginea din postul „Diversitatea, si altfel decat o stim”- , a remediat acel aspect negativ. Era si pacat de altfel, cabana Miorita este un loc cu rezonanta in Bucegi. Ar trebui sa le multumesc, cine stie ce copil se taia prin acele cioburi, sau poate zapada le acoperea la iarna, poate stratul nu era suficient de gros si vreun schior ar fi cazut peste ele…poate, acum este la timpul trecut.

Stana Tarle

O privire de pe drumul ce ajunge la Schitul Sf. Ana 🙂 La inaltimea de circa 15 metri se gasesc niste ciuperci-pastravi. Nici anul trecut nu i-a cules nimeni, se pare ca vor scapa si anul acesta :))) Nu se poate urca nimeni pana acolo fara trepte…

Solutii sunt, dar mai bine sa stea acolo ca sa-i priveasca si cei care merg spre schit

Prin zona leurdei, de la Poiana Stanii Regale

Imagini de azi din Parcul Natural Bucegi

De dimineata aveam unele planuri…insa treptat acestea s-au schimbat. Mai intai o cunostinta ce patise un necaz m-a rugat sa o ajut la o treaba. Eu prompt m-am dus imediat si uite asa m-a prins ora 12.

Trebuia sa ajung si pe munte asa ca am urmat initial poteca turistica spre Poiana Stanii, remarcata recent, deocamdata nu stiu cine a avut aceasta initiativa buna.

Nu dupa mult timp am ajuns in Drumul Cotei 1400

Si am inceput sa urc…

Mai sus de Cota 1500…undeva la capatul sudic al Sinaiei, spre Comarnic, ploua.

Ceva mai departe, Stana Tarle

Cum mergeam in linistea deplina, am auzit o miscare prin spatele meu…un vulpoi se tinea dupa mine. L-am certat putin ca se strecurase neauzit, dar saracutul de el…i era foame…parea asa trist.

Undeva, foarte sus, acolo unde nu stie aparatul foto, regele inaltimilor isi continua zborul planat deasupra Parcului Natural Bucegi

Am pozat astazi diverse chestii, flori, pietre, animale, etc

„Muntele de zapada” de pe cerul Bucegilor

Incheierea unei zile…

Poveste de „iubire” in lumea florilor

Multi dintre noi cand eram mici ascultam fermecati povesti despre zane si zmei, balauri, copaci care vorbeau, iubirea dintre anumite flori, de unde au aparut anumite denumiri, etc.

Prin Poiana Stanii am zarit imaginea de mai jos, si mi-am amintit de o poveste veche, de primavara,  din anii copilariei.

Intr-adevar exista povesti de iubire intre plante, poate suntem prea maturi ca sa le mai acceptam, poate dam vina pe natura pentru ca asa au crescut acele flori de mai jos…

Florile simt, si mi s-a parut ceva deosebit cum un ghiocel a intrat pe proprietatea brandusei pentru a creste impreuna.

Cred ca o astfel de imagine face cu mult mai mult decat orice stire de la ora 17 🙂

O MICA TURA PE BUCEGI

Azi am fost cu niste cunoscuti pe un traseu prin Bucegi. Din Sinaia am urcat spre Stana Regala si apoi pe Piciorul Pietrei Arse. Iata si niste poze:

I-am facut vreo 20 de poze prin Poiana Stanii 🙂

De obicei pe un traseu turistic niciodata nu merg in rand cu ceilalti…plec ba in stanga, ba in dreapta, fie raman ultimul, fie merg inainte, in functie de ce mi se pare intersant, de vazut, de fotografiat… Cam asta e distanta pana la care m-am apropiat neauzit de o caprioara.

Mai sus de 1500 metri altitudine, era ceata. Abia pe Platou incepuse sa se destrame…

Tot felul de muste si alte insecte moarte in niste mici ochiuri de apa.

Covor de insecte inecate…

Si un fel de incercare de a surprinde soarele…in apa!