Pe Bucegi: Busteni-Jepii Mari-Complex Piatra Arsa-Cota 2000-Stana Tarle-Poiana Stanii Regale-Busteni

Urcand astazi traseul turistic de pe Jepii Mari am intalnit „povestea irisului”, stanjenelul de munte, una dintre cele mai frumoase flori din Bucegi

Un bobocel timid ce va fi matur in cateva zile

Am vrut sa-l privesc si de sus 🙂

Langa el o floare deschisa

Ciuperca de balegar (Agaricus bisporus), are tot felul de denumiri, ciuperca alba, champinionul…in sfarsit, cum s-o numi ea, a aparut pe ici-colo pe Platoul Bucegilor, exemplare razlete si mici. Tot cam in doua saptamani ar trebui sa fie mai multe…nu am mancat niciodata, cand am vazut ce culoare ia cand este pregatita, nu mi-a mai trebuit 🙂

Un cer din „o lume disparuta”

Si primele flori de rododendron…mai dureaza cam doua saptamani pana se acopera de o uriasa pata roza, muntele Furnica

Cabana Miorita, prima constructie, in postul de acum cateva zile aratam ca au fost depozitate niste cioburi, tot felul de pahare sparte, la voia intamplarii. Se pare ca personalul cabanei, -judecand dupa aceasta fotografie si comparand-o cu imaginea din postul „Diversitatea, si altfel decat o stim”- , a remediat acel aspect negativ. Era si pacat de altfel, cabana Miorita este un loc cu rezonanta in Bucegi. Ar trebui sa le multumesc, cine stie ce copil se taia prin acele cioburi, sau poate zapada le acoperea la iarna, poate stratul nu era suficient de gros si vreun schior ar fi cazut peste ele…poate, acum este la timpul trecut.

Stana Tarle

O privire de pe drumul ce ajunge la Schitul Sf. Ana 🙂 La inaltimea de circa 15 metri se gasesc niste ciuperci-pastravi. Nici anul trecut nu i-a cules nimeni, se pare ca vor scapa si anul acesta :))) Nu se poate urca nimeni pana acolo fara trepte…

Solutii sunt, dar mai bine sa stea acolo ca sa-i priveasca si cei care merg spre schit

Prin zona leurdei, de la Poiana Stanii Regale

In Poiana Narciselor din muntii Baiului

Programata de cateva saptamani, aceasta iesire in natura, ne-a adunat aproape pe toti cei care mergem de obicei in drumetii montane.

Este impropriu spus Poiana Narciselor intrucat la fata locului, nu este doar o poiana ci versanti intregi acoperiti de pete albe…dar asa s-a impamantenit denumirea.

O masina rezervata din timp ne astepta sa ne duca cat mai sus. Din pricina unor prieteni de familie sositi pe la mine nu am mai ajuns in timp util la locul de intalnire, am urmat un drum recent facut prin cartierul Piatra Arsa, apoi prin cartierul Cumpatu din Sinaia am iesit la intrarea de pe drumul forestier Valea Rea…evident in alergare 🙂 O ocazie tocmai buna pentru un mic antrenament…

Dupa circa 100 metri, in timp ce ma strecuram printre un grup de cel putin 50 de persoane, toti cu rucsaci in spate, pregatiti de drumetie, am vazut si masina, dar degeaba…eu daca pornisem sa alerg, atunci zarurile erau aruncate. Le-am facut semn ca ne intalnim mai sus…si pana s-a reintors masina, am depasit pe putin 200 persoane.

Toti acesti oameni urcau intr-un singur loc…spre Poiana Narciselor. Nu am vazut in niciun an atata lume pe acel drum forestier. Cu toate ca drumul forestier este accesibil pe circa 5-6 km si apoi urmeaza urcus printre pietrele paraului, am reusit sa-mi ajung prietenii dupa circa 35 de minute de la intrarea pe drumul forestier. Oricum un prieten credea ca abia in capatul vaii o sa-i ajung 🙂 sau sus in culmea montana.

Langa paraul Sipa din Piatra Arsa, pana in cartierul Cumpatu…se taiau vreo 30 de arini, asa se intampla periodic, de cand cu lucrarile de reabilitare a caii ferate. Chiar daca linia este ceva mai departe, astia taie pe unde vor…

Si apropierea de prietenii, aflati acum pe jos…

Sosirea noastra in capatul vaii…deja pe versantii din stanga se vad oameni la cules sau pozat, sau doar admirat, am vazut in cursul zilei toate aceste categorii de persoane

Stanjenelul de munte, o specie endemica pentru Carpatii Sudici am regasit-o si in muntii Baiului

Narcise cat vezi cu ochii…si am inceput sa urcam tot versantul spre poteca din muchea Cumpatului

Dupa cateva popasuri timp in care admiram imprejurimile si oamenii risipiti in evantai de-a lungul pantelor lungi si inclinate, am iesit sus in culme unde am dat „buna ziua” unui vant destul de intensificat…care de altfel ne-a si zorit coborarea. Cand urcam nu prea il simteam insa sus devenise agasant.

Orasul Busteni si muntii Bucegi

Pe un versant in fata se vede Stana din Valea Rea

Si una din stanele de pe Cumpatu…locul de popas principal al unei astfel de excursii

Pregatirea locului de popas…

Povesti si discutii la foc…am plecat tarziu spre Sinaia, ne-am oprit prin parcul orasului sa vedem masinile de epoca aflate intr-o defilare, apoi pe la o terasa…

Am vazut cum spuneam si mai sus, tot felul de persoane astazi, de la batrani la mici copii, si multe cunostinte…este frumos sa vezi atatia oameni umbland prin natura. Cel mai bine ar fi daca vreo institutie responsabila ar monta un panou, ar face niste reguli de vizitare a acelor versanti cu narcise.

Adica sa se permita ca fiecare persoana sa culeaga doar 10-15 flori, sa fie cineva pe teren sa verifice sa nu se mai culeaga buchete cu sute de narcise…in sfarsit, desi este greu de crezut ca oamenii pot distruge total zecile de mii de narcise din Valea Rea, totusi le limiteaza extinderea. Cine a fost pe acolo an de an poate a observat ca acestea se intind in lateral si urca treptat si altitudinal.

Cei care urca acei versanti fie coboara pe muchea Cumpatului in Sinaia, fie se duc pe drumul de creasta spre Azuga, ori coboara in Busteni pe alte culmi…

Cum noi aveam locul de popas la 5o de metri de poteca observam pe toti cei care treceau…un grup de elevi fiecare cu cateva narcise prinse de rucsac, o doamna pe la 50 de ani, cand a intrebat-o unul dintre noi de narcise spunea ca le are in rucsac pentru ca: „am auzit ca sunt jos si ne asteapta”.

In mintea multora care realizeaza ceva negativ, se produc astfel de situatii, daca nu e cineva pe un versant opus care sa-i filmeze atunci e cineva care i asteapta jos sa le ia narcisele si sa-i amendeze :)))

Evident ca nu era nimeni pe nicaieri si au stat cu frica in san pana acasa, ca vine cineva, ca-i prinde 🙂 Ani de zile, eu cel putin nu am vazut pe nimeni niciodata efectuand vreun control sau luand vreo masura de protejare a narciselor din Valea Rea. Se va intampla si asta dar in zilele urmatoare…

Ideea nu este de a-i alunga pe turisti, localnici, impunandu-le ceva…ci desfasurarea unui turism bazat pe niste reguli generale, nu proprii 😉