Cu bicicleta pe la Podul cu Flori si Padina

De cand merg, nu ma plictisesc niciodata! As fi vrut alt traseu mai lung dar nu pe la noi… dar nu au iesit toate calculele. Si cand sunt multe necunoscute, poate fi si riscant. Iar riscurile din prostie, nu se justifica.

O luam asadar, pe aici, „prin curte” cum se spune… pe Bucegi. Pe la ora 8 ne intalnim si plecam spre Sinaia cu oprire clasica pe Malul Spitalului, la niste cornuri si pateuri cu branza sarata, ca le-am inlocuit pe cele cu branza dulce. De fapt, nu aratau bine 🙂

La 8:45 o luam pe DN 71 spre Cuibul Dorului.

Ne oprim pe podul de peste Izvorul Dorului si ne gandim ca acum vreo saptamana o tanara s-a aruncat de aici. Dumnezeu sa o ierte!

Cred ca ar trebui facut ceva pe plan zonal, creat un mediu/un program bine mediatizat, in care unele persoane sa aiba posibilitatea sa opteze pentru diferite activitati. Bine, e iluzoriu ce spun, in lumea noastra majoritatea e pentru sine si nu se mai vad problemele altora. Dar, daca e vreunul mai luminat si are vreo idee pot participa in diferite actiuni. Macar ii dam o bicicleta si il/o luam cu noi. Mai un gratar, mai o gluma si prindem suta de ani 😉

Urcam serpentinele, parca 11 curbe au fost, nu reusesc niciodata sa retin nr. curbelor, colegul le-a numarat. Cum si el a fost „premiant” la matematica nu e sigura nici numaratoarea lui :)) La el si e si mai grav, stie sa numere doar din trei in trei :)) Adica 1, 5, 6, 11 :))

La intersectia cu drumul vechi spre Cuibul Dorului ne dam jos (??sus cum o fi??) de pe biciclete si o luam pe langa ele. Este momentul in care mai discutam, ne odihnim, mai planificam iar la Cuib mai mancam o ciocolata.

Pe drumul acesta vechi, rar mai merge cineva, e stricat de la ploi, urme de ursi mai mereu…

La vreo 2 km dupa ce depasim fosta cabana Cuibul Dorului, vin din sens opus 7-8 basculante, mai apoi trec betoniere… Astia au voie pe drumul asta? Teoretic nu au, ca si asa drumul e ingust, astea au si ditamai tonajul… dar stii cum este? Banii pentru drum au venit din surse diferite dar tot ai cetatenilor erau. Cei care administreaza drumul sunt din Consiliile Judetene a doua judete si cred acum ca e bunul lor, ca dispun de acesta cum doresc. Si chiar asa se si intampla 🙂

In Romania exista doar un singur adevar: cine a zis ca traim intr-un stat mafiot nu s-a inselat deloc. Suntem condusi in proportie covarsitoare de hoti si de imbecili… adica se vede, toti milogii din conducerea tarii se inghesuie sa se pozeze cu baiatul acela, campion mondial la inot. Statul nu a facut nimic pentru el, l-a furat si pe el si pe parintii lui, prin impozitele luate si dirijate catre clientela politica si acum vrea un pic de atentie…

Caraghiosul de Ciuca a declarat ca-i da un fel de premiu, un milion de lei, pentru performanta. Logic, daca nu-i da din buzunarul lui, poate sa dea oricat si oricui. La atat se rezuma mintea si educatia lor… ei de fapt nu-l premiaza, pentru ca nu au proprietatea acestui termen, neavand ei nicio performanta in ceva, ca nu se pune succesul teribil pe care il au in promovarea hotiei, incompetentei si coruptiei. Deci, ei cred ca a premia este sinonim cu spaga, pomana, comisionul. Neperformand in ceva, nu au cum sa inteleaga munca cinstita, efortul personal, consecventa! Doar considera ca este o situatie in care ei, milogii si hotii, trebuie sa iasa la inaintare cu o „atentie”!

Pentru astia, noi suntem doar o marfa pe care ei o pun azi pe taraba americanilor, maine pe cea a rusilor. Important va fi doar ceea ce facem fiecare pentru societate. Doar atat!

Ca sa nu schimb sensul initial, o sa revin la excursie, dar nu inainte de a posta un videoclip cu un om realist, pe care-l urmaresc de mult timp 🙂 Atentie, el mai foloseste niste cuvinte mai vulgare :)) Dar tot ce spune este din viata reala, cea care conteaza de fapt. Are multe filmari, i le-am urmarit pe toate…

Urcam usor pe drumul judetean 713 si, intr-o poiana, vad ca peisajul este prea frumos ca sa nu ma opresc vreo 20 minute:

Scot cartea, mai invat. Eu invat continuu, zilnic, ca fiecare e cu planurile sale… si ale mele nu sunt chiar mici.

O privire in carte, alta pe ce se vede…

Mai trec si alte betoniere… se lucreaza la drumul ce trece pe langa cabana Bolboci spre Cheile Tatarului. Toarna pe acolo betoane dar nu doar acolo, am vazut ca se lucra si pe platoul de la Padina la niste constructii noi.

Mie mi se pare ca se tot construieste dar nu creste cu nimic calitatea serviciilor in zona Padina. Adica nici nu e vreo concurenta… toata lumea face pensiuni dar nimeni nu deschide una…

Prin zona aceea s-a exploatat tot ce le-a cazut la mana. Speriat de proportii, vinovatul de serviciu, vantul, nici macar nu mai adie prin zona respectiva. De celalalt inculpat, gandacul de scoarta, ce sa mai spun… asta macar a amenintat cu extinctia daca se mai da vina mult pe el… oricum, nu mai e piciorus si nici vreo aripioara de gandacel impricinat pe la Dichiu.

In dreapta, mai spre varf, explicatia pentru indesirea padurii este chiar simpla. Noaptea, arborii care au mai ramas, incearca sa se dezradacineze singuri, sa se mute si mai sus, poate scapa nelichidati 😉

Una din putinele taxe cu care sunt de acord.

Un cunoscut ranger al Parcului Natural cu turistii, le dadea niste sfaturi chiar frumoase… plus ca oamenii plateau si taxa ca asa au vrut ei. Mai erau si altii care cum parcau masinile veneau sa plateasca acei 10 lei.

Mai departe continuam spre Podul cu Flori, cand pe bicicleta, cand pe langa, observand numeroase urme de ursi dar si cabana aceea parasita… a CJ Dambovita. Uite asa sta in paragina o cladire in care s-au bagat vreo 22 miliarde lei vechi.  Fiindca asta e tocmeala locului, obiceiul pamantului… Vlad Tepes ar trebui canonizat pentru ca este singurul care a inteles adevarata problema a natiunii romane/valahe.

Se auzeau niste motoare… cand ne uitam, erau niste atv-uri care urcau pe traseul turistic marcat cu punct galben. Le chinuiau pe acolo facand un zgomot teribil.

La coborare, niste turisti ne-au intrebat daca nu am pierdut o casca. Si ne aratau una de moto lasata pe o piatra. Noi nu pierdusem pentru ca nu folosim. Eu nu plec la vreo competitie, merg sa privesc in stanga, in dreapta. Nu fac niciun ciclism, merg printre peisaje cu niste roti care merg un pic mai repede decat picioarele, si cam atat.

Casca cred ca o pierdusera aceia cu atv-urile. Ar trebui sa bag expresia stupida folosita de multi incuiati, inclusiv la stiri, cu muntele care s-a razbunat si nu stiu ce li s-a intamplat :))) Dar o scriu asa, de amuzament, al meu in special :)))

Pe unde venisem.

In cariera

Aici e locul final, panoramic…

Asa ca ne asezam pentru un timp… confortabil:

Oricine vine acolo, se aseaza pe jos sau sta in picioare. Pentru 1 kg cat are scaunul merita sa-l iau :))

Cimbrisor

Nu stiu exact dar la un moment dat plecam spre Padina, sa luam masa pe acolo…

La coborare, incerc eu o „vitejie” si zbor prin niste noroaie care imi pateaza tricoul. M-a enervat ca… na, nu merg nici sa ma murdaresc si bicicleta are mereu pe ea doar noroiul din ziua respectiva, nu din alta zi.

In fata cabanei Bolboci un panou cu lucrarea la drumul de langa cabana spre Cheile Tatarului:

Mai era un panou cu… interzisa circulatia publica dar se referea evident la vreun public ceva si nu la oameni pe jos sau pe biciclete. Lucru chiar adeverit, cu 4 roti nu incapeai pe langa utilaje, cu 2 da.

La poezie continuam spre Padina… unde sunt niste cabanute cu gratare ale unor prahoveni si damboviteni.

„E drept intr-o parte”, cum zicea un batran 🙂 Per ansamblu fac o treaba buna… daca nu e ok, il mai repara iar si iar, nu trebuie sa ne stresam.

In zare, Cheile…

Nivelul lacului care este…

Si pana in cabanute vine un drum inchis cu bariera. Vorba vine, drumul e inchis nu si trecerea :)) Cand ma uit in stanga vad o vaca… si avea sange pe ea. Presupun in gandul meu ca a agatat-o ursul ascuns dupa un molid ceva.

Bine, unii de pe la orase, care se uita la documentare, nu ar putea intelege ce spun, pentru cei care traiesc pe munte mult timp, natura are, sa zicem, alta rezonanta, alte intelesuri. Unul de pe acolo chiar mi-a zis ca a muscat-o un caine. Evident ca nu e asa… dar e povestea in care crede si care ii asigura confortul psihic necesar.

Treaba e ca vaca umbla destul de bine si nu se vedea nicio rana deschisa…

Plecam mai departe, platim si ne asezam la masa, in asteptarea comenzii. Noi intai platim, cred ca asa se procedeaza 🙂

Vine comanda dar… vine si vaca pe langa apa. Si uite asa am descoperit ce patise dar tot asa s-a dus si pofta de mancare… Practic, un animal mare ii retezase jumatate de coada. Ori un urs, ori o alta vaca. Si din restul de coada curgea sange pe care vaca il imprastia, dand din ce ramasese din coada dupa mustele care-i dadeau tarcoale. Asa „se pictase” pe o treime din corp.

O luam inapoi tot pe drumul din Cheile Tatarului:

Cam asa arata acum. Va fi un drum bun, probabil il vor si asfalta…

La Zanoaga, la refugiul Salvamont eram la 15:51. Cum tot mersesem incet toata ziua, am zis ca e timpul unei schimbari :)) Asa ca am luat-o la deal destul de repede… in 10 minute eram la intersectia ce duce la Moroeni si in alte 18 minute la cabana Dichiu. Aici imi dau seama ca pot fi la 16:51 pe Malul Spitalului, adica o ora pe segmentul Zanoaga-Sinaia. Plec asadar pe la 16:23… cu ce viteza coborau masinile cam la fel coboram si eu, la curbe eram in spatele lor. Pana la intersectia cu DN 71 numai asa a fost. Nu ma grabeam nicaieri, am facut eu asa 🙂

Cam asa a fost o alta zi in paradis! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.