Drumetie pentru ca poti merge pana intr-un punct cu bicicleta; lasi bicicleta si mergi cu rucsacul in spate pe traseu 🙂

Am plecat singur pentru ca unele trasee trebuie facute alone. Nu cred ca ar fi inteles nimeni un astfel de traseu :))

Plec la 8 a.m. din Busteni spre Sinaia. Obiectivul? Sa ma uit in Cheile Zanoagei de sus in jos. Na, cum sa spui cuiva ca tu mergi pe munte pentru asa ceva? :)) Evident, ca nu priveam doar asa…exista o explicatie 🙂 Este insa doar a mea…

Acesta era prima parte a planului. A doua, sa merg pana aproape de Moroeni sa vad acea „intrare in tunel Izvor”. Eu daca nu merg de cateva ori intr-un loc, nu ma simt bine. Merg pana imi este clar. Si daca „visez” noaptea nu stiu ce, ma duc sa verific a 15-a oara…

Partea a doua a planului tinea si de vreme. Nu prea aveam chef sa umblu pedaland prin ploaie.

Cand ma uit la ceas, era 8:40 si plecam din cartierul sinaian Malul Spitalului. Inainte sa plec, ma intalnesc cu Ovi, stam putin de vorba…

Imi iau proviziile de drum si plec pe DN 71. Ajung repede la podul de peste Izvorul Dorului, numar iar curbele spre Cuibul Dorului (drumul vechi). Parca erau 11. Data trecuta imi iesisera 9. Clar sunt intre 9 si 11 😉

Mereu dau de urs pe drumul vechi spre Cuibul Dorului si mereu ma duc pe acolo. Ma mananca pielea. Tot pe acolo m-am dus si acum, ca sa nu ocolesc vreo 4 km. Pe acest drum erau niste urme de bicicleta, posibil tot ale mele, de saptamana trecuta. Il aud cum rupe crengile in fuga, dincolo de un drum recent de exploatare… aia e, fiecare cu traseul lui, al meu e pe acolo.

Ajung la 9:25 la Cuibul Dorului:

Asta e o chestie buna, sa protejeze harta care scoasa de acolo poate fi refolosita.

Stau vreo 3-4 minute sa ma pregatesc… o ora e standard pana la cabana Dichiu. Astept sa se faca 9:30. De data aceasta am scos un timp mai bun… 58 de minute :))) Cu o oprire de 3 minute la Belvedere.

Ajung din urma doi baieti pe semicursiere, se oprisera la un popas. Recupereaza rapid si ma depasesc dupa vreo 5 minute. Se opresc pentru a se schimba cu un 1 kilometru inainte de Belvedere si ii depasesc. Nici la cabana nu i-am mai vazut in urma. Cand reveneam a doua oara la cabana i-am vazut venind dinspre Piatra Arsa si la coborare s-au dus glont, nu m-au mai vazut 🙂 Si-au luat revansa.

In 20 de minute de la Belvedere eram la cabana la Dichiu.

Cabana Dichiu

Spre Piatra Arsa mergea majoritatea masinilor.

Coborare spre Valea Ialomitei

Panoul cu reguli de vizitare

Si pe acolo era traseul de drumetie.

O iau totusi pe bicicleta intr-acolo, mai merg ceva si o las printre niste molizi, la adapost, o incui si cu un cablu petrecut de un molid mai subtirel… si plec pe jos. Ma intorc sa las si rucsacul atarnat de o creanga, imi iau doar ce imi este la indemana si aparatul foto. Fiind terenul cam plat, era tocmai bun de alergat. Padurea e frumoasa si salbatica: am vazut pe aici capre negre in zona stancariilor, cocosi de munte, ursi, de-a lungul timpului; nu azi.

Dus-intors am facut minim o ora. Cauti una, dai de alta…

Urma unui trilobit pe un bolovan impresionant.

Am facut bine ca am dus bicicleta si rucsacul la o oarecare departare de drum. Pentru ca am auzit in spate cum intrasera pe drum un ATV sau mai multe. Cine stie, o mai recuperam dupa un anunt pe internet 🙂 sau de pe la vreun post de jandarmi din Bucegi. Cred ca pe viitor trebuie sa las un bilet, pentru orice eventualitate, ca sunt in zona :))

Ma intorc spre cabana Dichiu, fac cam 30 minute. Se innorase, nu mai imi placea… cobor si ma opresc putin la un punct de popas. Un corn cu vanilie, un magneziu… si plec mai departe spre Cota 1000…

Loc de popas

La Cota 1000 eram la 12:45.

Primisem localizarea intrarii in tunelul renumit 🙂 chiar de la localnici din Moroeni. Imi era sa nu trec pe langa, din cauza vegetatiei. Recunosc zona dar mai merg un pic pe sosea sa vad totul in ansamblu; cum nu vad mare lucru, ma intorc 🙂

Cobori 5 km de la Cota 1000… aici este cand ma intorceam spre respectiva zona care este dupa curba din fata, se face dreapta pe un forestier.

Zona cu „intrarea”

M-am uitat si pe deasupra, sunt multe urme de constructii… acum este si multa vegetatie, e mai greu cu o privire in detaliu. Insa, nu pot fi convins ca asa ceva reprezinta o intrare in vreun tunel feroviar. Captuseala de caramida, intinderea zonei cu urme de constructii, carpeala din ciment si bolovani de rau… nu prea se preteaza la o lucrare de asemenea anvergura, adica tunel feroviar.

Am niste concluzii dar la toamna mai merg, sa cada frunzele. Important era sa vad eu :))

Ma intorc spre Cota 1000 si evident spre casa, cu gandul la cafeaua de pe Malul Spitalului.

Unitate turistica deschisa care chiar merge, uitati-va cati turisti are… cred ca toate camerele au fost ocupate, iar copiii erau plimbati pe niste ponei. Este pensiunea Valea Sipotului.

Nu stateau deloc rau nici cei de la pensiunea Lin de la Cota 1000:

Pe la 14: 20 eram la Cota 1000, apoi coborare spre Sinaia, cafeaua si cand sa ma urc pe bicicleta vad un prieten pe care nu-l mai vazusem de 2 ani cel putin. Stam in drum si vorbim, ne mutam pe trotoar, mergem impreuna, vedem un urs fugind prin curtea Mefin-ului, dam sa ne despartim dar continuam impreuna si abia aproape de un supermarket ni se bifurca drumurile. Poate pentru un timp mult mai scurt.

Imi venise ideea sa fac niste cumparaturi ca sa nu mai umblu prin Busteni :))  Pe la 16:15 ajunsesem acasa…