Pe trasee marcate dar… neturistice

Dupa Revolutie, un mare montaniard a incercat sa alcatuiasca o retea noua de trasee turistice in zona Bucegilor. Pe cand umblam mai des prin paduri si prin munti, intalneam diferite marcaje care nu figurau pe hartile turistice. Nu stiam atunci de initiativa celui care se numea Nae Popescu. De altfel, el avea sa moara pe Plaiul Mircii… cand marca un traseu care lega Valea Prahovei de Moeciu.

Dupa ani de zile am reusit sa cunosc aceste trasee nemarcate. Niciodata nu mi-am propus sa insist pe cautarea lor. Pur si simplu, la anumite perioade trecand prin unele zone gaseam marcajele si asa le-am reconstituit. Ulterior, le-am si parcurs integral, cand am inteles de unde pornesc si unde ajung. Probabil sunt singurul care le si cunoaste, pentru ca aceia care le-au marcat au murit sau au imbatranit.

Au fost trei trasee care pastreaza pe alocuri si astazi, vechile marcaje:

  1. Posada – Cota 1000 – Vanturis – Coltii lui Barbes – Cota 1400 – Sinaia, marcaj punct rosu, cunoscut si ca „Drumul Hotilor”. Marcajele sunt foarte rare pana sub Coltii lui Barbes. Acum vreo 10 ani adusesem in discutie acest traseu, iar salvamontul sinaian a marcat doar partea de sub Coltii lui Barbes, incluzand-o intr-un alt traseu turistic.
  2.  Valea Larga – Cota 1000 – Vanturis – Oboarele – Bolboci – Plaiul Mircii – Strungulita – Moieciu, marcaj triunghi rosu.
  3.  Sinaia – Dichiu – lacul Scropoasa, marcaj triunghi albastru.

Traseele strabat zone cu un peisaj divers, atat locuri salbatice cat si civilizate.

De curand am fost pe un traseu care a cuprins cate putin din toate traseele lui Nae Popescu. Din Valea Larga la Cota 1000, apoi pe Calea Codrului, drumul forestier Poiana Tapului… mai pe scurt de la Valea Larga la Busteni. Pe la 12 am plecat din Valea Larga, pana in ora 17 eram inapoi.

Ochii care nu se vad 🙂

Urcusul este unul sanatos :)) Printre crengi se vede cimitirul Setu, de la intrarea in Sinaia, dinspre Bucuresti.

Triunghiul rosu

Intersectam traseul cu stalpii de inalta tensiune pentru a face niste poze spre Izvorul Rece.

Se vede si fantana lui Nestor Urechia. Ca mai are una si la Sinaia… Am propus-o de cateva ori sa fie monument istoric pentru ca indeplineste cerintele legale. Dar s-a impotmolit acest demers alaturi de ce al autoritatilor locale, undeva pe la Directia de Cultura Prahova.

Intersectam si traseul ce vine de la Posada, marcaj punct rosu.

Iesim in zona Cota 1000 dupa 2 ore de la intrarea in traseu.

Intersectia cu DJ 713

Bineinteles ca iar „este inchis” drumul 🙂 Aceasta fiind o forma de a te spala pe maini de eventuale consecinte. Realitatea este ca poti circula nestingherit pe acest drum, problema este ca te duci pe proprie raspundere. Nu ma refer la amenzi sau ceva de genul, ci la iesiri in decor, tamponari… nu te despagubeste nimeni pentru ca, desi drumul este deschis el este totusi inchis :)) Tipic balcanic, nici alba dar nici neagra…

Continuam pe al treilea traseu, marcat cu triunghi albastru si iesim la podul de peste Izvorul Dorului ca sa privim spre Cascadele Vanturisului.

Inghetata partial

Podul are noi amenajari metalice. Cele precedente au fost furate si duse la fier vechi.

Intram pe Calea Codrului pe care am parcurs-o in 50 de minute.

Fantana lui Gatej

Inainte de a intra pe drumul forestier spre Poiana Tapului, aruncam o privire spre Piciorul Pietrei Arse… s-a dus mult dn zapada…

Cam 4 ore si jumatate a tinut povestea.

O mica excursie prin verdele unor pajisti de munte

„Va fi vreme buna, dar pe ici-colo vor fi averse de ploaie”… adica nici alba, nici neagra 🙂 Totusi, multi turisti nu s-au lasat intimidati si au coborat „cu sutele” din trenurile ce au oprit in statiunile Vaii Prahovei, urmand apoi diverse trasee prin padure, munti…

De 9 mai ce sa facem si noi, am pornit intr-o mica excursie. Masina a ramas la intersectia cu DJ 713, noi pe jos mai departe si urma sa coboram prin zona Cotei 1000 inapoi la masina… o bucla perfecta.

Intai am facut cunostinta cu o mica lume acvatica:

acvatic

Mai departe pe un drum facut fara niciun simt de raspundere:

pietre pe drumNu au stabilizat versantul si pietre cad continuu pe drum, este vorba de DJ 713

3Bine, ei nu au vrut sa faca un lucru rau, dar nici ceva bun nu a iesit 🙂 Au pornit o morisca de cheltuit bani, multi sunt pe hartie

4In multe locuri, apa se infiltreaza prin gaurile din asfalt, sau ce o fi asta… pe hartie apar 3 straturi turnate de asfalt. Pana la urma… or fi si astea turnate de vreme ce nu i-a luat nimeni la intrebari.  Sub alta forma, evident.

In sfarsit, dupa cativa kilometri, scapam si de drumul pe care mai treceau uneori si masini, din cate am inteles se poate ajunge cu masina pana la bariera de la Piatra Arsa.

5

6

7Pe aici a venit primavara mai tarziu

8Si din acest loc incepe poezia 🙂

9DJ 713 se vede din ce in ce mai in spate… urca spre Saua Dichiului

10

11

12

13

14

15

16Frumos tare… sa dai astfel de curbe 🙂

17

18

19

20

21Se tinuse dupa noi de la Cuibul Dorului, o cabana pe care am vazut-o inchisa si de aceasta data

22Cota 1000

23Sinaia, zona Malul Spitalului

24Continuand pe drumul vechi

25Urma unui trasnet

26De cate ori trecem pe aici ne oprim la acest arbore batran… pare stapanul locului 🙂

28Voia sa dea o alta lovitura demna de analele vanatorii 🙂 Asta era un caine care manca orice: iarba, flori, gandaci, soareci. Cand se odihnea savura furnici.

29Din poienile acestea am traversat apoi padurea si asta a fost.

Despre ceremoniile din Valea Prahovei, doar Busteniul a iesit in evidenta, dar in ceea ce priveste 10 Mai, primul 10 Mai recunoscut ca sarbatoare nationala dupa anul 1947… a fost liniste peste tot. Nimeni nu a desfasurat vreun eveniment, asta asa de incheiere, ca sa vedem cat de crunt ne lovesc timpul, uitarea… Nestiind nu intelegem si neintelegand nu avem cum sa apreciem.

Manastirea „Inaltarea Domnului”, Caii Bucegilor, Exemplu de cimitir de bani publici…cabana Podu cu Florile

Dupa un articol cu multe cuvinte, mai vine si unul doar cu imagini si putine cuvinte 🙂

Manastirea „Inaltarea Domnului” de la Cota 1000, pozata in 3 ani diferiti:

1

Digital CameraIn anul 2008

3

4In 2011

5

6In 2013

….

In asteptarea zilelor frumoase pe Bucegi, m-am gandit sa postez imagini cu niste cai, ce zburdau liberi la inceputul verii 2011.

7

8

9

10

11Acum Bucegii sunt plini de zapada, peste 1 metru pe Platou, in vai cine stie cati metri masoara stratul de omat…, va fi luni bune zapada pe munte

….

La articolul anterior dadeam ca exemplu de risipire elevata a banilor publici, cabana Podu cu Florile. Fostul sef al Consiliului Judetean Dambovita, avea el in anii trecuti un plan de dezvoltare a turismului. Bine, un plan eronat, ce poate doar pentru dumnealui suna a dezvoltare turistica.

Cum spuneam, el trebuia sa gaseasca o metoda de dezvoltare 🙂 Avea doar atatia bani de la MDRT. Iata si 2 imagini dintr-o arhiva mare:

Digital CameraA sapat o groapa intr-un versant, chipurile sa faca el o cabana :)) In acel loc a inmormantat circa 2 milioane lei noi. Amin!

12bAugust 2011…, in prezent cabana este ridicata, nu a produs nici macar un leu, se degradeaza prin padure de la o zi la alta…, nici vorba de turism, pe acolo nu prea trece nimeni. Poate ca trebuia sa treaca doar cate unii.

Dovada vie ca manipuland opinia publica, poti cheltui cum vrei banii tuturor. Si cati il laudau ca dezvolta turismul, si cate articole au fost scrise…, iar acum, noua conducere a Consiliului Judetean nu stie cum sa acopere aceste gauri negre…, ca sunt mai multe! Le-a lasat asadar,  fostul presedinte, o multime de probleme…

Fluviul din cer, vazut din Bucegi

Ieri de pe Bucegi…priveam o ploaie ce ocolise Sinaia si se desfasura in zona cuprinsa intre Posada-Comarnic-Muntele Plesuva-Muntele Gurguiatu-Plaiul Hotilor-Cota 1000

Poze intr-un minut

In al doilea minut

Deja se vedea ca ploua din ce in ce mai puternic…

In partea dreapta se vede ca era…un potop, peste acea zona impadurita

Iar in Bucegi era soare…mai jos Cota 1500, Cota 1400

Norul se ducea mai departe…dinspre acesta razbateau tunete, se vedeau fulgere…

40 de zile de la moartea Parintelui Ioanichie – ctitorul Schitului Sf. Ana din Parcul Natural Bucegi

Maine sunt exact 40 de zile de cand Parintele Ioanichie a trecut la Domnul. Scriu de astazi pentru maine intrucat voi pleca dimineata la prima ora cu diverse treburi, va fi o zi lunga…cam toata luna aceasta au fost numai astfel de zile 🙂

Multe s-au spus acum cateva zeci de zile…eu sunt sigur ca putini oameni in straie preotesti/monahale din Valea Prahovei isi vor aminti ca au trecut 40 de zile…probabil pentru ca “viata merge inainte” –acest lucru neinsemnand in niciun caz o intelegere superioara a vietii din partea celor mai multi- au si uitat de Parinte.

In opinia mea, staretii de la manastirea Sinaia si de la Schitul Sf. Ana au gresit enorm fata de Parintele Ioanichie. Unul nu l-a primit in perioada cand era bolnav, celalalt avea o atitudine nepotrivita fata de el.

Daca va amintiti, am scris anul acesta ca am intalnit undeva in Bucegi doi stareti care incercau sa deszapezeasca o masina. Nu am scris numele lor cu gandul ca am facut si eu o fapta buna printre atatea rele. Unul era staretul de la Schitul Sf. Ana si celalalt staretul de la Manastirea Inaltarea Domnului de la Cota 1000, parintele Melchisedec.

Daca eu mint sa-mi dea Dumnezeu mie pe masura celor spuse…dar staretul de la Schitul Sf. Ana incerca sa-l inzapezeasca si mai tare pe cel de la Cota 1000. Ce se intamplase? Staretul de la Cota 1000 venise spre Schitul Sf. Ana si la 300 metri distanta de Drumul Cotei 1400, aproape de schit, ramasese inzapezit. Cel de la schit venise cu lopeti si cu cativa cunoscuti ai sai pe care-i cazase prin camerele lacasului de cult. Cand staretul Melchisedec credea ca a reusit sa iasa “prietenul” sau de la schit il povatuia sa ia stanga sau dreapta, depinde pe ce parte erau nameti…si imediat se inzapezea, apoi urma alta munca. Cand am aparut, staretul de la schit il indemna sa coboare cu masina pe langa schit, pe Drumul Vechi al Cotei “ca a fost el ieri pe acolo si e bine”. Am intervenit si le-am spus ca pe acolo urcasem eu de 20 minute si nu se poate cobori, la curbe fiind nameti de 1 metru inaltime. Nu-l mai scotea nimeni …

Astfel ca i-am propus staretului Melchisedec sa dam zapada de pe cei 300 m pana la Drumul Cotei, alta solutie neexistand. Ne-am apucat de treaba…staretul de la schit nu lua cu lopata cat ar fi trebuit, adica pana se dadea de solul inghetat ci lua asa usor de pe deasupra. Tot comenta pe ascuns si-l lua la misto pe Melchisedec care nu se prindea de vorbele si ironiile celuilalt. Cum nu imi propusesem sa-i judec, mi-am vazut de treaba…desi staretul tot incerca sa-l convinga pe cel de la Cota 1000 sa coboare cu masina pe langa schit. Pur si simplu refuzam sa cred ca din dusmanie vorbeste asa, ca vrea sa-l bage in necazuri de “colegul” sau. Omul acesta pana am deszapezit drumul numai cu astfel de tertipuri a umblat. De oboseala, staretului Melchisedec i daduse sangele pe nas…asa au stat lucrurile.

Sa ne intrebam oare de ce Parintele Ioanichie care dorise sa fie inmormantat la schit si isi sapase acolo pana si un loc de veci…a acoperit acea groapa si a blestemat acel loc? Tuturor celor apropiati Parintele le-a spus sa nu se mai apropie de schit. Oare de ce? Cand faci un legamant cu Hristos atunci acesta inlocuieste orice, nu are echivalent, nici macar propria viata nu mai are valoare…

De aceea, trebuie sa spun si asta, mi s-a parut cam ciudat sa fiu eu cel care ia atitudine cu Parintele Ioanichie. Adica el era un mare credincios si eu un mare pacatos, singura similitudine fiind cuvantul “mare”. Nu prea mergea sa scriu eu despre dansul…si totusi cuvintele imi veneau ca o avalansa…

Spunea fratele Parintelui Ioanichie ca va vorbi dupa 40 de zile, as fi curios sa aud si eu vorbele dansului, cine stie ce adevaruri putin cunoscute va rosti.

Am fost printre putinii care au fost lasati de Parinte sa-l fotografieze…am si o poza cu dansul, fiul meu Andrei si sotia mea.

Au fost persoane revoltate, apropiate sau nu Parintelui, care au condamnat atitudinea feţelor bisericesti din Valea Prahovei. Eu consider ca nu este chiar asa…sunt calugari in manastirea Sinaia care l-au iubit si apreciat pe Parintele Ioanichie, as aminti in afara de acestia si pe parintele Vasiliu, cel care a scris un articol deosebit in presa, cunoscandu-l bine pe Parintele Ioanichie, pe parintele Tanase Benone si pe preotul-paroh de la Biserica Sf. Ilie din Sinaia. Deci lucrurile nu au stat cum s-a spus…nu a fost marginalizat de toata lumea preoteasca. Sa nu-l uitam pe staretul Melchisedec care l-a primit luni de zile la manastirea Inaltarea Domnului si care a dorit ca Parintele Ioanichie sa fie ingropat acolo…fiind prezent si la inmormantarea Parintelui.

Inmormantarea Parintelui…Multumesc lui Amos pentru fotografie

Cei care nu l-au apreciat asa cum trebuie au fost in primul rand cei de la Patriarhie, apoi staretul schitului unde slujea si staretul manastirii Sinaia.

In mod sigur, daca familia Parintelui nu se opunea, acesta ar fi fost inmormantat fie la Schitul Sf. Ana, fie in Sinaia. Mai trebuie spus ca in acele zile am vorbit cu primarul Sinaiei si acesta a dorit sa fie ingropat in aceasta zona. In principal, Parintele Ioanichie nu a fost ingropat aici ci pe plaiurile natale, dintr-un motiv foarte clar: nu se dorea ca acesta sa fie ingropat in Valea Prahovei. Mai sunt multe de spus, imi propun la o data viitoare sa mai vin si cu altele!

Multumesc tuturor acelora care au lasat o urma despre Parintele Ioanichie pe acest blog al Bucegilor. Am citit atatea cuvinte frumoase scrise despre Parinte, cuvinte inspirate de Cineva, incat deseori acestea mi-au ocupat mintea…undeva toate gandurile noastre s-au intalnit. Cu siguranta, maine voi aprinde si eu o lumanare pentru Parintele Ioanichie, voi spune o rugaciune, nu pentru mine, eu de regula nu prea ma rog pentru mine, cred ca Dumnezeu nu are nevoie sa-i amintesc eu de ce am nevoie, mai intai trebuie sa-i arat LUI credinta…apoi mai vedem 🙂

Din vise…pe un traseu simplu

Cum visam eu, de-a lungul anilor…”pe la 14 ani ma plimbam printr-un fel de templu cu coloane albe existent in interiorul Bucegilor, intr-o liniste deplina, nu era nimeni” 🙂 … in vis, decat eu…

Altadata, pe la 18-19 ani, „dialogam cu Decebal pe un versant din Bucegi, care atunci nu era impadurit, eu i-am propus sa discutam cu doi vecini ai mei nu stiu despre ce, el mi-a zis ca nu, deoarece sunt romani…visul era mai lung” 🙂 . La cateva zile dupa asta, asistam la o discutie, intamplator un unchi spunea despre acei doi vecini ca sunt venetici veniti de prin Italia, acum vreo 70 de ani. Deci aveau origine „romanica”, cum a spus Decebal.

Si despre Sfinx am visat cate ceva, Pestera Ialomitei, etc…vise, poate.

Azi noapte, desi eu nu imi alimentez mintea cu informatii negative, science-fiction, privesc rar la tv  sau la emisiuni mistice, etc, am avut un alt vis. Nu vreau sa fac aici o povestire pe tema asta, as scrie multe, as plictisi pe oricine… Spun de visul acesta, ca este recent 🙂

„Cineva imi povestea ca anumite lucruri rele din zilele noastre au ca punct de plecare niste evenimente intamplate acum in jur de 100 de ani. Si,… 🙂 m-am intors in timp, nu doar eu, mai erau si altii porniti sa caute un personaj. L-au gasit si l-au decapitat…sangele lui se scurgea in pamant. Pe locul unde a fost ucis, au aparut un gandac mic si o floare, curand o intindere mare era plina de flori boboci. Noi nu o atingeam, pentru ca…zburam” 🙂 .

Probabil acel personaj malefic reprezinta raul, sangele lui si florile arata ramificatiile, ca nu poate muri niciodata ucis de oameni, se transforma… azi, cineva m-a invitat pentru maine  la un eveniment religios important, era o dorinta a mea pe care nu am spus-o nimanui. Nu m-a chemat ca pe oricare, ci a vrut sa fiu exact acolo unde doar eu imi stiam gandul.

Vise, superstitii, intamplari, imaginatie :)) …in vis am experimentat tot felul de chestii, am inca in minte „glasul” unor pasari unice, care nu exista :), ceva ce iti da fiori…

Azi,

In Parcul Dimitrie Ghica din Sinaia asteptam pe cineva…in niciun caz o veverita curioasa 🙂

Pe la 9 dimineata am ajuns pe la Sinaia, ne-am intalnit cativa prieteni, am coborat din masina in cartierul Platou Izvor. De acolo pe un drum forestier, cativa kilometri, apoi dreapta pe o poteca, am iesit intr-un drum de pamant pe sub linia de inalta tensiune, din nou dreapta si am sosit la hotelul Cota 1000. Pe soseaua spre Sinaia am mers tot asa… cam 3 km, apoi ne-am suit intr-o masina si asta a fost :))) E prea simplu sa merite povestit detaliat.

Intrarea pe drumul forestier

De multe ori am urcat pe aici cu bicicleta 🙂

Le-am legat, si o sa le duc in spate cu prima ocazie…cand mai trec pe acolo 🙂 Sper sa nu creada cineva asta 🙂 Sunt de anul trecut in acelasi loc, chiar nu stiu cum le va lua cineva…de ce le-a legat, nu pot sa le ridice 4 oameni.

Jos, DN 1 la iesirea din Sinaia spre Bucuresti, cred ca se lucra in zona Posada, ca am observat aglomeratie pe sosea

Si Cota 1000

„Granita” intre judete