Inceput de decembrie: Traian Berbeceanu; Rares Demian; niste vaci; Romania-Ungaria… la handbal; Directia de Asistenta Sociala Brasov

Ca Traian Berbeceanu, comisarul iubit si respectat de acea Romanie care nu priveste cu ochi buni coruptia si minciuna comunista, ajunge mana dreapta a ministrului de Interne nu poate decat sa ne bucure 🙂 🙂 🙂 Ce alegere inspirata!! Sa-ti iei sef de cabinet pe unul dintre cei mai devotati oameni ai legii… Avem nevoie de o tara in care legea sa fie aceeasi pentru toti…

Traian Berbeceanu 🙂

Unii zic ca este doar o conspiratie, eu zic sa fim mai atenti la ce se intampla nu doar in preajma noastra, ci intr-un context mult mai larg. Bine, de aceea si suntem unde suntem pentru ca foarte multi isi vad de patratica lor si incearca sa le fie bine doar lor. Sunt ca vacile care alearga prin poieni sa manance cat mai mult, mai mult decat suratele, neintelegand ca daca trage unul un gard s-a terminat cu pascutul. Multi dintre acestia sunt persoane bolnave de comunism, care stiu doar sa minta si sa se foloseasca de oamenii din jurul lor.

In timp ce vacile se bat pe iarba, altii, ca un exemplu, ne-au luat o buna parte din tara si fac bani fara numar, bani care nu raman pe aici. Nu se rezuma totul doar la vaci si pasune si nepasare sau hotie si coruptie. Acestea sunt ingredientele necesare pentru a derula in spate lucruri mult prea sofisticate pentru a fi pricepute de vacile preocupate doar de propriile burti. Lucruri care ne vor afecta pe toti si vaci si oameni normali, simpli.

Cine se uita mai atent la stiri, observa si detaliile peisajului, nu doar stirea seaca. Da, de 1 Decembrie a murit un mare patriot: Rares Demian, presedintele Asociatiei „Valea Dacilor”. „S-a sinucis” e varianta oficiala care prinde mereu la un public specializat in vaicarit si compatimit, mai putin capabil de lupta; de orice lupta. Toti sustin lupta daca nu sunt si ei implicati.

Sursa: Facebook-Iulia Manda

Rares Demian a fost gasit spanzurat cu tricolorul!!! Evident ca a fost lichidat, nu e mare filozofie sa concluzionezi asta! Asasinat de Ziua Nationala a Romaniei cu propriul tricolor. Adica: „va dam noi 1 Decembrie de va saturati!”

Sunt doar 2 variante:

1. A fost executat de serviciile secrete maghiare care au ca scop, in special, reconstituirea unui stat care nu a existat: Ungaria Mare, o varianta perfect credibila;

2. A fost lichidat de unitatea secreta 29155 a GRU, a carei misiune este destabilizarea UE si NATO, in asa fel incat sa agite spiritele intre Romania si Ungaria, varianta de asemenea foarte posibila.

Doar ca le-au iesit calculele cam prost. Faza este ca noua nu prea ne pasa! Pot fi martiri ai neamului nu stiu cati, „cata vreme nu ma afecteaza, nu vad de ce sa ma agit”, spuse vaca cu gandul la iarba… Oricine poate muri maine, oricare poate da presei o stire mincinoasa ca explicatie. Numai ca daca e senzationala va fi crezuta si se termina episodul. Se descopera motivatii de genul: singuratate, depresie, probleme nu stiu de care si nu mai cerceteaza nimeni. Si daca s-ar descoperi adevarul nu-l spune nimeni. Are vaca iarba? Are! Atunci nu o doare burta!

Asa si cu Zsolt Torok, prea era roman cel care purta nume de ungur. Prin accidente ii scot din peisajul Transilvaniei pe marii patrioti romani.

Daca nu aveam parteneriatul strategic cu SUA, impartaseam cu totii o soarta mult mai nasoala decat a Ucrainei. Pentru ca in Ucraina merg aia cu capul sus sa-si apere tara… pe cand noi nu prea mai avem barbati prin tara asta…

Si vacile pasc!

Pentru ca e 6 decembrie, ar fi fost azi, pentru cei care sunt cititori mai vechi pe aici, ziua de nastere a Cameliei, cea cu blogul Perfectiune. Ar fi fost pentru ca in urma unor circumstante neclare, nici ea nu mai este printre cei vii. Dumnezeu sa o odihneasca, a fost un geniu al cuvintelor, al psihologiei si al omeniei…

„S-a zis cu mânuşile deşi mâinile gândurilor mele sunt învineţite de la umbletul lung prin gerul iernii, aş iubi cu dramatismul cecităţii, da’ n-am pe cine, adevărată risipă câteodată căutările astea ale noastre, din fericire, unora li se întâmplă ca lucrurile astea să ia altă cale, până acum am luptat în dragoste cu situaţii prea cunoscute, realităţile ei mi-au verificat câteodată fantezia, imaginaţie marcă proprie, şi mi-am asumat dimensiunea ei tragică, necredinţa în ea mi-am disimulat-o credibil doar arareori, nu caut dragoste de dragul dragostei, nu e reclamată de vreo necesitate, ş-altcum, eu’s cu pretenţii realiste în ceea ce o priveşte. ” – Camelia pe blogul sau.

Tot azi 6 decembrie, dupa un meci dramatic, nationala de handbal feminin a Romaniei a invins in ultimele trei secunde, intr-un meci interzis cardiacilor, nationala Ungariei. Astfel, suntem in grupele Campionatului Mondial, de la care nu am lipsit niciodata 🙂

Revenind mai aproape geografic, azi la Brasov, Directia de Asistenta Sociala a surprins trecatorii aflati in zona garii cu un frumos eveniment. A fost adusa o fanfara militara, cantece, televiziuni… iar angajati ai Directiei abordau orice persoana de prin zona, povestindu-le scopul evenimentului.

Incredibil, dar cetatenii mai erau si invatati ca atunci cand vad persoane fara adapost, sa nu le lase sa inghete, sa moara, ci sa le directioneze spre un centru special realizat pentru acestia din urma. Rar mi-a fost dat sa vad in tara aceasta, vreo institutie a statului care sa-i caute pe oameni si in alt scop, nu doar de a colecta impozite, imparti amenzi etc. Astia cautau oameni fara adapost ca sa le ofere unul! Se intampla in Romania!!! Eu va spun ca 90% din cei care au vazut evenimentul au fost socati. Cum adica, angajatii Directiei de Asistenta Sociala si-au parasit birourile calde si-au inceput sa caute pe strazi si prin gara oameni fara adapost?? Deci cineva este preocupat ca ar putea muri de frig unii oameni…

Am fost unul din naucii care priveau stupefiati. Adica tu stii ca filantropia, bunul simt, spiritul civic, ajutorul, nu iti vine decat rareori de la institutiile statului. Ca in tara asta lucrurile bune le fac oamenii simpli, ONG-urile. Nu era nicio figuratie, mai era sa ma si urc in alt autobuz…

Stiu ca am asistat la un lucru absolut normal insa raportat la ce se intampla la noi deja e fabulos! Bagati in patratica noastra, fiecare cu un mecanism de curgere rapida a timpului, sa bifezi obiective, obligatii, obisnuiti sa nu ne mai lasam surprinsi de chestii negative, nici nu realizam ca unii oameni pot muri de frig la doi pasi de noi. Sau ca nu au nimic. Sau ca umbla semi-inghetati prin paduri sa realizeze coronite din brad si sa le vanda ca sa-si ia mancare. Ce-i poti cere unui om pentru care fiecare zi devine o lupta pentru hrana…

Luand pliantul de la un angajat al Directiei.