In Florei… intre Posada, Comarnic si Secaria

Drumetie de Sf. Stefan, ziua in care zapada batea la usile Vaii Prahovei pentru ca sa vina de-a binelea a doua zi, pe 28.12.2019.

Aveam de facut niste observatii, chiar si poze pentru diferite proiecte, mai voiau si altii sa mearga… asa ca, sa le facem pe toate. Am trimis traseul cui dorea sa mearga dar cum nimeni nu-l cunostea, nici macar eu in totalitate, am plecat cu baietii :)) In principal ai mei…

Cea mai tare faza (recenta) am trait-o pe la scoala, cand stateam de vorba cu un elev si mama acestuia m-a crezut un coleg de la clasele mai mari 🙂 Cand am zis ca am un baiat mai mare ca fiul ei se uita la mine cu niste ochi… M-a intrebat cati ani am, eu ca 40 maine-poimaine. Bine, nu stia ca in viata asta, planificarea e totul :))

Si primisem un tricou cu cel mai nu stiu cum sot la 40 de ani. Bine, nu ca ar fi adevarat dar na… era de la varul meu :)) Si am instituit o regula, dam tricoul mai departe la urmatorul care face 40. El l-a purtat o ora, eu 5 minute, e de ajuns… asteptam urmatorul.

Plecam cu un maxi spre Comarnic. Initial, vazand ce urat era la noi, la Busteni, am luat bilete pana la Comarnic. Dupa ce am vazut ca „dinjos” de Sinaia e chiar bine, am coborat la Posada :)) Trebuie sa stai bine cu nervii, ca mie cand mi se pare ceva… fac altceva, schimb traseu, plan… Mi s-a parut ca e mult mai bine sa incepem traseul din Posada, in special pentru ca nu am fi mers cu vantul in fata etc…

Una-doua ne trezim cu copiii in fata a ceea ce odata constituia intrarea in una din lumile Marthei Bibescu:

Intrarea dinspre Florei

Pana in poienile dinspre Secaria intalnim de mai multe ori caini. Unii au fost chemati de stapani, altii, mai putin prevazatori s-au tinut dupa noi. Cum e perioada in care cainii nu trebuie sa umble liberi, acestia au sfarsit fugind zapaciti. Am mai intalnit si altii pentru ca zona este specifica, inclusiv pe la stane sau adaposturi pastorale dar pe astia mai agresivi ii lansam in atletism :))

Nu este casuta din povesti, este parte din proiectul baiatului cel mic 🙂 Povestea, soon!

Rareshul, asa-l strigam

Andrei, „multi au incercat dar nu au reusit, ca e greu”… cu expresia lui l-am necajit tot drumul 🙂

Ce vreme faina

Si Matrix…

Pierdut prin iarba

Adapost pastoral 1

Alt adapost

In acestea se locuieste vara si cred ca si iarna. De la un secarean am aflat ca „nici cel mai sarac de la noi, nu locuieste in ele”. Adica nu sta permanent, eu asa am inteles 🙂 Satele Secaria si Talea au fost unele dintre cele mai bogate sate de munte din zona aceasta a judetului Prahova. Cred ca mai sunt, ca acestia sunt toti muncitori…

Pana acolo era urgia care matura zona Predeal-Sinaia si muntii invecinati.  De acolo venea un vant rece fiind clar ca exact atunci si ningea 🙂

In varf de munte au fost depozitate deseuri inclusiv un televizor. Munca nu inseamna neaparat educatie, bun simt 😉

Dadea cu pudra dintr-un nor

Viscol in departare

Cum traseul trecea pe langa un astfel de adapost, cum copiii trebuiau sa vada…

„Ce urat miroase!” Uite asa am ajuns sa prezentam camerele unui astfel de adapost, mai ales pe unde iese fumul 🙂

Am iesit in Comarnic pe la… „Magarul tavalit” 🙂 Cat am ras cand am auzit prima oara denumirea…

Absolut superba arhitectura montana traditionala

Pe langa locul primei biserici din Comarnic

Talea si Ghiosesti spre stanga, muntele Plesuva cu Podul lui Neag si in dreapta defileul Prahovei.

Crezusem pana de curand ca serialul se termina cu aceasta lupta…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.