Bine ca a trecut si acel moment in care am „sarbatorit” 100 de ani de la Marea Unire. Ici-colo s-au facut niste lucruri mai durabile, unde au fost oameni mai educati si institutii mai serioase. In rest, Centenarul a fost prilej de dirijare orientata de fonduri, folosindu-se ca in orice stat dominat de coruptie idei rastalmacite despre patrie si eroi.

Langa gara Campina au fost amplasate la 1 Decembrie 2018  un sir de sculpturi din lemn reprezentand regi sau domnitori ai istoriei noastre. Sculpturile au fost realizate cu drujba de catre un artist local. Toate sculpturile au fost platite de primarul din Poiana Campina, din banii sai, un primar despre care majoritatea locuitorilor au o parere foarte buna.

Am reusit sa trec si eu dupa o jumatate de an, pe langa acele sculpturi.

Inaugurarea acestora, zona se numeste de atunci „Aleea Domnitorilor”, a fost una mai deosebita. Concomitent, intr-o localitate din Republica Moldova, infratita cu Poiana Campina, se intampla acelasi lucru. Acolo era prezent primarul din Poiana Campina iar la Poiana a ramas viceprimarul.

Chestia aceasta mi s-a parut foarte frumoasa. In rest, sculpturile nu-mi plac de niciun fel. In 10-15 ani sunt putrezite. Oricum, sa spun si eu, „macar au facut ceva”, nu?!

Mda, mesajul de Centenar a fost unul mult superior nivelului educational al liderilor actuali. Era vorba de cum iti amintesti de eroii care au realizat Marea Unire si ce trimiti in viitor… astfel incat sa reziste inca 100 de ani. Uitati-va la monumentele de acum 100 de ani, uitati-va cum au strabatut timpul pana azi. Cine mai face in zilele noastre asa ceva???

La aceste sculpturi din lemn s-a muncit evident mult. O fi arta, o fi nimic, o fi ceva, nu stiu. Ceea ce pot sa spun este ca… te uiti asa la figurile personajelor si realizezi un lucru: sculptorul este chiar un vizionar, cu voie sau fara voie 🙂 El a transpus in sculpturile sale realitatea zilelor noastre. Te uiti la figurile domnitorilor si iti e clar: sculptorul s-a inspirat din realitatea cotidiana, din oamenii pe care i-a vazut.

La momentul… chiar si actual, astia suntem, atat putem… :))

Ferdinand I

Tristi si obositi

Mirciulica… si tu? Dintr-o „umbra” te-au facut astia un vaiet…

Mi-aminteste de protestul oierilor la Guvern… Bietul de el, a sarbatorit Centenarul in lacrimi 😉

Dap, nu pricep arta….