O vreme ciudata si monumente de eroi la Peris

Ieri a fost o vreme foarte interesanta 🙂 De la Comarnic la Predeal a fost innorat, frig si ploua. Sus pe Platoul Bucegilor era senin si unii dadeau cu lopetile zapada 🙂 Iar la Brasov si dincolo de Ploiesti era senin. Azi a fost in sfarsit senin si prin Valea Prahovei…

Aflat la Peris, pentru cercetari de arhiva deloc departate in timp, am pozat si monumente de eroi:

Langa gara Peris

Cate comune…

Ridicat din banii cetatenilor

In apropiere gasim si un monument din timpul celui De-Al Doilea Razboi Mondial:

Sculpturile Centenarului, expresia realitatii actuale

Bine ca a trecut si acel moment in care am „sarbatorit” 100 de ani de la Marea Unire. Ici-colo s-au facut niste lucruri mai durabile, unde au fost oameni mai educati si institutii mai serioase. In rest, Centenarul a fost prilej de dirijare orientata de fonduri, folosindu-se ca in orice stat dominat de coruptie idei rastalmacite despre patrie si eroi.

Langa gara Campina au fost amplasate la 1 Decembrie 2018  un sir de sculpturi din lemn reprezentand regi sau domnitori ai istoriei noastre. Sculpturile au fost realizate cu drujba de catre un artist local. Toate sculpturile au fost platite de primarul din Poiana Campina, din banii sai, un primar despre care majoritatea locuitorilor au o parere foarte buna.

Am reusit sa trec si eu dupa o jumatate de an, pe langa acele sculpturi.

Inaugurarea acestora, zona se numeste de atunci „Aleea Domnitorilor”, a fost una mai deosebita. Concomitent, intr-o localitate din Republica Moldova, infratita cu Poiana Campina, se intampla acelasi lucru. Acolo era prezent primarul din Poiana Campina iar la Poiana a ramas viceprimarul.

Chestia aceasta mi s-a parut foarte frumoasa. In rest, sculpturile nu-mi plac de niciun fel. In 10-15 ani sunt putrezite. Oricum, sa spun si eu, „macar au facut ceva”, nu?!

Mda, mesajul de Centenar a fost unul mult superior nivelului educational al liderilor actuali. Era vorba de cum iti amintesti de eroii care au realizat Marea Unire si ce trimiti in viitor… astfel incat sa reziste inca 100 de ani. Uitati-va la monumentele de acum 100 de ani, uitati-va cum au strabatut timpul pana azi. Cine mai face in zilele noastre asa ceva???

La aceste sculpturi din lemn s-a muncit evident mult. O fi arta, o fi nimic, o fi ceva, nu stiu. Ceea ce pot sa spun este ca… te uiti asa la figurile personajelor si realizezi un lucru: sculptorul este chiar un vizionar, cu voie sau fara voie 🙂 El a transpus in sculpturile sale realitatea zilelor noastre. Te uiti la figurile domnitorilor si iti e clar: sculptorul s-a inspirat din realitatea cotidiana, din oamenii pe care i-a vazut.

La momentul… chiar si actual, astia suntem, atat putem… :))

Ferdinand I

Tristi si obositi

Mirciulica… si tu? Dintr-o „umbra” te-au facut astia un vaiet…

Mi-aminteste de protestul oierilor la Guvern… Bietul de el, a sarbatorit Centenarul in lacrimi 😉

Dap, nu pricep arta….

Predealul si traseele turistice; Legea Turismului; Un nou proiect european la Sinaia; Dani H. Alexandru si medaliile sale; Alte stiri

Intamplare din zilele precedente.

Trec soseaua si vad undeva mai la distanta un domn. Ma uit mai bine… era Catalin de la Centrul National de Informare si Promovare Turistica Predeal. Ne oprim, ne salutam.

Unde credeti ca mergea… Sa organizeze alaturi de voluntari predeleni o iesire in teren, pe trasee turistice… „sa eliberam traseele turistice de crengi cazute, ca vin oamenii de Sarbatori la Predeal si nu e ok sa fie traseele asa”. M-am uitat la el surprins, adica e putin zis surprins. Cu astfel de oameni pastram sanse serioase pentru viitor.

Omul acesta si-a pus o astfel de problema desi treaba tine de ocoale silvice, primarie, salvamont. El daca se ocupa de imaginea turistica a statiunii vede insa mult mai corect lucrurile. Sunt convins ca intr-o functie de decizie, baiatul acesta iti ridica Predealul in cativa ani la un nivel neasteptat. El e de ani de zile sufletul evenimentelor si al multor proiecte si parteneriate din statiune.

In loc sa fie cuprins de febra sarbatorilor ca multi bugetari si sa plece acasa, el a strans voluntari si a plecat pe trasee turistice, ca sa gaseasca vizitatorii un Predeal mai primitor.

Bravo, Catalin! Foarte putini si-ar pune astfel de probleme in respectiva statiune!

Acolo lucreaza d-l Catalin Campeanu

Ieri, Guvernul a aprobat asteptata lege a turismului, se vor infiinta OMD-urile in sfarsit si multe altele. Mai jos gasiti un mic pdf explicativ, link catre pagina ministerului:

http://turism.gov.ro/web/wp-content/uploads/2019/04/prezentare-LEGEA-TURISMULUI.pdf

E foarte pe scurt si destul de explicit.

Nu trece mult timp si auzi de cate ceva surprinzator pe la Sinaia. Ce „vraji” a mai facut primarul Vlad Oprea si echipa sa…

Pentru ca lucrurile se intampla cand ai viziune, atitudine, vointa… si neaparat echipa.

Deci, oamenii acestia vor sa faca peste drum de gara o parcare etajata:

Si de acolo sa pleci cu bicicleta prin oras…

Primarul din Sinaia iar semneaza…. de ajungi sa te intrebi singur: „Ba’ esti nebun?” :))) Ce mai, e super tare 🙂

La Predeal, Politia umbla din unitate turistica in unitate turistica pentru a instrui personalul cum sa procedeze in diferite situatii. Totul pentru protejarea turistilor.

Comandantul Politiei Statiunii Predeal si colegii sai. Au mers toti trei in tot Predealul, ca sa nu aiba turistii probleme…

Este atat de frumos cand vezi ca lucrurile se deplaseaza pe o orbita a normalitatii.

Tot legat de Predeal, poate ca incet, dar face pasi inainte. La fel ca la gara Sinaia si la gara Predeal s-a deschis o unitate unde poti bea o cafea ca omul. Bine, la Predeal este un pic mai mult:

La Conu’ Nicu

Oferta de Paste cu livrare la domiciliu.

Sa vorbesc putin si de tanara speranta a Busteniului, Dani H. Alexandru, un campion national la alergare montana. Acesta mi-a permis sa-i pozez cateva medalii si diplome, obtinute recent…

Baiatul prinde podiumul mai mereu 🙂

Este modest, serios si cu multa determinare 🙂

Mai vazusem o chestie interesanta, tot in Valea Prahovei, in amintirea cuiva:

Programul la cel mai frumos muzeu al Vaii Superioare a Prahovei, Muzeul Orasului Sinaia:

Ar mai fi multe de spus…

Sarbatori cu bine, cu pace si momente speciale!

Cum a venit prima zapada din 2018/2019 la Predeal

Ieri. Intai a fost frig, apoi norii s-au strans si a inceput sa ploua. In scena a intrat si vantul. Dupa o un timp a inceput… sa ninga 🙂

Centenarul marcat de Hotelul Carmen

Placa montata la gara Predeal de catre vanatorii de munte

Monumentul eroilor ceferisti

La meteo spuneau ca se duce repede zapada… dar, important este ca si-a anuntat sosirea 🙂

Traseu cultural: Floresti Prahova – Biserica din Calinesti – Biserica din Magureni – Expozitia „Ferdinand I regele intregitor de tara” – Orient Express

Nu au fost prea multe zile in acest an despre care sa zic ca au fost pline, chiar daca poate asa au parut. Ultima a fost cu Transfagarasanul, ziua aceea a fost chiar plina 🙂

Sambata seara analizam un viitor capitol de carte si imi mai trebuiau cateva detalii la un subiect cu Parvu Mutu Zugravul, mare pictor de biserici, canonizat etc. Si cum pe aici prin zona le cam stiam, aflu ca mai erau si altele… in alte localitati. Imi zic sa ma duc a doua zi pe la acestea si fac un plan. Studiez o harta, imi dau seama ca mai mult de 10 km de mers pe jos nu sunt si renunt la bicicleta, nu avea rost sa o mai plimb pe tren. Ideea era sa ajung in gara Floresti Prahova, sa trec prin centrul acestei comune, pe langa ruinele palatului Micul Trianon, peste podul pe sub care curge Prahova, stanga la Calinesti la biserica, apoi revenire la o intersectie si continuat spre comuna Magureni… dupa care inapoi la gara. Mi s-a parut ca o bicicleta ma incurca, mai ales ca ma gandeam sa mai stau si prin bisericile acestea… pictate de Parvu Mutu cu cativa ani inainte de 1700.

Vine dimineata, ma trezesc fara niciun chef. Cu trenul CFR-ului stabilesc ca nu merg pentru ca nu ai cum sa pui in circulatie un tren compus din locomotiva si 2 vagoane pe ruta Bucuresti-Brasov, in varf de sezon, decat daca esti imbecil sau nesimtit. Plus alte aspecte niciodata remediate. Pierd un pic vremea si fug spre gara unde noroc ca a intarziat trenul particular 2 minute si asa l-am prins. Cei de la Regiotrans sunt mult mai atenti; cand isi dau seama ca e lume multa in Valea Prahovei leaga doua garnituri, nu doua vagoane si aduna toti calatorii de prin gari. Si au bun simt si preocupare in a rezolva problemele reale:

Inca o data subliniez faptul ca niciodata nu am facut si nici nu fac o sesizare ca nu am eu ce face. Cand scriu o sesizare sunt niste adevaruri in spate, nu spun ceva neadevarat, nu vanez greseli si chiar trebuie luata atitudine.

Biletele se dau in tren si platesc un bilet pana la Floresti Prahova. In tren este si wi-fi pentru cine nu are pe telefon. La 7:54 era trenul la mine, la 8:51 am ajuns. Cobor si merg spre centrul Florestiului. Singur… uneori nu e prea fain dar trebuia sa merg, ca sa castig ziua.

O parte din zidul ce inconjoara constructia ce trebuia sa fie o replica a palatului de la Trianon.

Campina vazuta de la Floresti. Mereu ma opresc pe podul de peste Prahova si fac poze gandindu-ma de cate ori m-am oprit pe acest pod si cu cine. Din pacate, viata si oamenii sunt cum sunt si putini ar avea o explicatie pentru asa ceva 🙂

Trec podul, iau cateva curbe si ajung la intersectia cu Filipestii, Magureni si Lunca Prahovei. Eu fac stanga pe langa ansamblul curtii boieresti Mavros-Cantacuzino, azi spital sau sanatoriu de glumeti. In afara de un turn situat la capatul proprietatii, o poza la poarta sau la zid, nu prea ai ce vedea:

Turnul care se vede chiar din sosea.

Ospiciu intrare

Tot zidul proprietatii. Nu are rost sa va plictisesc cu povestea, ca si eu am citit-o doar asa, cu ochiul stang. Si pe sub vreo 5 gene. Dar ideea e ca Mavros general grec s-a intalnit cu o Cantacuzino si s-au casatorit. Prin curtea ospiciului mai sunt si ruinele unei capele. Toti ii spun romano-catolica desi grecul si romanca pareau ortodocsi.

Primul obiectiv serios al zilei era biserica din satul Calinesti, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” la care pictase Parvu Mutu si ucenicii sai. Cand am vazut biserica in poze am ramas impresionat de cat de frumoasa poate fi 🙂

Biserica din Calinesti, construita intre 1636-1646.

E clar ca au rascolit curtea si toate oasele le-au pus intr-un singur loc. Nu am vazut o cruce veche, ceea ce mi se pare ciudat.

Aproape de intrarea in biserica este mormantul Elisabetei Cantacuzino care nu avea nici macar 1 an… dar unele site-uri o dau si ctitor 😉

Da, e o parte din stilul pictorului…

Nu am inceput sa o studiez, inca… e atat de alterata.

Ultima poza inainte de plecarea de la aceasta biserica, de unde am luat o multime de detalii si informatii noi chiar daca seculare 🙂

Merg inapoi cam un kilometru pana la intersectie si ma duc spre comuna Magureni, la biserica de acolo. Pana in alta intersectie vad o cruce veche. Din masina nu vezi multe si am observat ca si pe bicicleta trebuie sa mergi incet pentru a vedea totul.

Cruce in satul Novacesti

Dateaza din anul 1889 si nu cred ca e monument istoric. Important mi se pare ca sunt oameni care conserva astfel de obiective.

O privire spre departe 🙂

Continui, intru in Magureni dupa vreo 2 km si tot inainte pe sosea, pe langa case, spre centrul comunei.

Cruce la o intersectie in Magureni. Nu are litere si nici cifre, pe nicio parte.

Intr-o curte vad ruinele acestea si le asociez tot cu Cantacuzinii, caramida este de pe la 1700… Cine stie ce anexe sau case or fi fost si pe aici, la vreo 500 metri de biserica si la 700 m de la ruinele palatului/conacului spatarului Draghici Cantacuzino. Mi-am propus sa sar gardul la intoarcere daca aveam timp si nu am avut. Dar vin eu cu bicicleta intr-o tura mai lunga si ma duc atunci mai aproape, sa vad ce este.

Ajung si la biserica fix la finalul slujbei. La Calinesti am stat ceva, mai o poza, mai o rugaciune, nici sa deranjez oamenii cu aparatul… Am gasit destul de repede ce ma interesa dar acolo e frumos sa ramai, nu sa treci in fuga. Deci am mai stat pe acolo, pozand colturi, cotloane etc iar aici am ajuns la final.

Biserica „Sf. Treime” din Magureni, construita intre 1671-1674, monument istoric clasa A.

Pana aici lucrurile au mers bine, urma sa vorbesc cu preotul paroh Alexandru Schiopu, venit in anul 1993 la aceasta biserica, fiind adus de la o parohia romaneasca din Sofia. Pentru ca la Magureni vorbim de Draghici Cantacuzino, Pauna Cantacuzino, Parvu Cantacuzino, cei care au ridicat si… biserica schitului Lespezi din Posada 😉 Cunostinte vechi si direct interesat…

Ma uit prin biserica si mi-aduc aminte de enoriasii si de preotul de la biserica Sf. Nicolae tot din Floresti Prahova, cum insistau acum vreo doi ani sa nu fac nicio poza. Nu doar in interior ci nici pe afara. De cate ori imi aduc aminte, ma gandesc ca este un bun exemplu ca prostia si avaritia fac ravagii. Mi-au si zis de ce sa nu fac poze dar nu scriu pentru ca padure fara uscaturi nu exista.

Aici, la Magureni este un intreg tablou de Cantacuzini, cu zecile, deci e de pozat, de studiat, trebuie timp, aprobare ca biserica nu se tine deschisa ca vreau eu. Vazand multitudinea de informatii care ma interesau, am uitat cel mai important aspect, ce anume trebuia sa caut. Ma duc insa sa vorbesc cu parintele care era in altar. Dansul m-a intrebat ceva despre istoria lacasului, Draghici etc si a vazut ca sunt documentat. I-am explicat ce intentionez si foarte amabil m-a poftit in altar, sa pozez, sa ma uit. Mi-a aratat apoi o multime de chestii… episoade pe care nu le stiam. Dupa aceasta m-a lasat cu un ajutor de-al sau sa-mi aprinda luminile, sa stea pana pozez.

Ctitori, pisanie, biserica. Stiu ca multi spun ca am luat-o pe calea Bisericii dar cata vreme mie mi se pare in regula, nu vad ce e rau in asta. Insa este o bucurie nu doar sa-L descoperi pe Dumnezeu ci si lucrarile altora semanate prin biserici. Stiu ca e dificil pentru unii sa inteleaga si mai stiu inutilitatea explicatiilor cand unele lucruri se simt si atat! Nu are a face cu spalarea pe creier, mersul in genunchi, scrisul fara numar pe pomelnice sau ce ne mai sare in ochi ca mita a vietii in care ne complacem… ci cu ceva mult prea serios, de necuprins in cuvinte.

Lungul sir al ctitorilor

In aceasta zi am facut cateva sute de poze. La biserica aceasta am ajuns cu aparatul foto care imi arata ca acumulatorii sunt pe duca. Ma gandeam ca de cand tot semnaliza problema, voi face doar cateva poze. Cu toate acestea  am facut mai bine de 100 doar aici. Nu umbla nicio energie prin biserica, nu va speriati 🙂

Si pisania de deasupra aminteste de zidirea bisericii in timpul lui Antonie Voievod… cel care a ridicat si la manastirea Turnu o biserica, peste ruinele celei vechi a lui Vlad Tepes. Am fost si acolo pe jos din Ploiesti… fiind in Targsorul Vechi.

Detalii din catapeteasma. Exista si un proiect de restaurare a bisericii in general ce va demara curand.

Tot conversand diverse, am adus vorba si de Parvu Mutu cel care a fost canonizat oficial pe 6 august 2017 sub numele de Sf. Pafnutie. De altfel, in 1718, dupa moartea sotiei sale Tudora, Parvu Mutu se face calugar alaturi de fiul sau, la Manastirea Margineni. In 1731 moare si acest fiu iar Parvu, cunoscut drept monahul Pafnutie pe atunci, se retrage la schitul Robaia, un asezamant mai izolat si unde va muri peste 3 ani.

Mormantul sau nu se cunoaste. Insa, in urma sa au ramas o multime de biserici pictate, icoane pe lemn ce pot fi vazute la Muzeul Manastirii Sinaia. I se spunea Mutu pentru ca picta intr-o stare de rugaciune a mintii, a inimii si a trupului. Lucra o zi intreaga doar atent la ce facea. Seara manca. Iar daca era intrerupt in cursul zilei, nu mai lucra in acea zi. Omul acesta chiar pricepuse niste taine ale acestei lumi. Taine care azi sunt simple nimicuri, chestii ce starnesc ilaritate desi daca am putea vedea ca un film, evenimentele derulate de-a lungul sutelor de ani, fara alterarea realitatii acelor timpuri, altfel am aborda viitorul. Din pacate, asa ceva nu se poate deocamdata si mintea umana isi are limitele ei.

Icoana Sf. Pafnutie Parvu Mutu Zugravul

Am inteles ca in toate bisericile pictate de acesta se gaseste o astfel de icoana.

Uitasem de elementul principal pe care-l cautam insa, ajutorul preotului fara sa stie de gandul meu m-a dus exact acolo sa-l pozez. Nu l-as fi gasit pentru ca nu e chiar asa la vedere. Plus ca uitasem. Doar ca sunt zile in care culegi cu sacul si altele in care nu ramane nici praful pe degete.

Am plecat spre ruinele conacului lui Draghici Cantacuzino, aflat asa cum multi stiu, inconjurat de proprietati private. Povestea incepe cum initial un localnic s-a apropiat de ruine si a tot inaintat spre ele. Azi cu gardul, maine cu diverse ocupand terenul. Dupa el altii. Si uite asa, acea ruina, monument istoric este inconjurata de constructii, garduri si nu te poti apropia de acesta. Evident ca e ilegal, dar ce sa faci, sa le darami casele? Si asa sunt in pericol, ca le poate cadea o caramida in cap sau un intreg zid peste ei.

Acoperis lipit de zid

Mai spre toamna, cand cad frunzele, poate atunci sa mai vin pe aici, sa socializez, una-alta, ca sa ma apropii de zidurile acestea. Clar gandul ma duce la ce scria Nichita Stanescu… „daca timpul ar fi avut frunze, ce toamna!”

Trec pe langa primarie, pe langa bustul de mai jos, ocazie cu care ma si documentez un pic cine este:

A inventat un rucsac zburator si a spus ca el de meserie este roman. Evident s-a nascut in aceasta comuna.

Ma uit la ceas si era 12:25. Retinusem ca aveam tren inapoi la 13:13 si 15:51. Pe cel de 13 nici nu-mi propusesem sa-l prind pentru ca mi se paruse ca nu am timp sa cuprind totul. Asadar, vreo 45 de minute din centrul localitatii Magureni pana la gara din Floresti. Zic sa incerc sa prind trenul si merg la pas iute 🙂 Sunt cativa kilometri si mi se parea ca nu am cum sa ajung, era totusi cam departe. Culmea e ca am si ajuns si am mai si facut poze pe la gara. La ora 13 eram in gara, pe alocuri am mai si fugit 🙂

Ce transformare…

Mersul trenurilor in gara Floresti Prahova

Vine trenul particular, acelasi controlor, trenul aproape plin. Ma asez gandindu-ma cum le-am facut pe toate, cum s-au potrivit de bine. Ma uit pe telefon si vad un sms pe care nu-l auzisem fiind pe strada. Un repros al cuiva care refuza efectiv sa inteleaga vreun gest de-al meu. Orice as face il pune in oglinda, e altceva, nu intelege evidenta. Intotdeauna priveste din alt unghi, niciodata cel potrivit sau cel mai simplu. La inceput era oarecum amuzant, dupa aceea chestia aceasta mi-a scos multi peri albi 🙂 Pacea si prietenia se integreaza in atmosfera cand imi zice de expozitia cu regele Ferdinand de la castelul Peles, la care uitasem sa mai merg. Nici nu stabilisem o data anume ci ca trebuia mers. Doar ca uitasem.

Trenul ajungea la ora 14, expozitia se inchidea pe la ora 16, daca nu era lume multa ne incadram si prindeam deschis.

Deci ajung cu trenul… si pe aleile Pelesului ajungem la expozitie.

Aceasta expozitie, este organizata de Muzeul National Peles si se doreste a fi o reamintire a sacrificiilor facute pentru realizarea Marii Uniri din 1918. Aceasta institutie culturala are in plan tot felul de manifestari tematice, de constientizare a publicului. Orice actiune care aduce in atentia romanilor faptele inaintasilor, in acest vartej al nimicurilor de zi de zi, este binevenita.

O multime de exponate cu tot atatea povesti se gasesc in cadrul acestei expozitii, la care intrarea este libera. Se poate vizita de miercuri pana duminica intre orele 9:15-16:15.

Portret din 1910 cu regele Ferdinand I

Observam calaretii garzii regale pe aleea de la Pelisor

Ruperea barierelor de granita in august 1916 si intrarea pe pamantul romanesc al Transilvaniei.

Un extraordinar vas comemorativ din argint realizat in Suedia in anul 1919. Pe acesta sunt simbolurile provinciilor romanesti, numele copiilor si cuplului regal, numele si datele unor lupte ca Marasesti, Marasti etc.

Deci, merita sa ajungeti acolo, sa vedeti mantia regelui purtata cu ocazia incoronarii la Alba Iulia, in 1922 si multe altele.

Cand am iesit afara era ora 16 🙂 si ploua. Nu ploua chiar torential dar suficient sa te faca sa cauti adapost. Si mai bine decat la o cofetarie, unde? Cand s-a oprit ploaia putin, fuga la gara. Acolo constatam ca ziua nu se incheiase, si ne-am tot uitat cum ploua puternic si la trenul Orient Express. Cam asa a fost ziua de duminica 🙂 Evident discutand despre Parvu Mutu Zugravul si despre faptul ca mai trebuia mers pe la Buzau la schitul Berca. Fiind cam departe nu stiam cand vom sau voi ajunge. Cu schitul acesta tot am bodoganit intruna de vineri si pana duminica, fiindca la alte biserici mai aproape, pictate de Parvu Mutu, era mai lesne de ajuns. La aceasta, iti trebuie o zi intreaga.

Orient Express

Credeti ca s-a terminat? 🙂 Nu!

A doua zi, ieri, prietenul meu George Grigorescu imi trimite o multime de poze si de filmari facute duminica sau sambata… la schitul Berca. Nu vorbisem nimic cu el, de altfel, de mai mult de o saptamana nu ne mai auzisem. Tot ce imi trebuia era in ce imi trimisese el, inclusiv autoportretul lui Parvu Mutu. In afara de mine, nu stia nimeni ca sunt exact la pictorul acesta si ca imi puneam problema ajungerii la acel schit. Duminica dupa amiaza am mai zis si altei persoane. Na, ce face si „intamplarea” aceasta! 🙂

UPDATE, TOT AZI 🙂

Termin articolul de publicat pe la 10:20 a.m. si plec la dezbatere, intr-o sala. Stau ce stau, ascult, si dupa un timp ma uit pe pereti. Ce credeti? Undeva sus, erau pictati Draghici Cantacuzino, Pauna sotia sa si Parvu Cantacuzino :)) Habar nu aveam ca sunt acolo zugraviti. Va zic eu ca astia au avut o anume motivatie cand au ridicat schitul Lespezi din Posada…

Dupa viscol, muntele si padurea

Intai, aspecte urbane ale viscolului:

aLa Sinaia, nu era cine stie ce 🙂 comparativ cu ce era la Busteni. Sinaia este bine protejata de niste culmi impadurite la nord si la sud. La Busteni, imediat ce trece vantul de Muchia-Lunga-Saua Baiului… e nasol!

2Spre gara… desi la doi pasi cum se spune, nu am mai ajuns. Se intampla sa nu ajungi, nici cand mai ai de facut cativa pasi.

La Busteni acum:

3Se circula un pic dificil pe DN 1 🙂 Motiv de suparare pentru multi, ca nu e nu stiu cine prezent. Doar politistii de la Rutiera stau pe orice vreme la intersectii. Bravo lor, oameni responsabili.

In general, cei care au patit-o, sunt oameni care nu iau in seama nimic, stiu ei mai bine ce este de facut.

4Pana la urma este o chestie de abordare. Ti-e frig si teama stai in casa.

v1

Nu e chiar rau sa iesi totusi pe o astfel de vreme, daca mergi pe picioarele tale.

Dimineata, iesind afara si observand muntii:

dscf8051E ceva zapada, dar a viscolit-o si a aruncat-o prin vai.

dscf8052

dscf8053

dscf8056

dscf8055

dscf8057La Cota 2000 vad ca mai dureaza finalul filmului acesta cu viscolul.

In fine, in loc sa ne vaitam si sa dam vina pe autoritati, mai bine facem fiecare cate ceva 🙂 Ca tot auzisem si la Sinaia, si la Busteni, si la Predeal, ca nu vine Primaria sa faca nu stiu ce 🙂 Noi doar sa privim 🙂

Ceea ce ma duce cu gandul la un calator strain pe meleagurile noastre pe la 1830. Sunt si niste adevaruri in relatarile lui care s-au perpetuat peste timp. Cum ar fi lenea, bautura etc…

bis6-copy„Munca de orice fel este in grija femeilor” 😉 Trebuie sa alegem oare primari-femei?! „Barbatii isi petrec viata tolaniti” 🙂 cred ca aceasta era realitatea acelor timpuri…

Mai bine, sa ascultam o piesa romaneasca, deosebita, ca ne-am mai schimbat si noi de atunci… Nu in toate, dar pe ici, pe colo… Ne-am civilizat, am mai facut si treaba, am inceput sa iubim si sa respectam femeia, asa femeile au devenit frumoase 🙂 O femeie nu poate deveni frumoasa si la propriu si la figurat decat prin iubirea unui barbat. Cred ca si invers e valabil, daca stau sa ma gandesc… In rest, mai folosim masti si pentru a privi si pentru a fi priviti!

 

Traseul turistic: Timisul de Jos – Valea Lamba – Cabana Julius Romer – Varful Postavaru – Crucurul Mare – Poiana Stechil – Saua Tampa – Brasov

Un traseu destul de simplu, desi la prima vedere pare cam lung.

Am coborat la Timisul de Jos si am urmat indicatorul:

dscf4878

dscf4880Acest munte este si el parte din reteaua Natura 2000

dscf4884Nu mai duc nicaieri

dscf4892Intram pe drumul forestier care mai pastreaza uneori si lemnul montat pe margini acum zeci de ani… poate chiar prin anii ’60.

dscf4898Se merge mult pe drumul forestier, cred ca vreo 45 de minute, apoi se traverseaza niste luminisuri pline de buruieni. Traseul nu este unul prea circulat.

De la indicatoarele de mai sus incepe urcusul… destul de accentuat.

dscf4902

Dupa doua ore intersectam traseele din Postavaru ce veneau din Brasov:

dscf4905

dscf4906

dscf4907Noi urcasem in doua ore, se pare ca la coborare faceai mai mult 🙂 De ce nu cu o ora in plus? 🙂 De ani de zile este haos prin muntii nostri cu indicatoarele, cu timpii de pe acestea.

dscf4910Vedem ceva printre arbori dar nu stim ce vedem cu exactitate… zona depresiunii Brasovului 🙂

dscf4970Ajungem si la lacul din fosta poiana Ruia, dupa ce am trecut de indicatorul cu triunghi galben-Poiana Brasov-30 minute.

dscf4920Cabana Postavarul sau Julius Romer

dscf4921

dscf4923Vedem o asemenea caramida plina, frumoasa, intreaga, aspectuoasa si e clar… proprietarul cabanei are pile mari la conducerea fabricii respective. Ca nu gasesti pe piata asa ceva! Intrebam de unde a cumparat-o… chiar din fabrica 🙂

dscf4927Vf. Postavaru… cand il privesc mi-aduc aminte de excursia pe acest varf din 2015. De altfel, excursia aceea dezastruoasa a fost descrisa de aici:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2015/07/28/o-excursie-stupida-pe-muntele-postavaru/

E cu lectia de geo-prostie si cum nu am reusit sa ne impuscam.

dscf4932

dscf4938Predealul

Pe varf eram la doua ore si 45 de minute de la plecarea din Timisul de Jos.

dscf4949Varful si borna

dscf4947Si o inscriptie pe care nu o mai vede nimeni… e de prin 1897.

dscf4955Ma gandeam sa apropii bustul lui Mihail Saulescu de la iesirea din Predeal, dar ar fi fost prea de tot 🙂 Oricum se vede curba de pe DN 1 si un pic din monument. Nu a fost cum am vrut eu ci dupa cum a putut aparatul. Poate pana la 30x. E binisor.

dscf4962Si ne-am hotarat pe ce traseu sa ne intoarcem… in Brasov. Acesta din imagine.

dscf4972Cetatea de la Rasnov vazuta din Postavaru

dscf4975De langa lacul din poiana Ruia se ajunge repede la cateva intersectii de poteci turistice. Evident urmand marcajul banda albastra. Intai, vine traseul spre Poiana Brasov cu triunghi galben, apoi cel din imagine. Noi am mers mai departe…

dscf4978A treia intersectie pe stanga… ne tenta traseul acesta dar pe Tampa aveam o superba panorama, deci am continuat pe banda albastra, sporovaind intruna… ca nu am vazut femeie care sa taca pentru mult timp. Cica femeile nu au opinii, ele au dreptate! Aiurea…

dscf4989Ghebe… dar nu are cine sa le culeaga.

dscf4990Coboram si dam de alta intersectie…

dscf4991Noi am tinut insa drumul, consecventi

dscf4994Pe aici…

dscf5003Tot coborand intalnim un drum de pamant si niciun marcaj. Inainte nu se putea. Deci stanga sau dreapta? Parca dreapta era… si gasim la o curba… indicatoare.

dscf5008In fine ajungem si in poiana aceasta si de aici este o joaca pana in Saua Tampa

dscf5010

dscf5013In Saua Tampa dupa cum se spunea si pe FB, au trantit unii organizare de exploatare…

dscf5014Pe coasta aceea si nu numai, a fost cetatea Brasovia… distrusa de Iancu de Hunedoara, cica sa nu o cucereasca turcii si sa fie apoi acestia greu de alungat. Cred ca era beat cand a dat ordinul… sau astia au falsificat istoria.

dscf5027Fantana fostei cetati

Si gata, in sfarsit pe terasa de pe Tampa de unde ai Brasovul la picioare…

dscf5031Biserica Sf. Parascheva

dscf5032Biserica Sf. Nicolae

dscf5041Si am zarit o troita unde nu am fost… cu prima ocazie merg acolo. Stiti, Scheii Brasovului pastreaza o multime de troite cu cruci seculare.

dscf5044Piata Sfatului si Muzeul de Istorie

dscf5047

dscf5048Cetatuia

dscf5051Biserica Neagra

dscf5052O biserica la care nu am fost… catolica.

dscf5053Dealul Sprenghi, eu ii zic Smengli, ca tot au luat piatra din el pana s-au distrus total ruinele unei fortificatii romane. Cu sageata rosie, cea mai veche biserica din Brasov, cea din Bartolomeu, evanghelica.

dscf5054Biserica Sf. Martin, preferata mea

dscf5061

dscf5062

dscf5065Gara Brasov si niste blocuri in diagonala ce par a fi construite inainte de 1918.

dscf5073Buna treaba si telecabina asta… pentru 2 minute, dar nu cred ca sunt 2 minute, dai 10 lei. Nu e cine stie ce, dar ma gandeam la rentabilitate.

dscf5074

dscf5078

dscf5081Parca acela e turnul lemnarilor

dscf5087Langa zidul acesta am incheiat excursia… ca apoi… repede in autobuzul 4 si coborarea la gara. Trenul ne astepta…