Expozitia „Karel Liman”, lansari de carte la Campina

Am vazut ca aseara au gasit-o pe Cristina Topescu moarta, in casa, cine stie de cand. Ce este si viata asta… Daca ar fi fost un om care a facut numai rau, cum sunt atatia, nu era cine stie ce.

Dumnezeu sa o odihneasca!

Spuneam recent ca sunt atatea stiri…

Uitasem sa anunt si deschiderea unei expozitii interesante la Sinaia, expozitie deschisa inca de prin decembrie 2019 si care poate fi vizitata pana in aprilie a.c. la Muzeul National Peles.

Karel Liman, arhitectul Casei Regale a Romaniei

Aparitii editoriale interesante la Campina:

Apropo de carti, am primit cu o anumita ocazie o carte superba 🙂 Are 216 ani si a facut parte din biblioteca „Nababului”. Mai are si o dedicatie frumoasa, personalizata dar nu o postez :))

Chiar nimerit cadoul 🙂

Prezentarea cercetatorului Madalin Focsa la Centrul National de Informare si Promovare Turistica Campina

Aseara la orele 18 era anuntata in locatia din titlu… o actiune, o prezentare, o descoperire.

Oamenii veniti sa asiste, au umplut spatiul Centrului, scaunele apartineau unei librarii din apropiere 🙂 Atmosfera deosebita, colegiala…

Despre Madalin Focsa pot fi spuse foarte multe: ca este un cercetator al istoriei locale care se avanta bine de tot prin diverse arhive nationale sau straine, ca are un adevarat talent in contrazicere… chiar si cu sine, cu siguranta nu gasim un critic mai mare despre el decat chiar el 🙂 minutios si atent la detalii, serios, poate prea serios, un baiat mereu pe la biserica, isi face serviciul foarte bine…. modest dar si om care o stie pe a lui :))

Cat am putut sa rad pe la inceput de an cand am urmarit dialogul lui cu o doamna care-l considera „pierdut” :)) Partea faina este ca orice ar zice, nu ai cum sa te superi pe el, ca nu le zice niciodata din rautate, el fiind un om bun 🙂

In stil propriu, a facut o prezentare generala, pentru toata lumea, nu una strict stiintifica. A purtat auditoriul prin planuri mai noi sau mai vechi ale Campinei, a povestit despre prima monografie si a incheiat cu descoperirea ultimului plan despre Campina. Evident a facut si o paralela putin stiuta cu municipiul Braila. Ei bine, in arhivele rusesti s-au gasit peste 100 de planuri despre Braila, toate inedite si in baza carora se pot face tot felul de reconstituiri, ca exemplu.

Tot ca o paralela, va dati seama daca am trimite pentru un an de zile, cate 20 de cercetatori in arhive la rusi, unguri, austrieci, bulgari, turci… cu ce s-ar intoarce acestia? Sau, exista o multime de lucrari aparute in ultimii 10-15 ani, de masterat sau doctorat, cercetari pe bune nu plagiate si care nu sunt luate in seama in alcatuirea manualelor scolare… Ne trebuie la aprecierea mea, 3-5 ani de zile ca sa studiem ce au vecinii despre noi, ce avem real noi despre noi si sa alcatuim cate un manual corect si util pentru fiecare clasa. Sa ai si oamenii care sa faca asta… plus ca dupa Revolutie s-au facut mii de descoperiri din care prea putine au fost aduse in atentie… Fara baliverne cu tunelul pana in Egipt, tablite, ziua Sfinxului si cum dacii i-au civilizat pe romani…

Ca sa revin, actiunea de la Campina a inceput pe la 18:05, avandu-i in plan pe Madalin Focsa si pe d-l Codrut Constantinescu:

Pregatire…

Start… Madalin Focsa

In spate, pe un monitor se derulau planurile.

D-l Codrut Constantinescu avand in fata volumul 3 din „Marea Carte a Ploiestilor”

Prezentand si Anuarul Societatii de Stiinte Istorice, filiala Campina.

Pe la 18:50 s-a cam incheiat prezentarea…

O captura din planul realizat la 1775, scos din arhive de un tanar cercetator basarabean Anatolii Ciobanu prieten cu Madalin Focsa.

Cu aceasta ocazie m-am intalnit cu prieteni ca d-l George Grigorescu sau d-l Costin Micu dar si cu un domn… pe care-l stiam de mic. Am aflat ca este profesor in Campina. Il stiam pentru ca… unele chestii chiar le retin 🙂 Ieri am fost intrebat ce bicicleta am si nici pana azi nu stiu exact :)) Am cazut insa de acord cu persoana care m-a chestionat ca este marca aceea de care spunea 🙂 Ei bine, pe acest domn il stiam de cand eram in ciclul gimnazial, unde statea, nu stiam ca e profesor sau unde lucreaza. La final am facut cunostinta… dansul era familiarizat cu varianta Posada prahoveana, care are spun eu, cea mai logica argumentatie, cazand de acord ca orice ipoteza cat de solida ar parea, se sprijina pe dovezi materiale. Pana nu gasim obiecte din acea lupta ramane ipoteza. Si totusi, poate nu este nevoie de un arsenal de sabii si scuturi.

Bine, la prezentarea unui plan din 1830 m-am trezit intreband daca apare cumva si pozitia vamii dar… nu a fost sa fie. Nu apare! 🙂 Ramane enigma aceasta: unde a fost vama la Campina?! Ce s-a descoperit la Campina acum niste ani, acele beciuri, nu are treaba cu vama dar pana va fi gasita locatia, aceea e „vama” 🙂 La noi inca bantuie mentalitati comuniste si medievale cu ce punem in loc. Nu putem lua decizii pentru ca „oare ce punem in loc?” Pai, eu zic ca nu trebuie pus nimic in loc daca acel lucru e gresit, e rau. Nu ai cum sa tii ceva gresit pe post de adevar. Mai bine nimic decat un impostorat 🙂

Maine, la Campina: Prezentarea unui document cartografic inedit

8.01.2020. Campina. Centrul National de Informare si Promovare Turistica. Orele 18:00-18:30.

Va fi prezentat un plan al orasului scos din arhivele rusesti. La aceasta descoperire au lucrat cercetatorul Madalin Focsa si un invitat surpriza. Cred ca va fi interesant de auzit si vazut ce se va intampla acolo:

Imagine cu un alt plan al Campinei

Din Posada la barajul Paltinu, Brebu si Campina

Anul acesta a inceput bine :))

De la o excursie simpla am ajuns tocmai pe la Campina, pe jos 🙂 Planul era simplu: din Posada prin Florei la Secaria. Din Secaria direct spre barajul Paltinu de pe raul Doftana. Dupa care cu un maxi la Campina. Din Posada la baraj, pe jos, faci 3 ore, plimbare usoara.

Am stabilit sa mergem cu trenul de 7 dimineata pana la Posada, pentru ca in aceasta perioada trenul ramane solutia cea mai sigura. Dupa vreo 20 minute am coborat in Posada. O luam paralel cu apa Prahovei pana la intersectia cu valea Florei, apoi pe langa niste case, pe sub marele pod de piatra… si tot asa, pe drumul de pamant realizat pe langa apa.

Marele pod de piatra

Traversam apa de cateva ori, vantul nu sufla ca pe la noi, nici nu l-am simtit cat a durat traseul… vreme insorita…

Vedem diferite animale, caprioare, mistreti, o vulpe… lasam drumul care oricum se termina la un mic dig si urcam pe o poteca. Preocupat de niste poze ma urc pe o mica inaltime…

Iau tubul, scria pe el DWN 477, ma uit in el si parea plin de pamant.  Imi trece un gand sa-l curat cu un betisor dar zic ca mai incolo si il bag in buzunar. Prin Campina imi amintesc, ma uit la el si cand ma uit mai atent la mana care-l tinea, pe ea umblau ametite vreo 20 de furnici minuscule 🙂 Tot traseul purtasem furnici prin buzunar :)) Si stiam chestia aceasta… dar atunci, pe moment, o uitasem. In tuburi de cartuse, in pet-uri, cutii etc, aruncate pe suprafata solului, stau peste iarna diferite vietati…

Era 9 cand am iesit sus, prin poieni. Am pierdut timpul cu poze 🙂

Aparitie spectaculoasa pe un copac, minune :))

Coboram in Secaria

Biserica

Cumparam ceva pentru un gratar pe care-l vom face mai tarziu si… parasim Secaria la ora 10.

Prin paduri, poieni si vai

Peisajele absolut superbe sunt intrerupte de o imbaiere spectaculoasa :)) Sub un covor de 50 cm de frunze se afla un strat de gheata. Si daca eram atent nu as fi prevazut asta. Si prin frunze direct intr-un ochi de apa pana la genunchi. Noroc ca am fost inspirat sa-mi iau bocancii, cu adidasii foarte probabil ma taiam prin gheata.

Continuam fara ca momentul sa conteze prea mult 🙂

Coboram prin padure direct la lac:

Cum nu prea era cine stie ce si nici ce ma interesa, mai propun o urcare printr-o padure de amestec: fag si mesteacan.

Gasim si un drumeag…

Iar poieni si iar lac:

Fiind priveliste faina facem primul popas, era 12.

Coboram in drumul de Valea Doftanei printr-o vale stancoasa.

Nu era nici ora 13…

Mergem usor si calculam: din Campina mergem acasa fie cu maxi, fie cu trenul. Cu maxi era de fapt ultima varianta, dupa care am cazut de acord ca e si cea mai proasta. Iar tren era pe la 18:20.

Mergem sa facem un gratar si o luam asa, in jos, pe langa Doftana. Cu tot cu gratar, cu cascat gura si ochii, ne trezim pe la intrare in Brebu. Pe drum vedeam sute si sute de masini deci, aglomeratie a fost si in Valea Doftanei.

Cum nu avea rost sa asteptam un maxi in asemenea aglomeratie, cum mai erau niste ore, urcam in Brebu. Dar nu pe acest podet, acesta parca suie in Podul Cheii.

Vedem o casa parasita si un tablou cu un personaj aruncat pe casa!!? Eu zic: O fi Ceausescu… Dar nu era el, probabil vreun fost proprietar sau ruda cu acesta.

Cu aceasta ocazie mai adaug 3 cruci la un catalog: una din 1902, alta din 1911 si una din 1918.

Lacul Manastirii

Manastirea

Muzeul si Biserica, constructii de pe vremea lui Matei Basarab

Telega… traversam podul de peste Doftana si intram in Campina. Nici nu am stat dupa vreun microbuz si am vazut doar unul… spre Brebu 🙂

Ne orientam spre shaormerie, luam si o cafea… si hai la gara. Tot ajungem cu vreo 45 minute mai repede decat ora preconizata drept sosire a trenului. Luam bilete dupa ce stam la o coada de 3 persoane. Niciuna din acestea nu a cumparat bilet. Nu stiau sa citeasca panourile sau nu erau hotarate 🙂

Ma uit la telefon si mai erau 30 minute, zic sa facem cumparaturi din Poiana Campina, fiind un supermarket la vreo 10 minute distanta de gara. Ideea e foarte buna ca sa nu mai umblam pe la noi prin oras. Trecem liniile de cale ferata, urmam o poteca prin intuneric, apoi cumparam si ne incadram cu timpul.

In tren, ma uit cat am mers 🙂

Pana la urma nu a fost cine stie ce…

Traseu pe biciclete: Campina – Brebu – Pietriceaua – Alunis – Varbilau – Cotofenesti – Cocorastii Mislii – Bordenii Mici – Banesti – Campina

Neasteptat, pentru ca atunci cand volumul de munca este mare, parca nu ai timp de altele. Insa, fara planificari ies uneori cele mai faine excursii. Mai ales cand gasesti angajatori, oameni educati, care inteleg ca omul mai are si viata personala 🙂 Parca si tu faci altfel treaba in acest context :))

De data aceasta, ideea principala a fost aceea de a descoperi noi monumente si de a ne plimba prin zone de deal.

La semnalul convenit ne-am urcat in trenul RegioCalatori de ora 8 a.m. si am coborat in Campina.

Spre centrul acestui oras superb, primitor. Am plecat greu din oras, pentru ca ne-am dus pe la o gogoserie, ne-am mai oprit la cate un market…

Pe langa Steaua Romana, prilej de bombardament in WW2

Trecem Doftana si o luam spre Brebu:

Ne intampina un mic monument.

Matei Basarab, marele domnitor ortodox, ctitor si etc…

Casa traditionala conservata

Vizita la Manastirea Brebu e scurta pentru mine… eu sunt cu alte amintiri pe aici 🙂 asa ca imi place sa le pastrez pe acelea :)))

Nici nu ma uit la cruci, picturi, le stiu dintr-un alt context.

Muzeul „Casa Domneasca”, acolo este d-l Razvan Radu, un excelent muzeograf. Am vizitat odata si subsolul…

Din 5 poze ma regasesc la poarta si astept plecarea…

O alta cruce

Lacul Manastirii

Si pornim spre Pietriceaua, un drum frumos pitoresc, ba urci, ba cobori, mai trec drumul oile…

In Pietriceaua intalnim un indicator, stanga Pietriceaua centru, dreapta Alunis, Varbilau. Traseul nostru era: urcat in Pietriceaua si intors iar la intersectie.

Biserica din Pietriceaua

Ne intoarcem si coboram mult si bine spre comuna Alunis, cu o oprire la Cruce:

Pe aici, langa un bolovan, am vazut o viespe mare, cred ca era cat 3 viespi la un loc 🙂

Monumentul eroilor din Alunis.

Comuna are si 2 biserici. La una ne-am oprit mai mult. Si monumentul de mai sus este fix in fata curtii bisericii.

De la 1883

Cazut la Stalingrad

La iesire din comuna…

Spre comuna Varbilau, cu diferite opriri prestabilite:

Biserica din satul Livadea

Tot in Varbilau

Aspect monumentul eroilor in Cotofenesti

Biserica din satul Cotofenesti… si aici vorbim tot de comuna Varbilau 🙂

Biserica si cimitirul au un frumos gard din piatra.

Vin apoi Malaiestii de Jos:

Trecere pe la Manastirea Sf. Antonie cel Mare

La Manastire

Biserica Manastirii

Mai cate un popas, mai un suc si ne trezim la intrare in com. Valcanesti, pornind spre Cocorastii Mislii. Deja eram aproape…

Spre acei Cocorasti; mai aveam 2 opriri semnificative.

Una la monumentul eroilor din Cocorastii Mislii, ascuns bine de padure.

Banca pe la monument.

Apoi, fiind aproape, neaparat sa ajungem la biserica din Bordenii Mici, cu o poveste interesanta. Translatata cu 12 perechi de boi, in anul 1870, timp de 14 zile.

Bine, biserica din lemn de altadata, este integrata in cea din imagine. Am inteles ca naosul si altarul ar reprezenta biserica adusa din padurea Mislei.

La exterior sunt 12 medalioane, reprezentari cu Sfintii Apostoli.

Un astfel de traseu dureaza o zi, mai dureaza inca niste ore bune notarea intr-un document a observatiilor, asezarea pozelor etc. Asa ca, pentru blog nu-mi ramane timp de povesti detaliate ci, doar pentru repere, observatii, cateva poze, etape de traseu. Pe parcursul unui astfel de traseu, masor cruci, pozez clopote, icoane, iau coordonate GPS, mai multe…

Din Bordenii Mici se merge lejer spre Banesti-Campina. Clasica oprire in Campina, la o shaormerie, apoi popas de o ora si ceva in parcul de la gara… Vine trenul si acasa, constatand ca plouase la munte 🙂

Traseul nu a fost deloc dificil, probabil au fost vreo 70 km.

Traseu pe biciclete: Floresti Prahova – Nedelea – Aricestii Rahtivani – Darmanesti – Vladeni – Coada Izvorului – Manesti – Baltita – Postarnacu – Stancesti – Targsoru Vechi – Manastirea Turnu – Strejnic – Ploiesti – Paulesti – Gageni – Baicoi – Urleta – Banesti – Campina

Un traseu de pomina 🙂 Am incercat sa-l desenez pe o harta dar e prea sucit si rasucit…

Sablonul clasic, adica plecat cu RegioCalatori la 8:00 a.m. si intors tot cu RegioCalatori la 8:40 p.m. Biletul de bicicleta e vreo 4 lei…

Pana in ora 9 sau ceva de genul, eram in Floresti. Ocolim niste zeci de metri un tren de marfa parcat aiurea de mecanic, acesta depasise cu mult zona de trecere printre linii destinata celor aflati pe jos. Nu e prima oara, de multe ori am vazut chestia aceasta. Si oamenii, tineri si batrani, mame cu copii, ocolesc trenul pe alte linii…

Cumparam ce ne mai trebuia in Floresti si plecam spre Nedelea, sat din comuna Aricestii Rahtivani.

Pe la iesire din Floresti

Biserica din Nedelea

Biserica din Aricestii Rahtivani

Biserica veche

Traversam comuna aceasta frumoasa si interesanta in care voi mai reveni… si facem dreapta pe drumul national spre Darmanesti. Parca erau vreo 4 km.

Trecem raul Prahova

In orasul Darmanesti urmand indicatorul spre Vladeni.

Monumentul eroilor de la Vladeni. In aceasta zi, am pozat circa 10 astfel de obiective.

Intre Vladeni-jud. Dambovita si Coada Izvorului-jud. Prahova este drum neasfaltat, cu sute de gropi.

Biserica din Coada Izvorului, era hramul bisericii, noi am fost pe 15 august. Credinciosii erau dupa biserica, la niste mese.

Viitorul pod peste Cricovul Dulce de la Coada Izvorului

De aici, ne-am indreptat spre Manesti:

Biserica din Manesti

Pisanie

Cladiri langa biserica

Si cum stateam noi pe aici la poze, apare preotul paroh. Venea de undeva de pe o strada. Ne vede, intram in conversatie si nu apucam sa spunem prea multe ca dumnealui ne roaga insistent sa mergem la o cladire aflata la vreo 100 m distanta. Fiind hramul manastirii se facea acolo un praznic/pomana. Incercam sa scapam, ca ne grabim, ca nu stiu ce, dar nu aveam nicio portita. Parintele, ne spunea ceva ca asa se face, calatorii pe la manastiri care nu stiu ce… O luam pe langa biciclete spre directia indicata, noi stiam cladirea ca doar trecusem anterior pe langa ea si o vazusem ticsita de lume. Observam ca parintele se urca in masina, anterior ne promisese ca dupa masa, ne deschide biserica sa pozam. Pleaca parintele la treaba lui, plecam si noi dupa el 🙂 Foarte frumos gestul parintelui dar nu suntem genul… Cred ca daca era vreo strada prin apropiere adica sa fi fost nevoit sa ocolim cu 100 km, pe acolo as fi luat-o :))) Noroc ca nu ne-am mai intersectat cu parintele… Dansul, om fain, dar nu ai cu cine… 🙂 Post nu tinusem si ochii ne mai fugeau dupa localnice, asa ca…

Doi kilometri pana la Baltita, biserica de aici mi-o semnalase candva Madalin Focsa.

Trecand din nou Cricovul Dulce.

Biserica din Baltita

Traversam micul sat Baltita si ne deplasam spre Postarnacu pentru a intersecta DN 1. Iesim in acesta, vazand ca spre Bucuresti sunt 48 km si pana la Ploiesti 22 km.

Acelasi Cricov

Aceeasi Prahova

„Vechituri”

O troita inchinata eroilor din WW2

Sergentul Herea a murit la Kerci, Rotaru Dumitru la Cotul Donului…

Ne indreptam spre Targsoru Vechi, la Manastirea Turnu:

Biserica in Targsorul Vechi

Ajungem si la Manastirea Turnu.

Cetatea Targsor este semnalata pentru prima oara in vremea lui Mircea cel Batran. Aceasta nu inseamna ca de atunci exista locuire umana in zona ci, pur si simplu, atunci se scrie intr-un act de existenta acesteia. Biserica din cetate a fost ridicata de catre Vlad Tepes in anul 1461. Ulterior, si alti domnitori si-au adus contributia la dezvoltarea zonei.

La portile Manastirii

Biserica

De aici se poate cumpara renumita miere „Turnu”.

Piatra de mormant a postelnicului Neagu, tatal sotiei lui Constantin Brancoveanu.

Io Antonie Voievod Domn al Tarii Romanesti Tarsor

Racla cu moaste

Plecam, mai departe, spre Strejnic. Oprire in locul in care a fost asasinat Nicolae Iorga:

Langa troita a aparut si un mic tablou cu o fata, dupa trasaturile chipului, e posibil sa fie vreo stranepoata a istoricului.

Mai este un tablou in care apare un preot intr-o biserica.

De la troita, pornim pe ruta Ploiesti (Soseaua Vestului) pe directia Paulesti – Baicoi.

Ploiesti

Paulesti

Mai pozam ba o biserica, ba un monument, traversam lungul oras Baicoi, intram in Urleta-Banesti si urcam in Campina, pentru shaorme…

In Campina, privind spre Centrul National de Informare Turistica 🙂

Pe langa Primarie, apoi dreapta si coborare la gara. Peste 20 minute venea trenul. In tren, intalnim un baiat cu fractura de clavicula, cazuse pe DN 1, pe langa Ploiesti. Ne-a povestit intamplarea un timp… apoi l-am lasat in pace sa se odihneasca. Pentru biciclete a fost zi perfecta…daca era cald nu faceam traseul decat pana la Ploiesti. Pe la Breaza se vedea ca incepuse ploua…

Vreo 100 de kilometri si in aceasta zi…

La Breaza, pe dealul Sinoiu

Acesta a fost un traseu simplu. Nu e cine stie ce… doar daca vrei sa te plimbi prin poienite…

Scopul era sa ajungem pe niste inaltimi pentru niste observatii.

Dealul Sinoiu este acel deal stancos ce se vede cum privesti de la gara Breaza spre DN 1. Este interesant de aflat de la ce vine aceasta denumire de „Sinoiu”.

O parte din deal si pasarela de peste DN1

Trecem podul metalic peste Prahova, o poza la un obstacol stancos, prin care au trecut apele raului:

Cred ca mult timp a fost un pod natural din piatra.

Trecem pasarela si urcam spre localitatea Cornu de Sus. Din str. Sinoiului incepem traseul turistic propriu-zis, acesta fiind semnalizat cu punct rosu inca din apropierea garii Breaza. Imediat, zarim un teren de sport:

Poze la versanti:

Urcusul este usor, traseul nu este prea circulat.

Jos, terenul sportiv si mai incolo, case din Cornu de Sus

Campina, mai departe

Se vedea chiar si Biserica Pelerinului/Calatorului de langa DN1.

Pe la varf si in multe locuri, vegetatia este atat de deasa incat va trebui sa mai revenim in toamna. Traseul turistic ajunge si la o intersectie de drumuri, pe unul din acestea se merge pana la Crucea din Cornu.

Peisajele fac insa totul:

Valea Prahovei

Dealul Frumos, in plan apropiat

Apoi, coborare prin poieni pana la DN 1, la gara Breaza si inapoi la Busteni 🙂 Nu a fost cine stie ce, vreo 2-3 ore tot acest circuit.