Dupa vreo doua tentative, a treia oara s-a dovedit cu noroc si am dovedit si traseul acesta 🙂 Undeva pe la inceputul lunii mai, am facut acest traseu propus de ceva vreme, pentru a reconstitui niste fapte din trecut si a vedea totodata si niste peisaje.

Tinutul Mocanilor e clar zona Sacele, centru spiritual romanesc transilvanean cu implicatii deosebite de-a lungul secolelor in vietile multor localitati din fostul stat Tara Romaneasca. Mocanii saceleni isi purtau turmele pana in Dobrogea si chiar si azi sunt pomeniti pe acolo drept ctitori de biserici. Dar, daca stai sa citesti si istoricul multor manastiri, biserici, din Valea Prahovei, Doftanei, Teleajenului, ai sa constati ca printre ctitori sunt… si saceleni. Mocani!

Cred ca acest traseu nu mi se lega pentru ca… nu aveam cu mine un fiu de mocan. L-am gasit in persoana saceleanului Iulian, un prieten mai vechi, de altfel…

La traseul cu punct de plecare Barajul Sacele si trecere prin Vf. Vaida-Pasul Predelus-Vf. Paltinu-Lacul Gavan mai facusem referire pe aici. Prin aprilie am fost cu George pe la manastirile Cheia-Zamfira-Suzana cat si pe niste culmi tot pe acolo si mai studiasem traseul. Parea destul de mare 🙂

Vorbesc cu Iulica si stabilim sa ajung cu trenul pe la 7 in Darste si cu un autobuz sa merg pana in Sacele… iar de acolo sa prindem altceva de 8 pana in localitatea Bradet… care tot de Sacele tine.

Municipiul Sacele ca sa fie bine inteles de toata lumea 🙂 a rezultat prin comasarea a vreo 7 sate. Deci sunt puzderie de biserici, de la ortodoxe la ce vreti voi, iar intinderea municipiului… e mare-mare 🙂 Parca erau vreo 30 de biserici…

De stabilit s-a stabilit, numai ca obosit fiind dupa o saptamana agitata, ora de somn a fost ca de obicei in acele zile, din nou la 1 noaptea. Asa ca, la 5 dimineata nu a avut cine sa se mai trezeasca. Si asa s-a dus trenul de 6 si m-am trezit pe la 7:40 convins ca e deja un 9-10. Vad Sms-ul lui Iulian cu pe unde sunt… unde sa fiu, ce sa-i spun?!

Dupa deliberari si scuze, refaceri si propuneri, tot mergem. Iau trenul de 9, ajung la 10, vine autobuzul si cobor in Sacele la o statie prestabilita. Mai departe, ne ducea un prieten, adica pana la baraj. Dupa ce cobor, o iau in alta directie, pentru ca vazusem un monument superb 🙂

Monumentul eroilor saceleni cazuti in Primul Razboi Mondial

Admiram buzdugane, sceptre, casti si lauri… cand suna Iulica. Daca nu mai soseam! :)) Il vad venind de undeva dinspre o biserica, unde trebuia sa fi ajuns si eu de ceva timp.

Plecam!

Ajungem la baraj, coboram din masina si… cu chiu, cu vai, intram in sfarsit in traseu, in padure, la ora 11. Ziua se anunta perfecta in prima parte si ploi-ploicele in a doua parte.

Nu dupa mult timp vad ceva ce stationa in poteca. Ia uite un sarpe, zic!

Avea cam 30-40 cm

O naparca. Aflu azi pe net ca nu e sarpe ci soparla fara picioare. Mai aflasem si altadata dar uitasem. Peste vreo 2 ani daca o mai vad, tot sarpe ii zic :))

Continuam si ne apropiem de iesirea din padure:

Pe aici am fost si cu George

Pe Vf. din dreapta de tot urma sa ajungem dupa ore bune.

Cam de unde veneam, zona barajului.

Fara raspuns

Mai vedeam si cate un marcaj din cand in cand, banda albastra, iar la acest stalp ne-am lamurit ce este cu el.

Vf. Vaida in stanga, Vf. Paltinu departe in dreapta

Vf. Vaida

Borna de pe varf

Paduri nesfarsite, nici nu ai zice ca sta cineva pe acolo si, totusi…

Casuta din poveste

Noi continuam printre povesti cu mocani, zise de Iulian…

Admiram floricele si viitoare fructe de afin… cucii cantau de zor prin copaci.

Zona aceasta din muntii Grohotisului este salbatica, cand si cand mai pasuneaza pe aici animale domestice… in rest, am vazut o multime de urme de lupi.

In drept cu Pasul Predelus

Coborare spre Pas

Pe aici treceau cei din Transilvania in Tara Romaneasca si invers.

Incepem urcusul spre Vf. Paltinu, pe langa tot felul de suprafete arse. Fara niciun dubiu pe aici trasnestul e la el acasa.

Pana in Pasul Predelus sunt 15 km si am facut peste 3 ore.

Povestea continua 🙂 Pana la varf mai este…

Si ca tot vorbeam de trasnet, in spate tocmai incepuse spectacolul…

Mai multe ploi in desfasurare spre Valea Doftanei. Vantul nu le impingea spre noi.

Inainte vremea era buna 🙂

Foarte, foarte subtiri

Barajul si manastirea Bradet

De la varf analizand de unde venim. Din Pas si pana la Vf. am facut vreo ora si jumatate cu pauze.

Inspre Bucegi un peisaj de vis, un amestec de ploaie, nori si raze.

O ploaie peste Cheile Rasnovului, vremea insa tinea cu noi si nu mai aveam mult pana in zona impadurita.

Niste stropi de ploaie ne ating usor…

Iar soare

Vedeam pana la mari distante… Bucegii in continuare sub imperiul razelor.

A trebuit sa lasam poezia si fotografia si sa dam mai repede din picioare pentru ca stropii devenisera cam mari. Ne-am pus pelerinele preventiv si uite asa am ajuns la Lacul Gavan.

Lacul Gavan, adica o balta urata.

Trecem si de refugiul Retevoiu unde erau niste tineri… continuam pe marcajul triunghi rosu pana in Valea Azugii. Ploaia serioasa inca se lasa asteptata.

Stevie

In Valea Azugii. Am facut dreapta pe drumul spre cabana Susai si Predeal. De aici, intr-o ora eram in cartierul Cioplea… unde evident a inceput o ploaie serioasa. Na, ca nu am scapat :))

Am ajuns si la gara… iar la interval de 15 minute, un tren pleca in directia mea spre Busteni, si un tren in directia lui Iulica spre Darste.

Traseul, asa ca si concluzie, e lung tare. O avea el vreo 35-37 de km dar are tot ce vrei. Nu prea gasesti oameni pe el. E fain sa-l alergi ca antrenament si sa zaci apoi vreo 2 zile. Apa daca nu ai in rucsac, e cam trist. Este un izvor pe langa refugiul Retevoiu. Daca mergi in liniste si mai stai pe acolo si cu cortul, ai sanse mari sa vezi cam orice animal salbatic. Linistea e totala. Un traseu chiar fain…