Un traseu destul de simplu, desi la prima vedere pare cam lung.
Am coborat la Timisul de Jos si am urmat indicatorul:
Acest munte este si el parte din reteaua Natura 2000
Intram pe drumul forestier care mai pastreaza uneori si lemnul montat pe margini acum zeci de ani… poate chiar prin anii ’60.
Se merge mult pe drumul forestier, cred ca vreo 45 de minute, apoi se traverseaza niste luminisuri pline de buruieni. Traseul nu este unul prea circulat.
De la indicatoarele de mai sus incepe urcusul… destul de accentuat.
Dupa doua ore intersectam traseele din Postavaru ce veneau din Brasov:
Noi urcasem in doua ore, se pare ca la coborare faceai mai mult 🙂 De ce nu cu o ora in plus? 🙂 De ani de zile este haos prin muntii nostri cu indicatoarele, cu timpii de pe acestea.
Vedem ceva printre arbori dar nu stim ce vedem cu exactitate… zona depresiunii Brasovului 🙂
Ajungem si la lacul din fosta poiana Ruia, dupa ce am trecut de indicatorul cu triunghi galben-Poiana Brasov-30 minute.
Cabana Postavarul sau Julius Romer
Vedem o asemenea caramida plina, frumoasa, intreaga, aspectuoasa si e clar… proprietarul cabanei are pile mari la conducerea fabricii respective. Ca nu gasesti pe piata asa ceva! Intrebam de unde a cumparat-o… chiar din fabrica 🙂
Vf. Postavaru… cand il privesc mi-aduc aminte de excursia pe acest varf din 2015. De altfel, excursia aceea dezastruoasa a fost descrisa de aici:
https://buceginatura2000.wordpress.com/2015/07/28/o-excursie-stupida-pe-muntele-postavaru/
E cu lectia de geo-prostie si cum nu am reusit sa ne impuscam.
Pe varf eram la doua ore si 45 de minute de la plecarea din Timisul de Jos.
Si o inscriptie pe care nu o mai vede nimeni… e de prin 1897.
Ma gandeam sa apropii bustul lui Mihail Saulescu de la iesirea din Predeal, dar ar fi fost prea de tot 🙂 Oricum se vede curba de pe DN 1 si un pic din monument. Nu a fost cum am vrut eu ci dupa cum a putut aparatul. Poate pana la 30x. E binisor.
Si ne-am hotarat pe ce traseu sa ne intoarcem… in Brasov. Acesta din imagine.
Cetatea de la Rasnov vazuta din Postavaru
De langa lacul din poiana Ruia se ajunge repede la cateva intersectii de poteci turistice. Evident urmand marcajul banda albastra. Intai, vine traseul spre Poiana Brasov cu triunghi galben, apoi cel din imagine. Noi am mers mai departe…
A treia intersectie pe stanga… ne tenta traseul acesta dar pe Tampa aveam o superba panorama, deci am continuat pe banda albastra, sporovaind intruna… ca nu am vazut femeie care sa taca pentru mult timp. Cica femeile nu au opinii, ele au dreptate! Aiurea…
Ghebe… dar nu are cine sa le culeaga.
Coboram si dam de alta intersectie…
Noi am tinut insa drumul, consecventi
Tot coborand intalnim un drum de pamant si niciun marcaj. Inainte nu se putea. Deci stanga sau dreapta? Parca dreapta era… si gasim la o curba… indicatoare.
In fine ajungem si in poiana aceasta si de aici este o joaca pana in Saua Tampa
In Saua Tampa dupa cum se spunea si pe FB, au trantit unii organizare de exploatare…
Pe coasta aceea si nu numai, a fost cetatea Brasovia… distrusa de Iancu de Hunedoara, cica sa nu o cucereasca turcii si sa fie apoi acestia greu de alungat. Cred ca era beat cand a dat ordinul… sau astia au falsificat istoria.
Si gata, in sfarsit pe terasa de pe Tampa de unde ai Brasovul la picioare…
Si am zarit o troita unde nu am fost… cu prima ocazie merg acolo. Stiti, Scheii Brasovului pastreaza o multime de troite cu cruci seculare.
Piata Sfatului si Muzeul de Istorie
O biserica la care nu am fost… catolica.
Dealul Sprenghi, eu ii zic Smengli, ca tot au luat piatra din el pana s-au distrus total ruinele unei fortificatii romane. Cu sageata rosie, cea mai veche biserica din Brasov, cea din Bartolomeu, evanghelica.
Biserica Sf. Martin, preferata mea
Gara Brasov si niste blocuri in diagonala ce par a fi construite inainte de 1918.
Buna treaba si telecabina asta… pentru 2 minute, dar nu cred ca sunt 2 minute, dai 10 lei. Nu e cine stie ce, dar ma gandeam la rentabilitate.
Parca acela e turnul lemnarilor
Langa zidul acesta am incheiat excursia… ca apoi… repede in autobuzul 4 si coborarea la gara. Trenul ne astepta…
Caramida de la cabana imi pare a fi de samota,cum se fabrica inainte la Comarnic!
Se taie lemne de cativa ani pe ambele parti ale Postavarului,nu-mi vine sa cred.
ApreciazăApreciază
Asa zic si eu, era o caramida plina, perfecta. Fabrica de samota parca era si la Azuga, nu?
Mai jos de varful Postavaru, pe culme, am gasit un punct de belvedere si am vazut un drum nou de exploatare ce venea dinspre Timisul de Sus. Macar sa se taie doar ce trebuie nu tot ce se intalneste…
ApreciazăApreciază