Pe urmele „Nababului”: de la Micul Trianon la mezzo-soprana Margarita Mamsirova

25.11.2017. Mic tur cultural pe urmele lui Grigore Cantacuzino „Nababul” (1832-1913). Printul acesta… spunea odata ca are atatia bani incat isi poate acoperi castelul din Busteni… Doar cu monede din aur.

Cu toate acestea, el nu a trait doar pentru a numara bani ci a fost si un mare filantrop. Aceasta datorita educatiei sale alese. A nu se confunda cu aruncatul banilor la petreceri de manelisti. Acesta dona sume mari de bani armatei, ii dadea lui Nicolae Grigorescu de zece ori mai mult decat facea un tablou al acestuia…

A construit 3 mari palate: cel din Bucuresti care azi adaposteste Muzeul National „George Enescu, cel de la Busteni si cel de la Floresti-Prahova aflat azi in paragina.

El nu se incurca deloc cu nimicuri ci facea doar lucruri mari, rasunatoare, durabile.

Iata ce a mai ramas din palatul Micul Trianon… unde am fost cu doi prieteni dragi:

Ce se mai vede, se afla in Floresti-Prahova, nu departe de Ploiesti.

Monumentul istoric este inconjurat de un gard de sarma pentru a se tine la distanta curiosii 🙂 Ideea este evidenta: uneori mai cad bucati de piatra. De refacut insa nu-l va mai reface nimeni…

Intrarea

O incercare de restaure pare sa fi fost candva.

Curtea fostului palat este foarte intinsa:

Un urias platan

Pare un pod din lemn dar este din ciment.

Seamana bine cu detaliile fostelor banci din padurile Pelesului.

Parcul fostului palat este foarte mare si evident si acesta este in paragina. Periodic vin aici mirese si miri pentru fotografii de nunta. Si pe frigul de sambata am vazut ceva:

Prin apropiere este si un turn care nu are scari pana sus ci, pana undeva pe la jumatate:

Lasand Micul Trianon in urma, sa-si duca mai departe pagina sa trista de istorie, am plecat spre biserica Sf. Treime ridicata de Luxita Cantacuzino, mama „Nababului”. Biserica se afla la cateva sute de metri distanta…

Dricul din perioada comunista

De la Floresti direct in palatul „Nababului” din Busteni… unde celebra Mamsirova venea iar de la Moscova cu vocea ei sa faca diferenta. Adevarul este ca in ultimii ani am fost la o sumedenie de concerte prin Valea Prahovei si am vazut multi artisti dar… cei de la teatrul Bolshoi mi s-au parut cu o treapta mai sus.

Acesti 4 mari artisti au deschis Sezonul 3 al concertelor sub egida Prahova Classic Nights:

Sala de muzica a Castelului Cantacuzino din Busteni

„Nababul” „supervizeaza” fiecare concert 🙂

Soprana Margarita Mamsirova

In multe locuri sunt tot felul de tablouri interesante, majoritate cu „Nababul”:

Regina Maria si Patriarhul Miron Cristea in 1928. Langa Regina este Alexandrina Cantacuzino sotia „Nababului”. Aceasta din urma, se pare ca ar fi salvat crucea din lemn ce amintea de ultimul hangiu de la Slonul de Piatra. Ar fi dus crucea la castel dar… pe oricine am intrebat, nu a vazut-o nimeni in ultimii 50 de ani. Or fi pus-o pe foc comunistii… Ar fi fost cel mai vechi simbol istoric al Busteniului.

Revelion la Castel

Si… a circula carti postale cu semnaturile acestor mari artisti este chiar o incantare 🙂

Vladimir Magomadov, o voce incredibila

Asa cum se vede, editia a doua va fi luna viitoare…

Traseu de mountain-bike: Busteni – Posada – Valea Doftanei – Barajul Paltinu – Complexul arhitectural medieval de la Brebu – Campina – Manastirea Poiana

O excursie pe doua roti intamplata luna aceasta. Fiind foarte ocupat nu am timp sa le postez in ordinea intamplarilor. Totusi, azi un pic, maine la fel, pana le adun aici pe toate 🙂

Oricum, tura aceasta a fost inainte de aceea pe Transfagarasan. Ca de obicei, o astfel de tura nu este un galop, o bifare de traseu ci o deplasare catre anumite obiective… pe doua roti.

Am zis sa trecem muntii Baiului si sa iesim in Valea Doftanei, sa ajungem pe la barajul de la Paltinu, apoi Brebu-Campina. Este impropriu zis sa trecem muntii, pentru ca nu avea rost sa impingem la biciclete, neavand toti aplecare sau pregatire pentru asa ceva.

Un traseu care sa ajunga in Valea Doftanei, care sa nu urce muntii dar sa-i traverseze totusi, imaginasem eu mai demult. Gasisem niste rute frumoase cu alte ocazii chiar daca unii prieteni zic si acum, ca nu ai cum sa nu urci serios pentru a ajunge in Valea Doftanei. Ei bine, ai! 🙂

Suim biciclete in trenul de 7 dimineata, al CFR-ului, la sugestia mea, ca sa nu ne obosim pana la Posada. Trenurile Regiotrans nu opresc in gara din Posada. Coboram la gara… si pe poteci batatorite, printr-o padure linistita, locul in care se retragea Martha Bibescu uneori, continuam spre pasunile celor din localitatea Secaria.

Nici nu simtim cum am ajuns aici. Dupa poze, ne suim iar pe biciclete si ii dam la vale spre Secaria. Inainte de aceasta, am zis ca ne vom opri la prima intersectie, unde este si o troita. La viteza mea am ramas ultimul, pentru ca ma uit mereu peste tot si ma opresc imediat ce mi se pare interesant. Astfel ca, daca as fi primul, as incurca pe toti cei din spate. Pentru mine o excursie pe bicicleta poate avea si 150 de km, cati ori fi, important este sa ma opresc eu de cate ori cred, nu sa circul setat cu ochii la borne kilometrice si la ceas.

Ramas in urma, apuc sa vad cum prietenul din fata face un salt spectaculos traversand o groapa adanca. Viteza mea mi-a permis sa o ocolesc, el mai bun in bicicleala… nici macar nu a cazut. Totusi, ne-am oprit sa vedem daca sunt avarii. Ne gandeam ca uite, gata excursia. Ma mai uit la adancimea gropii, la panta si imi zic ca a doua oara cat de bun ai fi, nu mai iesi din asemenea groapa. Stabilim ca nu trebuie sa ne rupem bicicletele sau oasele si o luam domol pe langa ele.

Venea un urcus de circa 200 metri care ne scotea intr-o frumoasa curba de nivel. Ne urcam pe biciclete si lasam Secaria intr-o parte, depasind-o cat mai aproape de partea de sus a bazinului hidrografic. Ajungem iar la o intersectie, vedem un drum ce coboara, desfundat, incat doar cu tancul intri pe acolo si dupa 100 m ne intoarcem, convins eu ca nu e bine. Revenim la intersectie, de unde mai pleca o poteca si convins ca am dreptate, pornim prin padure. Cand stiu ca am dreptate…

O luam cand pe bicicleta, cand pe langa, chiar daca era coborare. Denivelarile erau impozante, mai erau si mici mlastini. Tinem totusi poteca si din intersectia de mai sus, ajungem in 15 minute la drumul forestier de mult mai jos. Nu inainte de a vedea cum perpendicular cu noi alearga niste ciobanesti prin poienile invecinate padurii pe care o traversam. Ma opresc sa-i rezolv, fiind specialitatea mea chestia asta, numai ca saracutii de ei, nu erau din specia aceea dusmanoasa ci pur si simplu, le era foame. Le dam ceva si plecam.

Mai jos aceeasi figura cu o matahala de caine. Numai ca eram singur, ramas in urma. Las bicicleta, bolovaneala maxima, sarit gardul si fugit dupa el prin poiana. Acesta este farmecul 🙂 Cum vine cainele viteaz, obisnuit sa fuga lumea de el,  sa-i dai vreo 7-8 bolovani pe spinare si apoi sa-l alergi de unde a venit :)) Sa fugi dupa el, zbierand dupa el. E maxim cand ii vezi cum fug cu urechile pe spate. Rad si acum cand imi amintesc ;))

De altfel, ieri, coboram pe jos spre cartierul Podul Vartos al Comarnicului si eram la o intersectie, undeva sus, la marginea cartierului. In loc sa cobor, zic sa merg putin si in stanga, sa vad cum se vede, ce e pe acolo. Dupa curba venea o casa cam in paragina. Pe drum in schimb, dormea o haita de caini, mai mult de cinci. Pai daca fugi, poti scapa de asa ceva? Prin locuri izolate ca acesta? Nu! Asa ca, in timp ce ei se repezeau latrand, m-am dus si eu spre ei, injurandu-i si facand aceeasi galagie, bolovanindu-i. Cand au inceput sa guite, ca bolovanii mai si dor, nu mai nimereau gaurile prin garduri. Eu dupa ei. Am rupt un par dintr-un gard si dupa ei prin curtea parasita a casei. Au fugit cat erau ei de mari si de multi. Am ras pana aproape de DN 1. Am la mine si spray cu piper, chiar si cate o petarda uneori, dar raman ca solutii alternative. Eu sunt cu protectia omului in primul rand, nu ma duc undeva ca sa vin accidentat sau muscat de caini. Vorbim de protectia animalelor pana la momentul in care ataca omul. Apoi trebuie sa fie chestie de Protan 🙂

Iesim la drum si mergem ca oamenii si noi 🙂 Din niste curti, ne striga niste cetateni. Ne oprim si ne uitam. Cu toate ca era duminica si mare sarbatoare, Schimbarea la Fata, oamenii aceia coseau. Mi-au venit in cap vorbele lui Ion Gavrila Ogoranu, legendarul luptator anticomunist din muntii Fagaras, citat aproximativ: „Ramane apoi marea masa a trudnicilor a caror viata se reduce la munca si hrana, a caror constiinta nu se ridica mai sus de marginea farfuriei de mancare”. Intai le e foame si totul se rezuma la stomac.

Ne-au intrebat de unde venim si au fost extrem de mirati. Amabili oamenii, ca omul simplu este adesea politicos. Plus ca de cate ori am fost prin zonele acelea, oamenii saluta, dau buna ziua. Scria un om de munte ca a dat si el buna ziua la oamenii observati intre Piatra Arsa si Babele, pe Bucegi, si multi se uitau ciudat la el. Acestia credeau ca ii cunoaste de undeva si incercau sa-si aduca aminte. Mi s-a parut antologic 🙂

Vedem albia Doftanei:

Si iesim aici:

Asta era pe dreapta cum coboram noi. Inainte se mergea la Paltinu si Campina, in stanga se intra in satul Traisteni. O luam inainte spre lacul de acumulare.

O cruce care aminteste de un accident in zona lacului, unde au murit vreo 20 de oameni sau chiar mai multi. Am zis sa caut acasa, dar am uitat.

Gestionarul lacului

Lacul e frumos si comparativ cu cat am inconjurat Vidraru… chiar este un mizilic.

O multime de poteci sau drumuri, coboara de la asfalt pana la marginea lacului. In multe locuri, in acele cadre de vis, stateau zeci de oameni cu corturile. Foarte frumos.

Neaparat trebuie sa incercam si noi figura asta.

Ne-am oprit la o terasa asezata strategic, peste drum de o suprafata pe care stateau altii cu corturi si rulote. Dupa cum se vede, lizierele de mai jos aveau si acestea corturi. In spatele nostru, erau si mai multe.

La terasa mancam ceva, apoi niste sucuri, dulciuri, mai stam sa privim oamenii, natura. Se impune constatarea ca in tara, a luat un mare avant miscarea in aer liber. Oamenii alearga, folosesc biciclete, se dau pe ape, pun corturi, merg cu rulotele. Din pacate, toate acestea sunt umbrite de faptul ca in urma multora raman gunoaie. E bine ca multi oameni renunta la comoditatea masinii, a asfaltului si raman prin natura. Ce daca fac focul si iau lemne din padure? E perfect, e a tuturor 🙂

Si in zona Paltinu am vazut libertate, fiecare face ce doreste si nimeni nu incurca pe altul. Cei care merg cu corturile sunt mult mai civilizati decat aceia cu masini de fitze cu volumul manelelor la maxim.

Vazand o pancarta cu camping, intreb si eu cate costa. Nu costa! Masini pe acest drum fara numar 🙂

O alta concluzie este ca poti avea coloana de masini in acelasi timp si pe Valea Prahovei, si in Brasov, Constanta, la Plaiul Foii, la Balea Lac etc. Explicatia este simpla, avem milioane de masini 🙂 Cred ca sunt peste 5 milioane 🙂 Ceausescu nu a facut autostrazi ca nu erau masini atat de multe, nu era necesar.

Ajungem si pe baraj:

Pe orice baraj am fost, am auzit macar o data pe cineva, ca aoleu daca se rupe barajul ce se va intampla 🙂 In special, astia speriati de comunisti cu tot felul de fantasme, se lamenteaza in asemenea mod. Si daca se rupe barajul, muriti si asta e! 🙂

Datele tehnice ale barajului

Si am pornit spre Brebu:

Evident oprire pentru vizita si foto 🙂

La o intersectie, trecem un pod si vreo 800 metri urcam pana pe terasa pe care se gaseste comuna Brebu. Din Brebu, o comuna frumoasa, cu oameni harnici, privim pe malul celalalt al Doftanei si vedem o sosea, un varf, si planificam si pe acolo o excursie pe viitor:

O ruta spre Sotrile si sa iesim poate spre Cornu sau Nistoresti

Lacul Brebu. In dreapta este parcul si manastirea veche.

Ctitoria lui Matei Basarab de la Brebu

Muzeul „Casa Domneasca”, aproape au vopsit toata sindrila. Acolo il gasim pe d-l Razvan Radu, un excelent muzeograf. Curand, biserica si vecinatatile sale vor fi integrate intr-un asezamant monahal cum a fost de la inceputuri. Probabil, muzeul va functiona pe mai departe sub sigla Muzeului Judetean de Istorie. Oricum, mai rau nu are cum sa fie.

Trebuie ca acest loc sa prinda viata, sa se faca slujbe de mai multe ori pe zi… pare cam parasit.

Din pacate, la bisericile noi am vazut ca nu se mai aseaza pisanii.

Matei Basarab

Aspect din vechiul zid

Tunul Manastirii

Dupa vizita, gasim o cofetarie si ne oprim afara, la o masa:

In cofetarie

Stam ce stam, era foarte cald, mai cumparam niste suc, apa si pornim spre Campina, care se zarea pe o alta inaltime. Tot acolo se vedea si o alta biserica, un drum…

Cine stie de cand nu mai trece trenul pe acel pod. In rest, imprejurimile erau pline de oameni venit la gratare.

Urcam vreo 10 minute si ajungem in Campina, pe care o traversam fara oprire pana dincolo de oras, la intersectia drumului cu Poiana Campina si Bobolia, deci aproape de gara, in zona stadionului. Ne uitam la ceas, si mai era timp pana la tren, motiv pentru care urcam la o alta manastire cu aspect de cetate, mai bine zis fosta manastire Poiana.

Aceasta a fost inceputa de Toma Cantacuzino in 1690 si terminata 20 de ani mai tarziu.

Intrarea in manastire

Turnul clopotnitei

Biserica fostei manastiri, hramul este Adormirea Maicii Domnului

Aici se mentioneaza de cate ori s-a reparat total aceasta biserica.

Pisania care aminteste de ctitorul Toma Cantacuzino, spatar care pana la urma a fugit la rusi si acolo a si murit.

Mergand prin cimitir sa mai vedem ce ne-a mai scapat… 🙂 Am mai fost pe aici de cateva ori. Un mormant mic, cu o cruce aidoma apropiat de zid, stingher as putea spune, mi-a atras atentia.

Nu era niciun nume trecut pe cruce. Imaginea este a unei femei soldat… cine stie ce poveste o avea. Am zis sa-l intreb pe preotul de aici, cand il mai vad, ca dansul este din Busteni.

Dupa vreo 40 de minute, am coborat spre gara, asteptand trenul spre casa. De pe peron, nu am ratat imaginea ceasului Paul Garnier, cu care au fost infrumusetate multe gari in perioada interbelica.

Evident nu mai functioneaza, dar este bine ca se pastreaza si asa, ca decor, ca amintire.

Manastirea Negru Voda si Castrul Roman Jidova

Tot asa, ca intr-o zi vezi multe…

Oprire in Campulung la o cruce de piatra de pe vremea lui Constantin Brancoveanu

Noroc ca fiind monument istoric, traducerea exista in hartii

Biserica Manastirii Negru Voda din Campulung

Chilii si curte

Pisania

Casa Domneasca

Turnul clopotnitei

Aici este o parte din Sf. Ioanichie descoperit la Cetatuia Negru Voda, intr-o grota.

Rugaciunea Sf. Ioanichie

Sf. Mc. Filofteia si Eugenia

Basarab I a devenit Nicolae Alexandru

Curtea manastirii

Biserica… in trecut paraclis

Mai departe prin Campulung, la Baratia Catolica:

Biserica Baratia

Turnul bisericii

Istoricul turnului

Celebra piatra de mormant a comitelui Laurentiu

Continuand prin oras spre:

Cel mai frumos monument al lui Radu Negru

Dupa vizitarea acestor obiective, am parasit Campulungul, oras vechi si prima capitala a Tarii Romanesti, cu gandul ca daca ar fi mai bine ingrijit, cladirile istorice renovate, ar avea un viitor promitator.

Castrul Roman Jidova:

Cum intri, aproape ca nici nu vezi aceasta crucea de piatra. Oare ce cauta o astfel de cruce in perimetrul castrului? 🙂

Muzeul din curtea castrului

Steagul cohortei siriene care apara castrul

Incalzirea centrala a romanilor, principiul caloriferului

Muzeul si ruine

Spre Manastirea Corbii de Piatra, pe un drum vai de el, ne-am oprit sa pozam o alta cruce:

Traseul turistic: Timisul de Jos – Valea Lamba – Cabana Julius Romer – Varful Postavaru – Crucurul Mare – Poiana Stechil – Saua Tampa – Brasov

Un traseu destul de simplu, desi la prima vedere pare cam lung.

Am coborat la Timisul de Jos si am urmat indicatorul:

dscf4878

dscf4880Acest munte este si el parte din reteaua Natura 2000

dscf4884Nu mai duc nicaieri

dscf4892Intram pe drumul forestier care mai pastreaza uneori si lemnul montat pe margini acum zeci de ani… poate chiar prin anii ’60.

dscf4898Se merge mult pe drumul forestier, cred ca vreo 45 de minute, apoi se traverseaza niste luminisuri pline de buruieni. Traseul nu este unul prea circulat.

De la indicatoarele de mai sus incepe urcusul… destul de accentuat.

dscf4902

Dupa doua ore intersectam traseele din Postavaru ce veneau din Brasov:

dscf4905

dscf4906

dscf4907Noi urcasem in doua ore, se pare ca la coborare faceai mai mult 🙂 De ce nu cu o ora in plus? 🙂 De ani de zile este haos prin muntii nostri cu indicatoarele, cu timpii de pe acestea.

dscf4910Vedem ceva printre arbori dar nu stim ce vedem cu exactitate… zona depresiunii Brasovului 🙂

dscf4970Ajungem si la lacul din fosta poiana Ruia, dupa ce am trecut de indicatorul cu triunghi galben-Poiana Brasov-30 minute.

dscf4920Cabana Postavarul sau Julius Romer

dscf4921

dscf4923Vedem o asemenea caramida plina, frumoasa, intreaga, aspectuoasa si e clar… proprietarul cabanei are pile mari la conducerea fabricii respective. Ca nu gasesti pe piata asa ceva! Intrebam de unde a cumparat-o… chiar din fabrica 🙂

dscf4927Vf. Postavaru… cand il privesc mi-aduc aminte de excursia pe acest varf din 2015. De altfel, excursia aceea dezastruoasa a fost descrisa de aici:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2015/07/28/o-excursie-stupida-pe-muntele-postavaru/

E cu lectia de geo-prostie si cum nu am reusit sa ne impuscam.

dscf4932

dscf4938Predealul

Pe varf eram la doua ore si 45 de minute de la plecarea din Timisul de Jos.

dscf4949Varful si borna

dscf4947Si o inscriptie pe care nu o mai vede nimeni… e de prin 1897.

dscf4955Ma gandeam sa apropii bustul lui Mihail Saulescu de la iesirea din Predeal, dar ar fi fost prea de tot 🙂 Oricum se vede curba de pe DN 1 si un pic din monument. Nu a fost cum am vrut eu ci dupa cum a putut aparatul. Poate pana la 30x. E binisor.

dscf4962Si ne-am hotarat pe ce traseu sa ne intoarcem… in Brasov. Acesta din imagine.

dscf4972Cetatea de la Rasnov vazuta din Postavaru

dscf4975De langa lacul din poiana Ruia se ajunge repede la cateva intersectii de poteci turistice. Evident urmand marcajul banda albastra. Intai, vine traseul spre Poiana Brasov cu triunghi galben, apoi cel din imagine. Noi am mers mai departe…

dscf4978A treia intersectie pe stanga… ne tenta traseul acesta dar pe Tampa aveam o superba panorama, deci am continuat pe banda albastra, sporovaind intruna… ca nu am vazut femeie care sa taca pentru mult timp. Cica femeile nu au opinii, ele au dreptate! Aiurea…

dscf4989Ghebe… dar nu are cine sa le culeaga.

dscf4990Coboram si dam de alta intersectie…

dscf4991Noi am tinut insa drumul, consecventi

dscf4994Pe aici…

dscf5003Tot coborand intalnim un drum de pamant si niciun marcaj. Inainte nu se putea. Deci stanga sau dreapta? Parca dreapta era… si gasim la o curba… indicatoare.

dscf5008In fine ajungem si in poiana aceasta si de aici este o joaca pana in Saua Tampa

dscf5010

dscf5013In Saua Tampa dupa cum se spunea si pe FB, au trantit unii organizare de exploatare…

dscf5014Pe coasta aceea si nu numai, a fost cetatea Brasovia… distrusa de Iancu de Hunedoara, cica sa nu o cucereasca turcii si sa fie apoi acestia greu de alungat. Cred ca era beat cand a dat ordinul… sau astia au falsificat istoria.

dscf5027Fantana fostei cetati

Si gata, in sfarsit pe terasa de pe Tampa de unde ai Brasovul la picioare…

dscf5031Biserica Sf. Parascheva

dscf5032Biserica Sf. Nicolae

dscf5041Si am zarit o troita unde nu am fost… cu prima ocazie merg acolo. Stiti, Scheii Brasovului pastreaza o multime de troite cu cruci seculare.

dscf5044Piata Sfatului si Muzeul de Istorie

dscf5047

dscf5048Cetatuia

dscf5051Biserica Neagra

dscf5052O biserica la care nu am fost… catolica.

dscf5053Dealul Sprenghi, eu ii zic Smengli, ca tot au luat piatra din el pana s-au distrus total ruinele unei fortificatii romane. Cu sageata rosie, cea mai veche biserica din Brasov, cea din Bartolomeu, evanghelica.

dscf5054Biserica Sf. Martin, preferata mea

dscf5061

dscf5062

dscf5065Gara Brasov si niste blocuri in diagonala ce par a fi construite inainte de 1918.

dscf5073Buna treaba si telecabina asta… pentru 2 minute, dar nu cred ca sunt 2 minute, dai 10 lei. Nu e cine stie ce, dar ma gandeam la rentabilitate.

dscf5074

dscf5078

dscf5081Parca acela e turnul lemnarilor

dscf5087Langa zidul acesta am incheiat excursia… ca apoi… repede in autobuzul 4 si coborarea la gara. Trenul ne astepta…