„Va fi vreme buna, dar pe ici-colo vor fi averse de ploaie”… adica nici alba, nici neagra 🙂 Totusi, multi turisti nu s-au lasat intimidati si au coborat „cu sutele” din trenurile ce au oprit in statiunile Vaii Prahovei, urmand apoi diverse trasee prin padure, munti…

De 9 mai ce sa facem si noi, am pornit intr-o mica excursie. Masina a ramas la intersectia cu DJ 713, noi pe jos mai departe si urma sa coboram prin zona Cotei 1000 inapoi la masina… o bucla perfecta.

Intai am facut cunostinta cu o mica lume acvatica:

Mai departe pe un drum facut fara niciun simt de raspundere:

Nu au stabilizat versantul si pietre cad continuu pe drum, este vorba de DJ 713

Bine, ei nu au vrut sa faca un lucru rau, dar nici ceva bun nu a iesit 🙂 Au pornit o morisca de cheltuit bani, multi sunt pe hartie

In multe locuri, apa se infiltreaza prin gaurile din asfalt, sau ce o fi asta… pe hartie apar 3 straturi turnate de asfalt. Pana la urma… or fi si astea turnate de vreme ce nu i-a luat nimeni la intrebari.  Sub alta forma, evident.

In sfarsit, dupa cativa kilometri, scapam si de drumul pe care mai treceau uneori si masini, din cate am inteles se poate ajunge cu masina pana la bariera de la Piatra Arsa.

Pe aici a venit primavara mai tarziu

Si din acest loc incepe poezia 🙂

DJ 713 se vede din ce in ce mai in spate… urca spre Saua Dichiului

Frumos tare… sa dai astfel de curbe 🙂

Se tinuse dupa noi de la Cuibul Dorului, o cabana pe care am vazut-o inchisa si de aceasta data

Cota 1000

Sinaia, zona Malul Spitalului

Continuand pe drumul vechi

Urma unui trasnet

De cate ori trecem pe aici ne oprim la acest arbore batran… pare stapanul locului 🙂

Voia sa dea o alta lovitura demna de analele vanatorii 🙂 Asta era un caine care manca orice: iarba, flori, gandaci, soareci. Cand se odihnea savura furnici.

Din poienile acestea am traversat apoi padurea si asta a fost.

Despre ceremoniile din Valea Prahovei, doar Busteniul a iesit in evidenta, dar in ceea ce priveste 10 Mai, primul 10 Mai recunoscut ca sarbatoare nationala dupa anul 1947… a fost liniste peste tot. Nimeni nu a desfasurat vreun eveniment, asta asa de incheiere, ca sa vedem cat de crunt ne lovesc timpul, uitarea… Nestiind nu intelegem si neintelegand nu avem cum sa apreciem.