„Cat poate sa tina si Pastele acesta!” De cam vineri dupa-amiaza asa, incepe lumea sa se pregateasca. Si vine sambata, duminica, luni si marti. Miercuri se reiau treburile. Bine, pentru altii s-au reluat de ieri. Interesant mi se pare ca marea-marea majoritate :) nu mai face nimic in aceste zile… doar se pregateste pentru… festin :) Mi se pare foarte amuzant. Pentru mine au fost trei zile diferite dar perfecte: duminica, luni, marti. Duminica am dat Cezarului ce este al Cezarului, cum se spune, si am fost la manastirea Pestera Ialomitei… a fost o zi cum greu se poate relata. Luni… iesire la padure, socializare cu lupii :) :) oameni si discutii intr-un cadru superb.
Festin :) pe masa, pe foc, pe banci… dezordine culinara :)
Prin iarba am descoperit sute de furnici… care nu deranjau :) Deci alte vietati nu aveau cum sa mai fie prin iarba… sigur la cate musuroaie erau, furnicile acelea au capturat orice. Asa ca am stat linistiti la soare :) Sub un mic arbust erau furnici mari negre si cu un pic de roscat… nu departe un musuroi cu furnici negre de talie mijlocie si la vreo 50 cm de acesta, alt musuroi de furnici mici negre… tot o ierarhie.
Cam asa s-a derulat ziua de luni… cu focuri, floricele, la soare, multa lume, distractie, festin :) Ziua de marti a venit cu altceva: o drumetie prin locuri mai salbatice, cu urcat de pante inclinate, observatii faunistice, nelipsitul foc, poze, ciripit de pasarele… si liniste totala!
Intai urcarea s-a facut pe langa un curs de apa
Sa tot mergi prin asemenea padure
Am reusit sa vedem fara sa fim vazuti caprioare si mistreti… destul de departe, fara sanse pentru aparatul foto din cauza desisului. Totusi, a fost si un mistret mare care nu stiu de unde a tasnit dar a trecut ca o sageata prin spatele nostru.
Am iesit din padure… sa vedem si cum stau lucrurile pe la golul alpin. Observasem circa 12 caprioare pana la acest moment cu tot cu iezi… si in doua locuri urmele lupilor ce infruptasera dintr-un mistret, mai multe urme de cerbi.
Urmele unui Mos Martin ce coborase agale spre padure
Trebuia si noi sa ne oprim… si in acest loc am zis eu ca este cel mai potrivit. Sa stai intr-o liniste perfecta, sub crengile acestea ca niste arcade, parea foarte potrivit. In dreapta, era un fag uscat, doborat de cine stie cand, de vant. Deci peisaj era, liniste, lemne erau la indemana si nu trebuia depus mare efort :)
Focul l-am aprins repede langa un mic lemn putred cu muschi pe el… si la vreo 2-3 metri de un petec de zapada. Prin urmare, totul era primitor, usor de controlat, de facut.
Aveam o pofta de mici… la cati am fost cu o zi inainte, nici nu stiu daca am facut si mici :) Si am ramas cu pofta… insa, de data aceasta, a fost o prioritate… asta este o culoare care imi place, la mici ma refer. Cred ca doar eu am mancat 10 mici acolo, in ciripit de pasarele… prea era decorul primitor :)
Si mai spre sfarsit, am pus zapada peste jar… fara bataie de cap, mai multi pumni de zapada si gata. Am parlit noi si un pic din muschiul de pe lemnul acela putrezit, dar na, a fost pentru o cauza nobila :) Ce i se pare nobil fiecaruia. Oricum, focul se stinsese si fara sa mai punem zapada, insa intotdeauna doua masuri de siguranta sunt mai bune decat una.
M-am intrebat deseori cat poate trai o astfel de ciuperca? Vreo 5 ani cred…
Pe langa apa am urcat, pe langa apa ne-am intors
Cand s-a vazut mai bine, am facut si o poza cu partea nordica a Busteniului Au fost trei zile frumoase in felul lor… Vineri ar fi sarbatoare din nou :) si vor alti prieteni sa mearga dupa coarne de cerb. Fiecare cu propriile fixuri… o sa-i duc ca le-am promis. Eu sper sa nu gasesc vreun corn, ca sa nu car de el toata padurea, neavand ce face cu asa ceva. Gasisem un corn prin muntii Baiului acum vreo 3 ani… si tot ma impiedicam de el prin casa. Il mutam de colo-colo, ma enerva ca nu se potrivea in camera… nu mai stiu pe unde este ca nu l-am mai vazut de mult timp… acum mi-am amintit, ori l-am aruncat, ori l-am dat cuiva. Mai vad pe cate un cetatean ca umbla prin oras cu coarne de cerb de vanzare… nu am reusit niciodata sa inteleg utilitatea, de ce sa cumperi, ca sa faci ce? E loc pentru fixurile fiecaruia :)
Completare pentru Guest, 16.04.2015:
Aveam si o poza cu ce mai fac unii, pe la noi, cu coarne de cerb. Evident ca iti trebuie foarte multe :)








Lumina si pace’n suflet!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumim asemenea, Crisan. Multa sanatate si multe excursii! :)
ApreciazăApreciază
Deci poza cu micii aia peste jar, in ambianta de aer curat si tot ce trebuie… un singur cuvant am – perfect!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Unora li se pare deplasat, sa stii, adica aer curat si vin eu cu fumul de la mici. Dar cand stai pe aici, printre Bucegi si Baiului, mai si folosesti ce are natura :) Toate erau la indemana si cum eu am o problema mare cu mancarea, trebuie un cadru anume, anumite momente, anumite mancaruri, acolo mi s-a parut ideal… Dupa micii astia, poate mai am pofta peste vreo 2 saptamani :) Acasa nu am mancat mai nimic… nu am pofta :) Deci pentru mine a fost perfect, altora nu li se va parea. Multumesc!
ApreciazăApreciază
Am vazut cutite manufacturate la Mefin care aratau foarte fain cu maner din corn de cerb! Si un candelabru facut din trei coarne ramuroase, cu becuri din acelea lunguiete cu fasung mic. Chiar arata rustic intr-o incapere acoperita complet cu lemn de conifere (bineinteles cu exceptia ferestrei), ocolea bine kitsch-ul.
Cel mai mult imi place faptul ca acest obicei (al adunatului coarnelor) nu dauneaza animalului :-)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asa le-am zis si eu, ca un cutit cu un astfel de maner, arata foarte bine. Dar cate cutite sa faci sau unde? Ce sa faci cu atatea? :) Cred ca dintr-un corn, ies mai multe cutite. Este un obicei local frumos dar rau este ca nu prea mai sunt cerbi, fiind aproape exterminati, de exemplu, in zona Bucegilor. Am atasat o poza la articol, pentru a se vedea ce fac unii cu coarnele. Evident toate au fost cumparate :) Mai este un candelabru interesant in holul Primariei Busteni.
ApreciazăApreciază
O intrebare: urcarea in Muntiii Baiului pe unde a fost facuta? Multumesc anticipat!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu am zis ca am fost in muntii Baiului :)
ApreciazăApreciază
Imi cer scuze, nu am fost destul de concis: ma refeream la plimbarea din a treia zi. Coborarea mi se pare a fi facuta prin Valea Fetei si de aceea intrebam pe unde ai urcat. Ma plimb mai mereu pe Valea Fetei si eram curios :)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stai linistit, nu ai de ce sa-ti ceri scuze. Nu am cum sa-ti raspund prea exact, dar nu are legatura cu Valea Fetei. Totusi, iti voi detalia ca vad ca esti interesat :)
Lucrurile s-au petrecut astfel: noi am urcat destul de repede pentru ca undeva la gol alpin, ne astepta cineva foarte important. Astfel de lucruri nu se aranjeaza, nu se discuta inutil. Esti acolo sau nu esti. Ei au venit cu elicopterul, un investitor strain si unul dintr-un minister. Aveau un fotograf profi pentru niste poze de la inaltime. Prietenul meu a ramas cu fiul investitorului si noi am dat o tura cu elicopterul pentru fotografierea intregii zone. Totul face parte dintr-un proiect de amenajare a unui coridor ecologic in care vor fi implicate mai multe institutii… sunt niste sume foarte mari.
La intoarcere, spre surprinderea mea, investitorul a dorit sa coboare pe jos cu noi, alaturi de fiul sau. Partea buna a fost ca aveam mai multe pentru gratar la mine si ca le-a placut. Evident ca nu puteam aprinde focul oriunde ci aproape de o zona locuita, ca sa vada el peisajul. Eu as fi vrut sa-l fac mult mai sus, ca imi era foame, dar na… Nu pot scrie traseul, pentru ca am mai fost de doua ori pe acolo si s-au facut niste balizari. Cine stie cine vede ce iti scriu si se duce pe acolo si le distruge. Trebuie sa mai treaca un topometrist, padurari… dar, aici, pe blog, am scris partea relaxanta.
ApreciazăApreciază