Dezbaterea publica asupra Planului de Actiune pentru conservarea speciei urs brun din Romania, cand inca ne mai intrebam ce sa protejam mai intai: Omul sau Ursul?

09.05.2018. Bucuresti, Palatul Parlamentului, sala Avram Iancu, ora 12.

Comisia de Mediu a Senatului Romaniei a facilitat aceasta dezbatere prin punerea la dispozitiei a unei sali. Dezbaterea s-a referit in special la specia urs brun dar, s-a adus in discutie si Planul de Actiune la specia lup. Unii au cerut o alta dezbatere la specia lup, motivand diverse, ca se amesteca lucrurile, ca este o discutie separata, ca mai trebuie timp, ca sa vina toata lumea interesata. Nu stiu daca va mai fi o dezbatere, inca una, si pe tema lupului.

Dezbaterea a fost condusa de d-na director Croitoru, de alti reprezentanti ai ministerului, de presedintele si de vicepresedintele Comisiei de Mediu a Senatului (d-l senator Savin Emanoil)…

Au participat senatori, presedinti de consilii judetene, specialistii I.C.A.S.-ului, reprezentanti ai O.N.G.-urilor, Romsilva, gestionari de fonduri cinegetice, televiziuni… crescatori de animale pagubiti de urs, oameni raniti de urs, multi altii.

Desi d-na director Croitoru, persoana care a condus si dezbaterea cu Planul de Management de la Busteni, a incercat sa aduca la aceeasi masa toate partile si sa adune toate propunerile utile, acest lucru i-a reusit doar intr-o oarecare masura, spre final discutiile capatand anumite accente.

Eu nu am identificat doua tabere cum spuneau unii, cei care protejeaza ursul si cei care vor sa-l impuste, ci mai multe. Cea mai echilibrata tabara, ca sa zic asa, este cea in care se afla si Ministerul Mediului si care pune pe primul plan protejarea omului. Nu e vorba doar de urs, protejare sau vanatoare ci de ce facem din acest moment cu oamenii care traiesc in localitati montane, pe munti, au animale etc.

O sa va enumar mai jos, concluziile, ideile principale ale celor care au luat cuvantul, astfel incat sa-si faca fiecare o imagine cat de cat, sa nu se mai cada prada dezinformarilor si manipularilor. Chiar acolo, la Palatul Parlamentului, au fost persoane pe care nu le-am vazut niciodata, inclusiv din Minister, care m-au felicitat pentru articole, pentru pozitiile echilibrate luate. Lucrurile trebuie spuse asa cum sunt, ascultat ce spune fiecare si, apoi, gasita solutia corecta. Trebuie sa inteleaga oricine ca discutiile pe tema ursului nu pleaca de la faptul ca este o specie pe cale de disparitie la noi in tara.  Sunt foarte multi ursi, mult peste efectivul optim, nu mai au spatiul necesar din tot felul de cauze…

Deci, daca o spun cam toti specialistii din tara asta ca ursul s-a inmultit foarte mult, specialisti care au studiat in facultati de profil si lucreaza in teren de zeci de ani, atunci asa este! Oricat ar spune toate ONG-urile la un loc ca nu este asa. Daca toate institutiile statului cu atributii pe linie de mediu sustin acest lucru, da-o incolo de treaba ca nu sunt toti prosti, inculti, orbi, vanatori, spagari si mai stiu eu ce. Ca sa ai rezultate pozitive trebuie sa aplici masuri adecvate si ambele trebuie asezate pe realitati. Mie mi se pare ca o data cu acest Plan incepe sa se aseze lucrurile si la specia urs.

Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice este elaboratorul acestui Plan de Actiune, care poate fi imbunatatit cu propunerile facute in cadrul dezbaterii. Planul va deveni apoi parte dintr-un Ordin de Ministru. Asa cum se cuvenea, acest plan a fost prezentat mai bine de 30 de minute, de cunoscutul Ramon Jurj. Dumnealui a prezentat obiectivele si actiunile la specia urs, pe care le redau mai jos:

Apoi, a luat cuvantul un domn din Vrancea, dansul s-a referit la specia lup si la un proiect derulat de Agentia pentru Protectia Mediului Vrancea, finantat din fonduri europene si de Ministerul Mediului. In cadrul proiectului s-au identificat 14 amenintari in ceea ce priveste conservarea lupului si au fost propuse si discutate 27 de masuri cu factorii interesati.

Presedintele Consiliului Judetean Brasov, d-l Adrian Vestea,  a spus ca la nivel de judet efectivul optim este de 340 de ursi si ca in prezent sunt vreo 600, creand o atmosfera de nesiguranta cetatenilor, afectand anumite sectoare economice, ex. turismul.

Alte exprimari:

  • vanatoarea a fost din pacate pana acum, o reactie si nu o activitate ca la carte.
  • in cazul unor situatii problematice, sa se intervina in maximum 24 ore, ca apoi poate ursul in cauza nu mai poate fi gasit. Unii au zis ca interventia trebuie facuta in 4-5 ore. Ministerul a spus ca in cazul in care amenintarile sunt iminente, nu se tergiverseaza ca in alti problema ci se emite de indata ordin de interventie.
  • viata omului este mult mai importanta decat viata unui animal.
  • la nivel national trebuie impuscati, ca sa aducem situatia cat de cat la un echilibru, 1000 de ursi. 500 din acestia provin din sporul natural si 500 sunt o consecinta a neefectuarii vanatorii la aceasta specie in ultimii ani din cauza ONG-urilor. (Parere din judetul Harghita)
  • in protejarea lupului trebuie atrasi vanatori, prin acordarea de cote de recolta, altfel nimeni nu are interes sa-l protejeze considerandu-l daunator etc. Circa 300 de lupi ar trebui impuscati pe an. (Parere din judetul Harghita)
  • Aceasta stare de haos atat legislativ cat si in teren este intretinuta de tot felul de pseudo-specialisti care au tot felul de interese.
  • Vrem sa avem un management real al speciei urs dar si sa mentinem siguranta cetateanului. (D-na Croitoru)
  • Nr. optim de ursi la noi in tara este de 4000 de exemplare si noi avem peste 6000.
  • Nr. de ursi, cifra de 6000, a fost considerata de reprezentantii O.N.G.-urilor nereala. S-a propus si nu doar de ei, metoda markerilor genetici. In opinia mea, ne va lua 5 ani sa o aplicam la nivel national, presupunand ca am avea fondurile necesare. Nici atunci nu poti spune ca ai o baza de date cu toti ursii.
  • Planul I.C.A.S.-ului a fost oarecum contestat de reprezentanta Institutului de Biologie al Academiei Romane, care a evidentiat probleme si a propus diferite masuri. In cele din urma, si parerea acesteia se fundamenta pe niste situatii care nu mai exista in prezent.
  • „Voi credeti ca a numara ursi este farmacie?”- spunea cineva.
  • S-a solicitat public asumarea raspunderii, in cadrul dezbaterii, a ONG-urilor. „Noi nu mai impuscam daca va asumati public raspunderea, ca aveti grija de urs, ca platiti pagubele produse de acesta. Noi platim, gestionarii fondurilor cinegetice in solidar cu Ministerul Mediului, acest pagube.” (Reprezentant fond cinegetic). Evident s-a dat vina pe ONG-uri pentru despagubirile de miliarde lei vechi platite pana acum. In mare parte chiar asa si este. ONG-urile au pus presiune pe Minister si unii ursi problema nu au mai fost impuscati si au creat pagube in continuare. Pulsul luat de mine, daca pot spune asa, este ca toti specialistii, autoritati, gestionari de fonduri cinegetice, padurari, primari etc. si-au dat mana. Cineva chiar a spus-o deschis, fiind chiar aplaudat: „Astia ne iau pe toti de prosti si de incompetenti, neavand nici studii, nici experienta in teren. Toti suntem prosti si hoti in tara asta?”
  • Nu au cum sa ne invete pe noi cum sa gestionam ursul, tari care au 10-50 de ursi.
  • Stiu cum actioneaza un urs de 10 ani, de 20 ani. Dupa cativa ani de obisnuinta cu omul, si va trece de o varsta, nu va avea nicio teama de om. Un urs de 10-20 de ani omoara nu raneste.
  • Cum sa numeri toti ursii exact cand avem cazuri monitorizate si stim ca poti sa ai in fondul cinegetic saptamana aceasta 10 ursi si in cealalta 3 ursi. Un urs monitorizat, de exemplu, a plecat din Brasov si l-am gasit la sute de kilometri distanta. Nu stiti despre ce vorbiti. Noi ne ocupam de specia asta de zeci de ani…

A fost invitat si fostul ministru Attila Korodi… dumnealui a spus ca ministerul trebuie sa plateasca relocarea ursului acesta fiind de interes national. El a incercat o pozitie prin care sa nu deranjeze nicio parte.

S-a mai spus de infiintarea de zone tampon, in padure, unde sa se infiinteze plantatii de zmeura, aluni, mere padurete, alte specii care fructifica, pentru a tine animalele la distanta de zonele locuite de oameni.

Foarte important, s-a subliniat ca in Plan si nu numai, nu exista modalitatea de despagubire a omului atacat de urs. Si cum bine s-a spus, „daca ursul in curtea mea imi rupe o mana, un picior, el nu pateste ulterior nimic. Daca eu ii rup lui un picior, ma duc la puscarie. Deci ce protejam mai intai, omul sau ursul?” Treaba este ca omul ranit nu stie incotro sa se indrepte pentru despagubire, fiind purtat de colo-colo.

Pentru a inchide subiectul definitiv cu exportul ursilor in alte tari europene, Ministerul s-a adresat mai multor ambasade si a primit numai raspunsuri de respingere. Strainilor nu le trebuie niciun urs. Intr-unul din raspunsurile primite se spunea: „Noi nu putem avea politici de mediu in detrimentul protejarii omului”. Sau ca aducerea de ursi ar starni protestele fermierilor.

D-l Marian Ilie din Busteni a sustinut ca pentru Valea Prahovei este bine ca exista acest Plan.

D-l Octavian Anghelescu, tot din Busteni, dar care lucreaza in Bucuresti a spus ca in Alpi ursul nu are habitat, muntii fiind fragmentati de partii, zone turistice, lucru perfect adevarat. A dat si exemplu de functionare a unei masuri, aceea cu garduri electrice, observat de dansul pe Valea Suru, unde un apicultor si-a adus rulota cu stupi si a inconjurat-o cu gard si ursul nu i-a facut nicio paguba. In replica, cineva a strigat ca ce facem, impanzim Romania cu garduri electrice?

D-l Savin: „Trecem ursul in patrimoniul ONG-urilor si platiti voi despagubirile!”

Ce am propus:

Am trimis pe adresa ministerului 5 propuneri:

  1. Infiintarea unui sistem functional de compensare a pagubelor produse de urs. Sa fie platite despagubiri de catre Ministerul Mediului pentru ca este in curtea lor, specia lor…
  2. Interventie rapida la exemplarele-problema si nu dupa luni de zile
  3. Includerea in viitorul Ordin de Ministru a doua prevederi:

a) “în ariile naţionale sau naturale protejate în scopul păstrării zonelor de linişte a faunei, este interzis tranzitul uman în afara traseelor marcate turistic sau abaterea din drumurile forestiere fără aprobarea administraţiilor acelor arii protejate şi a gestionarilor fondurilor cinegetice”.

b) “în vederea bunei aplicari a prezentului Ordin, instituţiile subordonate ministerului mediului şi gestionarii fondurilor de vânătoare pot aplica sancţiuni persoanelor depistate în habitatele specifice ursului brun, în afara traseelor turistice şi a drumurilor forestiere”.

Nu consider ca reducerea prin impuscare a nr. de ursi rezolva problema pe termen lung. O rezolva pe termen scurt. Daca omul continua sa invadeze si sa umble prin zonele de liniste ale ursului, ursii ramasi, vor cauta sa coboare spre localitati, obisnuindu-se cu omul.

4. Asigurarea de fonduri ministeriale pentru relocare si tranchilizare. Actualmente, pentru aceste actiuni platesc Primaria si gestionarii fondurilor cinegetice. Pentru mine, contribuabilul de rand, nu mi se pare in regula acest lucru.

5. Interventie dupa caz si in zonele protejate sau strict protejate, in vederea mentinerii efectivului optim de ursi si a recoltarii sau relocarii ursilor habituati. Adica, de ce sa stai o mie de ani la panda, prin oras, pe strazi, fiindca nu poti intra dupa el in padure din cauza ca nu-l poti impusca/tranchiliza acolo. Dar o poti face in oras. Deci, in momentul in care s-au identificat ursul problematic si solutiile, nu mai stai pana vine acesta, te duci si il iei si gata, s-a rezolvat problema. Asa e de exemplu la Silva, pe str. Cezar Petrescu etc in Valea Prahovei…sau cand e vorba de un urs ce ataca stanele noaptea, apoi fuge in padure. Fiind zona de protectie stricta, nu poti sa te duci dupa el. In cazuri din acestea, trebuie mers dupa el.

Concluzii:

Dintotdeauna controlul faunei s-a facut prin vanatoare. Vrem nu vrem, ursii nu sunt albine ca sa-i tot inmultim.

Alte tari, de exemplu Ungaria, scot mai multi bani din vanatoare si nu au zestrea noastra nationala.

Fara vanatoare, speciile isi pierd din simturi si ne vom transforma intr-o mare gradina zoologica, mergand unii pe langa altii pe strazi si prin paduri.

Planul e clar ca se va aproba, urmand apoi sa se decide unde, cat si in ce fel trebuie intervenit.

Cetatenii inca mai pot depune propuneri.

Parerea mea, strict in ceea ce priveste zona Valea Prahovei-Bucegi, este ca relocarea nu mai este o solutie, daca a fost vreodata. Desi iubesc natura, pentru mine omul are prioritate. Nu-mi place evident ca vor trebui impuscati ursi, dar nu putem convietui cu ei. De ani de zile observ problema si solutiile oferite de ONG-uri mi se par nerealiste. Tot dupa mine, in perimetrul Parcului Natural Bucegi ar trebui impuscati un nr. de circa 30 de ursi si peste 100 de mistreti. La fel, aceasta actiune nedublata de punerea in practica a acelei prevederi din Regulamentul Parcului, de a nu se mai merge prin Bucegi in afara traseelor turistice, nu va fi o solutie decat de moment. Daca sustii ca iubesti ursii/fauna/natura, nu mergi prin zone salbatice.  E voie in alti munti, care nu sunt arii protejate. Iar in cazul Bucegilor, exploatarile forestiere nu au luat din habitatul ursului, taierile aici fiind minime comparativ cu alte Parcuri si aceasta in special datorita Administratiei Parcului Natural Bucegi.

Apreciez politica Ministerului de a nu se mai lasa atras in petitii, actiuni pe Facebook si alte aberatii. E clar ca daca stai la povesti, vor muri oameni in cele din urma. Planul ministerului, completat cu propunerile celor prezenti, indiferent de tabara lor, poate pune bazele pe viitor unui management real la aceasta specie.Toate actiunile trebuie derulate in acelasi timp, de la vanatoare, la educare, informare, solutii de protejare a bunurilor si animalelor domestice, recensaminte reale… Daca doar vanezi, nu ai facut nimic. Daca nu vanezi deloc, cine stie ce se mai intampla.

Nu in ultimul rand, protejarea/conservarea/controlul faunei este treaba institutiilor statului. Noi, ceilalti, ne putem da cu parerea, propune si intreba.

A doua zi, a treia zi

„Cat poate sa tina si Pastele acesta!” De cam vineri dupa-amiaza asa, incepe lumea sa se pregateasca. Si vine sambata, duminica, luni si marti. Miercuri se reiau treburile. Bine, pentru altii s-au reluat de ieri. Interesant mi se pare ca marea-marea majoritate 🙂 nu mai face nimic in aceste zile… doar se pregateste pentru… festin 🙂 Mi se pare foarte amuzant. Pentru mine au fost trei zile diferite dar perfecte: duminica, luni, marti. Duminica am dat Cezarului ce este al Cezarului, cum se spune, si am fost la manastirea Pestera Ialomitei… a fost o zi cum greu se poate relata. Luni… iesire la padure, socializare cu lupii 🙂 🙂 oameni si discutii intr-un cadru superb.

drum prin padure

SAMSUNG

pe langa focFestin 🙂 pe masa, pe foc, pe banci… dezordine culinara 🙂

SAMSUNGPrin iarba am descoperit sute de furnici… care nu deranjau 🙂 Deci alte vietati nu aveau cum sa mai fie prin iarba… sigur la cate musuroaie erau, furnicile acelea au capturat orice. Asa ca am stat linistiti la soare 🙂 Sub un mic arbust erau furnici mari negre si cu un pic de roscat… nu departe un musuroi cu furnici negre de talie mijlocie si la vreo 50 cm de acesta, alt musuroi de furnici mici negre… tot o ierarhie.

festin 2Cam asa s-a derulat ziua de luni… cu focuri, floricele, la soare, multa lume, distractie, festin 🙂 Ziua de marti a venit cu altceva: o drumetie prin locuri mai salbatice, cu urcat de pante inclinate, observatii faunistice, nelipsitul foc, poze, ciripit de pasarele… si liniste totala!

cursIntai urcarea s-a facut pe langa un curs de apa

SAMSUNGA fost un fag frumos…

SAMSUNGSa tot mergi prin asemenea padure

padure 1

9Am reusit sa vedem fara sa fim vazuti caprioare si mistreti… destul de departe, fara sanse pentru aparatul foto din cauza desisului. Totusi, a fost si un mistret mare care nu stiu de unde a tasnit dar a trecut ca o sageata prin spatele nostru.

pasuneAm iesit din padure… sa vedem si cum stau lucrurile pe la golul alpin. Observasem circa 12 caprioare pana la acest moment cu tot cu iezi… si in doua locuri urmele lupilor ce infruptasera dintr-un mistret, mai multe urme de cerbi.

11Urmele unui Mos Martin ce coborase agale spre padure

peisajTrebuia si noi sa ne oprim… si in acest loc am zis eu ca este cel mai potrivit. Sa stai intr-o liniste perfecta, sub crengile acestea ca niste arcade, parea foarte potrivit. In dreapta, era un fag uscat, doborat de cine stie cand, de vant. Deci peisaj era, liniste, lemne erau la indemana si nu trebuia depus mare efort 🙂

SAMSUNGFocul l-am aprins repede langa un mic lemn putred cu muschi pe el… si la vreo 2-3 metri de un petec de zapada. Prin urmare, totul era primitor, usor de controlat, de facut.

SAMSUNGAveam o pofta de mici… la cati am fost cu o zi inainte, nici nu stiu daca am facut si mici 🙂 Si am ramas cu pofta… insa, de data aceasta, a fost o prioritate… asta este o culoare care imi place, la mici ma refer. Cred ca doar eu am mancat 10 mici acolo, in ciripit de pasarele… prea era decorul primitor 🙂

SAMSUNGSi mai spre sfarsit, am pus zapada peste jar… fara bataie de cap, mai multi pumni de zapada si gata. Am parlit noi si un pic din muschiul de pe lemnul acela putrezit, dar na, a fost pentru o cauza nobila 🙂 Ce i se pare nobil fiecaruia. Oricum, focul se stinsese si fara sa mai punem zapada, insa intotdeauna doua masuri de siguranta sunt mai bune decat una.

SAMSUNG

SAMSUNGM-am intrebat deseori cat poate trai o astfel de ciuperca? Vreo 5 ani cred…

SAMSUNG

SAMSUNGPe langa apa am urcat, pe langa apa ne-am intors

20Cand s-a vazut mai bine, am facut si o poza cu partea nordica a Busteniului Au fost trei zile frumoase in felul lor… Vineri ar fi sarbatoare din nou 🙂 si vor alti prieteni sa mearga dupa coarne de cerb. Fiecare cu propriile fixuri… o sa-i duc ca le-am promis. Eu sper sa nu gasesc vreun corn, ca sa nu car de el toata padurea, neavand ce face cu asa ceva. Gasisem un corn prin muntii Baiului acum vreo 3 ani… si tot ma impiedicam de el prin casa. Il mutam de colo-colo, ma enerva ca nu se potrivea in camera… nu mai stiu pe unde este ca nu l-am mai vazut de mult timp… acum mi-am amintit, ori l-am aruncat, ori l-am dat cuiva. Mai vad pe cate un cetatean ca umbla prin oras cu coarne de cerb de vanzare… nu am reusit niciodata sa inteleg utilitatea, de ce sa cumperi, ca sa faci ce? E loc pentru fixurile fiecaruia 🙂

Completare pentru Guest, 16.04.2015:

Aveam si o poza cu ce mai fac unii, pe la noi, cu coarne de cerb. Evident ca iti trebuie foarte multe 🙂

coarne

Muzeul de Vanatoare al Carpatilor de la Posada – Partea I

Este unul dintre locurile ce trebuie sa le vezi daca tranzitezi DN 1 pe ruta Bucuresti-Valea Prahovei -Brasov sau invers. Este un muzeu imens, cu multe sali, cu sute de exponate. Practic toata fauna Carpatilor Romanesti se gaseste in acel muzeu.

Fiecare animal este descris, sunetele sale te insotesc… Atat pentru adulti cat mai ales pentru copii, vizitarea acestui muzeu reprezinta o largire a cunostintelor avute pana in acel moment despre fauna Romaniei. Constientizam astfel ca fara o protectie a mediului, fara implicare nu se poate face nimic. Multe din trofeele expuse, sunt recoltate in perioada comunista, cand se acorda atentie deosebita faunei. Astazi, nu mai avem in tara animale ale caror trofee sa mai obtina medalii internationale. Sau mai avem prea putine…

Dupa Revolutie, nu s-a mai facut mare lucru pentru animalele salbatice, unele dintre ele au fost aproape exterminate: vulturii, marmota, dropia…s.a.m.d.

15Istoricul

1Zimbrul…din ce stiu, este prezent la noi in tara, in zona Parcului Natural Vanatori-Neamt, in Dambovita la Bucsani…precum si la Hateg

4Craniu de zimbru

5Capra neagra

6Trofee capra neagra

7

8

9

10

11

12

13

14

16Trofee cerb

17Trofee caprior

18

19

Acum, recordul national la Cerb:

20

21

22

23

24

Si alt trofeu,

25

26Un cerb mic… Va dati seama cum arata cerbul al carui trofeu reprezinta record national? Cat de imens era…

27Lupi

28Cerb-Lopatar

29Albinism la specia cerb lopatar

30Muflon

31

32

33

La finalul acestei parti, postez 2 tablouri tot din muzeu:

35Pare un vultur, un caz de albinism…interesanta ar fi povestea

34Oare ce inseamna? Vreo capcana pentru lupi?

Taxa de vizitare este de 15 lei/adult si 8 lei/copil

Au scapat, sau poate nu!…, si plimbare pana in Azuga, pe varful Clabucetul Taurului

Tragem putin cortina astazi pe 31.03. 2013. Un fel de Va Urma! Am zis astazi pentru a nu se intelege maine ca este o pacaleala.

Nu stiu cand va fi episodul urmator. Va fi el. Nu va faceti griji.

Pana atunci, pot respira usurati aceia cu “diverse interese si atributii” in Parcul Natural Bucegi.

Nici nu am ajuns la o intelegere cu cineva. Este strict personal. Nu stie nimeni, aproape nimeni.

Si nu pentru ca nu am incredere in prieteni, apropiati, familie, dar de data aceasta ma priveste exclusiv pe mine. Nu am ce explicatii sa dau, si mie imi trebuie una.

Nici nu m-am resemnat fata de cele ce se petrec in Valea Prahovei si Bucegi. Cand dovedesti ca poti face mai mult decat altii cu atributii in zona Bucegilor, nu te mai resemnezi vreodata.

Este altceva. Cu totul altceva. Inutil sa o sunati pe sotia mea, sunt mai avansati unii cititori de pe blog in domeniul Bucegilor, deci nici ea nu stie.  De altfel, a tinut distanta de actiunile mele si de multe ori mi-a spus sa ma opresc. Eu insa nu stiu sa ma opresc. Cred in anumite idei pana la capat.

Acum nu am timp sa mai cred; deocamdata!

va urma

Comentariile sunt libere, cu siguranta va sterge cineva prostiile daca vor aparea, de aceea nu va lansati in exprimari fara fundament. De asemenea, poate scrie mai departe pe aici, reposta unele articole, are mana libera sa ia orice decizie doreste.

Pentru prieteni/cititori ramane o singura adresa de contact, restul, alaturi de numarul de telefon, nu mai sunt valabile. E-mail: buceginatura@yahoo.ro

Nu am sa va raspund imediat, ca nu sunt prin preajma, imi cer scuze si va multumesc!

….

Plimbarea spre Azuga

Am plecat de acasa spre Azuga pe la 10 si ceva. Ora 9 de pe poze, este de fapt ora 10. Nu am operat modificarea si la aparatul foto.  De la mine, din Busteni, si pana la biserica din centrul orasului Azuga, sunt aproximativ 6 km. O nimica toata!

1La 20 de minute de la plecare. Crucea de pe Caraiman vazuta din cartierul Zamora.

2Super-utilaj de carat busteni din padure, langa Castelul Cantacuzino

4Scurta oprire pe traseu la o cruce din lemn

5O banca din 1905 restaurata…pe marginea DN1

6Vara, am vazut multe persoane odihnindu-se pe aceasta

7Inscriptie la un izvor, la intrare in Azuga. In 1906, erau putine case, se spune ca de la acest izvor se adapau cerbii. Astazi nu mai curge apa si monumentul este neingrijit

8Monumentul cu izvor, vazut integral. Scrie ca a fost ridicat in al 40-lea an de domnie a lui Carol I. Adica 1866+40= 1906

9Intrare pe traseul turistic spre cabana Garbova. Exista un indicator pe care scria ca se fac doua ore pana la cabana, dar a disparut intre timp. A fost amplasat insa acesta mai nou. Ar trebui dat jos, nu foloseste decat celor de la cabana.

10Urcand. O privire inapoi

11Loc de popas neamenajat de vreo 10 ani

12Hranitoare abandonata, cu fanul putrezit de mult timp

13Unul dintre semnele ca exista o fauna bogata. Mai vazusem si mai jos, urme de lupi…aceasta este de urs. Un urs de vreo 3 ani.

14Tot un fel de monument, dar funerar. A murit cineva prin februarie 1997. Nu scria cum a murit, ca m-am apropiat sa citesc pe placuta prinsa de copac. Pana acolo mai era si sa-mi rup o mana ajungand printre niste crengi groase, cazute.  Cine stie cum a murit…nu mai stie nimeni.

15Urmele unui urs mare. Acesta chiar era mare…interesant este ca toate urmele de animale vazute astazi, aratau ca animalele se deplasasera pe directia nord-sud…dinspre muntii Predealului spre Azuga

16Am iesit din padure dupa un urcus accentuat. Mai departe ne astepta varful.

17Rezervatia de pini, cu gard din stalpi goi pe care ii tine inghetul si zapada

18Razvan dorea sa ajunga primul, eu mai in urma preocupat cu pozele

19Se vedeau Azuga aproape si Busteniul mai departe…precum si viscolul de pe Bucegi

20Privire inapoi, de unde venisem…, cat si mai departe spre Muchea Lunga, Vf. Grecului, Bucegi

21Cerul, terenul pe care alerga vantul mai bine ca niciunde

22Partiile de la Azuga: Cazacu si Sorica

23Pe varful Clabucetul Taurului, cca 1350 m alt. O brandusa tinde sa se deschida, asteapta doar soarele

25Insa tot am gasit una, ceva mai curajoasa si mai frumoasa. Parca are un tiv, un guler superb

26Frumos coloritul acestor copaci, un amestec placut cu albul zapezii

27Am gasit un loc unde sa ne facem si niste poze. Copacul acesta scorburos probabil primavara si toamna are ciuperci de tip pastravi sau bureti negri

29Coboram pe urmele unei mici turme de mistreti, care ramasera totul in calea lor…pe zeci de metri

30Urme de mistreti

31Pe un alt traseu turistic inapoi la Azuga…pe aici se alearga in ziua concursului „Azuga Trail Race”

Ne-am oprit intr-o poiana la marginea padurii, langa statia de apa, la un ceai de lamaie si un sandwich, plus niste fructe. Am stat vreo 25 minute, dupa care la pas prin Azuga si la fel spre Busteni. Probabil am mers azi cam 18 km…nu este cine stie ce, dar pe o astfel de vreme este binisor.

Iata si o filmare cum era vremea pe acel varf urcat. Filmarea incepe cu o bubuitura, este vantul:

Stiri de interes din zona mediului, Vaii Prahovei, Parcului Natural Bucegi si de prin alte parti…

Dupa atatea zile de munca ..m-am gandit azi sa prezint cateva date, informatii de interes public.

De ce le prezint? Ca asa vreau, sa mai dau peste mana la unul, la altul, sa ma aflu in treaba, chestii din acestea…

1. Ma opresc mai intai la un „pont” primit acum cateva zile: „Du-te repede si fa o poza ca Falcescu a pus un afis la intrare pe care scrie m-am saturat de curvari, hoti si mincinosi”. Cred ca am redat cu aproximatie. Evident eu am ras si mi-am vazut de treaba :))) Nu mi se pare nimic senzational. Tanarul Bogdan Falcescu este directorul societatii ce administreaza telegondola din Sinaia precum si transportul urban local, are pe la 19-20 ani, este prieten cu primarul Vlad Oprea…buun! Si ce-i cu asta?? La harababura ce s-a declansat printre salariatii de la instalatia de transport pe cablu, „subventionata” si de capete luminate ale politicii locale, nu e de mirare ca directorul sa nu stie ce sa mai creada.

Ieri sau alaltaieri, sa ma uit pe unde am notat, unul dintre angajati dadea cu subsemnatul pe la politie, am inteles ca este „invinuit de sabotaj” :)))) Cred ca unii ce folosesc acest termen nu stiu ce inseamna adevaratul sens al cuvantului. Azi l-am vazut pe acelasi angajat prin curtea firmei…parerea mea este ca il vor da afara, omul poate nu are nicio vina dar la razboi cad si buni si rai. „A intrat ala rau in ei si trebuie sa faca sfestanie” spunea un cunoscut.

2. Azi, presedintele Basescu s-a aratat nemultumit de Ministerul Mediului, de modul de absorbtie a fondurilor europene :)) daca privim cu atentie, mereu dupa astfel de nemultumiri s-a intamplat ceva. Presedintele stie ce incompetenti sunt prin acel minister cu ramificatii prin Bucegi… Am spus mai mereu lucrurilor pe nume, cand i vor lua cu „arcanul” pe cate unii care desi reprezinta mediul au facut numai nenorociri, se vor trezi acei nenorociti cu o lista de acuzatii de care chiar si ei au uitat. Nu-i va aresta nimeni pentru ce au facut ieri, ci pentru ce au facut in ultimii ani…

3. Sunt lucruri ilegale in Parcul Natural Bucegi ingaduite de toata lumea, si cand zic toata lumea ma refer la reprezentantii statului, unii dintre ei le lasa asa pentru ca sunt subiectivi, altii stau linistiti si isi vad de serviciul lor considerand ca nu are rost sa-si bata singuri cuie in talpa, sa stea impotriva valului. Si acolo unde lucrurile sunt prea-prea apar si eu, neavenit 🙂 pentru indreptarea unor aspecte. Azi insa, unui cunoscut i s-au trimis o serie de controale, autorul spera ca astfel impusca mai multi „iepuri” 🙂 El saracu’ nu stie ca smecheria ieftina, nu tine loc de minte…

4. „Piromanul” de la Cota 1400 nu a mai dat foc anul acesta la pajistile din Parcul Natural Bucegi. Omul dadea foc cu gandul ca va creste iarba frumoasa :))) Doar ca terenul parjolit nu era doar al lui, in Bucegi este interzisa aprinderea focului in alte locuri decat cele autorizate, …si m-am gandit sa-l aduc eu pe calea cea buna, daca altii nu pot sau le este rusine sa-i spuna 🙂 Naravul din fire nu prea are lecuire si toata vara trecuta cum mai prindea un moment cum aprindea focul pe la boxa de gunoi, i-am facut multe poze de-a lungul vremii, insa cum omul nu este de ieri de azi pe munte, am considerat oportun sa-l fac sa inteleaga ca procedeaza gresit…eu cred ca nu a inteles, dar macar a renuntat la incendierea pajistilor invecinate.

Ca sa dea foc trebuie sa detina acceptul Agentiei pentri Protectia Mediului Prahova, trebuie sa depuna o cerere in care sa explice de ce vrea el sa parleasca pajistile. Potrivit OUG 195/2005, la articolul 98, alineatul 1, punctul 1,  actiunea pe care el o initia de capul lui, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoarea sau cu amenda penala.

5.  Prin Programul National de Dezvoltare a Infrastructurii initiat de MDRT, in judetul Prahova printre altele, vor fi reabilitate, modernizate, urmatoarele drumuri: tronsoane de drum in orasul Comarnic cu o lungime de circa 8km, in Busteni, DC 132 ce leaga orasul de complexul Gura Diham si mai departe se doreste o prelungire pana la limita cu judetul Brasov, in Saua Baiului, de unde se va conecta la drumul ce coboara spre orasul Rasnov, lungimea acestui drum va fi de circa 7 km, drumul de acces spre golul alpin al muntilor Baiului cu o lungime de circa 7 km, in Azuga se vor moderniza sau reabilita circa 10 km de strazi. In judetul Dambovita valoarea reabilitarii unor drumuri este de 292,8 milioane lei.

Prin Hotararea 386/2011 si DJ 714 ce pleaca din Moroieni (Glod) spre Pestera Ialomitei, deci pe raza Parcului Natural Bucegi va fi reabilitat, dar in doua etape. Prima pana la Sanatoriul Moroieni si a doua pana la Pestera.

6. Prin H.G. 320/2011, publicata in M.O. din 8 aprilie 2011, aflam ca vor continua, proiectele turistice demarate in 2010, cum ar fi: in zona brasoveana a Bucegilor se continua, modernizarea unor refugii montane si reabilitarea unor trasee turistice, in zona damboviteana a Bucegilor se continua toate lucrarile incepute, adica refacerea semnalizarii pe traseele turistice, lucrarile la cabanele Dichiu, Podu cu Flori, Dudele, baza salvamont de la Zanoaga, la Sinaia, Azuga si Busteni se continua investitiile prin Programul Schi in Romania.

Ca o noutate pentru montaniarzi, in zona muntelui Piatra Mare, Consiliului Local Sacele i s-a aprobat proiectul de refacere a Canionului 7 scari, stim cu totii starea de degradare de acolo…

Busteniul a mai fost „prins” cu un proiect, si anume refacerea infrastucturii turistice de pe Platoul Bucegilor.

7. Ca o curiozitate, si multumesc specialistilor dintr-o institutie de mediu, pentru aceste informatii, in zona damboviteana a Bucegilor, recensamantul faunistic, pe fondul de vanatoare Brateiu a relevat urmatoarele: urs brun-14 exemplare, lup-12 exemplare, ras-5 exemplare, pisica salbatica – 12 exemplare. De asemenea, pe fondul de vanatoare Valea Ialomitei au fost numarati: urs brun-45 exemplare, lup – 14 exemplare, ras-3 exemplare, pisica salbatica-2 exemplare.

Parerea mea este ca persoanele care au realizat recensamantul s-au inselat la specia ras…

8. Prin H.G.320/2011 Consiliul Judetean Dambovita a primit pentru proiectele insiruite mai sus suma de 4.900 mii lei, Busteniul si Sinaia prin Programul Schi in Romania au primit 762 mii lei, respectiv 222 mii lei.

Trebuie sa amintesc ca in 2010, proportiile au fost altele: CJ Dambovita – 3.477 mii lei, Busteni – 4.563 mii lei, Sinaia – 15.921 mii lei.

9. In Parcul Natural Bucegi, sit de importanta comunitara, este interzisa introducerea de specii faunistice sau floristice alogene (straine, care nu se regasesc pe teritoriul Parcului), insa in Poiana Vanturisului au fost plantati de curand castani. Intrucat pe lista speciilor existente in Bucegi nu figureaza si castanul ramane de vazut ce vor face oamenii mediului.