In luna noiembrie se intampla in Valea Prahovei un fenomen foarte interesant. „Cerul” statiunilor, pana la altitudinea de 1400 m, este acoperit de un plafon noros. De cele mai multe ori, acest plafon se intinde pana departe, in zona de campie. In schimb, cum urci, de exemplu, la Cota 1400, Cota 2000 sau la Babele, parca intri in alta lume: soare si cer senin 🙂 Pe 16.XI., niste prieteni au urcat cu telegondola de la Azuga pana pe muntii Baiului… au mers o vreme prin ceata si apoi au coborat in alta lume. In timp ce prin statiuni oamenii merg imbracati cu tot felul de cojoace, undeva, deasupra, este foarte placut… zici ca este un film 🙂
Tot interesant mi se pare si felul cum ninge. Ninge la Predeal, dar zapada nu coboara pana la Timisul de Sus 🙂 Ninge prin Bucegi cam pana in dreptul Cascadei Urlatoarea… zapada nu ajunge, insa, si pe la casele oamenilor sau macar la marginea padurii. In acelasi timp, insa, ninge in Bucuresti 🙂 Abia acum, de dimineata, vad ca ninge si in Valea Prahovei.
La doi pasi de manastirea Caraiman s-a asternut mantia iernii
Cu zapada sau fara, poate reusesc sa merg saptamana aceasta la o grota vazuta prin binoclu, undeva prin salbaticie, cine naiba si ce sa caute pe acolo?! Cred ca de aceea ma si atrage, ca este mai greu de ajuns, vreau sa vad ce este in ea… poate facem iar vreo intrecere cu vreun urs 🙂 Dar un expert in cinegetica mi-a zis ca nu pare deloc un barlog de urs, deoarece stanca tine rece. Totusi, daca grota are pamant si ursul isi sapa un culcus? Ca am mai vazut lucrul acesta… trebuie sa vad, indiferent cum ar fi.
Grota fiind intr-un perete destul de impozant, ma gandesc eu ca poate este mai lunga… chiar si numai pentru peisaj si tot merita plimbarea pana acolo!
Tot o privire de departe am aruncat si spre fosta cabana Piscul Cainelui, o fosta cabana de suflet a sinaienilor, azi proprietate privata, acces interzis, casa omului, de-astea:
Legat de padure, am vazut o multime de gunoaie prin padurile de la Silva, cartier al Busteniului. Initial, mi-am zis ca mai sunt localnici ce mai arunca gunoaie prin padure. Da’ de unde!!! Vine ursul noaptea la pubele, scoate cate un sac menajer, il ia si pleaca. La vreo 100-200 m de acele pubele, il rupe si umple padurea de deseuri… un urs poluator am zis, facand haz de necaz!
Tot pe urme am ajuns intr-o zi, aceeasi ca si in urma cu 12 ani, in fata bisericii cu hramul „Sf. Imparati Constantin si Elena” din Poiana Tapului. In aceeasi zi, a fiecarui an, ajung acolo, este un fix… sau „Ce fain!” , „Super tare!”, „Ce-ai ma’, esti nebun?”… dupa cum i se pare fiecaruia 🙂 Sunt de acord cu toate, nu este nimic nou 🙂
Merg eu prin Sinaia cu un scop bine definit, legat tot de Biserica. Ma interesau pe mine, ca sa-mi notez, niste aspecte despre viata lui Arsenie Boca la Sinaia. Si eu stau linistit abia atunci cand stiu ca am epuizat intrebarile, cand totul imi este clar… despre acest parinte, cat si despre Vf. Bucura, nu insist, pentru ca am trait niste experiente in urma carora nu mai ma poate convinge cineva de contrariu. Deci, pornesc eu spre metocul manastirii Prislop… stiti ca manastirea aceasta din Tara Hategului are pe aici, pe la Sinaia, o proprietate sau mosie, sau ceva monahal, deservit de maicute. Toata lumea cunoaste acest asezamanat drept metoc. Toata lumea care stie unde se gaseste, pentru ca sunt sinaieni care nici nu au auzit de aceasta locatie… iar unii pelerini umbla brambura prin Sinaia, cautandu-l…
Totul a plecat de la o marturie a unui calugar dintr-o carte, unde acesta spunea ca parintele Arsenie Boca a fost torturat pana in ultima clipa de catre Securitate… pentru ca prorocise caderea lui Ceausescu. Ma uit la acea marturie, o mai citesc o data, de doua ori, de cateva ori… sfarsind prin a scrie acele randuri pe o coala A4. Imi suna mie nu stiu cum…
Spre seara, trag concluzia ca acel calugar facuse afirmatia in contextul mortii parintelui… si ca nu parea o opinie de om care judeca la rece 🙂 „Ca spune el lumii, ca adevarul nu mai poate fi ascuns!” 🙂 Pe la metoc, ca sa sar de la una la alta, am mai fost anul acesta, intrand doar pentru ca maica stareta se pregatea sa iasa cu masina… altfel, stai pe acolo mult si bine 🙂
In fine, am gasit dupa „aceste urme” si note informative, si persoane care l-au supravegheat pe parinte, adevarul ar fi, de fapt, altul. O fi fost parintele torturat, dar nu in ultimele luni, o fi profetit el caderea comunismului, dar nu in 1989… dincolo de orice speculatii, documentele vorbesc. Avem tendinta asta paguboasa de a supradimensiona realitatea si faptele… personajele noastre istorice, religioase, etc., erau cele mai tari la vremea lor, erau super-oameni… „de morti numai de bine”, dar nici sa punem tot felul de chestii care nu s-au petrecut in spatele acestora. Concluzia: parintele era supravegheat de Securitate prin intermediul unor persoane din preajma sa… notele informative date de acestea, cat si rapoartele ofiterilor din ultimii ani ai vietii parintelui, nu mentioneaza ceva care ar induce ideea torturii sau vreo aluzie la o eventuala profetie privind caderea lui Ceausescu! O carte reala despre Arsenie Boca este doar acea carte scrisa de aceia care l-au cunoscut… cum este episcopul acela din Serbia! Nu tot felul de compilatii, ce aduc a scleroza religioasa…
Necazul e ca in perioada asta de „aproape iarna”, atmosfera e tare apasatoare si lipicioasa.
Doar pe inalt,dincolo de nori, la virf, la aer ,chiar daca e soare e rece, e curat si cerul are cel mai frumos albastru.
Grota?
La ce deschidere are, vazuta de sus, s-ar putea sa fie si adinca si inalta, dar sa contina si pamint, deci un bun locsor de iarna pentru unii blanosi.
Griji!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asta asa este! Este dezolant, lumea parca ar curge intr-un fel jos si in alt fel pe munte. Frumos mai este pe munte, te apropie de cer, de diverse 🙂
Bucatile acelea de roca din fata grotei mi-ar sugera mie ca grota are inaltimea de cel putin 1,5 m… dar, intr-un an, am fost printr-o astfel de zona salbatica. Si tot umblam pe langa pereti stancosi, ba coboram, ba urcam, dupa cum mi se parea mie. Cercetam fiecare cavitate. Acolo unde parea ca nu este ceva, cei cu care eram refuzasera sa coboare, exact acolo am si gasit o pestera. Intrarea… parea foarte mica, vreo 50 cm latime si inaltime. Cand m-am aplecat sa ma uit mai bine, covorul vegetal alcatuit din frunze, crengi, ace de brad ce se aflau in fata intrarii, s-a lasat cu mine si uite asa, intrarea a devenit atat de larga, incat incapea lejer un urs. Am intrat in interior… care avea 3 culcusuri de urs, pestera avand pamant pe jos. Inauntru era foarte cald, desi orientarea cavitatii era spre nord…
Partea mai proasta cu aceasta grota este ca nu poti veni decat dintr-o parte, iar intrarea o vezi abia cand ajungi in preajma ei, nu exista posibilitatea de a o vedea de vizavi 🙂 Ma duc doar atunci cand o sa am un plan bun, trebuie sa vad bine zona, nu pe ceata… daca este un blanos, nu ar trebui deranjat. Este casa lui… poate a lasat ceva urme…
Multumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
In toamna tarzie fiind veniti din abruptul Caraimanului ne-a prins noaptea pe Kalinderu. Am luat drumul forestier ce iese la cabina/Hotel Silva. Crux-ul traseului, ce mai..Dupa resturile din padure ne-am dat seama ca suntem in patria lui urs tupeist, specia n’are legatura mare cu ramura salbatica caci gospodarii din urbea alpina aveau tomberoanele in padure langa o valcea cu apa. Bai domnilor ati nenorocit animalele alea! Nu puteati sa faceti un zid de caramida acoperit cu plasa metalica zdravana?! Le fel sunt si locurile de depozitare a gunoaileor din V. Cerbului – Gura Diham. Niste caricaturi de constructii facute cu impletitura de sarma.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu am vazut alte tomberoane chiar langa padure, alaturi de niste magazii sau cotete… nu stiu de ce nu s-a gasit un loc mai bun. Iar pe Valea Cerbului, a venit intr-o primavara o asociatie, Acvatot parca se numea… a montat banci, gratare, cosuri de gunoi, toate prinse in beton… au facut si amenajari solide in care sa fie puse pubelele. Aceste ultime amenajari erau prevazute cu porti ce se incuiau foarte bine… imposibil sa intre ursii la gunoaie.
Intai, insa, au venit hotii si au furat portile metalice care inchideau acele amenajari, apoi cate o banca… pana in toamna au furat totul. Ce mai vezi azi, acele chestii cu niste plase de sarma ce abia se mai tin, este ce nu a putut fi furat… cred ca nu aveau valoare la fier vechi. Nu ai sa mai vezi o banca, un gratar, un cos de gunoi, totul a fost furat… tine de educatie, trebuie considerata zona ca o destinatie turistica si facute niste amenajari pe masura, trebuie sa existe un control, vad foarte departe aceste lucruri. Toate lucrurile se leaga, daca exploatarile forestiere ar fi controlate, daca ocolul silvic s-ar preocupa de fauna, daca pubelele ar fi inchise in spatii solide si tot asa, toate lucrurile trebuie sa fie ca la carte… Se vor realiza intr-o zi, dar pana atunci cine stie ce se mai intampla.
ApreciazăApreciază
pai au pus pubelele chiar langa padure parca vor sa-i invite pe ursi la ele. Primariei oricum i-au trebuit 20 de ani sa imprejmuiasca unele pubele sa nu mai intre ursii,dar tot prost le-au facut (era savin in campanie electorala), ursul le-a rupt imediat gardul…si apoi ne miram ca ursul isi schimba comportamentul si ne viziteaza mereu
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vina este impartita: locatarii obisnuiti cu incursinile animalelor ar fi putut sa aseze pubelele pe alte amplasamente, un padurar serios, daca ar fi trecut pe acolo, ar fi observat aceste lucruri nepotrivite si daca ar fi fost interesat de soarta animalelor, ar fi inaintat o adresa… la amenajarea acelor imprejmuiri trebuia sa participe si ocolul silvic. Mai bine ar fi fost ca oamenii de acolo sa stranga niste bani, turnau o placa de beton intr-o sambata, cumparau cateva plase de Buzau, nu stateau in nadejdea Primariei… un functionar din Primarie face acte, nu stie sa faca garduri impotriva ursilor. Nici oamenii nu sunt gospodari, cand vezi ca X nu-si da interesul, ca Y nu stie, nu astepti sa se intample ceva, ca nu are cum, daca nu provoci intamplarea… cred ca si oamenii s-au obisnuit sa astepte, s-au invatat prost. Vina apartine mai multora, la prima vedere, ocolul silvic este de reclamat, in ideea ca ursii trebuie sa stea in padure… dar daca eu pun pubela la marginea padurii? Padurarul va spune ca este vina mea ca atrag animalele, iar eu, ca sa-si tina animalele in padure. Apoi, pentru ca nu ne putem certa la nesfarsit, vom da vina pe Primarie, pe cei de la salubritate si fiecare incepe o discutie inutila cu fiecare. Timpul trece, nimic nu se intampla. Primaria nu are bani, cei de la ocolul silvic au scuza necesara ca ursii vin la gunoaie… Realitatea este ca pentru a schimba ceva, trebuie sa iesim din matricea aceasta a nepasarii, a asteptarii, ca vine cineva si ne ajuta…
Cand exista amenajarea betonata si cu fier, treci la reclamatii impotriva ocolului silvic… daca trec cateva luni si ei nu fac nimic, ii actionezi in instanta pentru management defectuos al faunei. Da’ romanul merge asa, cu capul plecat pe care sabia cica nu-l taie… atunci nici ca se va intampla ceva. Tu ai mare dreptate, dar singur este greu, trebuie convinsa lumea sa nu mai faca poze la urs, ci si altceva folositor pentru el… Cati crezi ca ar intelege acest lucru? 🙂
ApreciazăApreciază
Eh, şi tu…iarăşi vii cu de-astea? Să ni se facă poftă de nori de lapte şi de cer senin de munte? 🙂
Dar ne plac peisajele… deci îţi mulţumim pentru imagini!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mmm… si mie imi este dor, nu este prea fain cu plafonul asta apasator pe capul nostru 🙂 Saru-mana, Oana! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană