Cea mai buna oferta de 8 martie din Valea Superioara a Prahovei; Bilete comune de vizitare: Muzeul Orasului Sinaia+Casino Sinaia

E clar, mare agitatie cu Ziua Femeii 🙂 Femeile dau viata, cladesc camine, fac lucruri durabile. Pe timpuri, unora dintre acestea, cele mai cele, din clase nobile, citite, inteligente, sufletiste, li se spuneau „semintele unei natiuni”. Cu toate acestea, din astfel de femei superbe, destepte, au mai iesit si tot felul de…rebuturi genetice. Nu am folosit termenul ‘frumos’, deoarece fiecare femeie e frumoasa in felul ei.

In fiecare an, cei din Turism incearca sa construiasca un eveniment in jurul zilei de 8 martie. M-am uitat si in acest an la ce se lanseaza pe Valea Superioara a Prahovei si nu numai. In cea mai mare parte din cazuri, desi declarativ se asaza femeia in centrul evenimentului, petrecerea de 8 martie se rezuma la mancare, bautura plus niste lautari care sa zdrangane din acordeoane si tambale… Deci, o mare lipsa de idei originale…

Unii, au incercat concursuri, chipurile si publicitate si clienti, dadeai share pe facebook, mai faceai cate ceva si gata, hai ca ai o sansa… Vremurile se schimba continuu si nu poti face mereu la fel.

1. Peste munti, in Valea Ialomitei, Cabana Padina a venit din timp cu o oferta originala:

Nu s-au limitat la o petrecere, au gasit ceva mult mai adecvat.

2. Daca vrei insa ceva mai elegant, mai diferit, de calitate si cauti prin Valea Prahovei atunci… sunt toate sansele ca femeie sa zici, „asta e pe piata, nu am ce face”, sa alegi ceva ca de obicei 🙂 si sa-ti ridice parul in cap tot felul de muzicanti.

Dupa ce am studiat toata „piata” si am comparat preturi la evenimente similare din Brasov si Bucuresti, am gasit o oferta asa cum trebuie: originala, accesibila, cu tot ce trebuie in ea. Ma refer la petrecerea de 8 martie organizata de Hotelul Carmen din Predeal, hotel de 4 stele. Petrecerea feminina nu avea cum sa fie decat tot de 4 stele.

Concert de Mircea Baniciu… deci nu canta chiar oricine. Apoi o echipa de striperi se dau un timp in spectacol. Ok, zic! Hai ca pretul si formatiile, suna bine… Dar care e meniul?

Apropo de acest lucru, de Revelion intrebasem la diferite hoteluri, pe unde mai cunoasteam ce cuprinde meniul. Si aproape toti o luasera pe calea mistica, „vad invitatii atunci, e surpriza”. Pai baaa’ cum sa-ti plateasca omul daca nu stie din timp ce-i dai? Hai ca poti sa ai un preparat surpriza dar nu un meniu surpriza 🙂

Bun, sun si intreb care e meniul de Ziua Femeii. Mi se spune meniul, mi se pare chiar bine ales, si intreb… bine, dar de ce nu ati trecut din meniu si pe afis. „Pai ca nu a incaput, ca nu noi l-am conceput…” 🙂

M-a dus gandul la un prieten, George, mi-a facut baiatul acesta un afis pentru cartea cu Posada, editia noua… ceva de vis! Bine, si el e de vis, pune suflet in tot ce face 🙂

De altfel, ca sa revin, Hotelul Carmen este o locatie eleganta, situata in centrul Predealului. Am avut de ales intre acest hotel si Rozmarin. La ultimul era un pic pretul mai mic dar si o activitate muzicala mai necunoscuta. Apoi, Carmen-ul are 4 stele, e de ultima generatie si Baniciu nu e chiar oricine.

Nu am ales chiar din prima. Mai ales ca in articolul anterior mai vorbisem de hotel ca locatie a unui eveniment axat pe educatie montana si nu aveam chiar o parere pozitiva 100%. Am fost in sala in acea zi… dar nu am vazut un banner cu hotelul. Toti aveau bannere numai locatia nu avea!!! Pe toate scaunele erau harti cu statiunea, pliante cu evenimentul, cu partiile de schi si cabane. Un pliant nu era cu hotelul sau macar o carte de vizita. Nici vreun sef de pe acolo nu am vazut sa fi stat la discutii cu personalitatile sau in sala… ori sa le fi aratat salile superbe de conferinte. Am observat ca nici acestia, organizatorii evenimentului nu s-au obosit vreunul sa multumeasca hotelului 🙂 Se subintelege ca si promovarea aceasta turistica nu e chiar pentru oricine 😉

Ca evenimentele sa fie unele de succes, ele trebuie sa circule intr-o forma atractiva, clara, sa fie implicare la orice nivel. La un astfel de hotel, la asemenea pret bun, asemenea invitati si meniu, trebuia sa fie bataie pe locuri. O femeie care se respecta, plateste aceasta suma, ca sa stea la masa, sa serveasca niste preparate special concepute, sa-l asculte pe Baniciu, sa danseze, sa vada pe altii dansand. Este evident acest lucru! Se vede de la sine ca programul e bine aranjat, corelat corespunzator pret-oferta, doar ca promovarea trebuia mult mai bine facuta.

Hotelul acesta este varful Predealului, numai ca in varf nu se ajunge usor si nu te mentii usor…

Sa aduc vorba de Sinaia si de alte doua locuri originale, cu oameni originali. Da, cunosc echipele si de la Muzeul Orasului Sinaia (fostul castel Stirbei) si de la Casino Sinaia. Politicosi, tineri, cu bun simt. Stiti cum este cu bunul simt? E cea mai tare institutie educationala, e Harvard-ul, Cambridge-ul in Romania 🙂 Bunul simt vine la pachet cu o sumedenie de calitati/trasaturi care nu se pot copia. Daca se intreaba cineva ce tot am de vorbesc de unele locuri, explicatia e ca mi-a placut mie ceva pe acolo. In general, oamenii care au tangente cu acele locuri…

Chiar ieri mi-a zis un amic ca tot repet la nesfarsit ca albumul „Sinaia 365” e asa si pe dincolo, ca daca nu am zis de mai multe ori acest titlu decat autorii :)) Adica sunt nebun, ce tot am. Evident ca sanatos in lumea asta nu prea mai poti sa fii. De vreo 2 saptamani trage o raceala de mine si eu de ea, nu am scapat nici acum… de acolo, o fi! 😉 Dar nu ai cum sa compari albumul „Sinaia 365” al Mariei Floricica-autoarea, cu alte carti despre Sinaia, gen „Sinaia, orasul elitelor” sau „Sinaia, in vremea regilor”. Autorii respectivi lucreaza la arhive, au studiat, copiat, inregistrat, nu mi se par niste carti care sa te dea pe spate. Nu sunt niste chestii originale. Pe cand, in fiecare poza a Mariei F, se vede sufletul pus, cautarea momentului, munca de teren. Autorul da viata cartii si o dedica nu doar cititorilor ci si timpului. Albumul „Sinaia 365” va fi peste 100 de ani, cum sunt azi vederile de acum 100 de ani despre Sinaia.

Sa revin iar la ‘drum’ si sa scriu cum echipele de la cele doua obiective sinaiene au creat un bilet comun de vizitare:

Te plimbi in doua obiective la pret de unul.

Normal, asa se face in perioada aceasta. Nu ramai plafonat la un nivel, ci construiesti oferte, te adaptezi…

Acum trebuie profitat de aceasta oferta…

Cand muntele nu mai uneste, Targul de Turism al Romaniei, Alpin Festival Film…

De cateva zile a izbucnit un scandal de proportii in Valea Prahovei. Este vorba de interpretarea unei actiune de salvare a Jandarmeriei Montane, in muntii Sinaiei. Adevarul, asa cum l-am desprins, este urmatorul: un domn de la oras nu stiu ce cauta prin zona afluentilor Pelesului si, la un moment dat, nu a mai putut cobori. A sunat la 112 si astepta sa fie salvat. Astfel de situatii sunt cele care ar trebui sa determine aparitia unei obligatii de plata. Ai solicitat interventia si esti vinovat, platesti. Pentru ca acea persoana nu avea ce cauta in afara partiilor de schi si in afara traseelor turistice, potrivit Regulamentului de vizitare a Parcului Natural Bucegi, cu statut de lege. Sau macar ii dai 5000 lei/amenda ca a parasit traseele turistice. Asa incepe povestea transformata in scandal ulterior. Un om in situatie dificila, aparuta din propria sa vina, a cerut ajutorul.

Dupa vreo 2 ore, prin zona pe unde acesta ii astepta pe salvatori (o salbaticie incredibila si un frigul naibii pe vaile acelea!) trec niste practicanti ai sporturilor de iarna, 5-6 tineri. Acestia, experimentati dupa cum spun ei, ajung la domnul in cauza, au loc niste discutii dupa care ei pleaca mai departe. Din ce au spus acei tineri pe Facebook, reiese ca acea persoana a ramas acolo. Mai reiese pentru noi, cei de pe aici sau care inteleg cu „ce se mananca muntele”, calitatea umana a acelor tineri, unul dintre ei chiar specificand ca nu aveau ei atributii de salvare sau vreo conditionare de constiinta/responsabilitate. Ceea ce poate fi corect pana la un punct. Daca o iei omeneste, iti dai seama ca acel grup nu poate fi considerat ca alcatuit din oameni de munte. Era o gasca de oraseni atrasi de chestii extreme, oraseni de tipul fiecare e pentru sine, de restul nu-mi pasa. Deci acestia nu l-au convins, e clar, pe acel personaj singuratic sa coboare. Cand esti singur in pustietate si vezi 5 persoane, de ce oare nu a-i indrazni sa te atasezi de ei, sa iesi la liman? In mod evident pentru ca acel grup nu-ti furnizeaza incredere, in mod sigur ca nimeni nu s-a oferit sa stea dupa el, toti fiind preocupati sa coboare ei.

com grup

Pacat ca Administratia Parcului Natural si cine are atributii de sanctionare pe aceasta linie, nu a fost acolo sa le dea cate 5000 lei amenda/persoana. Erau in afara traseelor turistice, in rezervatie, in zona de conservare a Parcului, in zone unde animalele sunt la ele acasa si nu le deranjeaza nimeni prin acele locuri. Genul acesta de tineri sunt si primii care striga ca animalele nu mai au unde sa stea, ca padurea se taie, ca nenorocitii nu se mai opresc si tot fura 🙂

Grupul de „montaniarzi” aflat in coborare, intalneste o echipa de salvare a Jandarmeriei Montane, vreo 10 persoane. Aceasta echipa se afla la baza unei saritori si urca sa-l salveze pe omul care sunase la 112. Daca aceste 2 grupuri nu se intalneau, nu am fi aflat niciodata poate, nici despre unii si nici despre altii.

Pe astia cu durerea de basca de oameni, tinerii cu figuri de la oras, i-a lovit „soarta” neasteptat :))

Jandarmii i-au filmat si totul a fost transmis presei, intelegandu-se ca si ei au fost salvati. Intr-o filmare, tinerii apar coborand pe o coarda, iar din spusele acestora, tot ei au montat-o. Magnific cum s-au intalnit unii nepasatori si altii fara experienta.

Iata filmarea:

In filmare se vede cum oarecum deranjati, tinerii coboara cam suparati. Probabil si-au dat seama ca vor ajunge subiecte de presa, fapt si intamplat 🙂

A doua zi toata lumea afla cum jandarmii montani au salvat nu stiu cati turisti inconstienti 🙂 Acum astia, turistii, or fi stat ei prost cu omenia si cu bunul simt, dar nu sunasera la 112 pentru ca se descurcau. Cand s-au vazut subiecte „salvate”, ei care cautau extremul, au innebunit si vehementi au postat sute de comentarii pe Facebook, s-au adresat la presa…

Treaba este ca nu prea ai ce face, Jandarmeria are o alta credibilitate chiar daca da o stire neadevarata. Si na, pentru majoritate, au fost si ei salvati :)) In grupurile de oameni de munte se va vorbi multa vreme cum au fost salvati. Pentru ca unii au luat-o de buna. Eu nu le mentionez numele ca imi place sa citesc cum au fost salvati :)) si cum tot revin ei sustinandu-si cauza.

Am fost si voi fi un sustinator al jandarmilor montani, numai ca aici au gresit din nou. A mai fost un caz la Azuga, in sezonul trecut sau acum 2 ani, in care turistii coborand pe propriile picioare au intalnit echipa Jandarmeriei si, in urma filmarilor, acestia din echipa au fost considerati eroi si promovati in grad. Asta a fost o rusine incredibila… o chestie lipsita de orice decenta.

Adevarul este ca jandarmii montani din Valea Prahovei, cu putine exceptii, nu au capacitatea si antrenamentul specific sa intervina in astfel de zone. Ei pot actiona pe trasee turistice, prin padure. Iarna sau vara prin astfel de vagauni, pe versanti inclinati, nu au nicio sansa. Nu este un repros ci un adevar. Cei pe care-i vedem la televizor coborand din gondole  pe corzi sunt altii. Sunt instructorii Jandarmeriei care instruiesc oameni din toate posturile de jandarmi din tara. Acestia nu intervin in actiuni de salvare ca nu este jobul lor.

In zona Sinaia, si ar trebui sa o iau dinspre Busteni mai bine, incepand din bazinul Vaii Babei, continuand cu al Pelesului, al Vaii Zgarburei si al Izvorului Dorului (mai ales in firele de sub Coltii lui Barbes), in afara de cativa salvamontisti si  2-3 jandarmi nu are cine sa te salveze. Nu ca nu ar vrea ci ca nu pot sa o faca. Nu cunosc terenul in detaliu, nu stiu saritorile, nu au o procedura adaptata specificului fiecarei zone. Intr-o zona ca a Pelesului, cu zapada in padure de un metru, tu nu vii ca un incepator de jos in sus, ca ajungi intr-o mie de ani. Vii pe schiuri ca e iarna, de sus in jos, dupa ce in prealabil l-ai sunat pe turist sa iasa din vale, spre dreapta sau spre stanga si sa astepte acolo.  Sa nu stea in firul vaii si sa mai vina cine stie ce peste el.

Se vede lipsa de experienta in astfel situatii. Cat de motivati si dornici de a salva viata unei persoane ar fi acestia, lucrurile se fac cu calm, eficient, dupa un plan. Nu te epuizezi mergand cu orele prin nameti ca apoi sa se considere ca faci 5 ore pana la cel care are nevoie de ajutor. Daca ar fi coborat de la Cota 2000, in 30-40 de minute cel mult ar fi ajuns.

Pozele apartin jandarmilor si au fost publicate pe facebook.

Pana la urma la acel om care a sunat la 112, au ajuns 2 salvamontisti care au coborat de la Cota 2000. Acestia l-au dus pana la jandarmi si totul s-a terminat cu bine pentru respectivul.

Eu sper ca fiecare parte din aceasta aventura, cat si altii, sa inteleaga niste lucruri esentiale: prin astfel de zone se moare destul de repede, nu trebuie sa te bagi prin vai in care stii ca nu poti face fata, pe care nu le-ai vazut vreodata, ia-ti la tine chestii de baza pentru ca nu stii cine si cand si daca te salveaza. Iar daca esti prea bun, expert sau extrem, si vezi vreun din acesta pe vale, care nu stie ce sa mai faca, ia-l de acolo, ajuta-l, ca asa se face pe munte. Altfel, s-ar putea mai tarziu sa-l ai pe constiinta.

Mai departe alte subiecte, diferite evenimente:

In curand o noua editie de Alpin Festival Film.

Echipa Casino Sinaia poate fi intalnita la Targul de Turism al Romaniei.

O carte care mi-a atras atentia si trebuie sa o caut: „De la palatul domnesc de pe Podul Mogosoaiei, la palatul regal de pe Calea Victoriei”.

Evenimente si descoperiri

Saptamana aceasta am asistat la o descoperire uriasa pentru istoria noastra. Niste pasionati de istorie au descoperit o matrita a geto-dacilor:

Foto si articol detaliat aici: http://adevarul.ro/locale/targu-jiu/foto-descoperire-arheologica-uriasa-intr-o-padure-gorj-matrita-folosita-geto-daci-turnarea-monedelor-1_5a12d5075ab6550cb859698e/index.html

Iata ce spune unul dintre descoperitori:

„Primim 30% din valoare, iar dacă descoperirea este încadrată la categoria «Tezaur» sau este o descoperire excepţională, se mai adaugă un bonus de 15%. Am donat peste 90% din piesele pe care le-am găsit. Este o pasiune şi nu desfăşurăm această activitate pentru bani. Oful nostru este că nu sunt fructificate descoperirile noastre“, spune Sorin Maria.

 

In primul rand, oamenii acestia pasionati vor intra in istorie gasind o proba pe care arheologii clasici nu au reusit sa o descopere. Aproape pentru orice arheolog angajat la stat, ce fac oamenii acestia cu detectoare este o ilegalitate. Aproape toti arheologii cred ca acestia cu detectoarele sunt toti hoti, braconeaza situri, distrug istoria, vestigii, fac numai rele. In mod evident, cei de fata sunt detectoristi autorizati de Politie. Arheologii nu fac aceasta diferenta si fie ca au, fie ca nu au autorizatie, toti detectoristii sunt in aceeasi galeata 🙂 Descoperirile lor nu sunt fructificate cum zic si cei de mai sus din cauza invidiei. La nivel national, arheologii amatori au descoperit in cativa ani cat au descoperit arheologii clasici in cateva generatii. Bineinteles ca nu ai cum sa compari un arheolog clasic cu unul amator ca si cunostinte dar ca la noi, exista aceasta invidie prosteasca. Adica tu cu ani de scoala nu descoperi si vine unul cu un detector si scoate ceea ce tie iti era vis…
In al doilea rand, daca faci chestia asta pentru bani si nu ca asa simti, dorind sa contribui la scrierea si cunoasterea istoriei nationale, nu iti da nimeni nimic. Legea exista dar e cu dubla masura. Daca nu predai la timp ce descoperi esti pasibil de o caruta de probleme. In schimb, daca autoritatile nu vor sa aplice legea, sa-ti dea cei 30%, nimeni nu pateste nimic. Sa ne amintim de scandalul recent dintre autorul celei mai mari descoperiri monetare de la noi. Omul a scos 55 kg de monede de argint din pamant si a trebuit sa se judece cu statul timp de 3 ani, ca sa primeasca recompensa. Nimeni nu plateste pentru nerespectarea legii daca este intr-o institutie de stat. Directorul Muzeului National de Istorie a Romaniei, d-l Oberlander a cerut sa fie respectata legea in cazul acelui domn cu monedele dar Ministerul de resort, anul trecut, a dat pur si simplu un ordin prin care sa nu se plateasca nimanui nimic 🙂 Pe tipul cu zecile de mii de monede l-au tot mintit ca numara monedele… pana i-a actionat acesta in judecata si a si castigat. Era evident. Problema e ca fiecare in tara asta, probabil trebuie sa faca la fel, daca se gandeste si la aspectul material. Cand va primi banii, tipul asta ar trebui sa dea zeci de interviuri, sa plateasca articole si sa se tina de plangeri si reclamatii, astfel incat sa nu mai fie interpretata legea dupa cum vrea fiecare. In locul lui, cred ca zilnic ma gandeam ca locuiesc intr-o tara condusa doar de niste hoti nenorociti aciuiti in toate functiile posibile… de la ministru la arheolog. Cred ca trebuie modificata legea si predate astfel de tezaure unor institutii mai serioase gen: Politie, DNA etc.
In al treilea rand, nu exista termenul de donat in astfel de situatii. A dona inseamna sa dai ce-ti apartine. Or, in aceste situatii nu e cazul. Orice este in pamant este al statului si trebuie predat statului. Iar predat nu este totuna cu donat. Nu-l predai in 72 de ore, ai incurcat-o 🙂 Deci nu ai nicio treaba ulterioara scoaterii din pamant a unui obiect. Il predai si mai departe decid specialistii. Vad pe multi descoperitori ca spun ca ei doneaza si mi se pare o greseala. Donatia are mereu o  conotatie caritabila… 🙂
O observatie absolut incantatoare a fost realizata de catre o doamna… observatia a postat-o pe facebook. A pozat un caprior sau un cerb alb. Nu-mi dau seama ce este, initial am crezut ca este ceva de decor/jucarie 🙂 Sunt foarte rare cazurile acestea de albinism. Nu o sa dau numele doamnei sau locatia dar nu este in Bucegi… mai degraba tine de zona Pietrei Craiului.
Vine si o lansare de carte care se anunta foarte interesanta:
 Legat de cultura si la Sinaia se intampla ceva, un week-end de teatru:
Locatia: Casino Sinaia, perioada 1-2 decembrie 2018
Si inchei cu premiul instituit de d-l Paul Adrian Cristescu, autorul unei carti despre Crucea de pe Caraiman:
Premiu pentru Crucea de pe Caraiman 🙂
Bine, personal cred ca sunt informatii despre acest monument mult mai importante si care trebuie cautate… decat aflarea faptului daca a fost sau nu sfintita. D-l Cristescu a cercetat tot felul de arhive si daca nu a gasit inseamna ca… ori nu a fost sfintita, ori dansul nu a cautat bine 🙂 Dupa mine, nu intri direct in subiect oricat de mult te pasioneaza; mai intai trebuie sa te afunzi serios in istoria zonei sa pricepi contextul aparitiei subiectului. Partea frumoasa si laudabila este aceea ca acest premiu indeamna pe multi la cercetare, la citit, la frunzarit netul intr-un scop util.
Initiativa d-lui Cristescu este prima chestie serioasa de pe la noi pusa in contextul Centenarului. Altii vor depune coroane, vor vorbi si atat, acte de imagine. In urma lor nu va ramane nimic pentru ca nu mai inteleg de ce sau cum si ce sa faca. Macar omul acesta incearca sa elucideze un aspect…

Cartea cu Predealul, Muzeul orasului Sinaia si taxa foto, revolutionari, peisaje etc…

Asa cum se stie, cartea cu Predealul a aparut la finele lunii trecute. Fara tam-tam, spectacol etc, pentru ca astfel de artificii nu-si au locul… strict opinia mea; cand faci niste lucruri serioase, care vor fi fara niciun dubiu, niste repere diverse… pe viitor, ale comunitatilor de pe aici. In plus, nu este nicio afacere ca sa ma apuc sa o promovez si nu am gandit vreodata sa fac din aceste initiative, ceva care sa semene a afacere. Cine a dorit o anumita carte, a intrebat si cu siguranta a si primit raspuns asupra modului de achizitionare, totul fiind deschis si legal.

Cartea cu Predealul este in stransa legatura cu precedenta dar si cu urmatoarea aflata la ultimele retusuri de tipar, toate fiind parte ale aceluiasi proiect de promovare turistica si reconstituire istorica a Vaii Prahovei si Parcului Natural Bucegi. Prin urmare, daca sunt niste carti bune si utile, vor fi cautate; cititorii vor vorbi despre ele mai bine ca autorii.

dscf8163

Despre a treia carte, am zis ca voi face un articol separat. Insa, parerea mea este ca traind intr-o societate usor de manipulat din cauza degradarii actului educational, nu are rost sa explic aici sau fiecaruia in parte, detaliat, de ce apar aceste carti si de ce fac anumite lucruri. Nu are rost sa ne enervam si sa ne pierdem timpul, viata fiind prea scurta ca sa ne pierdem in astfel de detalii. Treaba cu a treia carte este usor complicata pentru ca nu am gasit initial la autoritati… realism in aplicarea legilor statului pe care-l reprezinta. Prin urmare, a trebuit sa fac diverse pana a venit iarna in sfarsit asa cum trebuie.

Cartea se refera la primii voievozi ai Tarii Romanesti, la drumul comercial de pe Valea Prahovei, prezinta documente diverse, marturii nemaintalnite, scotoceste adanc in arhive descoperind lucruri de necrezut daca nu ar fi vorba de documente dincolo de orice indoiala… pentru a demonstra ceea ce altcineva nu a reusit: localizarea luptei de la Posada din anul 1330. Aceasta localizare se face prin documente si prin descoperirea unui sit… al bisericii construite de Basarab dupa acea lupta. Moneda otomana pe care ati vazut-o intr-un articol anterior, a fost descoperita printre pietrele provenite de la biserica daramata. Venind iarna si inghetand solul, nimeni pana la primavara nu are cum sa cotrobaie prin acele locuri, presupunand prin absurd ca ar ajunge, desi nu este chiar imposibil… timp suficient ca autoritatile interesate sa ia masurile specifice.

dscf8150

dscf8168

Initial, multi au ascultat cu o ureche sau deloc 🙂 pentru ca pe subiectul Posada s-a aberat major. Insa, dupa ce le pui filmul, toti spun ca asa este! Aceste dovezi nu aveau cum sa fie gasite decat de un om incurcat, complicat, dificil, incapatanat si alte „calitati” pe care tot le scot in relief cate unii 🙂 Daca nu ar vorbi ei, chiar m-as crede perfect, ceea ce ar fi o iluzie, asa, cu ei, am mare noroc 😉

Daca te duci in abordarea subiectului respectiv cu unu plus unu fac mereu doi si cu raportari la zisele unor istorici este fix zero. Iti vei croi propria poveste ca si altii, te vei multumi ca ai facut ceva, desi nu ai facut nimic; real ai scris dupa altii, ai pierdut si tu timpul. Am citit toate cartile despre Posada, sute de articole, documentare. Valoarea lor pe o scara de 0 la 10 este de maxim 3-4. Am vazut toate locatiile presupus Posade. Am purtat peste un an de zile corespondenta cu toate autoritatile din toate locurile presupuse Posade, vreo 10-12… primarii, muzee, consilii judetene etc. Vazand ca nimeni nu are nimic, adica orice specialist sau autoritate nu avea absolut nicio dovada care sa sustina ca lupta s-a dat la ei, am inteles ca plec de la niste puncte sanatoase. Ca sa faci tu, trebuie sa sti unde nu au putut altii!

Logica si rationamentele mele au fost ca „astia” au fost metodici, „deontologi” 🙂 educati intr-un fel, ei mereu au cautat exactitati, le-a placut mereu sa citeze, sa dea exemple de mari istorici si sa se bage asa, sub umbrela unui nume, chestii personale, exacte, precise.

E ca si cum vrei sa-l cuantifici pe Dumnezeu sub o formula matematica, adica imposibil. Ei au facut ce au fost invatati, asa ca am plecat de la altceva in abordarea problemei. Un subiect ca Posada, daca nu a fost deslusit de marii nostri istorici, inseamna ca are o problema… ca unghiurile de abodare si metodele nu sunt cele potrivite. Apoi, eu crezand in Dumnezeu, fara a cadea in superstitii, fanatism, alte rataciri, am avut sansa sa intalnesc oameni care, usor-usor, m-au ajutat in acest parcurs al localizarii luptei. In marea fiecaruia de lucruri exista un crampei care, pus in schema mea, ma purta din aproape in aproape. Asa au aparut dovezile concludente.

dscf8164dscf8153

Cartea cu Posada are vreo 200 de pagini si multe imagini. Aceasta si celelalte doua aparute contureaza o alta lume, se nasc premise noi de cercetare pentru altii… si, mai ales, se constata ca autorii nostri preferati: Nestor Urechia, Mihai Haret, Gh. Nistorescu, sunt niste nostalgici ai acestor locuri, oameni cu simtaminte frumoase dar departe tare de adevarul istoriei scrise pe aceste meleaguri. Insa, in fata istoricilor, specialistilor, vorbesc documentele, dovezile. Ca la judecatorie. Si dupa 30 minute toti imi dadeau dreptate, ceea ce nu insemna mare lucru cata vreme stiam ca am, altfel nu ne-am fi intalnit. Nici nu am nevoie de vreo recunoastere, vreun titlu de glorie. E suficient ca in timp ce altii scriu carti in care denatureaza adevarul istoric sub diferite forme si sunt mari nu stiu ce, un oarecare de care nu a auzit nimeni, alcatuieste intreg probatoriul, documente plus biserica, prin care se localizeaza fara niciun dubiu Posada de la 1330.

Si am trait si momente care m-au amuzat teribil. In principal, avem multi derutati in diferite functii, locuri. La o arhiva, un consilier de acolo, i se parea lui ciudat ca pun la indoiala spusele unui mare istoric, cerand eu documentul pe care-l analizase acesta. Bineinteles ca istoricul gresise. Apoi la un muzeu spun ca este o eroare cu niste depozite de bronz. Ei nu prea cred. Pana la urma e ca mine. Merg la o biserica pentru ca mi s-a parut mie ca Onciul a scris o prostie inainte de 1900. Prostie perpetuata pana azi ca adevar. Ar fi fost buna o scara pentru imagini si mai bune dar cuiva pe acolo ii displacea tot ce faceam si vorbea ceva de politie 🙂 In fine, cu inscriptia la purtator… o trimit unui prieten, om al Bisericii mult mai deschis la minte si foarte scolit… pentru a vedea parerea lui de specialist in acel domeniu. Categoric Onciul se inselase! Si dupa el multi altii 🙂

dscf8167Dimitrie Ghica, bust

dscf8165Casinoul din Sinaia

Tot legat de Sinaia, Muzeul orasului, situat in fosta vila Alina Stirbey a clarificat aspectul legat de taxa foto. Adica, inainte, nu se puteau realiza fotografii nici daca ai fi vrut sa platesti. Nu era voie sa faci poze fara a se oferi o explicatie. Orice muzeu are o taxa foto, aici nu era. Mai mult de atat, vorba unui prieten, pe programul de afara era mentiunea ca muzeul se poate inchide pe neasteptate 🙂 In prezent, am vazut ca toate aceste ciudatenii au disparut. De asemenea, in tariful de vizitare de 15 lei este inclusa si taxa foto. Iata cateva imagini:

dscf8181Dimitrie Ghica, tablou

dscf8192

dscf8197Muzeul este unul dintre cele mai frumoase obiective din Valea Prahovei. Nu-l ratati daca ajungeti in zona.

Mai departe, am gasit o imagine cu revolutia de la Sinaia din 1989. Multi spun ca nu a fost nimic periculos, ca au fost facuti unii revolutionari pe nedrept, ca s-a vandalizat inutil primaria, ca au vrut altii sa taie arbori si sa blocheze DN 1 ca sa nu vina teroristii 🙂 , sau ca se faceau diversi ca apara Pelesul si furau ce prindeau 🙂 In fine, revolutia la Sinaia ar trebui cercetata mai atent…

dscf8296Acum, eu nu stiu prea bine ce face acest grup de barbati revolutionari… oare agreseaza o femeie care e pe jos? Nu prea imi dau seama 🙂

Sunt tot felul de chestii prin acest muzeu care te introduc in atmosfera altor timpuri. Pentru ca timpul trece si cu noi si fara, important este sa fim constienti de acest proces… Uite asa, pe negandite, saptamana trecuta Rares a depasit pragul de 5 ani 🙂

dscf8170

dscf8301

La 7 ani de la infiintarea blogului buceginatura2000 vorbim despre… Localizarea Posadei!

Ar fi multe de spus. Ca intr-un an a fost intr-un fel, ca in altul in alt fel. Sa scriu poate si despre marsul unionist sau despre lucrurile importante care fac sa functioneze societatea noastra. Si un pic de nu ne trezim decat in situatii limita. Ceea ce e foarte trist. Ori ca astia din politica romaneasca stiu doar sa profite de orice ocazie pentru a se situa chipurile aproape de oameni, asta pana ajung in anumite functii… fiind un concurs real de care minte mai bine. Amestecandu-le, ar iesi o ciorba, poate mai buna, poate nu. Cert este ca ar cam trebui sa terminam cu vaicareala, fie ea pe bune sau nu, si sa facem fiecare acolo, in dreptul nostru cate ceva. Nu agitatie din tastatura ci in plan real. Sa facem mici lucruri, gesturi care pot schimba macar pentru un timp. Fie sa dam ceva de mancare unui amarat ce sta pe langa biserica, nu va luati dupa toti atotstiutorii de azi, ca dupa ei toti batranii sau invalizii sunt hoti sau boschetari ce dau banii pe bautura. Fie sa luam un pet de pe jos, sa cedam locul intr-un mijloc de transport in comun etc. Cat de banale par aceste gesturi pe atat sunt de necesare in societatea in care traim. As incheia mica pledoarie cu mentiunea ca la Busteni, este un tanar, are blogul Hello, Busteni… acesta intretine singur mai multe poteci turistice din Parcul Natural Bucegi. Adica le mentine curate, adunand gunoaiele aruncate de unii si altii. Este un exemplu ce poate fi copiat sub alte forme, important este sa ne pese, sa vedem dincolo de noi insine.

Dupa 7 ani de blog as putea spune multe, despre mine, despre altii, despre ce se intampla nu stiu pe unde. Mie insa imi plac lucrurile pe care le faci sa se intample, ca acestea sa fie clare, predictibile si incadrate pe un curs normal. Deci nu am sa scriu decat despre ceva ce intereseaza pe mai multi. Cred ca de aceea si sunt multi care citesc acest blog, pentru ca nu am prezentat pe aici, minciuni sau stiri cu titlu bombastic si cu continut zero. De altfel, oriunde vad titluri de genul: „Alerta, afla ce se intampla cu…”, „Declaratie neasteptata…” si alte baliverne nici nu intru. Ideea acestor site-uri este sa atraga in orice mod vizitatori. Astfel se creaza o statistica, poti creste, poti avea oferte de publicitate ca doar ai vizitatori. Real, cam toti astia care intra, sunt amagiti de titluri si nimeni nu este interesat ulterior sa se mai uite si la reclame, fiind suparati ca au fost pacaliti cu titluri de articole fara continut 🙂 Asa se face presa in ziua de azi!

Cel putin pot spune ca am pastrat directia generala a blogului, implicandu-ma pe ici, pe colo, in diferite actiuni. Este greu insa sa corectezi prostia si sa tii un echilibru. Foarte multi au filozofiile lor pana in momentul in care realitatea le bate la usa. Din cauza faptului ca iubitorii de munte/mediu/turism sunt foarte fragmentati, am evitat sa mai scriu articole de un anumit gen. Mai pun si eu paie pe foc la situatii anormale de genul: apa de la 7 Izvoare e unica in lume, a fost descoperit nu stiu ce sub munte si oculta mondiala ne ascunde, oricine ia lemne din padure sigur fura etc. Nu stiu de ce avem nevoie de tot felul de aberatii, presupun ca e ceva ce vine din comunism, cand toata lumea exagera pe toate planurile. De aceea, cum am spus si acum 7 ani, la rubrica ‘Despre mine’, a comenta pe aici nu este sinonim cu libertatea de exprimare in sensul interpretat de care cum ii convine 🙂 Au fost si sunt niste reguli de a posta comentariile, nu tine vrajeala cu dreptul la opinie injurand pe nu stiu care 🙂 Neputandu-se scrie orice prostie, da, ramane un privilegiu in a posta comentarii pe acest blog… dar inseamna si ca discutia nu va degenera si poate sta oricine linistit.

Mie imi place sa am mereu cate o tinta, cate un plan de indeplinit, ca sa pot spune la anumite perioade ca am facut ceva. Nu va ganditi ca visez cai verzi pe pereti, ci am o anumita filozofie, si eu, despre viata. Cred ca fiecare venim cu cate ceva diferit pe Pamant si ca intr-o zi, undeva, ne va trage cineva la raspundere. Merg si pe la biserici dar nici nu ma consider un credincios ad literam. Ascult, invat, dar fiecare ne cunoastem si stim ce e bine si ce e rau. Macar asa in linii mari 🙂 Zambesc ca nu ma pot abtine… am citit o stire… foarte reusita in opinia mea… „Miracol! Patriarhul Daniel are un card care lacrimeaza cand e gol!” :))) Ma gandeam ca nici Patriarhul nu se poate supara pe asa ceva! 🙂

La 6 ani de blog, vorbeam de cartea „100 de pasi in timp – un alt fel de ghid despre Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi”. A fost o treaba buna, am lasat alaturi de mai multi, o urma in societate, peste timp.

Acum, la 7 ani, voi vorbi despre alte 2 carti pe care le veti vedea pe piata, pana la sfarsit de an. E vorba de o carte despre orasul Predeal ca localitate de granita, denumita „Predealul prin ochii tai – o carte despre atunci, despre acum si pentru viitor”. Multe, foarte multe lucruri inedite veti gasi in ea. Inedit nu inseamna in acest caz spectaculosul sau circul cu care suntem obisnuiti de niste ani. Ci lucruri adevarate, cercetari, imagini, lucruri folositoare si azi.

carte-ii

Am mai scris despre aceasta carte cand am luat primul exemplar, luna trecuta. Deocamdata tot il completam, il corectam, il sucim, sa-i dam o forma cat mai buna, fara interpretari, sa fie clara si simpla. Ca oamenii nu prea mai au rabdare si timp. Cartea are sute de poze si aceasta si peste 400 de pagini… e mare 🙂 Ca si articolul acesta aniversar, dar nu scriu doar pentru dvs. ci si pentru mine, sa mai citesc la anul 🙂

Despre cartea cu Predealul am mai scris aici:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2016/09/06/o-noua-carte-predealul-prin-ochii-tai/

Ea va fi lansata evident la Predeal impreuna cu autoritatile locale, cum e normal.

Despre a treia carte…

Aceasta este finalizata, fiind la stadiul de asezare in pagina. Are acelasi mesaj pentru prezent si viitor. Este o carte care are ceva din noi, foarte interesanta pentru cei care nu se pierd in teorii supranaturale imposibile, gen Bucegii sunt un rest din Atlantida, am iesit pe sub munte nu stiu pe unde… sau nu se limiteaza la a crede ce au copiat unii dupa altii, toti aceia de la Mihai Haret incoace, de prin 1910 asa…

Cartea aceasta s-a scris si cel mai repede, adica in sensul tehnoredactarii pentru ca adunam la ea, informatii de multi ani. Abia astept sa le am in biblioteca pe toate trei :))) Cand le-am facut pe toate? In special noaptea, animat de ideea de a face niste lucruri bune, durabile, sau ziua printre picaturi, azi putin, maine o poza, citind prin tren, vorbind singur pentru ca auzindu-te cuvintele pot avea mai multe intelesuri sau se pot desprinde in idei mai multe… :)))

Ideea este ca Valea Prahovei este plina de istorie, de cultura, de tot felul de lucruri care trebuie stiute. In general, cei care au mai citit, leaga istoria de pe aici de ridicarea Manastirii Sinaia la 1695, de venirea regelui Carol I si ridicarea Castelului Peles, ce s-a mai facut pe aici, adica DN 1 si calea ferata, niste fabrici, un pic din Primul Razboi, ceva despre legionari… si cam atat… asa in linii mari.

Aceasta a treia carte din Proiectul „Pasi in Timp”, un proiect de reconstituire istorica si promovare turistica a Vaii Prahovei si Bucegilor poarta cititorul prin multe lucruri, ii deschide o alta lume, una care a fost, cu domnitori, lupte, documente si imagini. Pentru ca la final sa-l lase pe cititor sa constate singur adevarul si sa-si insuseasca adevarul istoric asa cum a fost el.

Titlul cartii este: „Valea Prahovei, Negru-Voda si Posada – reconstituire inedita”.

Veti afla despre Drumul Prahovei si ce se intampla pe el, asa cum nu ati citit pe undeva, cum marii nostri istorici Dimitrie Onciul-Nicolae Iorga si continuand cu Constantin Giurescu l-au scos pe Radu Negru din istorie, ignorand orice tip de document istoric si situand descalecatul acestuia din jurul anului 1290 in lumea legendelor. Veti citi si de ce au facut acest lucru. Cum si in prezent se confuzeaza la greu pe marginea acestui subiect, inducandu-se ideea ca Radu Negru este totuna cu Radu I, iar acesta din urma era insa stranepotul primului. Veti vedea imagini document si tot felul de marturii istorice.

Ar mai fi si o corespondenta intensa purtata de mine cu autoritatile statului si cu institutiile aflate in zonele presupuse ca s-ar afla celebra Posada de la 1330. Stiti ca lupta din 1330 a fost situata in vreo 10 locuri 🙂 Cine a situat-o? Istoricii nostri! 🙂 Care mai de care a zis ca: uite e acolo, ba nu, e dincolo. In unele localitati, autoritatile au ridicat monumente, au sarbatori aniversare, se pun placi comemorative, se sapa dar nu se descopera nimic. Ideea este ca nicio locatie nu poate fi sustinuta ca loc de desfasurare a luptei din 1330 nici cu argumente verbale, logice, nici cu probe. Am urmarit toate descoperirile si am cerut toate inventarele… nu are nimeni nici cea mai amarata proba. Deci toate aceste localizari sunt sustinute doar de greutatea numelor celor care le-au propus. Atat!!

Am citit tot ce s-a scris despre aceasta lupta… sunt peste 100 de carti si nu stiu cate articole, sunt familiarizat cu subiectul. Daca ati citit cartea „100 de pasi in timp”, cunoasteti si capitolul 9 al acesteia. E acolo o argumentatie mai serioasa decat multe altele, dar, totusi, tot o argumentatie.

Insa, cand cred in ceva si simt ca am dreptate, caut orice pista, fac tot felul de calcule, merg pe oriunde nu ma astept eu daramite altii. Undeva trebuia sa fie o dovada, ceva care sa localizez Posada, sa fie o ipoteza serioasa pentru a veni cei abilitati sa cerceteze mai bine. Evident ca sunt dese cazurile cand ma abilitez singur, ca daca stai acum sa procedezi ca la carte nu se mai intampla nimic sau se intampla dupa ani. Si apoi ma enerveaza „doctorii” astia experti in toate si in nimic ca lumea. Papagali atotstiutori, care stiu ce e mai bine, apar pe la tv, adica sunt Cineva 🙂 Pentru mine, categoria asta este una de oameni idioti, spalati pe creier de tot felul de teorii si principii comuniste. Mie imi place ca omul sa fie si serios si pregatit, si sa glumeasca, sa mearga la biserica dar nici sa-mi tina predica permanent, si sa aiba bun simt. Poti avea 10 facultati ca nu ai ce face cu atata carte fara bun simt. Te diferentiaza bunul simt…

Cel mai probabil daca eram linistit si nu aveam atatea de facut pe alte planuri, faceam multe, cu mult mai multe. Dar viata nu e cum vrem, na! Important este sa nu-ti abandonezi planurile, visele.

Mie mi se parea imposibil sa nu existe o mentiune despre localizarea luptei din 1330, adica, chiar asa, sa fi pierdut si asta din istoria noastra? Am facut orice… si cercetare riguroasa si absurda uneori, de pagina cu pagina, si pe ghicite si apeland la rationamente logice si intuitie. Pana la urma cu ultimele doua am avut cele mai bune rezultate. E important sa gandim in tot ce facem din mai multe unghiuri.

Bineinteles, ca undeva era o dovada a luptei de la Posada. O dovada, un document care sa te duca la locul luptei. Nu la noi evident. Desi cred ca si la noi trebuie sa fie intr-un anumit loc dar nu am avut timp pentru a cerceta.

Mergeam pe mai multe piste, una era existenta bisericii ridicate de Basarab I in cinstea luptei. Intr-o zi, am gasit documentul ce atesta biserica. Mare realizare dar cine ar fi crezut? Nimeni! Adica ai cum sa te pui cu marele Iorga sau marii istorici actuali si trecuti? Nu ai! Dar bine nici nu prea ma agit eu  de ei, fiecare cu ce stie. Deci, zic eu, nu o sa ma creada nimeni din arogantii astia… ia sa o caut singur. Nu gasisem o urma ani de zile desi cautasem peste tot. Dar cum exista Dumnezeu si interesul meu nu este unul ascuns sau de alta natura, dupa o vreme, saptamani, luni, am gasit acolo unde nu te astepti primul indiciu.

Fir-ar sa fie cat am calculat, gandit, presupus, cate cautari epuizante au fost 🙂 Am sarit prin curtile oamenilor, uneori le-am cerut acordul 🙂 Am discutat cu o gramada de oameni… am luat toate cartierele Comarnicului la rand, ca doar nu credeti ca totul e asa pe tava. Dar intr-o zi am gasit locul bisericii. Este acolo unde nu te gandesti. Acum, cum puteam sa fiu sigur ca este acela? Sapand si verificand cu alte marturii, documente istorice, nu-i asa?

Le-am facut pe ambele…

Bineinteles ca am stiut de la inceput ca am ajuns exact acolo unde trebuia. Intai, am stat sa ma gandesc cum naiba voi reusi sa curăţ acel loc… Mi-a luat zile bune, veneam cand si cand. Respectivul loc era ultima mea optiune dintr-o sumedenie de alte presupuneri neconfirmate. Din acel loc comun, la indemana, iesea un colt de piatra. L-am apasat cu piciorul si nu se misca. Iau un bat si incep usor sa sap pe langa piatra, in adancime. Sub piatra inca o piatra si apoi inca piatra. Zic sa merg si in lungime. Dupa un timp, aveam o fundatie veche cu mai multe straturi. Grosimea fundatiei m-am gandit sa o masor mai tarziu, avea peste un metru.

Unele pietre din fundatie nu au putut fi aduse decat de niste barbati puternici deci, in niciun caz pe acolo nu a fost constructia unuia sau altuia. De altfel, traditia si folclorul local amintesc existenta unui schit denumit Trei Lespezi. Acest lucru a si fost consemnat de anumiti cercetatori dar din pacate sau din fericire, nu au vazut mai mult de atat.

Stiu ca va intrebati de ce nu este o stire de impact… Pentru ca tine in principal de mine. Trebuie intai sa scot cartea si sa le-o dau celor care vor cerceta situl. Am anuntat mai multe autoritati, pana se pun ei de acord, e timp sa-mi apara cartea. Probabil unii sunt si deranjati de faptul ca am propus tot felul, adica sa vin oricand pe acolo cand sapa, sa folosesc imagini din cadrul sapaturilor, de-astea… Va dati seama ca ei cred ca au de-a face cu un nebun. Nu ca ar fi prea departe de adevar dar trebuie sa ai o anumita „nebunie” ca sa iesi din tiparele clasice impuse de unii istorici si sa intelegi ca Posada nu e doar ceea ce se intelege sau un spatiu anume. Iar probele, adica documentele istorice arata fara niciun dubiu ca daca vrei sa cauti biserica lui Basarab trebuie sa incepi cu Valea Prahovei. Pentru ca aici este 🙂 Doar ca eu am identificat-o si in teren.

coperta-idee-copyIdeea de coperta a cartii cu nr. 3. Ea nu este finala.

Ok, curat eu terenul, scot la iveala o parte din fundatii… este de sapat pe acolo vreun an de zile. Probabil ca atunci cand le-am spus celor in drept cat este de sapat, nu au fost prea incantati. Adica iti dai seama ca asta implica niste resurse 🙂 Cine naiba mai are chef de treaba prin institutiile statului, lucrand pe bani putini, mai apare cate un zanatec din asta, si cine stie, mai stam naibii si prin ploaie :))

Am exagerat si eu spunandu-le ca fac o mobilizare pe Facebook, chem 100 de oameni dispusi sa scoata tot ce este in pamant pe acolo… si se rezolva problema 🙂 Bine, nu este o solutie profi dar nici nu are nimeni ce sa-ti faca. Poate vorbesc cu proprietarul terenului, ii spun ce e pe acolo si sigur pot sapa nestingherit. Deocamdata, astept sa public cartea in care sunt toate detaliate, locatia respectiva vazuta din satelit, din tot felul de unghiuri. Treaba este, dupa cum le-am spus si celor in drept, ca daca nu asiguri perimetrul nu sti cine iti vine cu detectorul si poate ca nu toti sunt de buna credinta.

Nici nu au cum sa nu tina cont de ce spun pentru ca daca lucrurile nu se desfasoara si cum doresc eu, atunci la celelalte viitoare situri, descoperite si acelea, nu mai urmez acelasi drum. Adica merg cu detectoristi, cu alte persoane poate bineintentionate, poate nu. Pentru ca in opinia mea, este nevoie de cativa ani ca sa mergi si sa scoti la iveala ce ascunde fiecare sit in parte. Stiu ca zic unii, cum naiba le-ai gasit tu, uite asa, pe toate?! E mult de vorbit pe tema asta, dar in principal folosind cercetarea arhivistica alaturi de obiectivitate si cunoasterea terenului. Cand ai minim 3 surse care spun acelasi lucru, probabilitatea de a gresi este de cateva procente.

Unii prieteni mi-au spus, ca nu e bine, ca nu trebuia sa cureti terenul, sa scoti fundatiile… ca astupa la loc :)) Adica dupa cum a citit fiecare, dupa cum a vazut sau auzit. Daca ne luam asa dupa orice si mereu ne punem bete in roate, chiar si singuri, nu mai ajungem la niciun final. Si realitatea pleca de la urmatoarele: Poate dovedi altcineva in afara de mine ca acolo a fost biserica lui Basarab I? Nu! Este sit arheologic? Nu! Si apoi mi-am zis, lasa, ca daca tot ne consultam, nu mai facem nimic! Vedem cum merg lucrurile in Romania, deci intai sa facem si apoi sa vorbim 🙂

Bun si am reusit sa stabilesc in baza celor descoperite cand a fost distrusa biserica. Imi este clar ca in cadrul acestui articol, fara multe imagini, nu aveti cum sa va dati seama ce inseamna ca stiu cand s-a distrus biserica.

O moneda otomana, singura descoperire arheologica din Valea Prahovei de multe decenii, completeaza tabloul de final al acelei asezari.

Bineinteles ca doar si asa, cu atat, si tot pot intreba: Cand a fost ultima oara cand a gasit cineva o moneda otomana in Valea Prahovei?

Probabil or mai fi si altele pe acolo, nu prea ma intereseaza pe mine chiar asa. Ideea inainte de toate este ca acestea sa devina ale statului, ale tuturor. Scopul meu este cu totul altul si nu poate fi inteles chiar de oricine, nici nu am pretentia sa-l inteleaga cineva 🙂 M-am gandit sa iau un detector, sa mearga treaba mai repede, adica reprezentantii statului vin numaidecat cand aud ca e ceva de valoare 🙂 Dar unul bun, nu gasesti sub 6000 lei. Chiar am studiat o gramada de detectoare si ce poate face fiecare precum si modalitatea de autorizare. Un prieten spunea ca aduce unul performant din America, prin primavara 🙂 Mai vedem pana atunci.

Hai ca am scris destul 🙂 Ma gandesc eu asa, ca e bine sa-ti duci toate ideile pana la capat, altfel, ramai cu nemultumirea ca nu ai incercat mai mult. Si apoi, cand ai gandul ca faci pentru mai multi, si lucrurile se intampla mai repede, se leaga. Cand actionezi egoist, doar sa te lauzi si sa te pui deasupra unora si altora, iti scapa multe din vedere. Apoi si lucrurile astea se intampla dupa anumite reguli nevazute, cand esti cu gandul la lucruri bune, reusesti sa le si faci… „conspira alaturi tot Universul” cum spunea cineva :))

Probabil va fi o conferinta de presa, o expozitie ceva, luna viitoare. Nu stiu inca, pentru ca mi se pare caraghios sa fiu eu undeva si ceilalti in alta parte ascultand. Imaginea de a sta unii de vorba ca la sfatul inteleptilor si ceilalti ascultand cuminti, mi se pare extrem de ridicola. Adica unii sunt asa, sunt Cineva, si ceilalti altceva, spectatori. Nu cred ca pot participa la asa ceva, sa ne dam mainile, autografe, felicitari 🙂 Eu cred ca trebuie sa ne revenim, sa iesim din bufonareala asta propagata de televiziunile de stiri si de promotorii de tot felul de evenimente. Ca ne creaza o imagine aiurea despre noi insine si pierdem din vedere si din noi, alte lucruri mult mai importante!

Ipoteza din lansarea unei carti si imagini de pe Prahova

Trebuia sa mai revin cu poze de la un eveniment intamplat la Busteni, o lansare de carte despre Monumentul Eroilor de pe muntele Caraiman. Vorbisem intr-un articol anterior ca urma acest eveniment. Stau acum si ma gandesc, oare cand a fost ultima lansare de carte de pana acum la Busteni, si nu imi dau seama. Cred ca in acest an aceasta a fost singura lansare… sau oricum, cea mai serioasa din acest an 🙂

Aceasta carte reprezinta munca unui domn atras de aceasta Cruce, documentandu-se in acest sens cativa ani. Cartea parca are vreo 200 de pagini, este structurata in 3 capitole… merita apreciat efortul autorului care a staruit sa caute in diverse locatii tot felul de informatii despre acest monument. Mi-a placut ca nu a avut aere de scriitor, de importanta 🙂 Omul, atat cat a putut a incercat sa vina cu ceva inedit. Nu a scris o carte dupa alte carti, cum poate face cam oricine. A venit cu niste informatii noi, cate a gasit. Acum depinde ce este noul pentru fiecare!

Pe la finalul cartii, autorul realizeaza un interviu cu d-l Alexandru Bartoc, un alt neobosit luptator pentru restaurarea Crucii si punerea acesteia in valoare. Eu cunosc trei astfel de persoane care au un atasament profund de acest monument: autorul, d-l Bartoc si city-managerul orasului Busteni, d-l Marian Ilie. Mai sunt si altii evident, dar mie mi s-a parut ca oamenii acestia chiar sunt dedicati trup si suflet monumentului.

Revin la interviul de care vorbeam si citesc stupefiat unul din motivele pentru care proiectul de restaurare a Crucii cu banii norvegieni nu s-a realizat. Stiti care este? Traseul unui aviz!

Ministrul UDMR, Kelemen Hunor a semnat acel aviz. Ei bine, acel aviz nu a mai ajuns mai jos sau mai sus cu cateva etaje, oricum vorbim de aceeasi cladire, la biroul care trebuia. Deci acesta semneaza avizul si avizul nu mai ajunge la dosar. Pai nu trebuie cineva sa-si puna niste intrebari? Nu cumva udmr-istul nu a dorit reabilitarea unui monument ridicat in memoria ostasilor care au facut Romania Mare?

Adica facuta o reclamatie, ceva, chiar daca este tardiv, poate cerceteaza cineva. Poate ministrul i-a zis unui functionar, baga si tu avizul asta pe undeva, uita de el. Poate ar trebui sa puna cineva niste intrebari. Sa ne mai gandim, zic! 😉

dscf5196

dscf5199Reprezentantul Primariei Busteni, city-managerul

dscf5203Prezentatorul

dscf5212Autorul

dscf5215D-l Bartoc

dscf5222Un inginer pensionat din Breaza, un om de o valoare mai rar intalnita, un specialist in constructii metalice.

Bun… si acum niste poze, unele mai bune, altele prin ploaie si ceata:

dscf5365

dscf5394Apa a facut un jgheab prin stanca aceasta

dscf5400Ce mai… e toamna! La frigul care a fost zilele acestea, doar a nins pe Bucegi, pe la Omu, Cruce, Babele… simti imediat gradele. La Predeal, frig tare, la Busteni mai putin frig, la Comarnic… e bine 🙂

dscf5404Alt unghi

dscf5407

Stai, cum era? „Templu” sau „aspect de templu”. Oricum in fata unei asemenea maretii merge cam orice! 🙂

O noua carte: „Predealul prin ochii tai…”!

Acesta este un articol pentru cei care stiu de Proiectul de Promovare Turistica si Reconstituire Istorica a Vaii Prahovei si Bucegilor, denumit „Pasi in Timp”… si nu numai! 🙂

Acest proiect este o initiativa a autorilor cartii „100 de pasi in timp, un alt fel de ghid despre Valea Superioara a Prahovei si Parcul Natural Bucegi”, fiind sprijinita de diverse persoane, prieteni, anumite institutii…

Proiectul presupune aparitia mai multor carti, prima a fost in 2015, alte doua apar in acest an… inca una in 2017. Vrem ca in 2018 sa venim cu cinci carti, o multime de descoperiri arheologice, proiecte de restaurare realizate, prietenii de cursa lunga, expozitii…

Despre prima carte am mai vorbit!

Avem insa primul exemplar din a doua carte: „Predealul prin ochii tai, o carte despre atunci, despre acum si pentru viitor”. Aceasta va fi disponibila pe piata in luna octombrie. Acum se verifica in detaliu cartea… ca sa nu existe vreo omisiune.

Cartea…

Se lucreaza intens si la a treia carte care are alt subiect. Cartile acestea desi merg pe aceeasi linie, au fiecare conceptii diferite, subiecte diferite. La anul, ar trebui sa apara continuarea primei carti „100 de pasi in timp”. In doi scrii mult mai repede, ai cum sa lasi pe celalalt anumite lucruri si sa-ti directionezi energia spre alt subiect…

c3Mai trebuie a treia 🙂

O sa va detaliez putin din cartea cu Predealul… aceasta are 435 de pagini… „100 de pasi in timp…” avea 490…

Veti gasi in ea o multime de informatii despre istoria, cultura Predealului, veti vedea primele imagini cu obiecte descoperite despre care toti vorbesc dar nimeni nu le-a vazut. Noi am avut sansa sa obtinem o aprobare in acest sens.

Corectam o eroare majora istorica perpetuata in toate cartile despre Predeal. Asta pentru ca suntem precisi si vorbim in baza unor documente. Ne mai spunea un domn de la Arhivele Nationale, ca il contrazicem pe marele Iorga??? Adica noi asa, trebuie sa luam de bun tot ce invatam. Bineinteles, ca s-a dovedit, adica marii istorici au dovedit ca si Iorga se insela uneori. Oricine e supus greselii. Noi, in cartea aceasta venim cu istoria reala a Predealului… pentru cine mai intereseaza! 🙂

Cam asa ceva… Cuvintele d-nei Mariana F. reflecta o simtire din ce in ce mai putin intalnita in zilele de astazi!

De asemenea, avem intregul istoric al Manastirii Ortodoxe Sf. Nicolae din Predeal, parintele duhovnic Teofil fiind impresionat de descoperirile noastre… dansul figureaza la Prefata.

Pe langa multumirile noastre adresate celor de la manastire, mai avem de multumit pentru sprijinul acordat in verificarea/redarea adevarului istoric… Arhidiecezelor Catolice Bucuresti si Alba Iulia, unor istorici ai acestor arhidieceze… mai multor institutii ale statului. O sa revin pe aceasta tema.

Nu am reusit niciun schimb de informatii sau vreo colaborare cu Protopopiatul Ortodox din Brasov, nici cu dl. Vasile Oltean de la Muzeul Primei Scoli Romanesti. Primii in mod cert nu aveau informatia ceruta de noi si al doilea, il stiam plin de sine deci nu ne baga el in seama 🙂 Pana la urma, am observat ca dansul se inspirase dintr-o carte veche a lui Iorga, nu realizase o cercetare prin comparatie si cu alte surse. Omul fusese prin anii 2000 implicat de Primaria Predeal in realizarea unei monografii despre aceasta localitate, dar reusise doar sa copieze de la altii si sa incurce datele istorice. Ne-am convins ca este o valoare doar pentru Scheii Brasovului, conservand si redand admirabil traditiile de acolo, in rest doar citeaza mai mult decat cerceteaza, nu vine cu nimic nou.

Eu plec de la ideea, ca azi oricine poate scoate o carte cu tot felul de bazaconii. Pentru ca nu mai este nicio autoritate sa verifice daca e normala cartea, este toata un plagiat sau nu, are ceva nou… Poti scoate o carte doar de puncte-puncte, nu deranjeaza pe nimeni!

Prin urmare, pentru mine o carte este o chestie educativa care aduce ceva nou in societate, producand interferente si schimbari pozitive. Cred ca proiectul nostru face chestia aceasta. Nu avem nici asteptari, nici altceva, se face pentru ca asa credem noi ca trebuie. Altfel, o multime de lucruri inca existente la timpul prezent pot fi valorificate, conservate, privite, pastrate si de noi si pentru altii. Ne miram ca alte state au cladiri de peste 500 de ani. Pai noi cum vedem ceva vechi, avem mentalitatea bolnava de a darama, pentru ca ar costa mai putin o constructie noua. Ideea nu este de a cheltui mai putini bani ci de a pastra cu un pret, cat o fi el, ceea ce vine din alte timpuri si face parte din istoria si trecutul nostru.

Mai departe…

…cu preotii catolici de la Blumana maghiara sau germana, sau de la alta biserica catolica am incercat sa gasim un act vechi emis de Papa. Se pare ca nu mai exista!

In opinia mea, cred ca pe la 60% din informatiile prezentate in carte sunt inedite… asa mai cu modestie 🙂

Am colaborat foarte bine si cu fostul comandant al vanatorilor de munte, d-l colonel Ovidiu Conduruta caruia ii multumim.

Nu am reusit sa stabilim o colaborare cu preotul catolic din Predeal, parintele Alois Arcana, dansul era mai mereu ocupat si apoi a declarat ca nu are ce sa ne spuna fiindca biserica este noua. Bine, nu era totuna cu inceputurile catolicismului la Predeal, dar am gasit alte surse.

Multumim si prietenului nostru Catalin Campeanu, directorul Centrului National de Informare Turistica Predeal, cu care am tinut legatura si am facut schimb de informatii… precum si d-lui Radu Constantin de la Urbanism (Primaria Predeal).

De asemenea, Maicii Superioare de la Manastirea Catolica de la Timisul de Sus pentru tot sprijinul sau. Ar trebui sa stiti ca am refacut istoricul ortodoxiei dar si istoricul catolicismului pe aceste meleaguri, mergand cu mai multe secole in urma. In plus, am identificat in teren toate ruinele si urmele unde au fost lacase religioase.

Cartea mai cuprinde lista cu cabanele statiunii, istoricul acestora si traseele turistice actualizate… cam tot ce inseamna imprejurimile Predealului. Nici nu aveti idee cat am colindat Predealul si Timisurile… poate m-ati vazut pe sosea si ati crezut altceva 🙂 Nu aveti cum sa intelegeti cate eforturi si sacrificii personale sunt in spatele unor astfel de lucruri… pentru ca ele se traiesc. Uneori te doboara stresul, presiunile, viata si nu mai poti face nimic. Mai pui cate un cuvant, o poza, te iei cu mainile de cap si nu stii pe ce drum sa mergi… dar cu credinta in Dumnezeu faci orice 🙂

8Coperta fata si coperta spate

Asa cum stiti, prin aceste carti se urmareste conservarea obiectivelor istorice, constientizarea autoritatilor si a localnicilor, raspandirea informatiei… Cunosti, protejezi! Nu cunosti, atunci totul trece doar prin stomac, ce constiinta, ce urmasi, ce generatii viitoare?!

Multumesc d-nei Mariana Fratila pentru ca a reusit sa tina acest drum… de a lasa ceva in urma si pentru cei care vin dupa noi. Probabil nu i-a fost usor si nu-i este usor dar, doar o data in viata faci asa ceva. Apoi pe masura ce imbatranesti, nu mai ai rabdare sa mergi, sa cercetezi, sa confrunti, sa dezbati, sa scrii…

Eu am gasit ruinele chioscului regal din Predeal si fundatiile vechilor biserici, dumneaei locatia exacta a primului hotel Predeal, a elucidat ce s-a intamplat cu una dintre cele mai vechi pensiuni si tot asa…

Apropo de hotel, avem si un istoric al hotelurilor vechi din Predeal, gasind mormantul celui care a avut celebrul han de la Ruia, han distrus in anul 1788.

Multumesc prietenului nostru Radu Lipsa pentru coperta. Eu o aveam in minte oarecum… dar nu stiam cum sa-i spun. Dar el, fiind un profesionist de mare clasa, mereu mi-a inteles si perfectionat ideea. Cu siguranta, daca ar avea timp si am aplica viziunea lui la cartile noastre, acestea ar iesi la un nivel mult superior a ceea ce este pe piata. Ma refer la design, conceptie… la grafica.

Dar mai vorbim!.. acesta este un prim articol pentru ca vor mai urma si altele pe tema cartii din Predeal! Va trebui un fel de lansare prin octombrie…