Stiri din Parcul Natural Bucegi

Sunt obligat de timp, de dispozitie, sa scriu un articol in care sa comasez mai multe…

1. TURISTI ENERGETICI RASPLATITI DE MAMA NATURA

In week-end, pe Bucegi, au venit mai multi turisti, fiecare cu propriile scopuri. Un grup de circa 20 de persoane au intentionat sa ia contact cu energiile din Bucegi… stiti, este o mare diferenta intre literatura SF si realitate. Din pricina unor articole prost alcatuite, distorsionate si ulterior propagate din site in site, o mare de oameni a ajuns sa creada in orice prostie debitata…

De aici si pana la cautarea unor asa-zise solutii la viata de zi cu zi, nu este cale lunga. Absolut ca sunt locuri cu diverse semnificatii pe Bucegi, dar in niciun caz cu trape ce se deschid in Sfinx sau reptilieni in fata carora lesini doar daca ii vezi…  si povestile sunt nenumarate. Ideea este pe ce asezi informatia primita, apoi vine concluzia, ce poate fi diferita de la individ la individ.

Grupul de 20 era in cautare de astfel de locuri energetice, o cautare total diferita de cumparaturile din supermarket… Au urcat pe munte fara a-si lua niste masuri de siguranta, astfel ca energiile muntelui si-au facut altfel simtita prezenta… a venit frigul, zapada si a trebuit sa fie salvati. Un adevarat dus rece pentru minti fierbinti… Muntele este un complex divers, nu ceva la indemana tuturor.

Articolul poate fi citit aici:

http://adevarul.ro/locale/targoviste/video-zapada-2000-m-bucegi-20-turisti-aflati-cautarea-energiei-bucegi-cerut-ajutor-salvamontistilor-1_53a59e500d133766a8c696d6/index.html

646x404Poza este preluata de pe site-ul de mai sus. Turistii salvati sunt coborati de la cabana Omu de Salvamontul din Dambovita. Nu ati dori sa stiti ce au simtit cei din imagine. Brusc, din zi de vara, sa te trezesti in iarna…

Mai bine exagerat de prudent, decat astfel… sa merg pe Bucegi dupa locuri energetice si sa fiu nevoit sa chem Salvamontul sa ma salveze… ca nu sunt eu in stare sa plec echipat si sa dau cateva telefoane sa ma informez de starea vremii… Trist!

Bine ca s-a terminat totul cu bine, desi ma indoiesc ca nu au racit unii dintre ei…

 

2.  POVESTEA INCREDIBILA A UNUI URS

Ieri dimineata, in jurul orei 7, am vazut ceva ce nu am crezut ca pot vedea vreodata. Eram in preajma unei poteci regale din padurea orasului Sinaia, nu singur, urcam pe Bucegi. Fiind dimineata, era de asteptat ca vom vedea un animal, urs mai degraba, dar nu aceasta era o problema, ursul este la el acasa.

Tot mergand, am auzit un zgomot pe scoarta unui brad. Poate multi recunosc zgomotul pe care-l fac veveritele cand alearga pe trunchiurile arborilor. Ghearele se freaca de scoarta si iti dai seama si fara sa te uiti ca este o veverita, fiind un zgomot cu care cei care merg pe munte se obisnuiesc repede. Asa se auzea, doar ca mult mai puternic. Am privit spre bradul secular din apropiere, dar nu era nimic… insa la o distanta nu prea mare, era un alt brad asemanator. Cum probabil banuiti deja, era un urs cocotat in acel brad. Stiu, suna pana aici ceva banal, ursul se mai suie in copaci, si eu am vazut de atatea ori astfel de episoade. Totusi, ia uitati-va de unde a coborat ursul… pe el nu o sa-l vedeti in imagine, ca ne-am dus la o distanta mai mare sa vedem ce face.

SAMSUNGAcum parca povestea se schimba putin, nu-i asa? De acolo, de sus, din coroana bradului situata la vreo 20-25 metri de sol, cobora un urs. Nu era nici mare si nici mic, era de statura mijlocie. Imaginati-va ca atunci cand mergi prin padure, te astepti ca un urs sa apara dupa o curba, o stanca, un trunchi cazut, etc. In niciun caz nu te astepti ca un urs sa coboare de la zeci de metri, ca o maimuta, dintr-un brad secular. Cum spuneam, mai urca ursul prin copaci, dar nu am auzit niciodata ca sta prin varfuri de brazi.

Nu va spun cat de rapid cobora, a fost un spectacol… o namila de urs ce cobora cu repeziciune dintre crengile bradului, ziceai ca este in rapel… i-a luat poate 20 de secunde sa coboare si sa dispara in tufisuri sub privirile noastre uluite. Deci, ce naiba facea un urs la o asemenea inaltime? Dormise acolo, oare?

 

3. DIMINEATA IN PADURE

Foarte frumos este sa te afli intr-o dimineata, de dupa ploaia cazuta noaptea, prin padure… si sa iasa soarele, sa vezi cum picaturile de apa se scurg ca niste lacrimi de pe frunzele arborilor… este ceva ce te lasa fara cuvinte.

SAMSUNGIeri dimineata aproape de ora 6

SAMSUNG

SAMSUNGA trebuit sa ma opresc putin… m-am asezat pe o buturuga si am deschis o ciocolata… era prea frumos si gandurile erau multe…

Apoi am urcat pe langa Stana Regala, un alt loc deosebit:

SAMSUNGRazele soarelui peste poiana unde a luat nastere expresia… „ce ai zice, daca am fi aici peste 2000 ani?” … hai ca mai sunt „doar” 1999 de ani…

Cu aceasta ocazie sa postez si o imagine cu un preparat divin de la Stana Regala… bulzul. Este vreo 18 lei unul, dar este cel mai bine facut din Parcul Natural Bucegi…

SAMSUNGMamaliga cu branza de burduf, kaiser, ou, branza rasa…

SAMSUNGDe aici priveam spre Podu cu Florile, zona Vaii Ialomitei… in 15 minute peste noi era o adevarata furtuna… Turistii de pe trasee fugeau spre adaposturi, ba la stana, ba spre Cota 1400, fulgerele cadeau, tunete… ce mai, panica mare. Totusi, pentru ca graba mereu strica treaba, intai mi-am pus la adapost actele, am scris un sms de sub pelerina, am pus la loc protejat telefoanele si apoi hai sa mergem.  Fulgerele au ceva cu o muche ce se prelungeste peste Valea Pelesului, o sa o pozez intr-o zi, acolo se duceau… dar de la atatea bubuituri, se cutremura pamantul sub picioare. In fine, conteaza si conditia fizica, mersul printr-o ploaie torentiala nu este deloc o placere, pelerina de ploaie parca nici nu conta… astfel ca in 25 minute, satui de ploaie, tunete si fulgere, intram deja in padure, mai la adapost. Mie mi se pare mereu ca trebuie sa gandesti inainte de a merge pe munte, fie si intr-o mica excursie. Nu as fi urcat niciodata varful Furnica pe o asemenea vreme, cu jocuri de lumini… cerul parea langa noi…

 

4. COPACUL LUI IONUT

Denumirea aceasta este cunoscuta mai mult de localnicii din Busteni si se refera la acest arbore:

SAMSUNGPinul acesta strajuia de cand ma stiu eu, drumul forestier ce lega cartierul Poiana Tapului de Cascada Urlatoarea. De cand sunt eu mic, in 1986 intram in clasa I, da, cam de atunci erau tablele acelea prinse de copac. Pana in anul 1995, imprejurimile acestui arbore erau alcatuite din poieni intinse, ce erau cosite de catre actualul exploatator de padure din localitate, pe nume Nae Contes. Drumul forestier pana la intrarea in padure era invecinat mai ales pe stanga, de frumoase poieni prin care noi, copiii, fugeam mereu… spre disperarea administratorului.

In acest copac isi facuse loc de retragere, privit, etc, un baiat mai mare ca noi. In afara de el, nu se urca nimeni, pentru ca fie ne era frica de inaltime, fie nu ne lasa el. Undeva sus, intre niste crengi, batuse o scandura si statea el acolo… cu orele. Tablele, el le-a indoit cu piciorul acum vreo 20 de ani, tot urcand si coborand.

Azi, drumul forestier este o strada asfaltata pana la intrarea in padure, poienile nu mai exista, acolo sunt zeci de case, aproape una langa alta, copacul acesta este in curtea unei vile, scandura acelui baiat mai era pana acum 3 ani in acelasi loc, el insa nu mai era, a murit intre timp. Plecase sa lucreze prin anii 1990 si ceva prin strainatate… si el si altii, cand s-au intors, s-au gandit sa dea o petrecere. Ce s-a intamplat exact nu se mai stie, dimineata, doi dintre ei au fost gasiti asfixiati, fum, gaz, nu stiu… unul dintre ei era chiar baiatul cu acest copac. Orice localnic de prin zona aceasta stie ce este acest copac… o amintire locala pe marginea traseului turistic ce duce la Cascada Urlatoarea.

SAMSUNG

5. SCHITUL SF. ANA, MAI NOU, A FOST RIDICAT DOAR DE NISTE CETATENI

Trecand pe langa acest schit situat nu departe de Cota 1400, cam la 15 minute, atentia mi-a fost atrasa de o placa din marmura. Aceasta:

11Niciun cuvintel despre adevaratul ctitor al schitului, nicio mentiune despre cel considerat „ultimul pustnic al Bucegilor”… doar a murit, nu? Prin anul 1993, parintele Ioanichie incepea sa ridice schitul. Incet, l-a ridicat… iar prin 2006, diverse persoane, printre care si acelea trecute pe placa prinsa de peretele schitului, au considerat ca schitul este prea mic si au sustinut ridicarea unei cladiri mai mari. Cladirea initiala a schitului a fost integrata in noua constructie. Insa de aici si pana la a te bate cu pumnii in piept, afisand ceva din care se intelege ca tu ai ridicat o constructie religioasa, este cale lunga. Pai cum faci tu, un laic, o constructie religioasa? Iei tu asa o initiativa si ridici un schit… si nici popa nu esti, si nici calugar.

Corecta era mentiunea ca ei au ajutat pe ctitor sa extinda schitul, nu ca l-au facut ei, acea placa trebuia sa contina si numele ctitorului. De fapt, aceasta este si rasplata lor pentru ajutorul dat… acea placa pe care o vede toata lumea. Dar, bineinteles, acest lucru nu este vazut si de altii ca o lauda de sine… mai ales ca nu este meritata.

Fara a desconsidera eforturile acestor doua familii, era de bun simt sa nu se mentioneze doar pe ei.

Cam atat… inchei cu o piesa muzicala foarte frumoasa… „e un destin care ne leaga” :

12 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Oana spune:

    Un mozaic desăvârşit… mi-a plăcut mult cum e suprinsă culoarea luminii printre copaci. Dar şi melodia.
    Cele bune, Adrian!

    Apreciază

    1. Multumesc, este destul de mare, oricum, acest mozaic. Era splendid acolo dimineata, nu era nici cald, nici frig, parca nu exista notiunea timpului.
      Si tie, Oana, toate cele bune!

      Apreciază

  2. Andreotti spune:

    Cum intră lumina aceea de dimineață printre copaci…ah, mi-a luat piuitul de plăcere. Cel puțin, în prima fotografie, e ireal de frumos!!

    Iar cu bulzul acela…unul dintre prietenii mei de la Cazino Sinaia, mă amenință de vreo 2 ani cu el și nu mă duce 🙂 În schimb, el e la Stână, aproape săptămânal. Eh, uite că nu a găsit și pentru mine o zi în doi ani :))

    Apreciază

    1. Sa fi fost acolo sa fi vazut… era o senzatie ca nu mai vrei nimic. Ar trebui sa insisti pe langa acel prieten, din Sinaia si pana la Stana Regala se fac cam 30 minute cu masina. Acum trebuie mers, cat este poiana aceea plina de flori… iar pe jos, dureaza cam o ora, urcand o poteca regala pavata. Cred ca vei savura mai bine acel bulz daca ajungi pe jos. Mai insista, zic si eu…

      Apreciază

      1. Andreotti spune:

        O să insist, cu prima ocazie în care voi ajunge acolo. De nu și nu, ce să zic…eu nu am picioare și gură să întreb unde e Stâna? Pot, așa zic 🙂 Și mă duc, garantat!

        Apreciază

        1. De nu, vorbim la telefon si gasim o solutie, doar nu o sa astepti cu anii, nu? 🙂 Scuze pentru raspunsul intarziat!

          Apreciază

  3. sven hassel spune:

    La naiba, pana acum eram atent doar la boscheti si curbe ale potecii, acum trebuie sa fiu atent sa nu-mi pice ursul in cap :). Astia au devenit ursii ninja 🙂

    Apreciază

    1. Nu-mi pot da seama ce facea acel urs tocmai acolo… bine, nu cred ca asa fac toti ursii, acesta sa fi fost mai ciudat. A fost ceva ce poate nu o sa mai vad vreodata, iar daca ai fi vazut cat de repede cobora ai fi zis ca este o scena de film derulata rapid.

      Apreciază

  4. marius spune:

    Adrian,
    Bulzul este „un bulgare”de mamaliga care are in interior brinza de burduf,care se coace pe jar.Denumirea de Bulz demonstreaza ca cei de la Stina Regala nu cunosc aceste traditii.Treci des pe linga stine si ai contact cu ciobani.Intreaba-i pe ei.N-o lua ca pe o critica dar cunoscindu-te stiu ca vrei sa transmit informatia corecta si adevarata.Nu ma deranjaza daca nu publici acest post.

    Apreciază

    1. D-le Marius, aveti dreptate, bulzul este exact cum spuneti si cum am scris si eu acum exact un an, aici: https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/06/29/29-iunie-sf-petru-si-pavel-ar-trebui-sa-fie-sarbatoarea-bucegilor/
      Un bulz ciobanesc nu se serveste decat pe la stane, la astfel de locatii turistice nu cred ca va face cineva asa ceva, clientela fiind de alt tip. Tot un bulz aproape asemanator cu cel de la Stana Regala este in meniul hotelului Bulevard din Sinaia. Pe meniul de la Stana Regala apare ca bulz si contine branza de burduf la mijloc, felii mici de kaiser deasupra, apoi ou si peste toate branza rasa… puse la cuptor. Mie mi-a placut cat si altora, dar nu aveam cum sa prezint acest preparat cu o alta denumire… nu mi-a venit in minte decat termenul bulz.
      Eu sunt deschis la critici si le accept atata vreme cat sunt intemeiate si vin de la oameni care mereu m-au invatat de bine, unul din acestia sunteti si dvs. Este foarte bine ca ati intervenit, asa se va face diferenta intre bulzul de la o locatie turistica si bulzul de la o stana. Mie, sincer, imi plac amandoua. Daca sunt pe munte si sunt intr-o dispozitie buna as sta la un foc la stana pentru bulz… dar daca vin dupa un traseu lung, prefer sa stau si sa astept un bulz facut la locatia turistica. Acum sper sa se inteleaga ca bulzul de la Stana Regala este un preparat diferit de bulzul de la o stana de pe Platoul Bucegilor.

      Apreciază

      1. marius spune:

        Ti-am spus ca nu este critica si ca poti sa nu publici postul.Cei care te citesc vor crede ca ACELA este bulzul facut de ciobani si multi nu vor cunoaste adevarul sau adevaratul bulz.Este singurul motiv pentru care am comentat.Pe urma,in turism ar trebui sa se vinda „legende” ca sa atragi oamenii.Ori daca ii”minti”(nu tu ci cabanierii) odata si odata vor ajunge la o stina si vor fi tratati cu BULZ.Cum crezi ca vor reactiona?.Cabanierii ar trebui sa prezinte realitatea si sa faca bulzul asa cum este pomenit de 100 ani.Cunosteam un bucatar pe Cumpatu care prajea cartofii doar pina prindea un pic de crusta dupa care ii baga la frigider si cind veneau clientii ii scotea de colo ii prajea mai departe si cind ii aducea spunea ca sunt prajiti atunci fiind ca prezentare ,deosebiti.Nu se mai practica asa ceva si este in detrimentul tuturor .Traditiile sunt modificate dupa „cultura unora” si ai sa ajungi la un moment,peste 50-100 ani cind iti vor fi prezentati „micii” ca te trezesti in farfurie cu cine stie ce chiftea facuta din carne de cal sau magar. Ma deranjaza modificarile traditiilor (din lipsa de cultura) si as vrea sa stabilim de acum o intelegere: nu o sa ma deranjeze daca posturile mele nu le publici.Voi intelege si-ti voi respecta dorinta,dar daca citesc ceva care nu este adevarat o sa scriu sa te anunt.

        Apreciază

        1. Multumesc, si chiar va rog sa interveniti atunci cand apare ceva ce trebuie corectat.

          Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.