Stiri din Parcul Natural Bucegi

Sunt obligat de timp, de dispozitie, sa scriu un articol in care sa comasez mai multe…

1. TURISTI ENERGETICI RASPLATITI DE MAMA NATURA

In week-end, pe Bucegi, au venit mai multi turisti, fiecare cu propriile scopuri. Un grup de circa 20 de persoane au intentionat sa ia contact cu energiile din Bucegi… stiti, este o mare diferenta intre literatura SF si realitate. Din pricina unor articole prost alcatuite, distorsionate si ulterior propagate din site in site, o mare de oameni a ajuns sa creada in orice prostie debitata…

De aici si pana la cautarea unor asa-zise solutii la viata de zi cu zi, nu este cale lunga. Absolut ca sunt locuri cu diverse semnificatii pe Bucegi, dar in niciun caz cu trape ce se deschid in Sfinx sau reptilieni in fata carora lesini doar daca ii vezi…  si povestile sunt nenumarate. Ideea este pe ce asezi informatia primita, apoi vine concluzia, ce poate fi diferita de la individ la individ.

Grupul de 20 era in cautare de astfel de locuri energetice, o cautare total diferita de cumparaturile din supermarket… Au urcat pe munte fara a-si lua niste masuri de siguranta, astfel ca energiile muntelui si-au facut altfel simtita prezenta… a venit frigul, zapada si a trebuit sa fie salvati. Un adevarat dus rece pentru minti fierbinti… Muntele este un complex divers, nu ceva la indemana tuturor.

Articolul poate fi citit aici:

http://adevarul.ro/locale/targoviste/video-zapada-2000-m-bucegi-20-turisti-aflati-cautarea-energiei-bucegi-cerut-ajutor-salvamontistilor-1_53a59e500d133766a8c696d6/index.html

646x404Poza este preluata de pe site-ul de mai sus. Turistii salvati sunt coborati de la cabana Omu de Salvamontul din Dambovita. Nu ati dori sa stiti ce au simtit cei din imagine. Brusc, din zi de vara, sa te trezesti in iarna…

Mai bine exagerat de prudent, decat astfel… sa merg pe Bucegi dupa locuri energetice si sa fiu nevoit sa chem Salvamontul sa ma salveze… ca nu sunt eu in stare sa plec echipat si sa dau cateva telefoane sa ma informez de starea vremii… Trist!

Bine ca s-a terminat totul cu bine, desi ma indoiesc ca nu au racit unii dintre ei…

 

2.  POVESTEA INCREDIBILA A UNUI URS

Ieri dimineata, in jurul orei 7, am vazut ceva ce nu am crezut ca pot vedea vreodata. Eram in preajma unei poteci regale din padurea orasului Sinaia, nu singur, urcam pe Bucegi. Fiind dimineata, era de asteptat ca vom vedea un animal, urs mai degraba, dar nu aceasta era o problema, ursul este la el acasa.

Tot mergand, am auzit un zgomot pe scoarta unui brad. Poate multi recunosc zgomotul pe care-l fac veveritele cand alearga pe trunchiurile arborilor. Ghearele se freaca de scoarta si iti dai seama si fara sa te uiti ca este o veverita, fiind un zgomot cu care cei care merg pe munte se obisnuiesc repede. Asa se auzea, doar ca mult mai puternic. Am privit spre bradul secular din apropiere, dar nu era nimic… insa la o distanta nu prea mare, era un alt brad asemanator. Cum probabil banuiti deja, era un urs cocotat in acel brad. Stiu, suna pana aici ceva banal, ursul se mai suie in copaci, si eu am vazut de atatea ori astfel de episoade. Totusi, ia uitati-va de unde a coborat ursul… pe el nu o sa-l vedeti in imagine, ca ne-am dus la o distanta mai mare sa vedem ce face.

SAMSUNGAcum parca povestea se schimba putin, nu-i asa? De acolo, de sus, din coroana bradului situata la vreo 20-25 metri de sol, cobora un urs. Nu era nici mare si nici mic, era de statura mijlocie. Imaginati-va ca atunci cand mergi prin padure, te astepti ca un urs sa apara dupa o curba, o stanca, un trunchi cazut, etc. In niciun caz nu te astepti ca un urs sa coboare de la zeci de metri, ca o maimuta, dintr-un brad secular. Cum spuneam, mai urca ursul prin copaci, dar nu am auzit niciodata ca sta prin varfuri de brazi.

Nu va spun cat de rapid cobora, a fost un spectacol… o namila de urs ce cobora cu repeziciune dintre crengile bradului, ziceai ca este in rapel… i-a luat poate 20 de secunde sa coboare si sa dispara in tufisuri sub privirile noastre uluite. Deci, ce naiba facea un urs la o asemenea inaltime? Dormise acolo, oare?

 

3. DIMINEATA IN PADURE

Foarte frumos este sa te afli intr-o dimineata, de dupa ploaia cazuta noaptea, prin padure… si sa iasa soarele, sa vezi cum picaturile de apa se scurg ca niste lacrimi de pe frunzele arborilor… este ceva ce te lasa fara cuvinte.

SAMSUNGIeri dimineata aproape de ora 6

SAMSUNG

SAMSUNGA trebuit sa ma opresc putin… m-am asezat pe o buturuga si am deschis o ciocolata… era prea frumos si gandurile erau multe…

Apoi am urcat pe langa Stana Regala, un alt loc deosebit:

SAMSUNGRazele soarelui peste poiana unde a luat nastere expresia… „ce ai zice, daca am fi aici peste 2000 ani?” … hai ca mai sunt „doar” 1999 de ani…

Cu aceasta ocazie sa postez si o imagine cu un preparat divin de la Stana Regala… bulzul. Este vreo 18 lei unul, dar este cel mai bine facut din Parcul Natural Bucegi…

SAMSUNGMamaliga cu branza de burduf, kaiser, ou, branza rasa…

SAMSUNGDe aici priveam spre Podu cu Florile, zona Vaii Ialomitei… in 15 minute peste noi era o adevarata furtuna… Turistii de pe trasee fugeau spre adaposturi, ba la stana, ba spre Cota 1400, fulgerele cadeau, tunete… ce mai, panica mare. Totusi, pentru ca graba mereu strica treaba, intai mi-am pus la adapost actele, am scris un sms de sub pelerina, am pus la loc protejat telefoanele si apoi hai sa mergem.  Fulgerele au ceva cu o muche ce se prelungeste peste Valea Pelesului, o sa o pozez intr-o zi, acolo se duceau… dar de la atatea bubuituri, se cutremura pamantul sub picioare. In fine, conteaza si conditia fizica, mersul printr-o ploaie torentiala nu este deloc o placere, pelerina de ploaie parca nici nu conta… astfel ca in 25 minute, satui de ploaie, tunete si fulgere, intram deja in padure, mai la adapost. Mie mi se pare mereu ca trebuie sa gandesti inainte de a merge pe munte, fie si intr-o mica excursie. Nu as fi urcat niciodata varful Furnica pe o asemenea vreme, cu jocuri de lumini… cerul parea langa noi…

 

4. COPACUL LUI IONUT

Denumirea aceasta este cunoscuta mai mult de localnicii din Busteni si se refera la acest arbore:

SAMSUNGPinul acesta strajuia de cand ma stiu eu, drumul forestier ce lega cartierul Poiana Tapului de Cascada Urlatoarea. De cand sunt eu mic, in 1986 intram in clasa I, da, cam de atunci erau tablele acelea prinse de copac. Pana in anul 1995, imprejurimile acestui arbore erau alcatuite din poieni intinse, ce erau cosite de catre actualul exploatator de padure din localitate, pe nume Nae Contes. Drumul forestier pana la intrarea in padure era invecinat mai ales pe stanga, de frumoase poieni prin care noi, copiii, fugeam mereu… spre disperarea administratorului.

In acest copac isi facuse loc de retragere, privit, etc, un baiat mai mare ca noi. In afara de el, nu se urca nimeni, pentru ca fie ne era frica de inaltime, fie nu ne lasa el. Undeva sus, intre niste crengi, batuse o scandura si statea el acolo… cu orele. Tablele, el le-a indoit cu piciorul acum vreo 20 de ani, tot urcand si coborand.

Azi, drumul forestier este o strada asfaltata pana la intrarea in padure, poienile nu mai exista, acolo sunt zeci de case, aproape una langa alta, copacul acesta este in curtea unei vile, scandura acelui baiat mai era pana acum 3 ani in acelasi loc, el insa nu mai era, a murit intre timp. Plecase sa lucreze prin anii 1990 si ceva prin strainatate… si el si altii, cand s-au intors, s-au gandit sa dea o petrecere. Ce s-a intamplat exact nu se mai stie, dimineata, doi dintre ei au fost gasiti asfixiati, fum, gaz, nu stiu… unul dintre ei era chiar baiatul cu acest copac. Orice localnic de prin zona aceasta stie ce este acest copac… o amintire locala pe marginea traseului turistic ce duce la Cascada Urlatoarea.

SAMSUNG

5. SCHITUL SF. ANA, MAI NOU, A FOST RIDICAT DOAR DE NISTE CETATENI

Trecand pe langa acest schit situat nu departe de Cota 1400, cam la 15 minute, atentia mi-a fost atrasa de o placa din marmura. Aceasta:

11Niciun cuvintel despre adevaratul ctitor al schitului, nicio mentiune despre cel considerat „ultimul pustnic al Bucegilor”… doar a murit, nu? Prin anul 1993, parintele Ioanichie incepea sa ridice schitul. Incet, l-a ridicat… iar prin 2006, diverse persoane, printre care si acelea trecute pe placa prinsa de peretele schitului, au considerat ca schitul este prea mic si au sustinut ridicarea unei cladiri mai mari. Cladirea initiala a schitului a fost integrata in noua constructie. Insa de aici si pana la a te bate cu pumnii in piept, afisand ceva din care se intelege ca tu ai ridicat o constructie religioasa, este cale lunga. Pai cum faci tu, un laic, o constructie religioasa? Iei tu asa o initiativa si ridici un schit… si nici popa nu esti, si nici calugar.

Corecta era mentiunea ca ei au ajutat pe ctitor sa extinda schitul, nu ca l-au facut ei, acea placa trebuia sa contina si numele ctitorului. De fapt, aceasta este si rasplata lor pentru ajutorul dat… acea placa pe care o vede toata lumea. Dar, bineinteles, acest lucru nu este vazut si de altii ca o lauda de sine… mai ales ca nu este meritata.

Fara a desconsidera eforturile acestor doua familii, era de bun simt sa nu se mentioneze doar pe ei.

Cam atat… inchei cu o piesa muzicala foarte frumoasa… „e un destin care ne leaga” :

Adunate…sau de adunat!

Probabil pana o sa scriu postul se face maine 🙂

Traim intr-o lume nebuna asta e clar.

Intr-o zi au spus astia cu recensamantul ca poti sa nu declari CNP-ul, azi au revenit cu precizarea ca esti obligat. Este stupid sa te concentrezi asupra acestui lucru cand sunt atatea lucruri mai importante. Nu-ti declari toate datele la recensamant inseamna ca ai ceva (ilegal) de ascuns, esti nebun, sau prostit de teoriile conspirationiste.

Nu m-am dus nici la festivitatile de Ziua Armatei si nu am urmarit nici discursul regelui.

Am colorat eu mai mult poza…evident un „Ozn” 🙂 Acum cativa ani era o revista care truca tot felul de poze din Bucegi si le prezenta ca fiind mari enigme…mai sunt pe piata si acum 🙂

Deja azi este ieri 🙂 Intr-un birou, vizavi de cineva…eu cu mainile pe masa butonam un telefon:

„Ia-ti degetele de aici sa nu le vad” . Eu surprins o privesc, ea nu ma priveste si scrie mai departe intr-un dosar. Ma uit la degete, le analizez, totul parea in regula. Intreb: „De ce?”  imi raspunde ca nu vrea sa le vada. Cum totul parea foarte serios, ma ridic si plec in alt birou, putin transpirat, nedumerit si totodata enervat, cu o injuratura pe buze. „Ce s-a intamplat?” ma intreaba persoana care este si secretara, si altele. Eu: „Nimic, a luat-o iar cu boii pe aratura, e nebuna, cica am ceva la degete. Tu vezi ceva?”. Dupa ce se uita si ea, raspunsul e acelasi, nu e nimic.

Dupa scurt timp se aude o voce: „Adi!”. „Du-te ca te striga!” imi zice fata, eu „Si ce daca! Daca ma duc o sa-mi zica ca am ceva si cu urechile”. Numai bine ca imi suna telefonul si pornesc spre iesire. „Tu nu mai auzi?”, eu ma intorc, inchid telefonul, si-i zic ca am probleme si cu urechile, dar evident ea deja si-a dat seama. I zic ca ma grabesc si ies fara sa aud ce mai zice. Ma suna imediat, eu o las sa sune de vreo 5 ori, raspund si privesc telefonul, nu stiu ce zice ca nu ma obosesc sa ascult… Apoi ziua a trecut cu alte treburi…

Intr-un moment mai liber m-am dus pana acasa, intru in bloc, apoi in apartament, nu trece mult si cineva batea in geam, ma duc sa vad, sotia il luase pe unul la intrebari si ala fugea de rupea pamantul. O intreb ce s-a intamplat si aflu ca ea a trecut prin dreptul ferestrei si a vazut pe cineva cum de jos se intindea spre balcon si fura carligele. I-a batut in geam, a deschis, omul ala a aruncat carligele, si a fugit. L-a vazut cine este, dar ce naiba sa-i facem? Probabil cauta sa le vanda pe bautura, eu stiu, presupun…nu stiam eu de ce in fiecare luna cumparam alte carlige. Pana la urma am ramas uimiti de cat efort a depus el sa se intinda pana pe balcon…pentru niste carlige 🙂 Probleme cu capul! Trebuie sa-i cumparam un set!

Spre seara am aflat si care era treaba cu degetele…ce era in neregula cu ele. „Ma, degetele tale sunt ca de femeie si asta o irita, asta a vrut sa zica, tu ai inteles altceva”. Eu deranjat de chestia asta, ma gandisem la cate altele, nu am gasit nimic amuzant, asa ca mi-a venit un singur raspuns in minte, si pe buze: „E proasta!”. Doar ca vocea mea suna in telefon ca un ecou, „proasta” era pe acolo, auzea…e clar, urmeaza furtuna, deci o sa rezolv alte treburi si ma voi duce abia joi 🙂 Eu nu imi amintesc cand m-am uitat ultima oara la degetele cuiva, cine are timp de asemenea prostii?? Iar degetele ei, da, sunt putin intr-o parte, dar la ce conteaza forma degetelor? Tot felul de nebuni, am dus de curand niste dosare si cand am ajuns sa le depun, a sunat ca nu trebuie depus decat unul, ca si-a adus aminte de ceva… :))) Daca trebuiau depuse la Bruxelles?

Tot azi spuneau unii ca nu e gata stalpul telegondolei din Sinaia, si ca vine iarna. Ei nu stiu ca, -si e bine sa o stie cat mai multi-, intr-o singura zi, adica vineri, au adus o macara, au luat stalpul vechi, au pus partea superioara a acestuia la noul stalp situat pe un alt amplasament, si au pus si cablurile la loc…mai trebuie sa vina ISCIR-ul si va fi repornita instalatia.

Asta este o noua constructie la Cota 1400. Cel care a ridicat-o avusese anul trecut o terasa pe locul unde astazi trece partia de schi…posibil sa o deschida in aceasta iarna, probabil tot o terasa plus echipament sportiv de inchiriat.

De prin Bucegi, actualitate…

Ce se mai intampla prin Bucegi???

Primaria Moroeni nu poate sa explice de luni bune cine are autorizatie de construire in preajma lui DJ 713, cat reprezinta proprietatea privata din vecinatatile acestui drum…nu poate spune care este situatia pentru ca este limpede ceva neclar la mijloc. Ce cred eu? Ca inainte de a se aproba proiectul de reabilitare a lui DJ 713 unii au facut cartile si s-au facut proprietari peste mare parte din imprejurimile drumului. Adica ceva de genul „hai sa facem drumul pe banii prostilor’ si prin asta ne accesibilizam propriile terenuri, ridicam valoarea proprietatilor…

La Babele se acopera cu tabla constructia celor de la Mediu, iar turistii prefera sa urce pe Bucegi mai ales dinspre Busteni decat din Sinaia…

Sambata, si voi reveni cu detalii in zilele urmatoare, Asociatia Traditia Militara organizeaza un mars comemorativ pe Bucegi, cei care participa vor purta uniformele combatantilor din primul razboi mondial, sosirea va fi la Crucea de pe Caraiman.

Foarte putina lume intre Cota 1400 si Cota 2000 astazi, spre deosebire de zona Babele.

Nu departe de hotelul Pestera se ridica o constructie pe schelet metalic, Consiliul Judetean Dambovita trage de timp si amana raspunsul la intrebarea cine ridica acea constructie. Este clar ce se intampla, mai ales ca de cate ori am trecut pe acolo nu am vazut niciun panou de santier, in schimb pe la toate televiziunile si site-urile dambovitene , presedintele Consiliului spune ca cine este in ilegalitate va fi demolat. Dar cine construieste nu trebuie oare ajutat sa intre in legalitate? Ma intreb si eu…

De altfel, in planul presedintelui  este si demolarea cabanei Diana din zona Padina, si a unor garduri…

In 2009 cand a fost dezbaterea publica cu DJ 713 am intrebat ce masuri de control vor fi dupa asfaltare…nu stia nimeni nici atunci si nici acum. Astfel ca vii pe Bucegi cu masina si faci ce te taie capul nimeni nu are ce sa-ti faca…

Prin zona releului de pe Costila si prin alte locuri unde nu te duce mintea intalnesti un personaj ciudat care strange cam orice metal. Este insotit de o caruta si doi cai si doarme pe unde il prinde noaptea.

In week-end, am fost la un gratar cu rude, etc. Langa noi, la vreo 50-100 m, erau niste cetateni mai in varsta. Copii nostri tot jucandu-se de colo-colo au trecut pe langa acesti oameni. O doamna le-a dat o revista „Turnul de Veghe-Martorii lui Iehova”. Cand s-au intors copiii cu revista si una din mame a vazut ce fel de revista este, a spus „Arunc-o, ca e carte de la sectanti”.

Femeia era inculta, ca sa nu spun altceva. I-am zis ca mai periculos pentru copilul ei mi se pare ziarul pe care ea il cumparase, era Libertatea sau Cancan. Mai bine copilul invata despre Dumnezeu decat sa citeasca cine cu cine s-a combinat si sa priveasca la femei in chiloti. Ea este ortodoxa, eu la fel, dar spunea niste prostii cat ea de mare. Cand am intrebat ce ganduri are cand intra intr-o biserica a spus ca merge sa se roage pentru sanatate, bani, fericire, sa le mearga bine. Atat! Niciun cuvant de multumire catre Dumnezeu pentru fiecare clipa din viata ei, doar cereri/pretentii. Cand i-am spus ca este bine sa te rogi pentru mai multi inclusiv pentru dusmani m-a privit ciudat…azi m-a sunat. Poate a reflectat la ce i-am zis, poate cine stie din ce motiv, nu m-a interesat sa-i raspund.

Poze de ieri si de azi:

Creasta Urlatorilor, pe unde urca traseul turistic Busteni-Complex Piatra Arsa

Si unii nu au cum sa suplineasca lipsa de cunostinte. Speciile astea de Vaccinium sunt diverse 🙂 Desi au trecut zeci de persoane pe acea panta de mai jos, totusi 😉 Cam in 3 ore de munca…anul trecut am avut cam 10 kg la rece, pana la sarbatorile de iarna. Urmeaza sa le aduc unor prieteni, in special Micutzului morocanos care iar a disparut din peisaj.

Chimen, pentru mine o planta indispensabila in alcatuirea ceaiului din 15 plante montane. Prin poienile de la poalele muntelui bobitele de chimen s-au scuturat, in schimb acum este momentul culesului la o altitudine superioara. Si timp am…toata saptamana sunt liber sa fac ce vreau :)))

Cota 1400

Cladirea din lemn, este terasa „La Sami”. Recent, administratorul terasei se ocupa si de restaurantul de la Stana Tarle si in curand se va ocupa si de fosta cabana Bradet. De regula spun lucrurilor pe nume, mi se pare ca a facut o greseala pe care in baza experienta sale de zeci de ani trebuia sa o anticipeze. Ce se face la terasa lui nu se preteaza nici la Stana Tarle nici la cabana Bradet, la fiecare in parte trebuie alta strategie. Si sa fii prins intre doua focuri, de buna voie, mai-marii Sinaiei si fratii Cristesti…”Iubirea de bani este radacina tuturor relelor…”.

Schitul Sf. Ana

Duminica, ca eu am inceput liberele din acea zi :))), am fugit dis-de-dimineata pe Jepii Mari. De ce am fugit, cand nu ma alerga nimeni, e alta poveste :))) Asa fac unii cand nu au ce face 😉 sau „Bai, daca va plateau unii sa alergati nu o faceati ” 🙂

Vine acum pe 3 septembrie Maratonul Ciucasului, unde platim sa alergam :))) Bine, noi o sa plecam de pe 2.09. ca sa prindem loc mai in fata ;), la casierie.

Si in Saua Urlatorilor sau Creasta Urlatorilor ca este totuna, intalnesc trei persoane. Dupa „buna ziua, buna ziua” continuam impreuna prinsi in niste discutii. Astia niste idioti, eu cat toti trei la un loc. Oamenii lucrau la un laborator de produse naturiste, cel cu care discutam si preda o materie la o universitate. Eu eram cu urechile palnie poate mai invat ceva, omul clar era un binecunoscator in domeniu, imi aratase niste acte…

In sfarsit, ce scop aveau ei prin acea zona nu mi-a fost prea clar, foarte posibil cautau ceva, schimbau subiectul cand intrebam, o dadeau cand pe branca ursului, lichenul nu stiu cum, extracte…

Pe terasa de la cantonul Jepi, abia am gasit loc sa stam ca sa nu cadem printre lemnaria putreda. Profesorul, doctor, specialistul imi aratase niste mostre din ce adunase. Cand ma uit mai bine in punga, dobitocul stransese ceva ce nu trebuia. Si a urmat aproximativ acest dialog:

„Domn profesor stiti ca un lichen este o imbinare intre o alga si o ciuperca?”

„Absolut”

„Si ca acea culoare de verde pe care o au lichenii dv este data de ciuperca”?

„Da, dar indica si puritatea mediului din care provine”.

„Asa este, dar ce proprietati au lichenii acestia din punga?”

„In amestec cu…dar si cu…intaresc sistemul imunitar”.

„Domn profesor, cu lichenii astia nu se intareste niciun sistem. Sunt otravitori”.

Nu mai zic ca omul nu parea ca auzise de licheni otravitori, cu atat mai putin i se parea credibil ce ziceam cand i privea si ii vedea cat de verzi si sanatosi sunt…

Cu astfel de licheni impreuna cu un amestec de plante si ciuperci otravitoare omorasem cand aveam cam 12 ani porcul bunicii 🙂 Faceam niste experimente ciudate 😦

Exista insa o specie de lichen cu efecte benefice asupra sistemului imunitar, destul de rar, pe care si eu il culeg dintr-un singur loc, dar are o alta culoare. Pana la urma omul m-a lamurit ca incercau sa faca un nou produs, cred ca dadea lovitura…pe piata pompelor funebre.

Sunt domenii pe care este foarte greu sa fiu indus in eroare, sunt domenii de care nu am habar si atunci las pe altii sa vorbeasca. A trebui sa pierd timpul cu profesorul sa-i explic niste lucrari personale din facultate, ca acei licheni contin acid vulpinic, un termen nu foarte uzitat in limbajul nostru, ca sunt periculosi…

Cat traiesti inveti, numai ca trebuie sa accepti ca nu le stii pe toate, cu profesorul a fost greu. Am facut schimb de numere de telefon ca sa-i mai spun din cand in cand ca e idiot.

Pai daca eu l-am dovedit, prietenul meu care este cel mai bun biolog din Bucegi si stie orice planta si firicel de iarba, inseamna ca este cu 10 clase peste valoarea lui de profesor universitar. Dar noi traim in Parcul Natural Bucegi si stim o sumedenie de povesti, cum este cea a acelui lichen…este o diferenta, nu stam sa le privim pe net sau in carti…

Albilita portocalie (Colias Myrmidone) specie periclitata, amenintata cu disparitia in unele zone din Parcul Natural Bucegi invecinate cu DJ 713.

Una dintre enigmele Bucegilor: Tunelul de la Sinaia

Mi-am propus mereu sa scriu despre acest tunel, in urma celor citite pe net, multe fabulatii si prostii care apar de regula cand avem de-a face cu astfel de subiecte.

Ratiunea pentru care a fost proiectat tunelul nu este clara (pentru mine!) nici acum, dupa aproape 100 de ani de la aparitia acelei idei. S-a speculat ca era necesara constructia tunelului pentru descongestionarea traficului din Valea Prahovei. Daca aruncam o privire in istoria zonei vom vedea ca nu existau acum 100 de ani impresii despre o aglomeratie prin Valea Prahovei, de altfel logica iti spune ca nu exista o populatie numeroasa in zona. Pana la construirea Castelului Peles nu existau decat ici-colo cateva case. Ca la 30 de ani de la ridicarea castelului sa se spuna ca este nevoie de descongestionarea traficului este peste putinta de crezut. Fabulatie…

Potrivit informatiilor publicate, pana la inceputul celui de-al doilea razboi mondial s-au realizat cateva sute de metri din acel tunel. De ce s-au construit in toata perioada interbelica doar 400 metri de tunel amenajat, nu spune nimeni. Eu tind sa cred ca doar atat era prevazut, tunelul urmand sa aiba rol de depozit, posibil de armament, etc. Ulterior ma gandesc ca a aparut cineva cu ideea de a strapunge muntele pana in zona Moroeni.

In plus, in partea dinspre Sinaia, ca sa ajungi la intrarea tunelului treci un pod, destul de vechi. Niciodata pe acel pod nu va putea trece nici macar un vagon gol, daca tunelul ar fi avut initial destinatie feroviara, in fata intrarii am fi avut un pod cu o structura metalica, o lucrare solida…

Spre deosebire de altii, care trag concluzii dupa ce consulta diferite surse neverosimile, eu am intrat in acel tunel pe cat se poate inainta. Cum am intrat nu se cuvine a spune, important este ca am vrut sa intru si am reusit. La data cand am fost in el, eram interesat de zidul ce bareaza accesul. Speculatiile il dadeau ca fiind un zid din beton armat, greu de trecut, de nu stiu cati metri grosime.

Asa de impenetrabil este zidul incat in 30 de secunde poti trece dincolo de el. Am trecut dincolo de el? Am trecut…acest lucru a fost posibil datorita faptului ca eram pe aceeasi frecventa a gandurilor cu persoana ce ne-a condus in interior.

In ultimii 15 ani am facut atatea lucruri cu final imprevizibil prin Bucegi incat pot spune ca sunt un mare norocos, dar si norocul asta tine pana la un moment dat…Sunt pasionat de aventura, de cercetari, descoperiri, incat la inceput era de ajuns un dram de entuziasm, cu timpul insa devii mai prevazator.

Cand am intrat in zona unde tunelul nu mai avea nicio amenajare, am fost cuprins de un sentiment ciudat, un simt al pericolului. Cine vrea sa sape acolo dupa trenul ascuns, si-a pierdut mintile. Imediat ce ai trecut de zid, -exista o solutie de a trece-, esti in nesiguranta. Deasupra, la circa 7-10 metri se vede un tavan denivelat numai din pamant, in fata pe cel putin 15 metri sunt mormane inalte de pamant prabusit…deci nu poti merge sa cercetezi zona ce ti se infatiseaza in fata fara sa fii in pericol. Din tavan cad bucati mari de pamant.

Deci pot confirma ca peisajul existent dincolo de zid este rezultatul unei dinamitari. Intrebarea este de ce l-au dinamitat in acel loc si de ce nu au dinamitat gura tunelului? De ce sa te duci cu dinamita dupa tine sute de metri prin tunel cand poti foarte bine sa o asezi la intrare. O explozie la intrare ar fi surpat nu doar o buna parte din tunel ci si o mare parte din versant si oricine ar fi abandonat ideea refacerii tunelului, cand in fata ti se infatiseaza un versant vertical, fara cale de acces in fata, fara puncte de sprijin.

In opinia mea, au dinamitat tunelul in acel loc pentru a ascunde ceva, nicidecum sa surpe lucrarea. Daca doreau acest lucru minau tot, inclusiv intrarea, cum se face in orice razboi.

Asadar, in tunel a fost ascuns ceva de catre combatanti, care nu puteau fi decat romani sau germani, iar ce au ascuns acolo a fost cu scopul de a nu ajunge pe mana rusilor. Ca in anul 1985 trupe ale Securitatii au aruncat in aer intrarea in tunel dinspre Moroeni nu face decat sa confirme ca in tunel a stat ascuns ceva timp de zeci de ani. A stat ascuns, evident ca sa nu-l ia rusii. Ce a fost acolo a fost demult recuperat…eu asa cred, asa mi se pare logic.

Probabil vom afla dupa zeci de ani…

Personal, eram gata acum cativa ani, nu multi, cu niste prieteni, sa sapam in tunel, zona de dincolo de zid, insa suma pericolelor era cu mult mai mare decat scopul nostru, motiv pentru care nu cred ca se poate sapa in tunel dinspre Sinaia. Ar trebui scos afara tot ce este in portiunea amenajata a tunelului, demolat acel zid, aduse materiale de sustinere pentru a crea un culoar amenajat. Cu un Bobcat si 15 oameni eliberezi intr-o luna de zile circa 200 metri lungime. Nu cred ca explozia a surpat mai mult de cateva sute de metri lungime, intrucat o presupun a fi fost in mare parte controlata.

Mai sunt si alte solutii, dar nu vreau sa dau idei la nimeni, subiectul este destul de evitat, si cred ca daca ar fi cineva care sa investeasca in eliberarea tunelului, s-ar impotmoli. Ai nevoie de un act, care nu mai vine, etc. Nu cred, dupa cum se vehiculeaza, ca in interior au fost impuscati angajati romani de catre nemti, deoarece populatia ar fi pastrat aceasta amintire. Mai degraba au fost prizonieri de razboi.

Ca si cu alte subiecte din Bucegi, am fost un timp foarte interesat de acest tunel, insa aduni niste informatii, tragi niste concluzii si apoi afli ca nu e ok ce faci. Dar nici nu cred ca are cum sa fie acolo un tren, asa cum il stim noi.

Singurul lucru ce se poate face cu acest tunel este sa-l incluzi in circuitul turistic, are o poveste, o legenda, mai sunt necesare amenajari, un tren in miniatura, uniforme :)) Ca sa faci o cale rutiera cum se voia imediat dupa Revolutie, este foarte greu. Mai bine faci un alt tunel decat sa-l repari pe acesta… Oricum, de se va ivi un context favorabil, iar voi merge acolo, deocamdata un lucru poate fi realizat cand ii va veni timpul.

Dosarul Stana turistica Tarle a ajuns sub lupa procurorilor

Cred ca nu exista nicaieri pe net atat de mult material despre Stana Tarle cum este pe acest blog. Eu am fost primul care a dezvaluit aceasta ilegalitate realizata din fonduri, altele decat cele de la Ministerul Turismului. De altfel, acest minister nu are nicio legatura cu proiectele sinaiene: „Stana Tarle” si „Partia Noua”.

Au venit tot felul de controale la acea constructie care este si acum sub semnul intrebarii, de la Inspectoratul de Stat in Constructii la Garda de Mediu. Greseala in toata aceste poveste apartine Administratiei Parcului Natural Bucegi. Dl. Iuncu s-a facut a nu stiu cata oara ca nu vede o ilegalitate in aria dansului de raspundere si a ingaduit-o tacit.

S-au dat amenzi impresionante, au fost facute plangeri la politie de catre mai multe institutii astfel incat la Politia din Sinaia a ajuns un dosar voluminos. Prima grija a anchetatorilor a fost sa ma cheme pe mine sa dau o declaratie :)))

Evident ca am spus ca imi mentin declaratiile dar unele aspecte nu mai sunt relevante, faptele fiind consumate. Oricum, daca nu au dorit sa puna in practica dispozitia prefectului de Prahova referitoare la sistarea lucrarilor la Stana Tarle atunci, orice cercetare ce se deruleaza in prezent nu are relevanta.

Trebuie sa-i multumesc d-lui inspector Matei Madalin ca m-a chemat doar o data, ocazie cu care am lamurit tot ce trebuia lamurit. Pe mine ma interesa ca cetatean stoparea unei ilegalitati la acel moment. Daca se realizeaza o cercetare dupa luni bune…

Se vorbeste de deturnare de fonduri, anchetarea unor functionari, insa repet pe mine astfel de lucruri nu ma intereseaza, eu vroiam un lucru normal. Sa se opreasca lucrarile pana la obtinerea actelor. Pentru mine care am acces la unele chestiuni si care stiu cum se fac treburile la Sinaia, pur si simplu nu pot accepta faptul ca exista politie sau parchet in oras cand vine vorba de anumite cazuri. Este de ajuns sa ma refer la dosarul lui Mircea Mocanu, tanarul mort pe partiile Sinaiei.

Cu siguranta ca jignesc pe alti politisti care isi fac treaba…dar in afara de cladirea politiei nu are ce sa existe altceva. Intr-un saptamanal local au fost expuse ani de zile tot felul situatii ilegale si nimeni din politia orasului nu a pornit o ancheta, limitandu-se la actiuni secundare: furturi, incalcari de reguli de circulatie…Coruptia nu a fost insa atinsa.

Uneori nici nu vad masinile de politie care trec prin centrul Sinaiei, pentru mine fac parte din peisaj trebuie sa fie si dumnealor prin zona 🙂 . Niciodata nu voi putea fi convins ca prin zona noastra este aceeasi lege pentru toti.

De aceea mi-a si placut cand Vlad Oprea primarul Sinaiei a strivit de-a dreptul orice reprezentant al statului ce i s-a opus. A dat cu toti de pamant. Asta si meritau incompetentii. Pana la un punct imi place stilul lui si daca ar fi vreodata sa fiu intrebat pe cine consider eu mai competent dintre Politia orasului, Parchet sau Vlad Oprea, as zice fara retinere ca primarul este de o mie de ori mai capabil ca ei, ceea ce este perfect adevarat, pana la acel punct.

Dosarul este acum la Parchetul de pe langa Judecatoria Sinaia. Cu siguranta as putea contribui la acest dosar cu anumite probe dar nu sunt atat de inconstient, sa duc un razboi cu un sfarsit previzibil, sa fac rau unor functionari care probabil nici nu stiau prea bine ce fac, si care trebuie sa plateasca oalele sparte…de altii. Acum cativa ani am mai avut o tangenta cu acest Parchet, unde un procuror nici nu mai stiu cum il chema dar nici nu vreau sa ma obosesc sa caut, poate nici nu mai este pe acolo, cerceta intr-un mod curios un dosar in care eram si eu parte.

Scriu ca mai am probe dar nu sunt interesat sa contribui la ancheta deoarece pentru mine subiectul este inchis.

Probabil o sa-mi trimita vreo invitatie cei de la Parchet sa mai dau vreo declaratie iar primul lucru pe care il voi face va fi sa iau invitatia lor sa o fac avion si sa-l arunc de pe bloc. Parca se da amenda pentru asta sau te pot aduce ei. Imi asum riscul, merita sa faci astfel cu „justitiabilii” Vaii Prahovei. Un om este pierdut doar atunci cand nu are solutii…

Schitul de pe Platoul Bucegilor

In acest an este posibil sa asistam la ridicarea unui schit undeva pe la altitudinea de 2000 m.  Pare o idee extraordinara daca gandim din punct de vedere turistic. Va fi cea mai inalta asezare monahala din tara, va aparea un nou obiectiv ce va fi inclus in turismul religios.

Sa vedem la ce tip de constructie ne vom astepta si care vor fi cerintele de mediu de respectat, nu ne referim la avizul celor de la Parcul Natural, oricum nu da nimeni doi bani pe el 🙂

Actul acestora nu mai are nicio valoare reala fiind doar o etapa in obtinerea tuturor avizelor necesare demararii constructiei. Prinsa intre interese puternice, lipsita de un sef care sa aiba diplomatie, viziune turistica si fermitate acolo unde este cazul, Administratia Parcului Natural Bucegi a devenit o simpla institutie de decor.

Au scapat fraiele protectiei mediului si in afara de rugaciuni pentru aria protejata nu mai au ce face. Sunt bune si acestea, dar cand Dumnezeu ti-a dat putere peste unele lucruri si nu vrei sa le indrepti atunci inseamna ca ai trecut in tabara adversa.

Aparitia unui schit pe Bucegi este cum spuneam o initiativa buna, ramane insa de vazut ce se va ridica si cand se va ridica. La deschidere, o sa incerc sa le propun tuturor sa-i lase onoarea de a trage primul clopotele, actualului sef al Parcului Natural, dl. Horia Iuncu. Avand in vedere trecutul sau monahal si vocatia sa innascuta de a „proteja” mediul, dansul este cel mai in masura sa traga clopotele Bucegilor. O sa achizitionez si un anume snur monahal cu vreo mie de noduri, fiecare nod insemnand o rugaciune   pentru dl. Iuncu…cine stie.

Va trebui atunci sa ma rog si eu, si altii, pentru cei care au tradat mediul si prin aceasta pe ei insisi, abatandu-se de la credinta. De obicei eu nu prea ma rog pentru mine ca sa nu pierd timpul cerand lucruri inutile. Doar i multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare moment, pentru fiecare zi, i cer sa-mi ierte faptele facute cu voie sau fara voie. In rugaciunile mele cuprind pe toti, prieteni, dusmani, eu nu am ce sa cer pentru ca El stie mai bine ce imi trebuie.

Cu filosofia asta i-am speriat pe multi 🙂 .

Cu detalii amanuntite despre acel schit voi reveni pe viitor pentru ca este un subiect foarte interesant.

Cabanierul de la Poiana Izvoarelor…el se „jura” ca nu arunca deseuri

Numele: Popa Gh.

Ocupatie: cabanier

Locatie: Parcul Natural Bucegi, cabana Poiana Izvoarelor

De fapt, tot el se ocupa si de cabana de la Vf. Omu, care acum iarna este inchisa. Vara se gasesc prin interiorul cabanei tot felul de afise, ca nu ai voie sa faci poze in sala de mese, ca nu ai voie sa consumi alimente din propriul rucsac…

El probabil crede ca are voie sa vanda diverse alimente fara a da bon turistului, el isi alege clientela dupa cum scrie pe un perete al cabanei de parca ar fi in buricul Bucurestiului si nu la cea mai inalta asezare umana din tara (2507 m).

Ce om!!! Acum iarna a crezut ca se poate retrage linistit la umbra brazilor din Poiana Izvoarelor si poate desfasura in voie turismul care il caracterizeaza…un turism cu reguli personale, departe de anumite orizonturi.

Deja l-au „calcat” comisarii de la Garda de Mediu, care l-au invitat la discutii, urmeaza si altii…Directia de Control in Turism, Protectia Consumatorului, cineva trebuie sa-l indrume.

Si eu am asteptat ceva, pana am gasit „haina” care sa i se potriveasca. Si acum cand am aflat-o i-am oferit-o: sesizarea catre Garda de Mediu ca a scapat la propriu de o sumedenie de deseuri, aruncandu-le de coasta.

Acestea nu au fost aruncate langa cabana, doar nu era prost, e cabanier de zeci de ani. Le-a dus la cateva sute de metri si le-a abandonat intr-o vale. Asadar a sosit si timpul lui, pentru ca toate vin si se fac la timpul lor…am anuntat Garda de Mediu. Initial am vrut sa fiu rau dar m-am gandit ca omul trebuie sa invete ceva din asta…

Am cerut doar sa ia gunoaiele de acolo, in mare parte feroase. La prima vedere pare simplu 🙂

Nu mai ca nu este deloc asa…sunt probabil cel putin 200 kg de fier risipite pe acolo 🙂

O adevarata „placere” sa le scoti din vagauna unde au fost aruncate si sa urci cu ele in spate cateva sute de metri. Asta e ceea ce merita astfel de oameni…

Statie de epurare, acord de mediu pentru constructia noua o avea? Apometru? 😉

In stil propriu dl. cabanier nu a recunoscut ca acele deseuri i apartin si asa a aparut o noua problema: i-a enervat si pe cei de la Parcul Natural si pe comisarii de mediu. El fiind singur pe kilometrii patrati nimeni in afara de el nu ar fi aruncat acele gunoaie.

Oricum este si o parte buna pentru el, daca vinde acele fiare are bani sa plateasca macar o parte dintr-o eventuala amenda 🙂

Din locul de unde a fost facuta poza mai urmeaza cateva zeci de metri si apoi vine o vale impadurita…unde sunt deseurile.

Au crescut singure prin padure…si macar de ar fi doar acestea.

In imagine si doua stingatoare…de cand i luase foc cabana, acum cativa ani.

Sunt ingaduitori oamenii mediului, daca ar fi fost dupa mine, lucrurile erau simple, chiar foarte simple. Il intrebam de trei ori daca sunt gunoaiele lui sau nu…trebuie sa fi inconstient sa spui ca nu sunt ale tale.

I dadeam 24 de ore sa remedieze problema, el sigur nu o remedia. Intre timp ma duceam personal la primarie si Agentia pentru Protectia Mediului. A doua zi, eram la el, exact dupa 24 de ore si-i dadeam 2-3 amenzi. As fi pastrat cea mai mare amenda de rezerva. La prima amenintare i dadeam maxim prevazut de lege. Plus plata combustibilului pana la Busteni si Ploiesti si timpul pierdut.

Si il aduci pe drumul cel bun imediat. Nu stai sa te rogi de astfel de oameni…daca nu are acord de mediu pentru constructia noua cei 600 milioane lei vechi prevazuti de lege sunt ai lui…