Traseu turistic printre Clabucete cu boncanit de cerb, episoade de istorie, peisaje, multe ciuperci si un bulz de exceptie

Un traseu foarte frumos… poate si pentru ca atunci cand gandesti pozitiv si universul iti intoarce tot la fel 🙂 Sau poate ca alaturi de oamenii potriviti si lucrurile se intampla frumos. Sau poate ca bucuria clipelor sta cumva si in propriile noastre maini. Poate toate acestea si nu numai 🙂

Vremea nu a fost ea cine stie ce dar important este sa iesi in natura…

Vorbisem sa ne intalnim in Azuga, la biserica Sf. Treime. Am ajuns un pic mai devreme pentru ca voiam sa fac niste poze…

Mijloacele de locomotie raman in parcarea de la biserica, desi noi mergeam pana la capatul Azugii, ca sa intram de langa pastravarie in traseul de pe Clabucetul Azugii. Totusi, am zis sa mergem pe jos pentru ca in drumul nostru sa mai cumparam ceva…si apoi Azuga nu e chiar asa de lunga si merge parcursa la o cafea 🙂

Prin zona pietei este un Mega Image sau un Profi, ceva de genul si am luat cate ceva de pe acolo… pufuleti 🙂 niste eclere pe care le-am mancat in parc, aveam la mine niste struguri dobrogeni luati din Busteni, alte deserturi… Cred ca magazinul e Profi daca am luat eclere 🙂

Am fixat pauza de masa la cabana Garbova, unde sa mancam un bulz. Adica noi voiam sa parcurgem Clabucetul Azugii, sa iesim la Susai, de aici la Clabucet plecare, apoi cabana Garbova si coborare tot la Azuga. Fixul meu cu inchisul cercului…

La 10 am plecat de la biserica, pe la 11:10 am intrat in traseu… doar plecasem la plimbare. Alesesem sa urcam Clabucetul Azugii pentru ca se urca puternic de tot 🙂 Chiar si asa am sporovait cam toata urcarea pana ne-a interupt boncanitul unui cerb.

Deci cine a fost sambata prin Valea Azugii sau a stat si duminica, a avut ce auzi sau vedea. Toata Valea Azugii a fost numai un boncanit, excluzand din asta, Limbaselul unde erau exploatari in toi. Din cand in cand auzeam din diferite vai sau culmi, cum se chemau/provocau cerbii.

Acelasi lucru de ani de zile

Intersectia Limbaselul cu Valea Azugii. Pe baietii cu motoarele i-am intalnit mai tarziu la Susai. Noi am urmat marcajul banda albastra.

Vreo 3 ore dureaza traseul, noua ne-a luat mult de tot… cred ca pe la 15:30 eram la Susai.

Peisaj spre Muntii Baiului

Drumul spre Sorica

Clabucetul Taurului si o cruce pe varf

Pe Clabucetul Azugii

Linistea nu o tulbura nimic, in afara de cerbii de prin vai. Un concert natural pe cinste… In Valea Prahovei cele mai bune filmari cu boncanitul cerbului apartin lui Valerică (Ninca Valeriu):

 

Cabana Garbova peste deal

Undeva, cam departe, se profila un fag superb. A crescut atat de frumos incat ai crede ca l-a toaletat cineva.

Pe unde au cazut obuzele in Primul Razboi Mondial. Calcand pe Clabucetul Azugii sau pe cel al Taurului, nu ai cum sa nu-ti amintesti de traducerile d-lui Razvan Neagoe din Azuga. Acesta a tradus din jurnalul unui ofiter neamt episoadele luptelor din aceasta zona. Iata un link:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2018/06/03/azuga-la-centenar-cercetatorul-razvan-neagoe-si-jurnalele-de-front-reconstituirea-luptelor-din-muntii-azugii-ii/

Se pare ca pe Clabucetul Azugii au curatat pasunea de ienuperi. Ceea ce este foarte bine. Pentru ca pasunea e pasune si padurea padure. Parca vad ca apar si pe aici, plantatori ocazionali sa impadureasca ei 🙂 In loc sa impadureasca terenuri degradate, padurile rase de tot felul de inconstienti, multi se trezesc sa impadureasca pasuni montane. Perdele forestiere pe la campie, pe margini de drumuri, nu ar planta…

O chestie din aceasta de inlaturare a vegetatiei lemnoase ce ocupa pasunea, trebuie facuta la Posada, pe muntele Florei. Acolo un intreg versant este pe cale sa se acopere de arbusti de paducel. Stana este astazi in mijlocul acestor tufe. Pentru ca nimeni nu a mai intretinut pasunea de acolo de peste 15 ani.

Undeva printre molizii din fata se vedea un fel de adapost. Am zis sa mergem sa vedem ce o fi.

E clar ca aici au stat cei care au curatat pasunea… Nici nu ai crede ca aici au locuit oameni din secolul XXI. Sa nu mai zic ca prin spate sunt niste adidasi cu crampoane, de fotbal 🙂

Am plecat mai departe…

O stana darapanata pe un versant

Stana de pe Clabucetul Azugii

Iata cum arata interiorul unei stane si ne mai intrebam de ce nu se mai face nimeni cioban. Cum este in aceasta stana este in peste 90% din stanele montane. Bine, se poate si mai rau…

S-au gandit ca poate trece unul mai flamand, ca poate are nevoie de ceva. Au lasat chibrituri, lemne, diverse, sa se descurce cine ajunge pe acolo. Acest aspect arata ca astia de la stana fac ciobanie de zeci de ani si vin cu niste chestii de demult. In fiecare stana, se lasa in alte timpuri un minim necesar ca la un refugiu…

Acum, pe mine m-a fascinat altceva:

Prin acele gauri mici-mici umbla de colo-colo niste si mai mici devoratori de lemn… ei produc rumegusul acela.

Deci la cum arata stanele in ziua de azi, nu prea gasesti amatori. Daca a dat si de Facebook, nu-i mai arde aluia de oierit.

Pe unde am umblat, am vazut o multime de ciuperci, fie comestibile, fie necomestibile. Imi zicea un prieten ca nu prea au iesit ciupercile. Cred ca prin zonele de ieri, adunam 30 kg de ciuperci comestibile, lejer.

Vinecior

Mitarci, mitarcute, doar denumirea latina conteaza si ca sunt comestibile.

Pe langa drum o bucata dintr-un obuz. Il iau si eu si-l asez pe o buturuga pentru poze.

Mai intalnim niste ciuperci, tot comestibile si apoi parasim poteca, pentru o alta mai veche:

La un moment dat vedem niste caramizi. In mijlocul padurii…

Pe acestea un MT

Ma uit de jur-imprejur, uitasem de cerbi, de orice 🙂 Vad un crater si zic: un pichet de graniceri distrus de bombardament. Niste ruine situate mai departe, ascunse de vegetatie, imi intregesc concluzia. Deci artileria germana a tras de la Timisul de Sus un singur obuz, in toamna anului 1916 si au distrus o cladire situata in imensitatea padurii. Obuzul a cazut la mica distanta de acea constructie (nu era pichet) si a pus-o la pamant.

Ceea ce ma duce cu gandul la artileria romaneasca amplasata pe Cioplea ca sa apere Predealul si la incendierea bisericii catolice de la Timisul de Sus. Catolicii si acum vorbesc ca artileria romana din Predeal le-a incendiat biserica si ca, in replica, artileria germana a bombardat manastirea ortodoxa Sf. Nicolae din Predeal. Este evident ca armata romana aflata in retragere si dotata prost la capitolul armament, avea o mana de tunuri amarate care foloseau altitudinea pentru a face si ei cat de cat, mai dificila inaintarea inamicului.

Cel mai probabil trageau la ochi si asa au dat foc bisericii catolice, dintr-o greseala. Ca daca voiau sa o incendieze, ii dadea cineva foc in timpul retragerii, ca doar atunci treceau pe langa aceasta.

Buun… si mai umblam creanga o vreme dupa care iesim in ceea ce azi poarta numele de „Drumul lui Ceausescu”… ca mai aveam un pic si am fi ajuns pe la cabana Trifoiul.

Triunghiul albastru vine de la Trifoiul si merge la Susai. Pe o buturuga ce sa fie, ce sa fie…

Niste veveriti si veverite plus un trib de pârşi… carau ciuperci. I-am lasat sa stranga cat mai multe si apoi m-am dus si le-am luat. In padure doar mai erau atatea?!?

Ce frumuseti, una si una.

Gata, nu am mai lasat una…

Mai departe, pe drumul acesta minunat… pacat ca nu l-a mai intretinut nimeni. Ce fain ai fi legat Susaiul de Trifoi… ce alee de promenada…

Cred ca ceva de la un dispozitiv de ochire… tot din WW1, tot pe drum.

In fine, la cativa metri de Susai, cabana si complex, unde a fost nunta celor doi: Evi si Mario sau Evi si Maria ca tot vine referendumul. Un referendum care nu-mi spune nimic si de care nu avem nevoie. Nu din cauza acestei problematici, merg rau lucrurile de peste 25 de ani in Romania. Se intelege de la sine ca doi barbati sau doua femei nu pot procrea un copil. Si prin referendum sau nu stiu cate legi, nu ai sa schimbi orientarile acestea, existente de mii de ani. Fiecare sa traiasca asa cum vrea el, ca nu mai suntem in dictatura. Fiecare e direct raspunzator de ceea ce face.

Aici erau baietii cu motoarele, la o cafea 🙂 Noi nu ne-am oprit… pentru ca aici merg doar astia din orase, mai obositi. Daca si Susaiul mai e „pe munte” atunci… 🙂 Desi are nume de cabana, nu are nicio treaba cu asa ceva. Esti ca la o terasa oarecare din oras. Nu are nimic special.

„Cabana” e mai spre dreapta, acesta este complexul Telefericului Prahova, inchis pentru renovare 🙂

Am marit pasul ca sa mai si ajungem la cabana Garbova, la bulz. Doar nu credeti faza de mai sus cu „veveriti” si triburi de parsi. Sunt ciupercile alese de mine pentru o tocanita. Am scris asa pentru ca vorbisem de acest scenariu pe traseu si pentru ca multi citesc trei cuvinte de sus, unul de la mijloc si finalul. Si vreau sa citesc cum am lasat animalele fara mancare :))

De la statia superioara a telescaunului Clabucet am intrat in ceata. Insa in 15 minute eram la cabana Garbova.

Si aici erau cativa cu motoarele. Ia uitati cum ii alearga cainii…

Intram in cabana, dam buna ziua desi se apropia bine seara. Cabanierul ne raspunde cu bine ati venit. Luam o cafea si asteptam bulzurile. Intre timp, descoperim ca avem la noi si fructe uscate: papaya si mango.

Suntem intrebati de unde venim si unde mergem. Venim de la Azuga si mergem tot la Azuga. Suntem toti de acord ca ne prinde noaptea. Dar e ok! :)) Cand ramanem singuri ne intrebam fiecare, ce naiba au atatia cu chestia asta cu prinsul noptii. E ok si noaptea.

Pana vin bulzurile, facem galagie, ne hlizim, vorbim de alte trasee. Gata… si vine „masa”. Ce dezamagire am fi trait sa nu fi fost bun, dupa atata drum :))

Farfuria nu conta dar nici pe bulz nu-l pune prea bine in evidenta. Dar e cel mai mare bulz si cel mai bine facut… mancat de cand ma stiu. Prin interior branza de burduf originala si costita, mamaliga nu era nici multa nici putina, mi s-a parut ca e mai multa branza decat mamaliga.

Pe la orele 18 am plecat, se mai ridicase si ceata. Oricum, de la vreme era destul de intunecat.

Pe punctul albastru am zis.

Cauta soareci prin iarba. Ii scana de la inaltime si apoi le dadea fatala :))

Crucea de pe Clabucetul Taurului… va fi sfintita curand dar e alt eveniment.

Eveniment care este in faza de pregatire…

Cam intr-o ora eram in Azuga, tot la iesirea spre Valea Azugii 🙂 Si ia-o iar la pas spre centru 🙂 Chiar era fain insa, cu vreo 10 minute inainte de a ajunge la biserica s-a pornit ploaia. Asa ca nu am folosit pelerinele pe traseu, le-am folosit in oras. Si aceasta a fost ziua…

Timpul si oamenii: Busteni – Muzeul Judetean de Istorie Brasov – Cetatea de la Rasnov – Capela Stella Maris de la Bran – Icoana noua de la Stancile Sf. Ana – Poiana Stanei Regale

„Exista fiinte al caror destin este sa se intalneasca. Oriunde ar fi. Oriunde s-ar duce. Intr-o buna zi, se vor intalni” – Claude Gallay

Mai pe scurt, ca sa nu fie prea lung 🙂

Am ajuns si in Brasov pentru a arunca o privire la Muzeul Judetean de Istorie din Piata Sfatului. Inainte de a si ajunge, ne-am oprit o clipa sa privim o manifestare cu juni… „SolomonFest”, era probabil prima editie, ca pana acum nu am auzit de asa ceva.

SAMSUNG

SAMSUNGInsa ne astepta Muzeul

SAMSUNGProgramul… de fapt, am ajuns chiar la timp, pentru ca din octombrie muzeul va intra pentru mai multe luni in renovare, vor fi aduse piese noi, vor fi regandite unele expozitii. Personal, nu am fost foarte surprins, adica, asa cum se prezinta acum, este destul de slabut… un muzeu judetean cuprinde mult mai multe. Lipseau obiectele antice… si in plus, nu am vazut nimic expus din ceea ce au descoperit niste brasoveni pasionati de istorie.  Ma refer la un articol mai vechi, la care au comentat inclusiv descoperitorii…

https://buceginatura2000.wordpress.com/2014/06/03/o-noua-descoperire-in-zona-brasovului-de-data-aceasta-o-necropola-dacica/

SAMSUNGCladirea muzeului… se intra pe o parte si apoi te trezesti brusc in strada, pe o alta usa 🙂 Si trebuie sa te intorci inapoi, sa-ti iei bagajul, in cazul meu, rucsacul. Am intrat inapoi, nu m-a vazut nimeni, mi-am luat rucsacul si am plecat… ar fi putut sa-l ia oricine 🙂

Din Brasov la Rasnov:

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNGCel mai interesant aspect este ca se lucreaza la un ascensor… acesta va transporta turistii din oras pana sus, la cetate

SAMSUNGDin drumul spre Poiana Brasov se face un alt drum la stanga. Acesta suie la cetate… insa nu este permis cu masina, ci cu un tractoras denumit trenulet 🙂

SAMSUNGPreturi la bilete si programul de vizitare al cetatii Rasnov… penultima oara venisem aici pe jos, intr-o plimbare cu un prieten… pe traseul Timisul de Sus-Spinarea Calului-Cheile Rasnoavei-Cetate-Poiana Brasov-Drumul vechi al Poienii – Gara Brasov… un traseu de la 7 dimineata pana la 8 seara 🙂

SAMSUNGCetatea… ridicata de sasi

SAMSUNGTurnul pe sub care se intra sau se iese in/din cetate

SAMSUNGIn multe locatii cu profil istoric din Romania, sunt afise care amintesc ca in urma cu 100 de ani a izbucnit primul razboi mondial

SAMSUNGCum mergeau romanii la razboi… parca ar fi Spulber din „Vraja Bucegilor” de Nestor Urechia

SAMSUNGPrin cetate

SAMSUNGActor in filmul meu 😉

SAMSUNGDin punctul meu de vedere, cel mai interesant loc al cetatii este muzeul unui domn pe nume Samoila Gheorghe, un impatimit al istoriei acelor locuri. Nu costa nimic sa intri sa-i vizitezi locul in care a strans de o viata tot felul de marturii istorice. In fata este un caiet mare in care scrii cu o pana impresiile…

SAMSUNGAcelui domn i se mai spune si „Strajerul cetatii”… la el am gasit si un lucru care ma interesa pe mine, nu m-am plimbat doar asa

SAMSUNGGandurile sale

SAMSUNGAducea cu „Cavalerul Trac”… scutul, insa, nu se prea potrivea, cat si cu niste calareti de pe tablitele de la Sinaia. Pana la urma, dl. Samoila mi-a spus ca este o reprezentare a regelui Andrei al II-lea care i-a colonizat pe sasi in Transilvania… bine, nu doar acest rege i-a adus, au mai fost si altii

SAMSUNGLa final, am facut o poza impreuna… sper sa mai trec pe acolo sa-l mai vad, un om foarte de treaba si care a stiut sa lupte pentru un vis. Astazi el face parte din propriul vis…trait in realitate. Locuieste in orasul Rasnov si zilnic vine la muzeu sa-l deschida. La muzeul lui, este creatorul propriului univers 🙂 Foarte frumos! 🙂

SAMSUNGInstrumente de tortura… roata si un pat de lemn unde li se intindeau corpurile victimelor pana li se rupeau oasele… cu ajutorul acelui maner din stanga! Aceste instrumente sunt lasate in aer liber si nu conservate.

SAMSUNGTricolorul peste Tara Barsei

SAMSUNGInainte de sasi s-au straduit si dacii la ea

SAMSUNGCateva curbe mai jos de cetate, intalnim chestia asta feroasa, ce o fi, ce o fi?

SAMSUNGSe va face un DinoPark… un parc de distractii. Ma gandeam ca ar fi fost mai util „un parc” cu locuri de munca…

SAMSUNG

De la Rasnov la Bran:

SAMSUNGCapela Stella Maris… ridicata de principesa Ileana in memoria mamei sale, regina Maria. Aceasta bisericuta, cred ca o constructie din aceasta ar fi fost utila pe Bucegi ;), este in paragina. Lanturi pe la gardul ce o inconjoara nu mai sunt. Au fost furate si duse la fier vechi.

SAMSUNGBisericuta este o copie fidela dupa aceea de pe fostul domeniu regal de la Balcic. Trebuie sa va mai spun ca sunt doua cladiri ce incadreaza capela, pline toate cu rromi.

SAMSUNGLa cateva sute de metri distanta de capela se afla si o nisa sapata in stanca, inchisa cu grilaj metalic… aflam ca aici a stat inima reginei Maria. Nu ati vrea sa stiti unde sta acum inima acestei fauritoare a Marii Uniri.

29bRegina Maria… coroana sa am vazut-o expusa la Muzeul National de Istorie

Apoi un mic popas la kilometrul zero al Branului:

SAMSUNGNu stiu cum ii spune aici, „La Cristi” sau „La Cetate”, dar nu mi-a placut ca astepti prea mult. Un ospatar la toate mesele. Aici am stabilit ca nicaieri nu se face un bulz la fel de bun ca la Stana Regala.

De la Bran la Sinaia:

SAMSUNGA luat cineva cartea din piatra asezata la cimitirul eroilor in memoria americanilor cazuti in Romania… sper ca a fost luata pentru a fi refacuta

SAMSUNGO alta icoana la Sf. Ana

SAMSUNGUnul dintre locurile mele preferate

SAMSUNGSi a inceput ploaia… ploile sunt frumoase la Stana Regala sau in parcul din Sinaia

SAMSUNG

SAMSUNGVenisem la Stana Regala pentru ca aveam o problema cu mancarea… uneori nu stiu ce sa mananc, nu-mi place nimic, ma uit la cate o vitrina fara sa iau nimic, desi poti alege din multe produse… sau la un meniu fara sa aleg nimic, ca nu stiu ce as vrea 🙂 nu mi se pare interesant. Asa, macar la Stana Regala stiu ce au bun, am probat si imi place. Sunt asa: placinta cu mere si sos de vanilie, papanasii- asta ca desert, ca desertul tine loc de felul I 🙂 apoi buna este si ciorba de mistret sau de vacuta… ca felul II, si apoi pui la rotisor cu mamaliga si mujdei sau bulz de mamaliga. Adica este pe gustul meu, nu stau mult sa caut, sa astept, sa intreb… stiu, cunosc, sunt multumit 🙂

SAMSUNGPuiul 🙂 I-am dat o taietura sa vad cum era in interior. Ce mai, era atat de bun, incat i-au ramas doar oasele 🙂

Si ziua s-a incheiat trecand pe langa aceste trepte, cine stie de cine si pentru ce turnate:

SAMSUNG

O melodie de final… probabil cea mai frumoasa a lui Enrique Iglesias:

Are si el un fix cu 3000 de ani, macar altii au zis de 2000 🙂

Cat si un link catre un articol… pe 22 septembrie 1939 a avut loc masacrul legionarilor, circa 250 de legionari fiind executati la ordinul regelui Carol al II-lea. Cu o zi in urma, legionarii il impuscasera pe primul ministru Armand Calinescu, unul dintre autorii morali ai asasinarii lui Corneliu Zelea Codreanu. Un an mai tarziu, cand la putere a ajuns Miscarea Legionara, osemintele celor executati au fost depuse in cimitirul manastirii de la Predeal, in cadrul unei mari ceremonii. Dupa venirea comunistilor, cimitirul a fost aproape ras de pe fata pamantului… putine lucruri au mai ramas astazi. Intr-un articol de saptamana trecuta se mai vede ce a mai ramas. Articolul despre ce s-a intamplat pe 22 septembrie 1939 poate fi citit aici:

http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2012/09/22/masacrul-din-21-22-septembrie-1939-252-de-legionari-ucisi-fara-proces-din-ordinul-regelui-carol-al-ii-lea-fotovideo/

Traseul turistic: Busteni – Babele – Sfinxul – Releul Costila – Vf. Caraiman – Monumentul Eroilor – fosta cabana Caraiman – Piatra Arsa – Vf. Piatra Arsa – Piciorul Pietrei Arse – Stana Regala – fosta Vulparie – Castelul Peles – Sinaia

Din nou va prezint unul dintre acele trasee in urma carora…nu ai cum sa nu te indragostesti de munte, de Parcul Natural Bucegi…

Dupa vremea imposibila din timpul Marathonului 7500, ziua de duminica a fost atat de frumoasa, incat a sters amintirea celor precedente, cu vant-ploaie-frig.

SAMSUNGMai intai, cateva lumanari de aprins si rugaciuni de multumire pe la Biserica Domneasca din Busteni

Din oras am ajuns la Babele cu telecabina, mijlocul cel mai rapid si mai sigur de a ajunge pe Platoul Bucegilor.  Am observat ca nu mai era nimeni la tabara de corturi de la Pestera, intrucat totul se incheiase sambata, si maratonul mic, si festivitatea de premiere, nu mai era, deci, nimeni.

SAMSUNGBabele… imposibil sa fie creatii naturale, realizate de vant sau de inghet-dezghet… acum vreo 4 ani aveam in cap o idee pe aici, legata de sirul lui Fibonacci… poate ca intr-o zi, cand voi avea timp.

De la statia de telecabina, in cateva minute se ajunge la Babele si in alte 5 minute la Sfinx:

SAMSUNGEu cred ca anumite parti anatomice din acest chip au fost realizate in preajma anilor 1930… Daca Densusianu, autorul acelei carti gigantice denumita „Dacia Preistorica”, ar fi vazut acest chip, pentru el ar fi constituit dovada suprema. Nu l-au vazut nici asociatiile turistice care au scris primele ghiduri despre Bucegi si note de drumetie, asociatii care au ridicat cabane si marcat trasee turistice… nu l-a vazut nimeni pana prin anii 1930… Bine, fara el, Platoul Bucegilor ar fi fost astazi mult mai „sarac”… daca ma refer la obiective turistice.

Daca Babele existau in formatul actual si acum 100 de ani, si toti vorbeau despre ele, Sfinxul a fost realizat mult mai tarziu. De ce l-au realizat, inca nu stiu…

SAMSUNGCel mai probabil l-au realizat pentru ca, fara niciun dubiu, in aceste locuri exista un loc de cult stravechi

SAMSUNGMulta lume pe munte… de la Sfinx se coboara si se urmeaza un drum auto ce este intersectat de traseul ce urca la Vf. Omu (marcaj banda galbena). Daca se urmeaza drumul acesta, ajungem chiar la releul de pe muntele Costila

SAMSUNGBolovanul lui Radu… il salutam de la distanta, azi nu trecem pe langa el

SAMSUNGMuntele Obarsia

SAMSUNGReleul

SAMSUNGCrucea de pe Caraiman undeva spre sud-est

9bLa ora 11 eram pe la Babele. Pana la releu, cu trecere si pe la Sfinx, poze, etc, se fac maximum 2 ore

SAMSUNGVedem Predealul in departare si muntii Piatra Mare si Postavaru

SAMSUNGReleul situat pe varful muntelui Costila, varf cu o altitudine de 2498m… este de admirat acest simbol al Bucegilor, de privit in detaliu, daca ajungeti pe acolo, cat s-au chinuit unii sa-l ridice… si cum se prezinta astazi.

SAMSUNGGeneratii trec, generatii vin

SAMSUNGO turma de oi „cucerise” curtea si imprejurimile releului… mii si mii de flori erau prin aceste pajisti, o splendoare… sau „cate floricele frumoase si nu le vad decat oitele si ciobanii”

14In departare, Magura Codlei si orasul Rasnov undeva in dreapta

15De la releu am coborat intersectand traseul marcat cu cruce rosie Babele-Monumentul Eroilor-Cerdac. Din acest loc, priveam spre Sfinx, se vede stanca indicata de sageata. Noi eram pe traseul enuntat mai sus iar mai jos, era acelasi traseu, care trece si pe la Monumentul Eroilor. Insa cine nu vrea sa mai ajunga si la Cruce, o poate lua pe aici spre poteca de mai jos care il va scoate la Babele. Noi am continuat inspre stanga, spre Monument, exact cum am propus traseul.

16De pe varful Caraiman privim Monumentul ridicat in cinstea eroilor… pe varf, pentru ca se vedea splendid, am si facut popas sa mancam ceva…

SAMSUNGFloricele mici de colt

SAMSUNGCrucea vazuta mai de aproape, noi de aici facem dreapta pe marcaj punct albastru…asa numita Brana a Caraimanului, un traseu spectaculos
SAMSUNGBrana la inceputSAMSUNGContinuandSAMSUNGO inscriptie din anul 1953-21 iulie… noi eram aici pe 20 iulie 2014SAMSUNGIn clasa I am fost pe aceasta brana cu parintii si cu niste rude… am facut popas tot pe acel varf CaraimanSAMSUNGCu sageata rosie, Creasta cu Zambri, locul in care cineva a pus foc in 2012, ca si in cazul incendiului de pe Bucsoiul Mic din 2011, ca si in cazul incendiului din Piciorul Babelor… dandu-se vina pe fulger sau pe turisti care au aruncat o tigara aprinsa… au dat foc pentru ca asa au vrut, au avut un scop.24Privelisti spre Valea Jepilor25Altii urcau Brana Caraimanului deplasandu-se spre Crucea EroilorSAMSUNG27Iar unii o coborau cu atentie, tinandu-se de cabluri

28Poze pentru prietenii de pe Facebook 🙂 Multi fac poze in acel loc…

SAMSUNGFosta cabana Caraiman si traseul turistic pe care urma sa ajungem de la cabana… la Piatra Arsa

SAMSUNGDupa un urcus de 5-7 minute se ajunge pe pajisti si este foarte usor de mers, peisaje de admirat…

SAMSUNGTrecem prin jnepeni, de intersectiile cu Piatra Arsa si cu Jepii Mari, privim in urma si vedem drumul printre jnepeni, pe care venisem de la cabana Caraiman. Imediat ajungem la terenul sportiv si la un mic lac:30bPana aici am mers pe drum, insa, vedem stalpii cu marcaj banda albastra ce coboara spre Stana Regala prin Piciorul Pietrei Arse si mergem intr-acolo. La scurt timp, inainte de coborare, vedem un varf pe partea stanga. Iesim din traseu pentru a vedea Valea Prahovei de pe vf. Piatra Arsa:
SAMSUNGSub noi, al doilea si cel mai mare Sfinx al Pietrei Arse…

SAMSUNGCoborarea pe Piciorul Pietrei Arse, un traseu accesibil

SAMSUNGAm trecut pe langa acel bloc masiv stancos

SAMSUNGPoteca merge prin astfel de poieni, dupa care intra in padure

SAMSUNGFluturele Ochi de Paun de zi (Inachis Io)

SAMSUNGCe frumuseti 🙂 🙂

SAMSUNGLumanarica

SAMSUNGDin acest loc se intra in padure…

SAMSUNGPe un copac… cresteau ghebe. Da, ghebe in mijlocul verii…

SAMSUNGPatru frati

SAMSUNGIn Poiana Stanei Regale… a treia oara, ca sa ne mai intrebam daca vom fi aici peste cine stie cat timp 🙂

Poiana era plina de flori, este ceva de poveste…

44Tot in poiana, dar privind pe unde venisem…

Apoi, o trecere pe la Stana Regala inseamna si ca nu trebuie ratat unul dintre produsele consacrate: Bulzul!

SAMSUNGMa urmareste imaginea asta…desi am mai postat-o de cateva ori 🙂 Este foarte bun!

46Bun! Asta a fost, a apus soarele, s-a incheiat traseul 🙂 De la Stana Regala am coborat pe poteca regala marcata cu banda albastra, apoi pe langa Vulparie, tot inainte, pana am facut dreapta iesind in curtea Pelesului. Mai departe, pe aleea Carmen Sylva-Manastire-banca de pe aleea Nifon si la gara… trenul venea in 10 minute. Prea perfect totul ca sa dam „vina” doar pe oameni 😉

Stiri din Parcul Natural Bucegi

Sunt obligat de timp, de dispozitie, sa scriu un articol in care sa comasez mai multe…

1. TURISTI ENERGETICI RASPLATITI DE MAMA NATURA

In week-end, pe Bucegi, au venit mai multi turisti, fiecare cu propriile scopuri. Un grup de circa 20 de persoane au intentionat sa ia contact cu energiile din Bucegi… stiti, este o mare diferenta intre literatura SF si realitate. Din pricina unor articole prost alcatuite, distorsionate si ulterior propagate din site in site, o mare de oameni a ajuns sa creada in orice prostie debitata…

De aici si pana la cautarea unor asa-zise solutii la viata de zi cu zi, nu este cale lunga. Absolut ca sunt locuri cu diverse semnificatii pe Bucegi, dar in niciun caz cu trape ce se deschid in Sfinx sau reptilieni in fata carora lesini doar daca ii vezi…  si povestile sunt nenumarate. Ideea este pe ce asezi informatia primita, apoi vine concluzia, ce poate fi diferita de la individ la individ.

Grupul de 20 era in cautare de astfel de locuri energetice, o cautare total diferita de cumparaturile din supermarket… Au urcat pe munte fara a-si lua niste masuri de siguranta, astfel ca energiile muntelui si-au facut altfel simtita prezenta… a venit frigul, zapada si a trebuit sa fie salvati. Un adevarat dus rece pentru minti fierbinti… Muntele este un complex divers, nu ceva la indemana tuturor.

Articolul poate fi citit aici:

http://adevarul.ro/locale/targoviste/video-zapada-2000-m-bucegi-20-turisti-aflati-cautarea-energiei-bucegi-cerut-ajutor-salvamontistilor-1_53a59e500d133766a8c696d6/index.html

646x404Poza este preluata de pe site-ul de mai sus. Turistii salvati sunt coborati de la cabana Omu de Salvamontul din Dambovita. Nu ati dori sa stiti ce au simtit cei din imagine. Brusc, din zi de vara, sa te trezesti in iarna…

Mai bine exagerat de prudent, decat astfel… sa merg pe Bucegi dupa locuri energetice si sa fiu nevoit sa chem Salvamontul sa ma salveze… ca nu sunt eu in stare sa plec echipat si sa dau cateva telefoane sa ma informez de starea vremii… Trist!

Bine ca s-a terminat totul cu bine, desi ma indoiesc ca nu au racit unii dintre ei…

 

2.  POVESTEA INCREDIBILA A UNUI URS

Ieri dimineata, in jurul orei 7, am vazut ceva ce nu am crezut ca pot vedea vreodata. Eram in preajma unei poteci regale din padurea orasului Sinaia, nu singur, urcam pe Bucegi. Fiind dimineata, era de asteptat ca vom vedea un animal, urs mai degraba, dar nu aceasta era o problema, ursul este la el acasa.

Tot mergand, am auzit un zgomot pe scoarta unui brad. Poate multi recunosc zgomotul pe care-l fac veveritele cand alearga pe trunchiurile arborilor. Ghearele se freaca de scoarta si iti dai seama si fara sa te uiti ca este o veverita, fiind un zgomot cu care cei care merg pe munte se obisnuiesc repede. Asa se auzea, doar ca mult mai puternic. Am privit spre bradul secular din apropiere, dar nu era nimic… insa la o distanta nu prea mare, era un alt brad asemanator. Cum probabil banuiti deja, era un urs cocotat in acel brad. Stiu, suna pana aici ceva banal, ursul se mai suie in copaci, si eu am vazut de atatea ori astfel de episoade. Totusi, ia uitati-va de unde a coborat ursul… pe el nu o sa-l vedeti in imagine, ca ne-am dus la o distanta mai mare sa vedem ce face.

SAMSUNGAcum parca povestea se schimba putin, nu-i asa? De acolo, de sus, din coroana bradului situata la vreo 20-25 metri de sol, cobora un urs. Nu era nici mare si nici mic, era de statura mijlocie. Imaginati-va ca atunci cand mergi prin padure, te astepti ca un urs sa apara dupa o curba, o stanca, un trunchi cazut, etc. In niciun caz nu te astepti ca un urs sa coboare de la zeci de metri, ca o maimuta, dintr-un brad secular. Cum spuneam, mai urca ursul prin copaci, dar nu am auzit niciodata ca sta prin varfuri de brazi.

Nu va spun cat de rapid cobora, a fost un spectacol… o namila de urs ce cobora cu repeziciune dintre crengile bradului, ziceai ca este in rapel… i-a luat poate 20 de secunde sa coboare si sa dispara in tufisuri sub privirile noastre uluite. Deci, ce naiba facea un urs la o asemenea inaltime? Dormise acolo, oare?

 

3. DIMINEATA IN PADURE

Foarte frumos este sa te afli intr-o dimineata, de dupa ploaia cazuta noaptea, prin padure… si sa iasa soarele, sa vezi cum picaturile de apa se scurg ca niste lacrimi de pe frunzele arborilor… este ceva ce te lasa fara cuvinte.

SAMSUNGIeri dimineata aproape de ora 6

SAMSUNG

SAMSUNGA trebuit sa ma opresc putin… m-am asezat pe o buturuga si am deschis o ciocolata… era prea frumos si gandurile erau multe…

Apoi am urcat pe langa Stana Regala, un alt loc deosebit:

SAMSUNGRazele soarelui peste poiana unde a luat nastere expresia… „ce ai zice, daca am fi aici peste 2000 ani?” … hai ca mai sunt „doar” 1999 de ani…

Cu aceasta ocazie sa postez si o imagine cu un preparat divin de la Stana Regala… bulzul. Este vreo 18 lei unul, dar este cel mai bine facut din Parcul Natural Bucegi…

SAMSUNGMamaliga cu branza de burduf, kaiser, ou, branza rasa…

SAMSUNGDe aici priveam spre Podu cu Florile, zona Vaii Ialomitei… in 15 minute peste noi era o adevarata furtuna… Turistii de pe trasee fugeau spre adaposturi, ba la stana, ba spre Cota 1400, fulgerele cadeau, tunete… ce mai, panica mare. Totusi, pentru ca graba mereu strica treaba, intai mi-am pus la adapost actele, am scris un sms de sub pelerina, am pus la loc protejat telefoanele si apoi hai sa mergem.  Fulgerele au ceva cu o muche ce se prelungeste peste Valea Pelesului, o sa o pozez intr-o zi, acolo se duceau… dar de la atatea bubuituri, se cutremura pamantul sub picioare. In fine, conteaza si conditia fizica, mersul printr-o ploaie torentiala nu este deloc o placere, pelerina de ploaie parca nici nu conta… astfel ca in 25 minute, satui de ploaie, tunete si fulgere, intram deja in padure, mai la adapost. Mie mi se pare mereu ca trebuie sa gandesti inainte de a merge pe munte, fie si intr-o mica excursie. Nu as fi urcat niciodata varful Furnica pe o asemenea vreme, cu jocuri de lumini… cerul parea langa noi…

 

4. COPACUL LUI IONUT

Denumirea aceasta este cunoscuta mai mult de localnicii din Busteni si se refera la acest arbore:

SAMSUNGPinul acesta strajuia de cand ma stiu eu, drumul forestier ce lega cartierul Poiana Tapului de Cascada Urlatoarea. De cand sunt eu mic, in 1986 intram in clasa I, da, cam de atunci erau tablele acelea prinse de copac. Pana in anul 1995, imprejurimile acestui arbore erau alcatuite din poieni intinse, ce erau cosite de catre actualul exploatator de padure din localitate, pe nume Nae Contes. Drumul forestier pana la intrarea in padure era invecinat mai ales pe stanga, de frumoase poieni prin care noi, copiii, fugeam mereu… spre disperarea administratorului.

In acest copac isi facuse loc de retragere, privit, etc, un baiat mai mare ca noi. In afara de el, nu se urca nimeni, pentru ca fie ne era frica de inaltime, fie nu ne lasa el. Undeva sus, intre niste crengi, batuse o scandura si statea el acolo… cu orele. Tablele, el le-a indoit cu piciorul acum vreo 20 de ani, tot urcand si coborand.

Azi, drumul forestier este o strada asfaltata pana la intrarea in padure, poienile nu mai exista, acolo sunt zeci de case, aproape una langa alta, copacul acesta este in curtea unei vile, scandura acelui baiat mai era pana acum 3 ani in acelasi loc, el insa nu mai era, a murit intre timp. Plecase sa lucreze prin anii 1990 si ceva prin strainatate… si el si altii, cand s-au intors, s-au gandit sa dea o petrecere. Ce s-a intamplat exact nu se mai stie, dimineata, doi dintre ei au fost gasiti asfixiati, fum, gaz, nu stiu… unul dintre ei era chiar baiatul cu acest copac. Orice localnic de prin zona aceasta stie ce este acest copac… o amintire locala pe marginea traseului turistic ce duce la Cascada Urlatoarea.

SAMSUNG

5. SCHITUL SF. ANA, MAI NOU, A FOST RIDICAT DOAR DE NISTE CETATENI

Trecand pe langa acest schit situat nu departe de Cota 1400, cam la 15 minute, atentia mi-a fost atrasa de o placa din marmura. Aceasta:

11Niciun cuvintel despre adevaratul ctitor al schitului, nicio mentiune despre cel considerat „ultimul pustnic al Bucegilor”… doar a murit, nu? Prin anul 1993, parintele Ioanichie incepea sa ridice schitul. Incet, l-a ridicat… iar prin 2006, diverse persoane, printre care si acelea trecute pe placa prinsa de peretele schitului, au considerat ca schitul este prea mic si au sustinut ridicarea unei cladiri mai mari. Cladirea initiala a schitului a fost integrata in noua constructie. Insa de aici si pana la a te bate cu pumnii in piept, afisand ceva din care se intelege ca tu ai ridicat o constructie religioasa, este cale lunga. Pai cum faci tu, un laic, o constructie religioasa? Iei tu asa o initiativa si ridici un schit… si nici popa nu esti, si nici calugar.

Corecta era mentiunea ca ei au ajutat pe ctitor sa extinda schitul, nu ca l-au facut ei, acea placa trebuia sa contina si numele ctitorului. De fapt, aceasta este si rasplata lor pentru ajutorul dat… acea placa pe care o vede toata lumea. Dar, bineinteles, acest lucru nu este vazut si de altii ca o lauda de sine… mai ales ca nu este meritata.

Fara a desconsidera eforturile acestor doua familii, era de bun simt sa nu se mentioneze doar pe ei.

Cam atat… inchei cu o piesa muzicala foarte frumoasa… „e un destin care ne leaga” :

29 iunie, Sf. Petru si Pavel, ar trebui sa fie Sarbatoarea Bucegilor

Pe langa faptul ca este hramul manastirii Pestera Ialomitei, in aceasta zi, in Bucegi, se desfasoara la fiecare stana, sarbatoarea traditionala „Masuratoarea Laptelui”. Parcul Natural Bucegi este plin de turisti, de oieri, de oameni ce au oile date pe munte, este ceva mai arhaic, din vechime, parca o caracteristica a poporului roman…

Mereu mi s-a parut frumoasa sarbatoarea aceasta, in acest an, vazand si auzind ca a cuprins tot Bucegiul, mi s-a parut si mai si…

Mai intai, sa incep cu o ciocolata calda. Una adevarata, tot plicul, frisca, pai, zahar, pret. Costa 5 lei. Nici nu vreau sa postez si poze cu alte ciocolate calde servite in alte locuri din Bucegi. Ultima oara, am baut o ciocolata la cabana Bolboci, tot acelasi pret, dar era… Ideea este ca nu trebuie sa cumparati ciocolata calda sau cafea de la cabana Bolboci. Cu siguranta au si alte produse, chestii mai bune, dar nu acestea.

aCiocolata calda la restaurantul de la Cota 2000

bArata cum trebuie

cPlin Parcul Natural de oameni. Asa este frumos, sa faca lumea miscare, sa nu stea acasa, sa le inoculeze televiziunile tot felul de atitudini

dComplexul olimpic sportiv de la Piatra Arsa de pe Platoul Bucegilor, altitudine 1950 m.

eSportivi in cantonament

fCum pastea el singuratic 🙂

Si, desfasurarea actiunii:

g

hPutini stiu, muntele inseamna forta, sanatate, te curata si te leaga, trebuie sa nu te cramponezi de lucruri de…acasa, altele

i

jDeosebit sa privesti, sa asculti, sa vezi…asta inseamna sa traiesti, sa nu te cramponezi de ce zice lumea, sa fii liber

Asta canta in masina unei familii sosite la stana

lBulz la jar…in interior, branza arata extraordinar

Anul acesta nu am ajuns la manastirea de la Pestera Ialomitei, dar m-am simtit la fel, tot Cineva ne aduna pe toti la un loc 🙂 Noi privim si intelegem doar aspecte de moment, timpul nu sta insa in cateva clipe…

Apoi, nu trebuia sa lipseasca si un desert:

m

nClatitele de la Cota 2000

Nu as putea sa spun ce am simtit, din acestea. Eu doar traiesc, privesc, retin, nu ma aglomerez cu lucruri inutile, filosofia mea este simpla, dar dificil de explicat 🙂 A fost ceva frumos!