Muzeul National Peles a fost gazda unui eveniment extraordinar pe 12 aprilie 2014. Inca o data, aceasta adevarata „rampa a culturii” din Valea Prahovei a organizat exceptional un nou eveniment care a umplut pana la refuz sala unde odinioara regina Elisabeta il asculta pe marele Enescu.
Asistenta a fost incantata de copii mici ce cantau la instrumente destinate oamenilor mari… nici nu am simtit cand au trecut 3 ore. Cateva ore pe care oricat le-ai explica si din care oricat ai incerca sa redai, nu ai cum sa reusesti. Uneori constati ca nu s-au inventat inca acele cuvinte prin care sa transpui exact ce a fost acolo… Totul a fost la superlativ si este foarte putin spus.
Restaurant Forest-Ioana Hotels
Organizare perfecta, copii ce au deja in palmares zeci si zeci de premii de la tot felul de evenimente specifice, unul dintre ei canta la o vioara Stradivarius, altul stapanea si vioara si acordeonul… doua doamne profesoare deosebit de inimoase care-i coordonau, liniste, uimire, admiratie, peste toate… acea atmosfera regala. Nu erai oriunde, in stanga salii era zugravita regina Elisabeta, aceea care odinioara aranjase sala si invita acolo tot felul de artisti si care, sa nu uitam, sub pseudonimul de Carmen Sylva, a adunat legendele si povestile Bucegilor.
Cum am ajuns in acel cadru de vis? O sa incerc sa fiu cat de scurt se poate… din mai multe motive eram acolo. Dupa cum ati observat, nu mai am atata timp pentru blog, nu reusesc sa postez la fel de repede si sa raspund la comentarii in timp util… uneori raman in asteptare comentarii si le public la cateva zile. Sunt prins in diferite proiecte, imi place sa fac, sa existe rezultate, sa las ceva in urma, sa nu trecem doar asa prin viata…
Vara, trec aproape neobservabile din cauza vegetatiei
Acesta ar fi un motiv ce justifica prezenta la Peles. Al doilea era la fel de important, poate mult mai important, trebuia sa fim acolo, era un moment special. Copiii aceia au fost magnifici, extraordinari, este atat de emotionant si reconfortant sa stii ca mai sunt oameni care isi dedica timpul si viata invatand si pe altii ce stiu. Cultura si educatia au fost aruncate de peste 20 de ani la cosul de gunoi si acum ne minunam ca mai sunt oameni care pun umarul si investesc in astfel de evenimente.
Regina Elisabeta
Desi filmarile nu sunt calitative si nici nu vor reda vreodata la adevarata valoare evenimentul respectiv, merita ascultati acei copii talentati.
Si asa suna o vioara Stradivarius… copiii aveau varste cuprinse intre 6 ani si 16 ani:
Si pentru ca azi sunt Floriile, un La Multi Ani tuturor acelora care poarta nume de flori si nu numai :) …alaturi de o piesa muzicala si toate gandurile de bine:
Imagini de Florii de la Manastirea Caraiman:
Nuante de alb… albul florilor de corcodus si albul zapezilor de pe munte
Sa privesti Luna inainte de a adormi… un fel de „noapte buna”
BUCEGI NATURA 2000 
Pare aproape incredibil, pentru timpurile pe care le trăim, că mai sunt copii care învaţă să cânte la pian, la acordeon, la vioară… că mai sunt copii care fac performanţă în acest domeniu… Ei fac parte dintr-o lume specială, aparte, care se încăpăţânează să reziste, să meargă mai departe.
Pentru cei dintre noi care nu suntem obişnuiţi cu muzica clasică, pare un domeniu greu de abordat, dar nu este aşa. Ţine de noi să facem un exerciţiu de voinţă, să ne rupem de rutina zilnică, să ne desprindem din faţa televizorului sau calculatorului şi să mergem să ascultăm un concert pentru vioară, de exemplu. Oricât de novice ai fi, nu are cum să nu te impresioneze virtuozitatea acestor interpreţi.
Vioara este un instrument care te răscoleşte; în mâinile unui profesionist, vioara este un instrument magic. Ajungi să înţelegi de ce un Stradivarius costă o avere, milioane de dolari sau euro.
Mulţumim pentru prezentarea acestui eveniment de la Castelul Peleş. Ar trebui ca la asemenea evenimente să meargă cât mai mulţi dintre noi, nu e nimic de pierdut, dimpotrivă.
E aşa frumoasă imaginea cu albul florilor de corcoduş aşezat pe albul zăpezii de pe munte, o convieţuire între două anotimpuri, o primăvară în iarnă şi o iarnă în primăvară.
ApreciazăApreciază
… si totusi este adevarat. Cu siguranta este o lume aparte, oameni de alta valoare si copii extraordinari. Multi dintre acestia, desi la varste fragede, adunasera zeci de premii. Cred ca vioara este un instrument destinat doar oamenilor cu o mare sensibilitate, asa cum este de exemplu Crisan.
A fost un eveniment deosebit si sper sa mai am ocazia sa mai scriu si despre altele asemanatoare. Astazi, peste albul florilor s-a asternut albul zapezii, fuzionand ca sa dau o alta nota.
Multumesc si eu. Saru-mana.
ApreciazăApreciază
„…o lume speciala, aparte, care se incapataneaza sa reziste…” Asa este. Foarte potrivite vorbele d-nei/ d-rei (?) Carmen. Fetita care canta Kreisler, e cu adevarat exceptionala, dar nu asta conteaza, ci , intr-adevar, faptul ca mai exista copii cu preocupari atat de frumoase; din pacate tot mai putini…si chiar vorbesc in cunostinta de cauza. Ma bucur ca ai fost acolo si ai reusit sa vibrezi, sa intri in rezonanta cu acei copii care-si puneau sufletul la vedere. Si o ilustrare mai potrivita decat decorul montan, cu albul zapezii si al pomilor in floare, mai greu s-ar fi gasit. Multumesc! (cu intarziere…)
ApreciazăApreciază
Stiu ca vorbesti in cunostinta de cauza, abia astept sa se iveasca ocazia sa mergem la Malaiesti. Cat despre ce a fost la Peles a fost ceva incredibil, copiii aceia au fost extraordinari. Multumesc, Crisan.
ApreciazăApreciază