De la Predeal la Busteni peste muntele Diham

Pe 31.12.2016 plecand norii de pe cerul Vaii Prahovei si Bucegilor, am vazut ca Zapada isi facuse imparatie pe muntele Diham. Acest munte este un fel de bariera naturala intre Transilvania si Muntenia. In el se opresc cele mai puternice vanturi, motiv pentru care, atunci cand ninge, viscoleste si noaptea este ger, padurile de pe acolo devin tablouri pictate in albul cel mai pur. Este ceva ce trebuie trait… o splendoare! 🙂

Dimineata, pe 01.01.2017, ma uit din nou si ma gandesc ca pentru a surprinde cat mai bine albul imparatesc si sa nu ne intoarcem tot pe acelasi drum, ar fi bine sa mergem in Predeal cu trenul si sa ne intoarcem pe jos, peste respectivul munte. Pana cadem de acord, si din cauza unor neconcordante, eu mai mereu am dreptate 😉 dar altii vor sa fie ca ei… si cand se conving ca e mai bine cum zic, e deja prea tarziu… prin urmare am pierdut trenul. Mai aveam unul peste vreo ora. Cu masina cine stie cand am fi ajuns, vazusem si ca o ambulanta si o masina de descarcerare se duceau spre Azuga asa ca… hai sa stam la slujba la biserica. La Biserica Domneasca din Busteni am stat pana la urmatorul tren.

Vine trenul plin de oameni, o parte au o coborat la Busteni, apoi mai multi la Azuga… si la Predeal nu mai reuseam sa coboram de atata lume 🙂 Predealul, a fost in perioada acestor sarbatori cea mai cautata statiune de pe Valea Prahovei… peste 10.000 de oameni sarbatorind Revelionul la partia Clabucet. Statiunea are zapada din plin pe partii, copacii sunt incarcati de zapada, cine a ales Predealul pentru a petrece sfarsitul de an, a facut alegerea perfecta.

Tin pe aceasta cale sa felicit un prieten, un tanar devotat orasului, care si-a sacrificat timpul si a pus mereu pe altii mai presus de sine si de ai lui, pentru implicarea sa in dezvoltarea turismului predelean. Un om modest, serios, responsabil, care permanent cauta solutii pentru a face ceva pentru orasul sau. Bravo, Catalin!  Catalin, este directorul Centrului National de Informare si Promovare Turistica din Predeal. Pe 31.12, pe la orele 18, el inca era la acel centru pentru a fi de folos turistilor ce cautau vreo informatie turistica. In acelasi timp, pregatea niste taloane pentru o tombola ce se desfasura prin unitatile turistice, urmand ca seara sa mearga la partia Clabucet pentru alte activitati. Pentru mine, acest tanar este un exemplu de cum trebuie facut turismul in fiecare oras.

Predealul fiind plin de oameni si masini, initial am zis sa urmam un traseu turistic care pleaca de la piata si ajunge prin padure la Valea Rasnoavei, langa fosta cabana Fraga si de acolo sa urmam direct drumul spre muntele Diham. Dar noaptea trecuta, mancarea etc, nu se potrivea si am urmat „sanatos” soseaua 🙂 La 11:30 plecam din Busteni, coboram in Predeal peste vreo 12 minute, dupa care am iesit in centru.

Trecem pe langa noul hotel Carmen, amenajat la superlativ, una dintre unitatile turistice de renume ale Predealului, ce are un frumos istoric, regasit si in cartea „100 de pasi in timp…”. De fapt, si cartea „Predealul, prin ochii tai…” are un capitol referitor la acest hotel: „Intalnirea cu Carmen; cu hotelul Carmen”… pentru ca aceste carti scot din trecut ceea ce nu se mai stie.

Urmam DN 73A Predeal-Rasnov, trecem de cimitirul eroilor, unitatea militara, sanatoriul de nevroze, vile, paduri inghetate…

dscf7843Peste ei s-a ridicat Romania Mare.

dscf7847

dscf7848Pe Valea Rasnoavei

dscf7850

dscf7852Departe, releul de pe muntele Costila

dscf7854

dscf7855Pe la ora 13 paraseam soseaua si intram pe drumul ce urca prin padurile Dihamului.

dscf7857Drumul era curatat foarte bine.

dscf7859In prima poienita ni se infatiseaza Bucegii nordici in splendoarea lor. Ceva mai incolo se vedeau Piatra Craiului si un colt din Fagarasi.

dscf7865

dscf7867Coltul Fagarasilor mi-a amintit de excursia din 2016 la chilia parintelui Arsenie Boca, cu un alt tanar exemplu pentru societatea noastra, Madalin Focsa de la Centrul National de Informare si Promovare Turistica din Breaza (Prahova). In multe locuri din tara aceasta, avem oameni capabili, ramane o enigma genetica despre cum ajung opusurile acestora in tot felul de functii 🙂

dscf7863Stanca aflata nu departe de fosta cabana Belvedere, cabana demolata in totalitate.

dscf7868

dscf7869Pe acolo trebuia sa ajungem.

dscf7871In departare zona Zarnestiului… pe acolo este si rezervatia de ursi.

dscf7872Pe langa cabana Steaua (Forban). Ne-am intalnit pe acest traseu cu cateva sute de turisti.

dscf7874Sorcova

dscf7876

dscf7879„Fratele” Bucsoiu – cum ii zice Razvan, prietenul de alergari montane 🙂

dscf7881„Privind” cu aparatul peste Muchia Cheii-Posatavaru, vedem statii de telegondole, telescaune si sediul Salvamont.

dscf7884Piatra Craiului

dscf7886

dscf7887

dscf7893Cabana Steaua, Postavarul la stanga si Piatra Mare la dreapta

dscf7894Si acolo era de mers, in masivul Piatra Mare. Am fi surprins Predealul in haine albe… dar pentru asta trebuie plecat cu trenul de ora 6, ca sa faci poze bune si sa ai pozele in spate. Jumatate de an, am urmarit un astfel de moment, pentru poza de pe spatele cartii cu Predealul. Anul trecut pe 1.01.2016 eram pe acel munte…

dscf7898La urmatoarea excursie prin astfel de locuri, am sa plec de dimineata, cu doua termosuri, unul de ceai si altul de cafea, prajituri si un scaun pliant. Am vazut unul folosit la pescuit. Dar bine, nu singur, ca nu e fain singur, adica eu nu am cum sa ma bucur singur de peisaje. Altii pot, mie nu mi-a iesit niciodata. Un peisaj superb face nota discordanta cu un singur personaj. Adica nu poate fi o bucurie a unuia. Eu ma vad pe scaun alaturi de altii ca mine, sporovaind, facand poze, privind in toate directiile si cand ne saturam iar mai departe… iar pus scaunele 🙂 Trebuie sa cumpar 2-3 scaune…

dscf7899Muntele Bucsoiu

dscf7901Crampei de rai

dscf7904Hop si eu, sa iau putin din magia locului 😉

dscf7915

dscf7920Crucea de pe Caraiman

dscf7923Pereche in haine de iarna

dscf7924

dscf7925Ii inteleg pe astia cu snowmobile 🙂

dscf7927Un alt loc de asezat scaunul 🙂

dscf7933

dscf7935Cabana Diham Phoenix, pe un picior de plai

dscf7936

dscf7938

dscf7944Batrana stana pe care o pozez an de an, de mai multe ori, in diferite perioade. De aici, incepe coborarea spre Busteni, spre cabana Gura Diham.

dscf7952Rulotistii au venit sa petreaca Anul Nou in vechile locuri unde stau si primavara, pe Valea Cerbului. Imi place ca sunt consecventi.

dscf7954Pe la ora 15 eram prin Valea Cerbului admirand si saniile localnicilor trase de cai. Pe la ora 16 ajungeam acasa. Cu siguranta cine merge azi pe acolo, are parte de aceleasi peisaje… pentru ca ziua de ieri seamana perfect cu cea de azi 🙂

1 Ianuarie 2015… La Multi Ani!

LA MULTI ANI TUTUROR CELOR CARE CITESC ACEST BLOG!

Sa aveti un an mai bun decat 2014. Anul 2015 sa va aduca multe realizari, sanatate si intelepciune.

Va invit pentru cateva clipe, uneori este de ajuns si o clipa pentru a intelege, intr-un decor de vis:

zapada 1Cata frumusete!

zapada 2Putin mai aproape

zapada 3Albul acesta este fantastic. Ma invarteam in jurul bancutei din lemn, aflata la kilometri prin padure, doar sa nu stric magia acestui peisaj

zapada 4Sa vedem ce este si aici

zapada 5Soaptele unui izvor aproape inghetat

zapada 6Povestea continua dupa fiecare piatra, la fiecare curba, in fiecare bula de aer de sub gheata… viata cu multiplele ei episoade 🙂

La multi ani! 🙂

Primavara muzicala de la Castelul Peles… acolo unde niste minuni de copii au vrajit asistenta

Muzeul National Peles a fost gazda unui eveniment extraordinar pe 12 aprilie 2014. Inca o data, aceasta adevarata „rampa a culturii” din Valea Prahovei a organizat exceptional un nou eveniment care a umplut pana la refuz sala unde odinioara regina Elisabeta il asculta pe marele Enescu.

Asistenta a fost incantata de copii mici ce cantau la instrumente destinate oamenilor mari… nici nu am simtit cand au trecut 3 ore. Cateva ore pe care oricat le-ai explica si din care oricat ai incerca sa redai, nu ai cum sa reusesti. Uneori constati ca nu s-au inventat inca acele cuvinte prin care sa transpui exact ce a fost acolo… Totul a fost la superlativ si este foarte putin spus.

 

a1

a5Restaurant Forest-Ioana Hotels

Organizare perfecta, copii ce au deja in palmares zeci si zeci de premii de la tot felul de evenimente specifice, unul dintre ei canta la o vioara Stradivarius, altul stapanea si vioara si acordeonul… doua doamne profesoare deosebit de inimoase care-i coordonau, liniste, uimire, admiratie, peste toate… acea atmosfera regala. Nu erai oriunde, in stanga salii era zugravita regina Elisabeta, aceea care odinioara aranjase sala si invita acolo tot felul de artisti si care, sa nu uitam, sub pseudonimul de Carmen Sylva, a adunat legendele si povestile Bucegilor.

Cum am ajuns in acel cadru de vis? O sa incerc sa fiu cat de scurt se poate… din mai multe motive eram acolo. Dupa cum ati observat, nu mai am atata timp pentru blog, nu reusesc sa postez la fel de repede si sa raspund la comentarii in timp util… uneori raman in asteptare comentarii si le public la cateva zile. Sunt prins in diferite proiecte, imi place sa fac, sa existe rezultate, sa las ceva in urma, sa nu trecem doar asa prin viata…

a2Vara, trec aproape neobservabile din cauza vegetatiei

a3

 

a4

Acesta ar fi un motiv ce justifica prezenta la Peles. Al doilea era la fel de important, poate mult mai important, trebuia sa fim acolo, era un moment special. Copiii aceia au fost magnifici, extraordinari, este atat de emotionant si reconfortant sa stii ca mai sunt oameni care isi dedica timpul si viata invatand si pe altii ce stiu. Cultura si educatia au fost aruncate de peste 20 de ani la cosul de gunoi si acum ne minunam ca mai sunt oameni care pun umarul si investesc in astfel de evenimente.

a7

a6Regina Elisabeta

Desi filmarile nu sunt calitative si nici nu vor reda vreodata la adevarata valoare evenimentul respectiv, merita ascultati acei copii talentati.

Si asa suna o vioara Stradivarius… copiii aveau varste cuprinse  intre 6 ani si 16 ani:

Si pentru ca azi sunt Floriile, un La Multi Ani tuturor acelora care poarta nume de flori si nu numai 🙂 …alaturi de o piesa muzicala si toate gandurile de bine:

Imagini de Florii de la Manastirea Caraiman:

1a

1b

1c

1d

1eNuante de alb… albul florilor de corcodus si albul zapezilor de pe munte

1fSa privesti Luna inainte de a adormi… un fel de „noapte buna”

Plan de poze…Crucea de pe Caraiman in straie albe

Imediat cum s-a imblanzit vremea pe la munte si a iesit putin soarele, am vazut Crucea de pe Caraiman. Era alba! Am o obsesie, in fiecare zi eu ma uit la Cruce 🙂 Apare asa ca prim reper, cum iesi afara din casa…

In imaginile de mai jos, este alba, deci de la frig statea zapada pe ea. Va dati seama cat de frumos este sa fii acolo dimineata, sa faci niste poze…cu crucea imbracata in costum alb, pur. O cruce alba!

Z1Z2Trebuie sa te trezesti dimineata, pe la ora 7, te uiti daca este zapada pe monument, consulti prognoza, si apoi urci cu telecabina pana la Babele.  De acolo, mergi spre baza Salvamont de la Baba Mare. De la baza se merge pana pe varful Caraiman, ce domina si Crucea. Totul este sa fii acolo cat mai devreme, ca apoi topeste soarele zapada de pe Cruce. Ideal este sa ajungi dupa o zi cu viscol…

Z3Cantonul Schiel, aflat de asemenea pe marginea Abruptului Prahovean al Bucegilor…ca si Crucea de pe Caraiman. Deci, pandesc momentul! 😉

Un episod din Bucegi, o zi splendida

Se anuntase o zi senina, aidoma celei de pe 28 februarie. Sa stiti ca pe multi oameni de munte i-am auzit exprimandu-se ca vremea inchisa, ce a durat atata timp, i-a imbatranit.

3La Cota 1400

4Partiile din Sinaia arata foarte bine

6

7

8La Cota 2000…priviti in dreapta 🙂 Schiorii sunt la nivelul meselor, va dati seama cata zapada este? 🙂

9Era si un concurs sau nu stiu exact cum sa-l denumesc…oficial se numeste „Winter…” nu stiu cum. I-am vazut si anul trecut si anul acesta…cred ca lumea nu intelege ce se intampla, din ce am vazut eu nu era nimeni interesat. Mie nu mi se pare cine stie ce… 🙂 Dar daca la altii le place… cu scuzele de rigoare, eu nu am scris detalii, pentru ca nu mi se pare important si interesant…se plimba cate unul pe schiuri de colo-colo, legat de o parapanta. O fi ceva si asta…un sport 🙂 Cui ii place, de cine se prinde…de mine cred ca niciodata.

10Am facut poza mai mult ca sa vad cum arata Valea Tatarului…este undeva pe la jumatatea imaginii

11

12Asa arata versantii muntelui Furnica…s-a uniformizat totul de la atata zapada, nu mai sunt denivelari mari…sa tot schiezi pe o astfel de partie naturala

13Muntii Baiului, Grohotisului si undeva departe muntii Ciucas. Mi-am facut si un plan cu concursurile de alergare montana la care vreau sa particip in acest an…maratonul din Ciucas nu mai este pe lista, desi am alergat binisor la el, iesind in primii 10 la categoria mea. Insa m-am plictisit ingrozitor, traseul nu mi s-a parut pitoresc decat pe la varful Ciucas, nu stiu cum am facut ca vreo ora am alergat singur, nu am vazut pe nimeni in fata sau in spate, fugeam de zapacit prin paduri si poieni, cu ochii dupa marcaje…mai este si departe, tocmai pe la Cheia. Mie mi s-a parut buna organizarea…dar l-am taiat de pe lista 🙂

14Partie naturala…zapada nu era foarte inghetata, stiti ca daca este inghetata bocna si ai cazut pe o astfel de panta, nu stiu pe unde te mai opresti

15Stana…vazuta de langa vf. Furnica…ce peisaj frumos, pierduta in alb

16Sagetile rosii incadreaza Saua Strunga…si mai departe priviti munti din grupa Fagarasului in toata splendoarea. Se si diferentiaza prin culoare de Bucegi

17Platoul Bucegilor delimitat in dreapta de Abruptul Prahovean…dupa cum se vede, mai sunt mici pete pe imensitatea alba…in special jnepenii de la Piatra Arsa sunt acoperiti. Vf. Jepii Mari nici nu mai poarta podoaba aceasta verde, totul este sub zapada 🙂 Si cam peste tot, acei jnepeni depasesc inaltimea unui om…deci a nins bine, daca i-a acoperit 🙂

18Zona Babele, muntele Obarsiei…pana spre Omu. Nu mai sunt vai, denivelari, jnepeni, lucruri care sa se distinga bine, sa se vada cat sunt de adanci, mari

19Este reusit 🙂

20Muntele Piatra Mare si Predealul

21Prin Valea Dorului

22Cabana Miorita…ce locatie are omul asta, tatal lui Sebastian Ghita, si rar am vazut turisti pe la el. Nu se pricepe sau nu-l intereseaza. Are niste camere frumoase, este singurul ce ofera cazare in zona Cotei 2000 si cred ca singurul caruia nu-i prea merge treaba. Nu stiu unde se scurtcircuiteaza lucrurile, probabil la oferta/pret/conditii. Cred ca ori cere mult, ori nu are apa. Este si la pamant cu promovarea. A avut probleme in fiecare iarna cu apa. Insa priviti cata zapada are, de atatia ani, inventa ceva, gasea o solutie, isi facea un bazin, topea zapada, filtra apa…evident nu pentru baut. O fi obosit, batranetea, cine mai stie? Nu ai cum iarna sa fii langa partie, sa ai panorama, locatie, si sa nu-ti mearga treaba, week-end de week-end.

Priviti, cabana pare parasita, nici o urma ca ar fi viata pe acolo. Facea ceva daca era interesat, sa iasa fum pe cos, sa atraga atentia 🙂 , umplea internetul, Sinaia, cu afise ca daca treci pe la cabana lui iti da, eu stiu, ceai gratis. La cate plante sunt pe munte, mare paguba cateva kilograme de zahar sau de miere. Dar ii faceai pe turisti sa coboare de la statia de telecabina, bine, nici sa-ti bati joc, arunci trei plante intr-o oala murdara sau chestii de genul acesta. Ceva serios, un ceai bun, sa-l tii minte :), cani curate, servit turistul cu atentie, nu asa in dorul lelii. Si pe langa ceaiul acela, mai aveai pregatite si altele, dar cu bani, preturi accesibile la camere. Din 50 de ceaiuri tot iti lua cineva si altceva…contai in turismul din zona, se stia de tine, nu erai mort ca acum. Dar si activitatile acestea se fac cu implicare. Nu esti acolo, nu pui suflet, nu esti corect, serios, nu reusesti. Trebuie sa fii acolo, prezent, sa ai determinare, sa nu stai sa privesti tavanul…

Cum este Sorin Aldescu de la Cota 2000, cum s-a asezat cineva la o masa, imediat vin ospatarii. Dar se si pregateste din timp cu meniul: face zacusca, cumpara berbecutii din timp, face niste carnati interesanti, are tot felul de retete naturale, nu recurge la improvizatii de moment. Indiferent cine este la cabana Miorita, situata la cateva minute distanta, nu poate concura cu el pe segmentul alimentar. Sau cum este Sami la Cota 1400. Oameni de acest gen sunt in miezul problemei, altfel, prin intermediari, nu se face treaba. Este afacerea ta, nimeni nu are grija de ce este al tau mai bine decat tine 🙂 . Amuzanta este o situatie de la Cota 1400. Cei de la restaurantul Telefericului mai aprind uneori gratarul. Adica este inutil sa concurezi cu Samoila. Nu ai ce sa-i faci, el face gratare de o viata. Nu-l bati decat daca vinzi mici din carne de urs :)) Trebuie alta „politica” la restaurantul Telefericului. Merge sa vinzi ceva ce nu au altii prin jur. Acum este la noroc, intra turisti ca n-au incotro si incasarile sunt asadar pe masura…insa nefiind asteptari… :)) Dar niciodata nu au cum sa faca exact la fel ce face Samoila. Fiecare este bun la ceva…bine, trebuie sa mai ai si oameni cu care sa faci treaba 🙂

Mi-aduc aminte, lucram undeva, nu este chiar aproape 🙂 Si respectivul era cu afacerea la pamant, nici nu se prea pricepea, in schimb era el asa mai smecher. Am lucrat 30 de zile din 30, mie imi place sa ma ocup de lucrurile in care cred. Si cand a fost ziua de salariu, ca mie nu imi place sa iau banii in mai multe etape, ci o data pe luna, mi-a dat doar jumatate din acesta. Nu pentru ca nu avea, ci pentru ca asa proceda, smechereste. Doar ca nu stia cu cine are de-a face. Metoda este veche, te tine un patron astfel incurcat si tu nu pleci pentru ca stii ca ai de luat niste bani. Eu i-am dat naibii de bani 🙂 Cand s-a prins el ca a procedat gresit era tarziu, inapoi nici pe 50 de salarii nu m-as mai fi intors. Ma suna mereu dupa aceea, ca nu stia ce sa faca…l-am lasat asa, sa se descurce. Pe mine m-a deranjat atitudinea asta de smecher, adica eu ce trebuia, sa ma prefac ca nu inteleg? El stia bine ca oricine pricepe substratul problemei, dar nu vorbeste ca nu are incotro…din pacate, mai sunt si altfel de oameni, care au mereu incotro.

23

24Cu rosu Masa Ciobanului, cu verde Varful cu Dor…ma gandeam, sa urc si pana acolo, sa nu urc?

25

26Pana la urma, am inceput sa urc

27Cu verde terasa din Valea Soarelui, cu rosu cabana Valea Dorului

28Masa Ciobanului si urme ce suie pe Vf. cu Dor

29

30Masa Ciobanului

31Spre Vf. cu Dor

33Privire inapoi spre Masa Ciobanului

34Privire spre Valea Dorului

35Vanturis, drumul pe Dichiu nici nu se cunostea

36Telescaunul, cabana Miorita, Cota 2000 si constructia rosie-refugiul salvamont

37Tot Masa Ciobanului

39

40Stana turistica Tarle…1600 m altitudine

41

42Mai era unul ca mine si ca alti prieteni :)) …sa mearga cu schiurile in afara partiilor, prin padure si locuri mai salbatice :))

43Drumul spre Schitul Sf. Ana…azi nu m-am intalnit cu ursoaica si cei doi pui, ce isi fac veacul pe acolo :)) Bine, am mers probabil animat de ideea ca ursul cand ma intalneste, face pe mortul 🙂 La schit, portile inchise…cred ca staretul era jos la manastirea Sinaia. Probabil tin portile inchise pentru ca intra ursul. Am plecat mai departe, spre Stana Regala.

44Schitul Sf. Ana

45In amintirea parintelui Ioanichie

46Spre Stana Regala

47Am mai publicat acest panou, o sa-l public asa, la anumite perioade…poate se prind de noi cateva idei 🙂

48Stana Regala

49Poiana Stanii Regale

50Orasul Busteni vazut de pe Stanca Franz Josef

51Coborare pe poteca regala spre Sinaia

Primaverile vesnice din 14 februarie

„Pentru astazi, pentru fiecare zi….nestiutelor, spusuri, uneori, neincremenite, in timpul omenesc!”

Mai intai:

Mai apoi:

„GANDURI ALB-ALBASTRE SOSIND DIN TIMPUL VIITOR  SA GUVERNEZE PREZENTUL

Tu zburai! Fiindca cerul iti era imensitate si spatiu de umblet vesnic. Te vedeam cum te avantai in valuri si cadeai in nori-cascade. Si-mi sopteai in atingeri alburii. Doar eu iti auzeam gandurile. As fi vrut sa-ti sorb toate acele lacrimi ce mi le dadeai. Tu imi zambeai din curcubee, stiind ca n-o voi reusi vreodata!

Ai inceput sa mergi in ritm cu mine. Zambesc eu, acum! Nestiind tu ca te vad in fiecare petala de floare, in fiecare dans al fluturasilor, in fiecare picatura de nectar sorbita de acesti petitori. Pentru a-mi fi aproape, ai luat adierea vantului.  Stiai ca unele pustiuri pentru a inflori, absorb vantul cu totul si nu-i mai dau drumul? Nu, nu voiai sa stii! Pentru ca suflul iti este vesnic si locul tau stiut dintotdeauna: AICI, LA MINE!”

….

Insa, la inceput a fost povestea:

T1

„Si eram si gand si cuvant. Si dor si umblet. Mai eram si vara si iarna, nerenuntand o clipa. Am strans raul si Binele, neacceptand ezitari sau infrangeri. Atunci am fost Lucifer. Si nimic nu mi-a mai fost cu neputinta. M-am asezat in calea ta si ti-am pavat urmele pasilor cu flori, chiar daca tu mergeai doar intr-o directie, si inapoi, gandul nu ti l-ai fi oprit. Am incercat sa fiu chiar si Beethoven, insa sufletul imi suna precum orchestra lui Bregovic…nici a bucurie, nici a jale.

I-am dat fiecarei creatii propria mea mantie, impacand gheata cu focul, irealul cu realul. M-am risipit in ramificatii si le-am asezat in drumul tau. Desi se terminau in penumbra, ele adaposteau gradini de flori, nemuritoare. Ale mele, pentru tine. Vazul insa iti era neincrezator si nu te-ai oprit. Ai intrat in Biserica lui Hristos, la adapost de gandurile, intentiile si planurile mele. Eu si acolo am venit…invadand lacasul sfant cu priviri…priviri albe din ganduri luciferiene nepedepsite. Singura zi cand Lucifer a beneficiat de clementa. Pentru ca atunci, acolo, el a sorbit albul, abandonand intunericul si nemaidorind altceva”.

Printre zambete, visele ne zboara in evantai larg, restul insemnand necunoscutul…marcat! Pare inutil sa ne zbatem in casatorii de o zi, mai bine in locul clipelor ar trebui sa cautam eternitati si certitudini!

….

„Pentru astazi, pentru fiecare zi….nestiutelor, spusuri, uneori, neincremenite, in timpul omenesc!”

LA MULTI ANI, tuturor „Valentinelor si Valentinilor”! 🙂

P.S. Explicatia mai detaliata a tabloului o gasiti intr-un comentariu, mai jos…

Boboteaza, Cascada Urlatoarea, Manastirea Caraiman

In cele din urma am plecat astazi spre Manastirea Caraiman. Dar nu asa de-a dreptul pentru ca ajungeam prea repede…ci pe o mica „bucla” ce includea si Cascada Urlatoarea.

Am pornit pe la 10…bine, nu cu gandul la ascultat slujbe, spus rugaciuni. Pentru asta trebuie sa fii in biserica la ora 9. Nu am mers cu un astfel de gand pentru ca de Boboteaza nu exista cadrul adecvat sa stai la slujba…lumea vine dupa apa. Este drept insa ca nici eu nu sunt marele impatimit al traditiilor bisericesti…treburi cu Sfanta Traditie, de la nu stiu cine citire, Apostoliceasca Biserica.

1Toate vicisitudinile naturii s-au intalnit ieri prin acea vale

2La gramada

Prin padure nu era nimeni, la oameni ma refer…asa ca am facut poteca singur din Poiana Tapului pana la Cascada Urlatoarea, traseul pe care merg din copilarie. Probabil am mers de vreo mie de ori pe el pana acum :)) Noroc ca mi-am luat bocancii de tura pentru ca am vazut ceva…o ciocanitoare neagra, si m-am dus pe unde este zapada mai mare. O pasare care nu se apropie de oameni, este mai greu de vazut, sensibila la imixtiuni in habitatul sau. Are marimea unei ciori, chiar se aseamana cu aceasta.

Zbura din pom in pom imediat ce vedea ca ma apropii…nametii erau mari, pana la urma de la vreo 100 de metri tot am prins-o intr-o imagine. Nu foarte clara dar alta pasare neagra care sa stea asa pe copac, nu este…sau poate ca ar mai fi 🙂 In padurile din Valea Ialomitei traieste o ciocanitoare foarte ciudata. Face gaura in orice copac, uscat sau verde. Am vazut niste gauri cat o minge de volei intr-un molid…de regula ciocanitoarea aceasta nevazuta, cand se ia de treaba, nu lasa o gaura mai mica de un mar…

3

Ciocanitoarea neagra este si o specie protejata de lege… Dupa care am plecat spre Cascada…de la Cascada la Manastire.

8

In fata sfintei manastiri erau o multime de sfinte masini. Cateva mii de sfinti enoriasi venisera sa ia sfanta apa. Am trecut pe sub sfanta poarta si m-am trezit in sfanta curte a sfintei manastiri. La tot pasul sfinti oameni cu bidoane sfinte in: maini, sacose sau prin sfintele buzunare. Intru in Agheazmatar la o sfanta rugaciune…acolo, mai multi sfinti enoriasi stateau de frig zgaindu-si sfintii ochi spre sfanta si soborniceasca biserica. Asteptau sfantul semnal ca pot lua sfanta apa. Mai erau si cateva sfinte femei care chiar se rugau.

40

Dupa ce am iesit din sfantul Agheazmatar, m-am dus si in sfanta veche biserica unde am constatat ca nu sunt mai mult de 10-15 persoane…deci as fi putut veni si sta linistit de la ora 9. Na, asta este, eu si sfanta mea idee idioata ca biserica va fi plina de oameni veniti la sfanta slujba. Da’ de unde! Afara era o sfanta coada imensa. Oamenii asteptau sfanta apa. Cu o ureche la sfanta slujba, cu alta la sfantul vecin de dinainte…ce mai barfea.

37

Sfintii credinciosi stau la sfanta coada pentru ca asa este bine, ca asa face toata lumea, sa-i vada altii, asa s-au obisnuit, de frica sa nu se termine pana la ei…ee, din diferite motive. Daca ai venit la biserica nu doar pentru sfanta apa atunci mai stai si la sfanta slujba. Loc era in ambele biserici, dar sfantul om statea in frig, la sfanta coada. Macar eu eram in trecere, in plimbare, ne-evlavios, ne-doritor de sfanta apa, pacatos. Nu pentru ca nu cred ci pentru ca o pot lua si maine sau mai tarziu…nici sa stau ca sfantul prost cu o sfanta mantie de evlavie la coada.

35

Sa fim seriosi! Pe Dumnezeu nu-l pacalim cu astfel de lucruri…ca stam cu orele la o coada, in frig. Dumnezeu stie ce avem in suflet fiecare si cu ce ganduri intram intr-o manastire, biserica. Trebuie sa stai la slujba, mai in fata, in biserica, sa vezi ce se intampla, ce se spune, ritualul acesta este vechi de sute de ani, nu l-a inventat cineva acum. A intervenit obisnuinta, aproape ca stim pe de rost ce o sa spuna preotul, cuvintele ne vin in minte mecanic, nu le mai simtim. Mai bine, o sfanta plimbare, prin sfanta padure si apoi o sfanta rugaciune de multumire in sfanta biserica…dupa care pe sfantul drum la sfanta casa. Mai ascultam o sfanta formatie Compact. O ruda spunea ca mie imi plac pentru ca sunt vagabonzi…deci ei vagabonzi, eu „bagabont”, sfantul bagabont 😉 Lasa asa, sa fiu asa…

Acum si mai multe poze, sfinte poze…de la Adrian citireeee…in vremea aceeeea, era cineva pe la Cascada Urlatoarea. Pentru ca dragi enoriasi, in oras Cel Viclean vine sub forma unei carti, gand, prieten, femeie. Dar acolooo, in pustietate IEL vine…personal. De la parintele Cleopa citire… 😉 Restul, next time.

4La intrare pe traseul turistic…nicio urma, alb totul. Este frumos sa calci primul prin alb…sa fii primul, mereu mi-a placut albul acesta pur 🙂

6Pe mijlocul drumului, m-am intors sa pozez de unde veneam…ca sa tin minte :))

7Un gen de poze care imi place foarte mult…apropiat un peisaj de la distanta, incadrat intr-un anume fel, putina ceata in departare…

9Nu este evident din aceeasi categorie ca aceea de mai sus

10

11Topait de veverita…singurul animal care se bucura de frig, zapada, vant

12Pe aici am zis sa scurtez…aceasta era o urma de bustean tras de cineva. Lemn de fag, pentru foc. Urma fiind inghetata nu te afundai mult in zapada 😉

13La cativa pasi de Cascada Urlatoarea

14Privire inapoi, spre podet

15Cascada…care m-a vazut de mic, de foarte mic 🙂

17Urlatoarea

18Pustiu

19Mai multe urme spre Busteni, pe cel de al doilea traseu ce ajunge tot la Cascada Urlatoarea

Dupa urme, au fost inaintea mea cu vreo 30 minute, doi baieti si doua fete, o fata si un baiat aveau adidasi, o alta fata cizme, celalalt baiat ghete. Fetele aveau marimea la incaltaminte 36-38, baietii 40-42. Una dintre fete era bruneta, cu parul pana la umeri, un fir de par lung era pe jos, deci nu purta caciula. Dupa mers, pareau a nu fi obezi sau in varsta…ar fi avut pana in 40 de ani. Una din fete era racita, pe jos erau doua servetele nazale mototolite in stil feminin. Un baiat nu le-ar fi facut asa 🙂 Asa a venit si concluzia ca erau de la oras si nu de la tara…probabilitatea cea mai mare ar fi fost un oras din Moldova. Dupa pasi, mergeau fara greutate in spate, adica fara rucsac, fiind deci cazati in Busteni. In locurile mai dificile pasii nu erau apropiati, care induc ideea ca le este teama sa nu alunece, deci nu sunt la prima iesire de acest tip. Oricum sunt dintr-un oras de ses, pentru ca le placeau sa faca poze langa brazi incarcati de zapada.

Nu degeaba se zice ca ochii care nu se vad, te vad! 🙂

20

21Bresa printre copacii cazuti pe traseul turistic Busteni-Cascada Urlatoare. Deblocarea traseului s-a realizat in urma cererilor adresate de mine, iarna trecuta. Nu trebuie sa aplaudati, doar eu puteam sa o fac. La fel si cu blocarea accesului auto, ilegal, spre zona inalta a Bucegilor. V-am spus din timp ca doar eu o pot face. Cu toata coruptia din institutiile statului de pe plan local tot i-am oprit…evident nu singur. Dar, doar eu am stiut cum sa o fac. Pentru ca statul nu inseamna doar hotie si coruptie. Unii fura, altii trebuie sa-i prinda…asa le trece viata, si unora si altora. La sfarsit cand tragem linie… „Ce daca ani la rand, Am cules in palme vant” – este de ajuns clipa, acea clipa…care face diferenta.

In prezent, traseul este blocat din nou. Nu de ieri, de azi, ci din vara. Salvamontul din Busteni doarme in bocanci, plimba jeep-uri si fac tot felul de smecherii. Lucruri bune nu ar face. In loc sa posteze poze cu peisaje pe Facebook mai bine ar fi deblocat cel mai circulat traseu turistic din Parcul Natural Bucegi. Cand padurarii si cei de la Parcul Natural au deblocat traseul nu a venit niciun salvamontist. Daca erau de bun simt macar sunau, sau acum, ar fi depus o cerere la Romsilva sa-i ajute la deblocarea traseului. Acum insemnand situatia prezenta, existenta inca din vara. Pentru ca prima actiune a avut loc in iarna trecuta.

Dar voi ajunge saptamana viitoare la Consiliul Judetean si o sa vedeti cum vor avea initiativa…Apoi am sa-i felicit aici pentru munca depusa. Nu mai conteaza ca au facut-o de voie sau de nevoie 🙂 Poate se simte si Primarul Savin sa mai rareasca din golanii pripasiti prin aceasta formatie de salvare ce „reprezinta” orasul. Oricum multi sunt inutili, indisciplinati, slab pregatiti si prost educati…poate ii angajeaza dl. Nastasia la deszapezire. Este o sansa…

22

23S-a intamplat accidentul 🙂 Vantul a suflat pana l-a rapus. Nu chiar de tot…

24…dar suficient

25Blocaj

26Pe cel mai circulat traseu turistic din Bucegi…prezentare turistica realizata cu sprijinul Salvamont Busteni. Poftiti la drum! 🙂

27Un brad mic „imbratiseaza” un fag mare

28Busteniul, supranumit „Poarta Bucegilor”… mai degraba…o intrare ilegala, mmm?

31Vant sufland prin padure

32Claia Mare

34Aici, la manastire, stateam de vorba cu un mare cetatean al Busteniului. Acesta privind la masinile adunate in fata portii manastirii, a spus asa: „Ii vezi pe toti astia tineri?” El arata spre cateva masini cu tineri mai smecherasi, in niciun caz bisericosi. „Adi, astia sunt copiii hotilor, care au furat tara asta” 🙂 Vedeti, asadar ca fiecare intelegem in felul nostru viata…

36

38Programul parintelui Gherontie…de bun simt indemnul

39Prima biserica a manastirii Caraiman

41Pe aici se urca spre manastire, ca alternativa la drumul auto… 😉

Alta formatie Compact :))

Chiar merge de Boboteaza, nu? :)))))