Alte schimbari…

Fiind duminica, e altceva. Merg niste poze, poate si alt tip de consideratii 🙂 Acelea in zilele urmatoare, cand veti afla ce se mai intampla prin Valea Prahovei si Bucegi.

Dupa cum stiti, a venit iarna pe bune, pe aici… Cand traiesti la munte, nu ti se mai pare cine stie ce, te intrebi cat o sa stea?

10

Sper ca atat cat o sa stea, sa fac niste excursii printre brazi impovarati de zapada, prin troiene, cu popasuri la care sa bem ceai cald din termos, sa pozez Crucea imbracata in straie albe, si, mai ales sa fac o coborare cu 2-3 prieteni prin padurile Vanturisului sau Dichiului… pe unde se poate intra mai repede si e mai bine… Altii se dau pe tot felul de partii, unii coboara vai alpine… mie imi place sa schiez prin paduri cand sunt nameti. Mi se pare o chestie foarte faina, te solicita, e o provocare sa te strecori printre copaci, sunt tot felul de obstacole ascunse de zapada. Pe partie, nu se intampla nimic, urci si cobori si asta este povestea, nu este cine stie ce efort sau spectaculos. Mai este si galagie…

Trebuie insa o zi senina, nu prea calda, poate cine stie gasim pe undeva si un loc sa facem si un gratar :)) Simti dupa o astfel de aventura ca ai pus cu rost schiurile in picioare 🙂 Nu am mai facut asta de ceva timp, poate-poate…

Doua poze, ani diferiti:

1Aici, Rares, nu stia sa sufle in tort. I-am explicat noi, dar a trebuit sa insistam, ca el intelesese ca trebuie pur si simplu sa-l manance.

2Cativa ani mai tarziu, in 2016, a suflat in lumanare si s-a apucat de el. Bine, acum a suflat imediat si a zis ca vrea sa fie mai des ziua lui.

In alta zi, parca pe 16 seara, luna stralucea prin preajma Cantonului Schiel si isi arunca lumina peste jnepeni… ceva feeric. Vedeam asta din cartierul Zamora al Busteniului. Mergand insa spre Sinaia, „dispare” luna dupa varful Jepii Mari. Dupa vreo 10 minute de mers, iata luna din nou, de data aceasta nu mai era in dreapta varfului ci in stanga, prilej cu care ma trezesc si eu sa fac niste poze, acolo, cat de cat, sa-mi aduc aminte de … acest prim patrar din 2016. Parca e primul 🙂 Oricum e primul observat :))

3

4

5

Si ce se intampla cand se arunca mai multi pumni de grau la porumbei:

9

6

8Un tablou superb. Sunt cetateni care vin pe orice vreme sa hraneasca porumbeii.

11

12Un fel de „Iarna pe ulita”

Primavara muzicala de la Castelul Peles… acolo unde niste minuni de copii au vrajit asistenta

Muzeul National Peles a fost gazda unui eveniment extraordinar pe 12 aprilie 2014. Inca o data, aceasta adevarata „rampa a culturii” din Valea Prahovei a organizat exceptional un nou eveniment care a umplut pana la refuz sala unde odinioara regina Elisabeta il asculta pe marele Enescu.

Asistenta a fost incantata de copii mici ce cantau la instrumente destinate oamenilor mari… nici nu am simtit cand au trecut 3 ore. Cateva ore pe care oricat le-ai explica si din care oricat ai incerca sa redai, nu ai cum sa reusesti. Uneori constati ca nu s-au inventat inca acele cuvinte prin care sa transpui exact ce a fost acolo… Totul a fost la superlativ si este foarte putin spus.

 

a1

a5Restaurant Forest-Ioana Hotels

Organizare perfecta, copii ce au deja in palmares zeci si zeci de premii de la tot felul de evenimente specifice, unul dintre ei canta la o vioara Stradivarius, altul stapanea si vioara si acordeonul… doua doamne profesoare deosebit de inimoase care-i coordonau, liniste, uimire, admiratie, peste toate… acea atmosfera regala. Nu erai oriunde, in stanga salii era zugravita regina Elisabeta, aceea care odinioara aranjase sala si invita acolo tot felul de artisti si care, sa nu uitam, sub pseudonimul de Carmen Sylva, a adunat legendele si povestile Bucegilor.

Cum am ajuns in acel cadru de vis? O sa incerc sa fiu cat de scurt se poate… din mai multe motive eram acolo. Dupa cum ati observat, nu mai am atata timp pentru blog, nu reusesc sa postez la fel de repede si sa raspund la comentarii in timp util… uneori raman in asteptare comentarii si le public la cateva zile. Sunt prins in diferite proiecte, imi place sa fac, sa existe rezultate, sa las ceva in urma, sa nu trecem doar asa prin viata…

a2Vara, trec aproape neobservabile din cauza vegetatiei

a3

 

a4

Acesta ar fi un motiv ce justifica prezenta la Peles. Al doilea era la fel de important, poate mult mai important, trebuia sa fim acolo, era un moment special. Copiii aceia au fost magnifici, extraordinari, este atat de emotionant si reconfortant sa stii ca mai sunt oameni care isi dedica timpul si viata invatand si pe altii ce stiu. Cultura si educatia au fost aruncate de peste 20 de ani la cosul de gunoi si acum ne minunam ca mai sunt oameni care pun umarul si investesc in astfel de evenimente.

a7

a6Regina Elisabeta

Desi filmarile nu sunt calitative si nici nu vor reda vreodata la adevarata valoare evenimentul respectiv, merita ascultati acei copii talentati.

Si asa suna o vioara Stradivarius… copiii aveau varste cuprinse  intre 6 ani si 16 ani:

Si pentru ca azi sunt Floriile, un La Multi Ani tuturor acelora care poarta nume de flori si nu numai 🙂 …alaturi de o piesa muzicala si toate gandurile de bine:

Imagini de Florii de la Manastirea Caraiman:

1a

1b

1c

1d

1eNuante de alb… albul florilor de corcodus si albul zapezilor de pe munte

1fSa privesti Luna inainte de a adormi… un fel de „noapte buna”

Muscatele de la ora 13 si luna lupilor

Superbe flori sunt si muscatele acestea, mai ales cele rosii 🙂 De cand tot caut un ghiveci mare, frumos… bogat, cu multe flori, sau hai 2 ghivece, al doilea sa fie al meu 🙂 🙂

1

2Frumos, nu? Peisajul, in general…

Si in plina iarna sosesc si semnele primaverii:

3Salcii inflorite, matisori

Mai departe,

Luna februarie se spune ca este luna lupilor. Fiind perioada rutului (imperecherii) acestia sunt mai lesne de observat. De regula, lupul este un animal discret, mai putin observabil. Lupi nu am vazut, insa urmele lor, da.

4

5

6Destul de late… un lup mare. Seful lor 🙂 Trebuie sa ma gandesc, poate reusesc sa pozez vreunul. Vin pe acelasi traseu, in fiecare zi, nu departe de civilizatie. Probabil vin sa inhate cate un caine.

Vinerea muzicala 16

Am intrat si in luna august, parca acum trece si aceasta…luna viitoare vine toamna 🙂

Piesa postata la rugamintea unui prieten!

Un week-end cat mai bun! 😉

Doar priviri, mai trebuie cuvinte?!

1

2

3Superba luna

4Parcul din Sinaia

5Vremuri si amintiri

6Doi batranei si un porumbel pe langa ei

7Piersicutul

8

9

11Luna mai galbena decat de obicei

12

14

Se mai lasa cortina peste inca o zi…acasa insa, gasesc o scrisoare. Citesc numele expeditorului…stiam cine este. In urma cu 2 saptamani, ma gandisem la el, de mai multe ori. Cand aveam 3 ani si jumatate ma ducea si ma lua de la gradinita…era angajat la locul de munca unde lucrau si parintii mei. Scrie el in scrisoare ca nu ne-a mai vazut de 20 de ani…

Aveti grija pe cine chemati cu gandul, ca s-ar putea sa se intample 🙂 De multe ori, ceea ce nu crezi se poate intampla. Omul acesta, mai tarziu, pe la 6-7 ani, ne facea noua, mai multor copii, sabii de lemn. Saptamana viitoare, am sa-i fac si eu, o surpriza, bineinteles ca voi publica si scrisoarea sa! Dar dupa…Legat de chemarea cu gandul, intr-o zi, mai demult, am intalnit o iluzie din mintea mea…doar ca era in planul concret. Despre aceasta…

Cum spunea cineva „Aveti grija ce va doriti, ca s-ar putea implini!”. Evident, ca nu orice se poate implini, Dumnezeu stie mai bine, ce este de facut. Pentru acea „Iluzie” si pentru toate „gandurile de acest fel”, o sa postez azi, piesa muzicala ce va deschide maine, Vinerea muzicala.

„Reteta pentru meditatie”

Se iau  imagini cu o aparenta legatura si se privesc pe indelete 🙂

Mai intai o stanca aflata pe un loc plat. O stanca injumatatita; odata, un intreg. Ce forta, ce fenomen a „taiat-o” astfel? 😉 Oare un fulger? Oare apa s-a inflitrat prin crapaturi si cu ajutorul inghetului-dezghetului …a facut „poc”, si o bucata s-a dus spre stanga si cealalta spe dreapta? 🙂 Sau sa fie o urma de …lovitura, sa zicem, desi nu este cel mai potrivit termen…mintea face asociatii diverse, cauta repere sa aseze problema pentru a trage concluzia…Dar oare noi suntem mintea? Doar mintea?…hmm, vedem!

Oameni trec si vin…mintea este lumeasca, lucreaza pe baza a ceea ce vad ochii…o stanca banala. Si totusi de ce o privesc si-i fac poza? Ma intrebam, ma intreb…parca este altfel. „Vii?” , „Da, vin imediat!” …mintea nu este constiinta si nici suflet, nu suntem doar minte…mintea nu are instincte, foloseste doar ce i-ai dat, judeca in functie de ai vrut sa o inveti, sa crezi…nu suntem doar atat! Mai departe:

Parasim acel loc unde timp de 20 de minute intrebarile s-au intersectat, de o maniera descrisa mai sus… si ajungem in locul unde soarele urmareste luna…si-a ales o zi sa ne arate…pana in acea zi nu mai observasem, jocul lor pe Jepii Mari.  Degeaba am fost atent si in zilele urmatoare, luna nu a mai ajuns la acel punct …”trei miscari, luna in jurul Pamantului, Pamantul in jurul axei sale, Pamantul in jurul soarelui…navigare continua prin univers…”

Luna, grabita sa se ascunda dupa varful Jepii Mari

Soarele luandu-i urma 12 ore mai tarziu…vederi din punct fix…fix raportat la ce? 🙂

Prin Sinaia cea de toate zilele, o privire pe  o masa… „Par rosii de gradina” – spun eu, si gandul ma duce la campiile Olteniei unde am fost anul trecut. „Sunt rosii de gradina” – mi se spune. Imi arata si rosiile in gradina…cum naiba de se fac rosii la munte? Ma intreb, il intreb, eu mereu am intrebari :)))

Nu este totul in regula pana nu le vad eu, pana nu le ating…cred ca pentru unele lucruri ce mi se par interesante as trece Bucegii cand intr-o parte, cand in alta, timpul s-ar opri, nu as simti nimic :)) …agitatie maxima :))

Rosiile la Sinaia nu puteau fi plantate decat de un oltean, se intelege :))

O zi buna! 🙂

Rares are 7 luni

Timpul a trecut… parca ieri urcam cu Oana insarcinata la Masa Ciobanului si Vf. cu Dor, ia sa vedem cand? …a, prin septembrie, gata am aflat…timpul asta isi lasa amprenta peste tot 🙂

Azi Rares are 7 luni…si este foarte vioi. Cand il iau din pătuţ nu mai sta cuminte ca altadata ci incearca sa se ridice, chiar se sprijina si pe picioare…peste cateva luni o sa mearga. Pe munte nu l-am mai luat ca s-a lasat un frig de cateva zile, ai impresia ca a venit toamna. Si anul trecut pe timpul acesta era foarte cald.

Insa cu Rares s-a intamplat un lucru curios. Raspunde mai greu la „Rares” dar imediat cum il strigi „Adi” intoarce capul. Tot se repeta chestia asta de „n” ori in ultimele 2-3 saptamani. Parca ii place mai mult „Adi, Adiţă”…

Acum cateva zile, abia scapase de la masa, si se inghesuia care mai de care sa-l ia in brate…cine vine pe la noi vrea sa-l ia in brate si sa-l pupe 🙂 Mai am niste poze cu el murdar pe maini si pe la gura de la mancare, dar nu le pot posta…eu cand ii dau sa pape il las sa bage mainile in castron, sa le duca la gura, sa vada cum este :))) spre disperarea…si asa mi se spune ca il invat la prostii de mic :))

….si altceva acum, oricum sunt tot ca acum o saptamana si ceva, cu planuri de evadare 😉 , la Padina Fest am fost, urmeaza altele…

Am descoperit un loc, la circa 400 km, si sunt in transă…sa merg sa nu merg, ma informez de detalii, stiu precis cum arata drumul, de la cati se kilometri se urca, cati km sunt de drum drept, vreau sa iau si bicicleta, dar poate o sui in tren pana la o anumita gara :)) Am facut tot felul de calcule, stiu toate trenurile din Busteni spre Sibiu si Simeria, precum si cele de intoarcere, preturi la microbuze, bilete de tren, orice traseu rutier, popasuri :)) . In paralel pregatesc si o iesire…la Marea Neagra, nu vroiam dar se cere…chipurile sa fie bine, nu stiu ce voi face pe acolo, ca nu ma vad deloc, cand in apa, cand pe plaja, zgaindu-ma la oameni.

Ceva primit de la o persoana apropiata, mare adevar :)), doar alaltaieri am mancat vreo 15 placinte, asa, aproape una dupa alta, nu ma puteam abtine…cand le-am vazut, ale mele toate :)) Dar bine, asta s-a intamplat dupa mai multe luni de consum cu moderatie… de parca asta ar fi o scuza 😉

Revenind la calatorii…”sunt disperat maxim”, ca sa folosesc o expresie a unui prieten, nu plec nicaieri pana nu am o imagine clara si toate detaliile, ma enerveaza sa umblu prin locuri necunoscute si sa caut lucruri banale pe care am omis sa le iau…asa ca ori este totul ca la carte, ori stau acasa 🙂

De exemplu, am fost pe la Schitul Sf. Ana, am vorbit cu staretul, am aprins niste lumanari, de fapt aici este problema…eu am prin rucsac cam intotdeauna, fie un chibrit, fie un aprinzator sau o bricheta. Pe munte, ceva de aprins focul este indispensabil, te poate salva…anul trecut in primavara am mers multa vreme prin ploaie pe culmea Baiului, eram uzi, ne era frig, un foc la marginea padurii ne-a ridicat moralul :)) Si lumanarile trebuiau aprinse…dar cu ce? Ma uit prin rucsac, prin toate buzunarele, nimic. Pana la urma ne-a adus staretul cu o alta lumanare. Bun! Si acasa, gasesc in rucsac si bricheta si chibrit, nu cautasem bine. Motiv pentru care am zis: „i-a da-va naibii!” si le-am aruncat. Adica le tin atata timp dupa mine si cand iti trebuie nu le gasesti :)) Am pus in rucsac altele…fiecare cu stolul lui de pasarele 😉

Acum sa vad si cand vrea prietenul Crisan sa vina pe munte, poate se mai si incalzeste, poate nu se suprapune cu iesirea prin partea aceea de tara unde vreau sa ajung, Sibiu si Simeria fiind doar puncte de plecare.

Pana una alta, azi il sarbatorim pe Rares sau Adrian, acelasi lucru!