Traseul turistic: Sinaia – Castelul Peles – fosta Vulparie Regala – Poteca Regala – cabana Stana Regala si Actiunea Jandarmeriei

Este placerea mea deosebita sa va prezint astazi un traseu accesibil in orice perioada a anului.

Oricat de mult ai zabovi, nu are cum sa te „prinda” intunericul, spaima multor persoane ce merg pe acest traseu. Poti parcurge traseul dus-intors cam in 3 ore…pe jos evident. Trebuie sa incurajam miscarea, mersul pe jos, nu cu masina…muntele inseamna mai ales mersul pe jos.

Acest traseu l-am parcurs de nu stiu cate ori in acest an…este un traseu lipsit de pericole, te linisteste, oricand este frumos de parcurs, mai putin pe ploaie torentiala…

Ieri dimineata aveam in minte o farfurie plina cu cartofi prajiti, rotunjita spre varf, peste care sa se reverse usturoi, smantana si ceva verdeata. Sa fie servita pe la Stana Regala  🙂  Un timp, imaginea aceasta a stat batuta in cuie, in mintea mea, mai ales ca era…potrivta pentru post.

Cum incepe traseul:

Pleci de la Gara Sinaia, urci treptele spre centrul orasului, traversezi Parcul „Dimitrie Ghica”, daca ai timp recomandabil este sa vizitezi Casino-ul, dupa care iesi la un sens giratoriu…daca stai cu fata spre Casino, este undeva in stanga, la cam 100 metri.

Imediat de la sens, vezi in dreapta Cimitirul Eroilor  si in stanga acestuia o alee cu trepte. Aceasta te scoate la portile Manastirii Sinaia, un alt obiectiv de vizitat.

1Aceasta este aleea cu trepte. Mai jos se vad sensul giratoriu si Cimitirul Eroilor. Pe cand urcam ieri, am constatat ca nu mai este banca de pe marginea acestei alei. Era in locul unde am pus sagetile rosii. De ce or fi luat acea banca? Este foarte frumos sa stai pe ea, seara de exemplu…

De la manastire, urmam putin strada Furnica si facem imediat la dreapta, ajungand in spatele manastirii in fata unei alei pavate. Aleea se numeste Carmen Sylva, reabilitata dupa zeci de ani…de catre Primaria Sinaia. Din punct de vedere turistic, in opinia mea, aceasta lucrare perfect realizata, reprezinta cea mai reusita actiune din acest an, a respectivei administratii. Orice turist vine la Sinaia, merge si la Peles. Si aceasta alee era plina de gropi, uneori de masini, gunoaie…acum se merge civilizat.

2

3Castelul Peles

Undeva, intre Castelul Peles si Castelul Pelisor, se afla o alta poteca pavata pe timpul regilor, nemarcata, ce ajunge la fosta Vulparie regala. Poteca este acoperita de vegetatie in unele locuri sau a fost distrusa de exploatatori de padure din Busteni, in colaborare cu personal silvic subordonat Ocolului Silvic Azuga, sub privirile mioape ale administratorului Casei Regale.

Ultima stire, ar trebui sa-i spun stire-bomba datorita tupeului de care s-a dat dovada, trebuie neaparat mentionata. Ia auziti:

Suna o doamna dupa un padurar. Care padurar, va intrebati. Pai care poate fi? Care altul? :))

„Ma’ Georgica, nu vrei tu sa tai niste copaci de prin curtea mea?” -cam asa s-a pus problema. Cand este vorba de taiat copaci, padurarul Geo0rgica este foarte saritor, dovedeste un interes profesional remarcabil. Putin conteaza unde  se afla respectivii copaci. El are o solicitare, intrezareste imediat avantajele, motiv pentru care purcede imediat la treaba.  Bun baiat! Noroc ca nu poate face tot ce-i trece prin minte. Altfel, el si exploatatori de padure de genul d-lor Contes si Geaca, ar fi lasat fara vegetatie tot versantul Caraimanului…ca un exemplu minor. Cred ca in 2 ani se incadrau si curatau tot.

Si Georgica, mai sa-si rupa picioarele de atata graba, ca sa incheie si aceasta treaba. Intra in curtea omului si pune drujba pe copaci. Un vecin mai saritor, ca asa suntem noi romanii 🙂 , pune mana pe telefon si incepe sa sune la unu-unu-doi, sa dea alarma povestind despre bietii copacii si vecinul rau…

La fata locului soseste Jandarmeria…care ce descopera?? Va imaginati, nu? 🙂 Il descopera pe autorul in verde, in mana caruia sta protectia padurilor, sute de hectare. Si,

„Ia scoate tu actele, sa vedem daca ai voie sa tai copacii acestia!” – cam asa l-au intrebat organele legii.

Lui Georgica nu i-a venit sa creada. Adica, nu era de ajuns ca el era acolo, ce mai trebuiau acte, ce atatea incurcaturi? Asta nu intelegea.

Cand a vazut ca nu o da la pace, a facut al doilea lucru din viata lui, pe care stie sa-l faca bine. Sa sune, sa fie protejat de dusmani. Nefiind la Busteni ci la Sinaia, nu prea i-a reusit. Au venit sefii chiar si pe acolo, s-au dat telefoane, dar cum sa pacalesti Jandarmeria, ca astia merg prin Bucegi, vad, stiu diferite lucruri…mai si fac o sumedenie de chestii bune. Deci cum sa-i pacalesti ca tu nu comiteai o ilegalitate? 🙂

Urmarea sau Urmarile???

L-au amendat pe Georgica! 🙂 Jandameria l-a amendat pe Georgica padurarul pentru ca taia ilegal niste copaci. Ocolul Silvic Sinaia a masurat lemnul, a calculat paguba si…? I-a imputat-o lui Georgica… :))) Va dati seama ca au incercat sa-l scape, dar pe aici jandarmii se mai si ocupa de unele lucruri. Felicitari Jandarmeriei pentru ca o astfel de actiune iti arata ca nu traim intr-un mediu unde fiecare face ce doreste pentru ca are diferite relatii. Bine ca l-au amendat, poate se mai potoleste, altfel, invatat asa, cine stie pe unde il mai vedem…si este pacat, este tanar, mai si munceste cu folos uneori…cred ca ii place sa traiasca periculos 🙂

La Busteni, Georgica ar fi reusit sa opereze in liniste. Pentru daca avea vreo reclamatie, il suna pe „nea Nae” si pe principiul „astia au mancat si au baut la mine” vorbeste el si rezolva, pe la ce institutie din zona se impune. Insa eu cred ca aceste actiuni fie sunt pe cale de a inceta, fie au incetat, o data cu schimbarea politistului de proximitate al orasului Busteni. Noul politist este tanar, echilibrat, un profesionist plin de bun-simt, un intelectual. Nu merge sa discuti cu el, plecand de la premisa ca ii dai niste branza sau lemne. Este alt gen de om.

In aceasta primavara, un exploatator de padure a distrus o suprafata mare de pini plantati de catre Primaria Busteni prin anul 2011. A tras busteni peste ei si i-a terminat. Toata lumea, liniste. Este doar „nea Nae” 🙂 , Eu cand am vazut, am zis ca „nea Nae asta al lor, chiar nu are nicio limita” asa ca prin demersuri sustinute, autorul a fost obligat sa replanteze de cateva ori mai mult, alti puieti de pin. Ce credeti ca spuneau astia de la Ocolul Silvic Azuga despre mine? „Ce i-a facut nenorocitul lui nea Nae!” :))

In loc sa se bucure ca se impadureste, ca se refac distrugerile, acei berbeci obtuzi  tineau partea exploatatorului, desi stiau ce pagube produsese. Expresia lor ma face sa rad de cate ori imi amintesc…este atat de prosteasca.

Mai departe cu excursia,

4Prin padure, spre fosta Vulparie

5

6

7Fulgii de zapada incepeau sa vina in valuri, impinsi de vant

8Aici suntem aproape de Vulparie, o curte mare cu adaposturi parasite. Asa frumos ne-a inconjurat ceata 🙂 O placere sa mergi…

9

10Pe aleea de langa Vulparie…uitati cum sufla vantul

11

12Povestea de iarna, fara fulgi de zapada, este ca o floare fara apa

13

14Curbele si nu drumul drept, fac totul 🙂

15

16

17Intrasem de cateva minute pe poteca regala, astazi traseu turistic, pe marcaj banda albastra. Initial am zis ca facem o ora de la Peles, dar era atat de frumos in padure…

18Poteca regala…Nu este oare frumos sa te plimbi prin aceste locuri linistite, pe ninsoare si ceata? Totul asa, linistit…

19Si linistea a „spart-o” Soarele. Am avut de toate: vant, ninsoare, ceata, liniste, soare, exact cum ai regiza o atmosfera de poveste daca ti-ar sta in putere. Gandurile se mai si indeplinesc, Dumnezeu stie dinainte sa vrei tu ceva, ce-ti trebuie, ce trebuie facut…

20

21Un cadru desprins din povestea de ieri. Daca mergi doar cu gandul sa ajungi la destinatie, nu faci nimic, mai bine stai acasa. Trebuie sa te bucuri, sa privesti tot ceea ce natura pune in valoare

22

23Fantanita

24

De la izvorul amenajat in 1980, intram peste 5 minute in restaurantul de la Stana Regala. Ce decor si acolo…

Totul rustic, blanuri de oaie pe banci, borcane cu muraturi, dovleci suspendati, funii cu ceapa rosie si usturoi, imagini vechi cu regii si reginele Romaniei, schiuri de acum peste 50 de ani…si peste toate, caldura venind de la un foc cu lemne ce trosneau…si noi, ninsi. Va dati seama cum a fost? 🙂

Sa tot stai langa foc, sa auzi lemnele, sa privesti la fulgii ce alergau pe la ferestrele mari, sa bei o cafea si sa povestesti…nu in ultimul rand sa mananci ceva. Dar ce? Ca acolo nu mai aveam imaginea cu muntele de cartofi si sos…isi facuse loc o alta. Mi-am adus aminte ca o data, am mancat aici tochitura de ciuperci cu mamaliguta…

Mai aveau acest fel in meniu asa ca in scurt timp, stateam deasupra farfuriilor cu mamaliga aburinda…

Timpul sta dupa noi, atat cat ii dam voie, dupa aceea, curge altfel. Motiv pentru care am parasit locul de basm, Stana Regala, coborand pe unde urcasem. Era usor, accesibil, frumos.

25Ninsoare pe Bucegi

26Inca nu este zapada multa la Stana Regala, acum, duminica, ninge insa abundent

27Poteca regala la coborare

28Nelipsita ceata

29Treptele regale, intr-o zi, sper ca la primavara, sa le reparam putin…este aiurea sa distrugem totul. Tine de mentalitate de trib migrator, sa scoatem lemne si sa lasam in urma haos…ca oricum nu mai trecem sau nu locuim pe acolo. Cand te gandesti ca pietrele acestea au fost calcate de regi ce au adus Romaniei, Independenta si Unirea, parca ar trebui sa avem putin respect. Altii, in lipsa unei istorii nationale, inventeaza legende, orice doar sa acopere o astfel de lacuna majora, iar noi, ne batem joc de fiecare bucatica din istoria nationala. Unii dintre noi, daca aceste trepte ar fi fost metalice sau din marmura, le-ar fi furat si vandut. Fiind doar pietre, fie ele si din perioada regala, tragem bustenii peste ele…cu ajutorul cailor.

Cat de mizerabila poate fi o astfel de actiune! Dupa ce ca nu suntem in stare sa conservam ce avem, ni se pare normal sa bage unul cu 8 clase caii, ca sa traga busteni, peste aceste scari…

30

31In spatele Castelului Peles, la exact o ora distanta de Stana Regala

32Si inchei tot cu imaginea de inceput: Sinaia, Aleea Manastirii, locul bancii

Planuri si imagini…pentru o „traditie” montana

Eu le denumesc locuri de vis sau de poveste. Pentru ca ajuns in acestea parca traiesti un basm, sunt farame desprinse de prin carti…

In fiecare toamna, de cativa ani alegem un astfel de loc. De fapt eu il propun, si ceilalti care vor sa vina sunt de acord. In ultimii doi ani chiar au fost niste alegeri reusite…dar nu imi este rusine nici de aceasta de anul acesta.

Mergem sa dormim pe munte, la o stana aleasa din timp, loc in care aprindem focul si stam la vorbe. Deja le-am propus prietenilor locul. Cam toti au spus ca merg, poze nu le-am aratat desi am avut intentia. Am zis sa le arat la „toata lumea”, pe blog. Acea stana si locul unde este amplasata sunt esenta, motivatia…

Pentru a alege un astfel de loc, privim/privesc toata vara pe traseele parcurse. Stana trebuie sa aibe un aspect ingrijit, sa fie ridicata intr-un cadru pitoresc, sa gasesti lemne in apropiere…daca este un izvor cu apa prin preajma cu atat mai bine. De cate ori ajungem trebuie sa facem curatenie, sa aranjam putin prin interior, sa dam afara ce nu are ce cauta…focul, la care pregatim diverse se face pe pamant, in stana, unde exista si vatra. Daca nu stii sa aprinzi si sa intretii focul umpli de fum toata stana si nu mai poti sta in ea. De dormit, ca se mai pot prinde cateva ore si de somn, se doarme pe niste lavite din lemn…peste care asternem crengi verzi apoi izoprenele. Peste izopren vine sacul de dormit.

Dupa o astfel de experienta, acasa trebuie sa speli tot… 🙂 Asta o spun de dinainte oricui ca nu am chef de plangaciosi si figuranti, pe acolo 😉 Poate ca vine si ursul, poate ca nu vine, poate apare vreun lup sau nu…parca acestea ar fi aspecte de luat in considerare…doar nu dormi in cort ca sa fi surprins. Pericole? Nu am observat niciodata si nu stiu ce ar constitui vreun pericol cand pleci la drum cu un astfel de obiectiv. Daca ploua?! Daca ploua nu inseamna nici asta cine stie ce, pentru ca nu stai in ploaie si nu mergi prin ploaie, totusi orice om de munte are in rucsac si pelerina de ploaie.

Ziua, de regula ajungem pe la orele 15-17, trece repede. Ocupati cu stransul si taiatul lemnelor, cu aranjatul stanei, cu acoperirea gaurilor pe unde poate sa intre vantul…plecam cu un intreg arsenal dupa noi, raman acolo, fie ca ne trebuie, fie ca nu. Vor stii ciobanii ce sa faca cu ele la primavara.

Acord sa dormi in stana nu ai cui sa ceri. Fiind un adapost pastoral temporar este la indemana oricui turist, om de munte, etc. Ideea este sa nu strici si sa inchizi usa la plecare. Altfel, cand va ninge zapada se va asterne si in interior. Din ce am observat, cele mai multe stane sunt vandalizate chiar de ciobani…le lasa asa ca sa nu ma stea nimeni in acestea. Doar ca noi mergem acolo unde merg prea putini si unde de regula nu se produc daune prea mari.

Am vazut stana din timpul unor antrenamente de alergare montana. Am vazut-o de departe…ceva nou aparuse undeva pe o pajiste. Cum am vazut-o, de la kilometri distanta, mi-am dat seama ca este o alegere buna…pentru noi.

Cu prima ocazie, care nu a fost prea imediata…am ajuns mai aproape pentru a o studia. Este superba, cadrul este deosebit…ma duce cu gandul la Retezat

Acum, daca am terminat cu expunerea, sa mai postez si fotografii cu respectiva locatie 🙂

Apropiere cu aparatul foto

Peste 55 de minute eram cu mult mai aproape 🙂

Imprejurimi

Pe acolo curge si un izvor…destul loc si pentru spiritul meu de aventura…sa colind printre pomisorii aceia draguti, sa casc ochii la stanci, urcat pe vale…

Multe de vazut si mult de umblat, deci este perfect

Arata foarte bine, este din piatra…ramane sa stabilim data plecarii

Si eram in fiecare ramura si in orice cadru al muntelui

Te impiedici si te ridici, daca vrei, daca nu, ramai sa te odihnesti. Asa si cu mine…sa alegem mersul…am si schimbat ceva in felul de a fi.

Multumesc tuturor pentru gandurile frumoase. Vreau sa multumesc fiecarui cititor in parte, in ordinea comentariilor, care nu inseamna o ierarhie:

Decarule tu esti mai acela cu care bateam audientele in 2006 la Baba Mare? Ce amintiri 🙂 Si nu ai zis nimic de mai bine de o jumatate de an. Nu as fi ghicit 🙂 Multumesc!

D-le Crisan, acelasi om bland, minunat si plin de umor, cuvinte cu bucati din dv, asa le-am simtit. Va mai astept cu drag. Multumesc!

Oana de pe Convietuire, nu cred ca ar fi scris Mary sau Lia ceva de rau…doar mi-au luat urma pe fiecare blog :))) Multumesc, abia astept sa te citesc 🙂

D-na Mariana, emotionante cuvintele dv. M-am simtit ca un copil mangaiat parinteste. Saru-mana!

Razvan, nu ma asteptam sa se descurce chiar asa de bine. Am crezut ca vor posta imagini cu tema montana. Nu comentez in public, actiunile lor, au facut ce au simtit la momentul respectiv. Mai bine ca au scris ce au gandit decat un post inutil cu poze. Multumesc ca ai fost prezent 🙂

Supernaturalvibes, simpaticule, abia astept sa ne comentam. Sper ca mai ai ironiile si glumele in program. Multumesc :))

Alexandru – fosile, multumesc si la multi ani pentru acel eveniment, revin pe mail. Omul acesta desi nu ma cunoaste personal m-a invatat si mi-a dat o multime de sfaturi, de peste un an de zile. Am un mare respect fata de el.

Leo tu esti nebun ca de obicei :)) . M-au dovedit pe buna dreptate :)) Ati capatat un fix cu Camelia. Pe blogul lui scrie fiecare ce vrea si face ce vrea.

Oana-Clara pe tine te stiu ca pe o femeie cu capul pe umeri, nu ma asteptam la altceva :)) Saru-mana!

Rokssana de tine chiar am fost surprins. Noi de obicei ne citeam si ne dadeam doar like-uri. Multumesc mult pentru urarile de bine 🙂

Viesparule si eu abia asteptam calatoriile tale si stilul propriu de a povesti 🙂 Multumesc pentru ganduri!

Magda sper ca nu te-ai suparat 🙂

Arakelian  iti multumesc 🙂

D-na Mehes ce mesaj frumos mi-ati trimis pe mail, multumesc 🙂

Mary si Lia, nu in ultimul rand, ati facut o treaba buna, v-am multumit de cateva ori :)) O sa facem si rubrica aceea a voastra. Pregatiti-o 🙂 …ca si eu am vreo 5 posturi de publicat. Azi v-a fi acesta si mai pe seara „Oamenii Bucegilor (II).

….

Mai jos  va invit sa parcurgem potecile unei paduri de basm. In astfel de locuri se scriu povesti, aici suntem, sunteti, vom fi. In acele locuri pare a fi un strop din iarna tineretii vesnice. Drum bun visarii si revenirii in cotidian!

In gradina viselor

Sa lasam gandurilor placerea de a colinda printre copaci

Ne priveste! Noi doar in poza, acasa, am vazut cine ne „privea”

Locuri minunate, poteci bine batatorite, ganduri si liniste, temperatura placuta, vant plecat la plimbare pe alte meleaguri, timpul s-a oprit pentru cateva ore, tot ce era viu ma privea si il priveam simtindu-l. Si cum totul este viu eu eram si acolo si aici. Tineri si batrani treceau…vraja muntelui nevazuta. Uratul si raul nu sunt parti de viata, in munte. Noi le semanam reinviindu-le…noi le suntem izvoarele ce le satura radacina.

Intr-o astfel de zi răul a murit…a nu stiu cata oara!