Un traseu pitoresc, lejer, ce poate fi parcurs de orice turist cu o pregatire medie…adica sa poata merge cam 4-5 ore. Urcusul dureaza cam 2 ore, daca stau sa compar, sa adun segmentele acestui traseu.
Am ales in ultima vreme sa prezint astfel de trasee turistice, cu mai multe obiective si pentru a descrie uneori, in cuvinte sau imagini, si portiunile dintre acestea.
Plecarea este de la Stana Regala, pentru ca la aceasta locatie se ajunge atat din Busteni (pe marcaj punct galben) cat si din Sinaia (pe marcaj banda albastra), timpul fiind cam acelasi, circa o ora.
Stana Regala si Rezervatia Poiana Stanii Regale
Iulian, si el si eu am fost primii…dar acolo mai la urma, am stat unul dupa altul.
De aici, de la Stana Regala, se urmeaza drumul auto ce coboara in Sinaia, pana la prima intersectie cu un alt drum. Marcajul pana la acea intersectie, situata la circa 1,3 km de Stana, este banda albastra. Ulterior devine banda rosie si acest marcaj va fi urmat pana in Valea Ialomitei, la cabana Padina. Drumul de la acea intersectie poarta numele de Drumul Vechi al Cotei.
Pentru aceia carora nu le place sa mearga mult, poate fi dat un alt reper. Se pleaca de la Stana Regala, pe drum, si imediat ce se traverseaza al treilea pod, se vede in dreapta sus, la circa 20 metri, Drumul Vechi al Cotei. Aceasta ca sa nu se mai coboare pana la intersectie si sa nu se faca un ocol destul de mare. Se urca putin mai greu cei 20 metri de panta, dar scutesti vreo 800 metri de mers pe drum.
De la acea intersectie, se ajunge la Schitul Sf. Ana in circa 30 minute, si mai departe la Cota 1400 in 15-20 minute.
Muntele Furnica, vazut din preajma cabanei Valea cu Brazi, cunoscuta drept Cota 1500. Intre Cota 1400 si Cota 1500, se fac circa 15 minute de mers usor, pe drum. Daca mergi repede faci si cateva minute 🙂
Drumul de Vara, ne apropiam de Saua Varfului cu Dor, locul in care am gasit o turma de oi odihnindu-se, pozele le-am postat acum 2 zile.
Din acea Sa, poteca marcata cu banda rosie coboara la cabana Valea Dorului, unde nu gasiti nimic acum, sunt doar noroaie si caini, trece apoi de statia telescaunului Valea Soarelui si intalneste paraul Izvorul Dorului. Din Sa pana la Izvor se fac circa 25 minute. Apoi poteca insoteste firul apei pe circa 1 km, in amonte.
Noi am zis sa nu mai coboram pana la albia paraului, ci sa parcurgem Brana Dorului ce traverseaza partiile si iese la capatul acelui kilometru de mers pe langa firul apei. Practic era un unghi de 90 de grade si noi am mers in diagonala, intersectand punctele…astfel ca in timp ce un turist, plecat in acelasi timp cu noi din Sa, ar fi ajuns la Izvorul Dorului langa telescaun, noi am fi fost deja la capatul kilometrului pe care acesta l-ar mai fi avut de parcurs.
Pe acea brana
Acolo este Saua Varfului cu Dor, sageata indicand traseul turistic. Dar pe unde am mers noi, este si mai scurt, si mai pitoresc, si nici nu se coboara abrupt, nu sunt noroaie 🙂
Cabana Valea Dorului
Bietul fluturas, nu se dezlipea de floarea lui chiar daca era aproape moarta
Sagetile arata traseul turistic. Sub noi, dincolo de brazdele de iarba, se afla albia paraului. Se observa cum traseul ajunge in DJ 713, il traverseaza si imediat vine Saua Laptici si Padurea Laptici, prin care se coboara pana la Padina.
Langa parau, poza la un mic ochi de apa
In spatele stalpilor, se distinge brana pe care am coborat si am intersectat traseul turistic chiar langa Izvor. In timp ce noi eram pe aici, la poze, la plimbare, Razvan ne astepta in DJ 713.
Nici nu le schimba nimeni, daca nu fac o cerere in acest sens
Pana in DJ 713 se mai observa in stanga un mic lac, din care curge mai departe un firicel de apa. Evident de aici se adapa turmele de oi si vaci.
Prin Padurea Laptici, in unele locuri peisajul este desprins din filme, lichenii au acoperit zeci de copaci.
Ca timp, de la albia paraului si pana la DJ 713, se fac cel mult 25 minute. Iar de la drum, prin Saua si Padurea Laptici, se mai face o ora si 15 minute pana in Valea Ialomitei, aproape de Padina. Daca alergi, faci 15-20 minute, daca mergi repede, in 45 minute esti iesit din padure.
Aproape de iesirea din padure a inceput ploaia, ne-am luat pelerinele. Am mai facut vreo 15 minute pana la cabana, unde ne dadusem intalnire cu inca 4 persoane. Poze nu am mai facut din cauza vremii. Anul trecut, eram tot cu Razvan, dar atunci am dat piept cu o rupere de nori si cu o viitura pe Valea Gaura. Interesant ca si in acest an eram tot pe munte, iar cu el 🙂
Am stat in cabana o vreme, cei de la cabana nu aveau ceai, adica este aiurea sa nu aiba ceai o cabana, si evident ca aveau, dar ideea era sa ne determine sa cheltuim mai multi bani, sa luam altceva, stiind ca nu ai incotro 🙂 Urata si smecheria asta 🙂 Nesimtire! Stiti ca de regula, ospatarul iti sugereaza meniul :)) Ne-or fi vazut multi si or fi gandit, hai sa le luam cat mai mult 🙂 Deseori turistii sunt vazut ca o prada de unii agenti economic. Anul trecut am auzit, cu mare uimire, o persoana cu peste 20 de ani de activitate montana, spunand: „turistii astia vin pe munte ca nu au ce face acasa, datoria noastra este sa le luam banii, ca sa nu se intoarca acasa cu buzunarele la fel!” 🙂
Pe la 14:20 am plecat inapoi, pe acelasi traseu, din Padurea Laptici, cu mentiunea ca de la albia paraului, am mers tot spre Est, sosind in saua de sub Vf. Furnica, in traseul ce duce la Piatra Arsa, pentru a face dreapta spre Piciorul Pietrei Arse si a cobori la Stana Regala.
Mai aveam circa 15 minute pana sub Vf. Furnica, nu departe de o stana. Am mers destul de repede, am fost foarte norocosi, am urcat in urma unei vijelii ce a lasat in urma gramezi mici de grindina…inca netopite
La intoarcere, nu mergea sa o luam nici pe firul apei spre Valea Soarelui si nici sa urcam pe acea brana pe care venisem. Era o varianta mai scurta, mai accesibila, de ajuns in traseul turistic spre Piatra Arsa. Nu avea rost sa ocolim intreg muntele Furnica. De la Izvorul Dorului si pana sub Vf. Furnica se fac circa 30-35 minute. Daca ocoleam faceam, peste o ora.
Asa facem si la maratonul 7500 de pe Bucegi, lung de peste 90 km. Calculam, facem diferite planuri pe fiecare zona in parte, astfel am ajuns pe locul 4 anul trecut. Nu ne comparam cu sportivi ce alearga non-stop 🙂 Unde se poate, incercam sa suplinim…sa vedem anul acesta, pe 18 iulie.
Sageata cea mai de departe arata DJ 713, Saua Laptici, apoi pe unde am urcat sub varful mentionat. Din traseul turistic marcat cu banda galbena ce merge la Complexul Piatra Arsa, am facut dreapta la scurt timp, urmand o curba de nivel slab conturata, dar care intersecteaza traseul pe care voiam sa coboram la Stana Regala, marcat cu banda albastra.
Un alt Bolovan 🙂
La ora 17, eu am ajuns la Stana Regala, acolo ne-am asteptat si am coborat in Poiana Tapului, exact la Razvan acasa, unde mama lui ne astepta cu gogosi si clatite. Miroseau prea bine, aratau prea bine, asa ca m-am ocupat putin de „problema”. La un moment dat, nu stiu cine m-a intrebat ceva, dar eu eram destul de concentrat. Am dat un raspuns pe masura momentului: „Acum armele vorbesc!” 🙂
Pe munte, de cate ori mergem cu Razvan, nu conteaza vremea de afara, ne molipsim cu o alta stare. Prin padurea de la Laptici, vazusem o ciuperca, denumita hrib, el a vrut sa inteleaga ca se numeste trib, si de la hribi pana la tribi a fost un pas, si cam asa a fost tot drumul…am mai intalnit niste turisti ce ne intrebau de masina lor parcata la drum, Razvan le-a zis ca vazuse un Logan fara o roata, oamenii aceia faceau ochii mari la el…Logan aveau si ei…
Traseul ce are ca punct de plecare Stana Regala si drept punct de sosire cabana Padina, poate fi parcurs de un turist cu pregatire medie in circa 5 ore.
BUCEGI NATURA 2000 
Reblogged this on Graffiti-uri pe pereţii unei gări.
ApreciazăApreciază
🙂 🙂 zici ca e frate cu celalalt… ca prea seamana…. 🙂
ApreciazăApreciază
Sunt intr-adevar frati, dar unul este pe un versant, celalalt pe altul, la o distanta de 200-300 metri. Pe acesta, nu l-am mai vazut pana acum 🙂
ApreciazăApreciază
Suflete, tu faci să pară unele lucruri atât de lesne, de uşor de făcut…Doar când mă uit la toate cărările alea străbătute de tine şi mă ia cu oboseală, şi-aşa stau cu privirea agăţată de mirare, şi-aşa mă gândesc cum aş sta la poalele muntelui ca un pietroi în nemişcare, doar cu sufletul hălăduind pe-acolo pe unde îţi sunt paşii cutereierători.
ApreciazăApreciază
Asa pare deci! :)) Unele trasee sunt simplu de parcurs, dar am descris doar distanta Stana Regala-Padina, deoarece pentru un turist normal este de ajuns intr-o zi. Pentru oameni mai ciudati, am prezentat intreg traseul, si la dus, si la intors.
Cum te uiti asa la munte, de jos, pare ca nu te-ai incumeta. Dar daca esti cu mai multi si alegi un traseu potrivit puterilor fiecaruia, poate fi foarte placut. In urmatorul articol, o sa postez cum mancam o prajitura in timpul unui traseu turistic. In mini-vacanta de Rusalii, am fost 3 zile consecutiv pe munte. Si in ultima m-am gandit eu savurand o prajitura: ce frumos poate fi, mergi asa pe munte, privesti in toate directiile, aer curat, peisaje si mananci si o prajitura, admirand printre crengi un varf montan 🙂
ApreciazăApreciază
Dada, aşa să faci, să postezi asta cu mâncatul prăjiturii, pentru că altfel slabe şanse să o dau crezutului, deşi atât de mult ţi se potriveşte.
Uite, aşa aş merge pe munte, cu gândul, lenevind la poalele lui cu o prăjiturămaimulteprăjituri alături de tolănita care’aş fi.
ApreciazăApreciază
O sa o postez, chiar mi s-a parut o idee buna sa mergi astfel :)) Bine, nu mai sunt ca inainte, robul prajiturilor, s-a redus apetitul mult, adica mai cu moderatie 🙂 dar cand scap, scap 🙂 Si asa cum spui este frumos 🙂
ApreciazăApreciază
Eu locuiesc pe strada Varful cu Dor, dar niciodata pana acum nu am vazut imagini cu Varful cu Dor! Multumesc mult! Cling!
ApreciazăApreciază
Daca veti cauta pe blog despre Varful cu Dor, veti gasi o sumedenie de povesti, detalii 🙂 Cu placere! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, voi citi în vacanță!
ApreciazăApreciază
Gata, este vacanta! 🙂 Sau mai scrieti vreo carte? 🙂
ApreciazăApreciază
Eh, nu e încă vacanță! Sunt în comisiile de evaluare până la finalul lunii!
ApreciazăApreciază
A, da, auzisem eu azi ceva de niste evaluari la clasa a VIII-a, parca! Ce sa spun, nervi de otel si mai este putin! 🙂
ApreciazăApreciază
Am terminat azi! Acum mă odihnesc până la bacalaureat!
ApreciazăApreciază
Prin august inseamna ca vine vacanta aceea cu adevarat, fara griji. Parca in acea luna nu este nimic!
ApreciazăApreciază
Cam așa, daca nu ma duc la corectat si la titularizarea in invatamant! Asadar vacanta de doua luni pentru profesori e un mit, fiindca suntem prin comisii! Apoi la 1 septembrie începe obligatoriu activitatea!
ApreciazăApreciază
Traseul de duminica ar putea fi denumit al scurtaturilor.Insa pentru aceia care ajung mai rar pe munte, e recomandabil sa se tina de marcaje…//Impresionanta batrana padure!// Padina,un loc in care am poposit adesea pentru un ceai,ori o masa calda,odihnindu-ma intre doua trasee,ori pur si simplu pt. a astepta trecerea unei furtuni;aici am asistat la prabusirea spectaculoasa a unui falnic molid,dar si la trecerea viiturii Ialomitei maturand tot bazinetul!// Ceaiul cald, la orice ora, tine de ospitalitatea candva traditionala,de grija de a primi cum se cuvine pe cel ce-ti trece pragul ,ostenit de drum si deshidratat. Cabana montana ar trebui sa fie,ca dintotdeauna,un adapost primitor pt. oricine. Din pacate,in ultimii ani,am ajuns chiar sa evit anumite locuri.Regretabila situatia la care s-a ajuns! In alte vremuri,cabanierul Nae Sbarcea (alpinist si posesorul unei fabuloase colectii cu inregistrari din muzica de opera al carei mare iubitor era;vorbesc la trecut pentru ca nu mai stiu nimic despre d-lui),desi era cam scump la vedere, reusise sa-si puna oamenii la treaba,in frunte cu nea Ion-bucatarul,pentru ca turistul sa aiba parte de o atmosfera placuta. Cel care vrea sa impuna drumetului(in general modest ca pretentii si posibilitati financiare) ce sa consume si cat sa cheltuiasca, nu da dovada nici de omenie,dar nici macar de simt comercial si ar trebui sa se reprofileze,pentru ca printr-o asemenea atitudine va ajunge sa fie ocolit si falimentar!!!//Pe cand o noua epopee a prajiturilor,o noua Prajituriada? Glumesc;n-as vrea sa stiu ca te expui la riscuri.Numai bine!
ApreciazăApreciază
Pe astfel de scurtaturi nu merg decat aceia care au mai fost prin respectivele zone; un turist normal merge pe un traseu marcat. Am tot mers mai bine de 20 de ani pe traseele marcate din Bucegi, acum mai fac si d-astea 🙂 In turism, mai ales in cel montan, turistul cheltuie el daca se simte bine, nu trebuie sa-l obligi, cu diferite atitudini. Doamna de acolo nu avea ea chef, si cine stie cat era ceaiul, probabil avea un pret mic, dar nici altceva nu avea. Ciocolata calda sau cafea nu prea este recomandat sa cumperi de la cabane, in fine, cand vii de pe un traseu turistic, intai bei un ceai, apoi vezi ce mai cumperi, ce-ti mai iei. Dar intai bei un ceai linistit, poate sa te incalzesti…apoi mai vezi. De aceea, am si spus periodic unde se mananca acceptabil sau bine in Bucegi. Cel mai bine, daca esti mofturos, cu tot felul de idei in cap, care cauta prin orice mancare sa vada ce este :), si vrei sa mananci cu placere, mergi la Cota 2000, la Stana Regala, si chiar esti linistit, fiind totul in regula.
Pai acum 2 ani, am postat o imagine cu o ciocolata calda bauta la Cota 2000, la restaurantul lui Sorin Aldescu. A costat atunci 5 lei, dar nici acum, nu are nimeni in Parcul Natural Bucegi, o astfel de ciocolata, adica era plicul intreg pus, avea frisca, pai, servirea a fost ok, nu era nici prea fierbinte. Poate la vremea respectiva a parut un lucru banal, mare lucru o ciocolata calda. Raportat la ce este pe la locatiile turistice, imaginea aceea este si acum de actualitate :))
Sunt doua personaje ce controleaza unitatile din Bucegi, o doamna, Lavinia, am mai scris eu de ea, este o prezenta placuta, dar daca te uiti in ochii ei, iti dai seama ca este smechera, dusmanoasa, ascunsa, de evitat, :)) si un domn, si de el am scris, are un restaurant mic sus la partia Sorica, acum nu stiu cat de ok este chestia asta cu meseria lui 😉 Deci ce sa faci cu oameni din acestia, super-ocupati? :)) D-na Lavinia, cu care m-am intersectat luni de zile cand avea biroul la Centrul de Informare Turistica Sinaia spunea deseori ca ma actioneaza in judecata pentru ca m-am legat de in-(competenta) ei.. Nu voia sa urce la Poiana Izvoarelor pe motiv ca nu este drum si se suparase. Ce sa faci cu ea pentru turismul montan??? 🙂 Asa dansa este simpatica in birou, cu unghiile facute, etc, tot de la ea am ridicat prin 2005 sau 2006 atestatul de ghid national…dar atat poate! Uite ca mi-am adus aminte de dumneaei, o sa o deranjez un pic cu niste intrebari sa vedem ce a mai facut 🙂 Poate si altceva in afara de nimic 🙂
Ce sa spun de prajituriada? Doar doua coincidente. In timp ce doream sa-i raspund Cameliei cu prajiturile, mancam niste placinte, dar nu i-am mai zis, sa nu-i fac pofta. Exact acum cand iti raspund tie, la fel se intampla, stau langa platoul de placinte, una a mai ramas…le mancam pe celelalte in timp ce iti citeam comentariul 🙂
Bine, nu am mancat multe de ieri pana azi, cam 12-15 bucati 🙂 Altadata le mancam pe toate, pe loc 🙂
ApreciazăApreciază
Chiar căutam drumul aista. Mi-a trebuit ceva sa găsesc și cărarea pietruită care pleacă de la Peleș. Singurul drum pe care nu l-am făcut încă în zona este cel care coboară fix pe vale de la stâncile Franz Joseph.
ApreciazăApreciază
Nu e greu deloc. Din pacate, potecile regale nu sunt marcate. Daca ar fi marcate, s-ar mai plimba oamenii pe ele. Asa cum sunt acum, cu timpul, multe se vor acoperi de vegetatie.
ApreciazăApreciază