Traseul turistic: Halta Timisul de Jos – Dambul Morii – Drumul Familial – Cabana Piatra Mare – Vf. Piatra Mare – Cascada Tamina – Halta Timisul de Sus

Pentru ca pe 31.12.2015 si pe 01.01.2016 a fost senin, desi foarte frig, mi-am zis: „Unde sa merg pe aici, mai pe aproape?” Nici sa-mi cada faţa de la frig pe Bucegi sau sa inot prin jnepeni, nici sa merg prin padure nu voiam… si mi-a venit ideea cu masivul Piatra Mare. Ca daca este senin, se vede mult, departe si frumos… si o astfel de plimbare lejera doar acolo poti face. Cel putin asa mi-am zis! 🙂 Apoi, pe aici tot ma intreba unul si altul: „Ce ai facut de Rev?” Ca asa se zice acum „Rev” :))) doar trebuie abreviat totul, simplificat. Tot pe linia asta si raspunsul meu… „de rev, nani!” 🙂

Ne sfadim cativa, pana la urma, apucam unii spre Diham, altii acasa, altii in Piatra Mare… altii, adica astia din urma ramasesem doi. Era tare sa continui ca se numeau Adrian si Gabriel 🙂  Bun, pana la urma eu si un prieten pornim spre Timisul de Jos la o ora ce i-a descurajat pe toti ceilalti: 6 dimineata!

Vine Regio, urcam. Pana sa vina, ma uit spre cer si era innorat! Imi zic „adio poze faine, dar cine stie, poate in Piatra Mare o fi mai bine.” Pana la Timisul de Jos, ne-am pus pe mancat ciocolata de casa, fiind invins la acest capitol fara drept de apel, chiar de catre cel care o facuse 🙂

Coboram in Timisul de Jos, in noapte, in bezna, langa DN1. Mai sa cad intr-o rigola de la DN1 din cauza rasului… doar noi coborasem din tren 🙂 Era cam 7 fara un sfert. O luam pe langa sosea spre Dambul Morii. Mergem ce mergem si ajungem la Dambul Morii, pustiu pe acolo, niciun caine nu latra, probabil din cauza frigului.

Ii arat prietenului indicatoarele cu traseele turistice, insa cel cu traseul nostru lipsea 🙂

aPe indicatorul de sus nu este trecut niciun timp. Niciun salvamontist nu a stiut ce sa treaca. Aia batranii care mai faceau cate ceva, s-au pensionat sau au murit. Astia mai tineri, conduc actiuni pe Facebook. Ma uit si la indicatorul „pe la Sirul Stancilor” si al naibii de galben mi se pare marcajul. Daca ajungi la cabana Piatra Mare, vei gasi un panou in stanga cabanei. Pe la Sirul Stancilor este redat un traseu turistic marcat cu punct rosu 🙂 La astia, la intrare in traseul turistic este punct galben. Cand mergi pe traseu, nu vezi un punct galben… cred ca nici nu exista marcajul acesta in Piatra Mare, punct galben, pe vreun traseu 🙂

Primul indicator, cel de sus, trebuie dat jos si dus aproape de Pestera de Gheata, ca de acolo pleaca marcajul banda albastra spre cabana Piatra Mare si de acolo trebuie trecut timpul, pana la cabana. Deci 2 indicatoare inutile. Le-a fost lene sa duca indicatorul unde trebuie.

bUn indicator corect, l-au nimerit cumva. Pentru un om ce merge pe munte, fara graba sunt niste timpi corecti. Pe banda galbena daca vrei, intri contra cost in Canionul 7 Scari, daca nu vrei, ocolesti si incepi sa urci, un urcus mult mai serios decat cel de pe Drumul Familial.

Nu stiu ce Salvamont actioneaza in Piatra Mare, dar traseele turistice din zona Predealului sunt vai de ele si nu de ieri ci de prin 2000.  Pe trasee sunt tot felul de indicatoare cu timpi eronati, lipsesc diverse amenajari… Cand si cand cate o asociatie turistica mai deblocheaza un traseu, se mai pune un indicator. Cred ca nu mai exista formatie Salvamont la Predeal! Bine, nici nu m-a interesat sa vad daca exista sau nu, ca oricum activitatea Salvamont mi se pare una neserioasa. Pe aici, prin unele locuri prin Bucegi se mai misca lucrurile, in rest, in Baiului, Clabucete, Piatra Mare, nu am vazut vreodata un salvamontist pe traseele turistice 🙂 Si am mers de zeci sau sute de ori!

Apoi, nu prea iau in calcul existenta Salvamont pentru ca nu mai este ce era odata, cu oameni dedicati celorlalti, saritori, de la care ai ce invata, gata sa ajute cu sfaturi si indrumari. Or fi prin alti munti, nu in cei ai Predealului. Iar in caz de accident cred ca Jandarmeria Montana intervine mult mai eficient si mai responsabil, si din cauza ca intr-o institutie militarizata exista o disciplina.

Probabil salvamontistii sunt toti monitori de schi si apoi salvatori montani. De acord, poate au salarii mici si mai fac si ei un ban in plus. Dar sa pui ordine in traseele turistice, mai mult de o saptamana nu-ti ia. Or, de vreo 15 ani, turismul montan in zona Predeal este jalnic, derutant.

Deci, ii explic prietenului meu ca in afara de cei de la cabana Piatra Mare si de asociatiile turistice nimeni nu face ceva util cu aceste trasee turistice. Cineva care nu a mai fost in Piatra Mare, nu stie de unde sa intre in cel mai lejer traseu spre cabana Piatra Mare; pentru ca, mai jos de bariera drumului forestier, unde sunt toate indicatoarele, nu mai este traseul „Drumul Familial”.

Trecem de bariera, mergem un pic si gasim si indicator spre cabana Piatra Mare pe Drumul Familial, dar nu se cunoaste marcajul. Bine, noi il stiam, dar pentru un turist care nu a mai fost pe acest munte, reprezinta un oarecare disconfort. Eu il traduc ca pe nepasare din partea celor responsabili.

cDeci pe banda galbena, pe la 7 Scari, unde este un urcus pe bune faci 3 ore. Pe Drumul Familial, unde este poezie, serpetine, efort mult mai mic faci mai putin cu 15 minute 🙂 Bine, daca te duci sa dormi pe drum, poti sa faci si 4-5 ore 🙂 La un mers normal, cu poze, mici pauze, – desi nu vad ce ar fi greu pentru un om ce a mai mers cu rucsacul in spate prin munti-, iti ajung 2 ore. De altfel, iata si o chestie logica: de la bariera si pana la cabana Piatra Mare, in alergare fac o ora… deci, daca merg normal fac 2 ore!

Incepe usor sa se lumineze si imi trece prin minte ideea sa le trimit o adresa celor de la Ciucas, sa nu mai dea Salvamontului sprijin cu indicatoarele. Ca eu cred ca astia cu berea, platesc indicatoarele si ceilalti nici macar nu stiu sa treaca niste timpi corecti sau sa puna indicatoarele acolo unde trebuie.

La Dambul Morii nu gasesti un panou cu toate traseele din Piatra Mare. De fapt, nu gasesti nicaieri. Te trezesti cu un marcaj triunghi albastru dincolo de cabana Piatra Mare si te gandesti ca turist aflat prima oara pe acolo, ce naiba este cu acel marcaj? Pentru ca nu exista indicator ca sa-ti spuna ca de la cabana Piatra Mare porneste un traseu marcat cu triunghi albastru ce duce la cabana Rentea, care nu se afla in Piatra Mare. Mai mult de atat, nimeni nu-ti va spune ca acea cabana este cu circuit inchis si bati drumul de pomana pana acolo. Si sunt lejer vreo 4 ore!

Urcam spre cabana Piatra Mare, pe Drumul Familial, marcaj banda rosie, vorbind tot felul. Ajungem si la prima intersectie:

dAici vedem marcajul triunghi albastru, care nu este totuna cu cel de care vorbeam mai sus, ca se afla nu departe de cabana Piatra Mare.

eSa retineti ca aceste indicatoare au timpi corecti. La bariera eram la ora 7:17, pana ne-am pregatit un pic, pe la 7:30 am intrat in padure si la acest indicator eram la ora 8:36… asadar, nu ne-am grabit. Aici consider eu ca este aproximativ jumatatea Drumului Familial.

Continuam si la 8:43 ajungem la o alta intersectie… cu Drumul Tiganilor, marcaj punct albastru care intersecteaza traseul cu punct rosu de pe la Sirul Stancilor de care vorbeam pe la inceputul articolului. Aici, la intersectie, gasim alte trei sageti:

fDesi urcam si stiam ca mai avem o ora pana la cabana, acest indicator ne mai lungeste timpul cu o jumatate de ora. Oare ce intelege un turist? Nu scria mai jos o ora? Acum scrie mai mult? 🙂 Deci indicatorul de sus, nu trebuie luat in serios.

Pe la 9:24 ajungem la un indicator corect. Mai aveam 10 minute pana la cabana, era aiurea sa greseasca si aici 🙂

Intai vedem ruinele fostei cabane:

2

Cabana noua este la cateva sute de metri distanta:

1La cabana ne intampina un caine mare, cu o blana ca de oaie, incat nu ma abtin sa nu-l pipai. Frumos caine! Nu reusim sa facem poze spre zona Brasovului din cauza norilor si o luam la pas spre Vf. Piatra Mare, nu inainte de a poza panoul turistic de langa cabana.

hMarcaj cum spuneam, punct rosu pe la Sirul Stancilor

3Din senin, apare triunghiul albastru 🙂 Desi, ar trebui sa gasesti un panou cu traseele din Piatra Mare, la Dambul Morii, ca acolo este principala poarta de acces in acest masiv, nu gasesti vreun detaliu despre ce reprezinta marcajul. Daca nu ai mai fost, te uiti asa, cam ciudat. Se si vede ca in acest munte, actual sit Natura 2000, fiecare marcheaza cum doreste: sunt trei marcaje banda rosie unul sunt altul 🙂 si o singura poteca 🙂 Mai trece unul la anul, mai trage si el o banda rosie, mazgalim asa, intr-o veselie, cum ne taie capul.

Mai sus de cabana, langa padure, gasim indicatorele:

iAdica la cateva minute de cabana, inainte sa vedem marcajul triunghi albastru spre cabana Rentea. Era 9:40.

4Parca-parca, deslusind „ditamai bolovanul”, incepe sa se duca plafonul… macar de pe varf sa facem niste poze mai bune.

5Apropiem putin si vedem stalpul cu marcajul turistic sus, in sa…

Cum mirosea puternic a capre negre, ne uitam curiosi, dar nu vedem decat urmele acestora si o stanca frumoasa:

6

7

Apare si un stalp cu indicatoare:

8

9Indicatoarele acestea sunt de ani buni aici. Vedem, in sfarsit, si o informatie despre traseul cu marcaj triunghi albastru. Era ora 9:53.

Acum sa comparam putin indicatoarele. Cel de la ora 9:40 cu cel de la 9:53. Desi mergem pe traseul spre Tamina cu banda albastra si stim ca mai avem 3 ore, aflam dupa 13 minute ca nu ne-am apropiat deloc de destinatie, ci mai avem inca 3 ore dar si un sfert :))

Urcam spre adevarata „Piatra Mare” a masivului:

10

11

12Nu ne intereseaza indicatoarele, pentru ca pe o distanta atat de scurta, nu prea au cum sa se strecoare erori mari. Marcajul este banda rosie pana la Varful Piatra Mare, este usor de urmat…

Trecem de Sa si ne fura peisajul:

13Urcam superb 🙂

14La o alta intersectie, situata la 10 minute de varf. Imaginea arata de unde veneam, daca am fi coborat ar fi fost 30 de minute pana la cabana si mai putin de 2 ore pana la Dambul Morii. Tot de la aceasta intersectie, se merge spre Predeal, initial pe marcaj cruce rosie.  Ca sa ajungi la Varful Piatra Mare, pleci de la intersectia aceasta pe banda rosie si tot aici te intorci dupa ce cuceresti varful.

15

16Un pic pana la varf, s-a facut si vremea buna

17Poze ca sa ne dam mari, poate cine stie, mai reusim sa enervam pe careva :)) Stiti, cum scrii ceva deranjant cum se trezesc cate unii. Daca scrii poezie, cu ce fain a fost, toata lumea comenteaza multumita :)) Cand scrii ca sunt caini fara numar prin padure si ar trebui luati de pe acolo, gata, nu mai e fain, esti dusmanul cainilor si prietenul vanatorilor, padurarilor, oricui 🙂 Daca scriu acum ca alora de la Salvamont, daca or exista, nu le pasa de traseele turistice, sigur ca niste betivi, se vor intalni in vreun bar si vor zice ca m-am luat de baietii de la Salvamont, care salveaza vieti :)) Asa ma amuza cand vad astfel de derutati, animati de tot felul de ganduri si mai putin de treaba pentru altii, treaba pentru care sunt platiti 🙂

Gata, a inceput anul, o sa fac o adresa prefectului, ii explic situatia cu traseele din Piatra Mare, si la Consiliul Judetean, sa-i puna pe trantori la treaba. Intai treaba pentru turisti, apoi monitoria 😉

18

19Poze prin preajma varfului ca mai departe tot nori erau, nu ieseau cine stie ce poze… Ne-am scotocit prin rucsaci, 2-3 guri de Pepsi, ceva mancare si un aer curat, tare, ce parca il simteai circuland cu sangele prin vene 🙂 Inainte de a deveni cristale de gheata o luam spre intersectie.

Trecem de ea, cu mentiunea ca iarna, cand este strat mare de zapada, zona de gol alpin a Pietrei Mari poate fi periculoasa. Pot fi avalanse, daca este zapada inghetata si nu sunt urme poti cadea prin vreo vale…

De la intersectie, marcajul devine cruce rosie pana langa Stana Pietricica. De la intersectie si pana la stana sunt tot cam 10 minute.

20Vedem trei persoane langa stana, dar nu apucam sa ne salutam… ca ei intra inauntru. Nu stiu, ori fi venit de la Predeal sau or fi dormit la stana?! Cel mai probabil au venit dinspre Predeal, de pe la Susai. Gasim si un indicator:

21Trei ore si jumatate pana la Cioplea si 2 ore si 45 de minute pana la Susai. Orice turist normal va fi derutat de faptul ca pana aici a gasit 3 indicatoare spre Predeal (Cioplea, Susai) pe o distanta de 30-40 minute. Eram aici pe la 10:52 si mersesem si la varf.

22Macar pe acest indicator nu a mai trecut nimeni timpul 🙂 Pe celalalt se vede ca l-a rupt cineva. Vreun cioban… ca este singurul rupt, observat, si este nu departe de stana. Cam greu de crezut ca un turist ajuns pana aici, trage de un indicator sa-l rupa.

In circa 15 minute de la stana, ajungem in padure:

kEra 11:04. Pe indicatoarele de mai sus, de la orele 9:40 si 9:53, scria ca facem pana la Timisul de Sus, pe la Cascada Tamina vreo 3 ore 🙂 Stiti, de la Timisul de Sus pana la varful Piatra Mare scrie pe indicator ca faci tot 3 ore :)) Corect este doar timpul de urcare!

23Am ajuns la cabana particulara de la capatul drumului forestier Tamina. Aici iese traseul. De la golul alpin-intrarea in padure, in coborare pana la aceasta constructie, un turist obisnuit cu muntele, nu are cum sa faca mai mult de 45 de minute. Noi am facut vreo 30 si ceva de minute.

24Pe acolo este traseul turistic, pe acolo am coborat.

Fara a ne mai baga pe traseul turistic, am urmat o vreme drumul, ca era mai relaxant dupa coborarea destul de accentuata din zona cabanei.

25

26Depasim intersectia cu Tamina, pentru ca am fost de prea multe ori aici, si nu m-a impresionat niciodata. La 7 Scari este mult mai spectaculos.

Pozam la un moment si o parte din Predeal:

27

28Apropiind imi dau seama ca vedem hotelul Rozmarin, aflat imediat langa serpentinele Timisului.

Lasam drumul lung de 6 km si o luam pe traseul turistic ce intersecteaza des forestierul.

dn1Pe la 12:15 eram in drumul national. Timpii corecti la urcare din Timisul de Sus, ocolire Tamina si atingere varful Piatra Mare- 3 ore, dupa cum scrie si pe un panou langa DN 1. La coborare se fac circa 2 ore. Evident, mers normal de om care a mai fost pe munte. Am mai citit ca unii au facut la urcare si 5 ore si se aratau suparati, ca ei au mai fost in nu stiu cati munti. Pai, daca mergi in reluare poti face si mai mult de 5 ore, daca stai la masa 2 ore, normal ca pe panou au trecut aia timpi gresiti, ca au uitat ca tu stai mult la masa 🙂

Noi, ne gandisem sa iesim la halta Timisul de Sus, aflata cum iesi la DN1, in dreapta, la circa 800 metri distanta. Stiam Mersul Trenurilor si voiam sa luam un tren particular, care la ora 14 este in acea halta. Iata Mersul, poate va foloseste:

l2In halta, opresc mai nou si trenurile RegioTrans, particulare, cu acelasi pret la bilete ca la CFR. Mai trebuie sa stiti ca la ora 13, mai pleaca din gara Brasov, inca un tren al CFR, tot Regio. Are 3 vagoane si nu apare pe panou. Este metoda prin care CFR faulteaza RegioTrans 🙂 Au bagat trenul asta cu vreo 30 de minute inaintea celui particular ca sa le ia calatorii 😉 Bine, pe noi, calatorii, nu prea ne deranjeaza, dar nu mi se pare corect. In loc sa oferi servicii de calitate cu care sa intreci concurenta, te ocupi cu golaneala d-asta, ieftina. In garile mai mari, de genul Predeal, Busteni, Sinaia, trenul acesta este anuntat cu 10-15 minute inainte de sosire 🙂 Adica daca astepti particularul, sa ai timp daca te razgandesti, sa iei bilet CFR 🙂

Fiind 12 si ceva, -adica am urcat masivul Piatra Mare pe o parte si am coborat pe alta in 5 ore, fara graba-… nu aveam ce face la Timisul de Sus. Prin urmare, am zis stanga, ajungem la hanul Cotul Donului, aflat la vreo 2,5 km pe sosea si de acolo urcam pe traseul marcat cu triunghi galben in Predeal.

Zis si facut!

mHanul Cotul Donului, traseul cu triunghi galben este in stanga, dupa podul peste Valea Vladetului. Intre pod si intrarea in traseu, aflata pe dreapta, sunt vreo 30 de metri.

Poteca urca, nu este greu deloc. Noi tot vorbind ne-am trezit destul de repede la intrarea in Predeal, langa monumentul poetului Mihail Saulescu. Pe la ora 13 si ceva. Evident ca am prins trenul Regio de care spuneam mai sus, cel care vine asa, anuntat cu 10-15 minute inainte 🙂

Sa inchei astfel:

Traseul turistic: Busteni – Babele – Pestera – Cabana Padina – Saua Strunga – Saua Strungulita – La Bancuta – Vf. La Bisericuta – Moieciu de Sus

Un alt traseu spre zona Bran-Rucar cu plecare din Valea Prahovei. Initial ideea a fost sa ajungem in Fundatica dar mai apoi am recalculat… desi am urcat cu telecabina din Busteni si ne-am oprit la Babele unde domnii Marian si Catalin ne-au dat o multime de detalii despre acest traseu… si chiar daca am ajuns la Pestera tot cu telecabina, ei bine, de la Padina plecam la ora 10:40, asadar, foarte tarziu pentru un astfel de traseu.

Prin urmare a ramas traseul din titlu. Ziua se anunta perfecta si a fost perfecta si din multe alte aspecte 🙂 La Busteni, la Babele si in zona Pestera-Padina era foarte, foarte multa lume… am vazut un cetatean care cerea de pomana pe drumul de la Pestera. Nu am mai vazut pana acum in Parcul Natural Bucegi astfel de oameni.

1Plecare de la cabana Padina

2Pensiunea Cocora situata vizavi de statia de telecabina de la Pestera

3

4Una dintre cele mai mari constructii din Bucegi se ridica langa cabana Diana

5Stana unde au fost trasnite circa 100 de oi, acum vreo luna de zile. Traseul turistic nu este pe unde suntem noi, dar toata lumea urca pe langa stana pentru ca este mai usor… se ajunge intr-o poteca ce urmareste curba de nivel.

6Traseul turistic ar fi pe unde arata acele sageti rosii, curba de nivel urmata de mai toata lumea este indicata de sagetile galbene.

7

9Refugiul din Saua Strunga… a fost periodic degradat de turisti necivilizati, ploua prin el, arata destul de rau in interior

10

11Am ajuns aici dupa vreo 50 de minute, nelipsitul Pepsi iar ne-a insotit, am facut un mic popas, apoi pe la 12 ieseam din Bucegi si treceam in Leaota.

De la acest refugiu, se urmeaza marcajul banda rosie, in stanga, nu se merge inainte sau la dreapta. Vine un stalp cu indicatoare, se urmeaza directia aratata de indicatorul spre cabana Leaota.

12Refugiul din Saua Strunga vazut din traseul spre Leaota, noi ne apropiam de Saua Strungulita

13Saua Strungulita, poarta dintre Bucegi si Leoata, este situata la 15-20 minute de Saua Strunga

14Vedere spre Babele si Sfinx de langa Saua Strungulita… pariu pe ce vreti, bine eu am si poza mult mai mare si o pot apropia 🙂 dar este unul certat cu regulile Parcului Natural Bucegi urcat pe Sfinx

15Intrand pe taramul Leaotei. Unde este sageata rosie este locul „La Bancuta” pentru ca acolo a fost o vreme o mica banca. In prezent, este doar un loc de foc si niste lemne risipite, arse partial. De acolo, urma sa facem dreapta pe un picior de plai, o muchie prin padure.

16In timp ce coboram, vedeam in dreapta traseul turistic ce pleaca din Saua Strunga spre Poiana Gutanului si nu numai…

17Ne uitam si in spate de unde am iesit din Bucegi, atrasi de strigatele ciobanului care ne spunea ca nu a coborat din Bucegi deloc in aceasta vara. Ne ceruse bomboane, noi i-am dat niste ciocolata.

Cum unul dintre prieteni nu prea socializeaza cu cainii, nu ca eu ma dau in vant dupa ciobanesti, tot puneam paie pe foc cand intalneam cate o turma… el ca „sa stam unii langa altii”, eu apeland ciobanii cu: „Bre, da’ niste caini asa mai mari, mai rai, nu ai? Care sa latre…” 🙂 Bine, prietenul ramanea foarte serios cand auzea ce debitez dar la intoarcere mi-a zis ca nu s-a suparat ca l-am necajit. Treaba era ca am intalnit doar caini care leneveau, obisnuiti cu turistii si care stateau doar pe langa ciobani.

18

19Saua Strungulita, in spatele nostru

Si… atentie: de mai jos de Sa, se urmeaza linia de creasta, pe acolo trece traseul turistic. Este si un drum care usureaza deplasarea si intersecteaza traseul ceva mai departe. Dar, desi te scapa de mici urcusuri, privelistea nu mai este aceeasi. In plus, scapi din vedere acest traseu, putin cunoscut:

20Este un alt traseu spre Moieciu, ce pleaca din traseul spre Leaota, dupa ce ai trecut de Saua Strungulita. Veti gasi pe multe forumuri si site-uri tot felul de greseli sau ca pareri ca nu exista acest traseu. Ca sa va faceti o imagine corecta, trebuie sa stiti:

  1. In Saua Strunga intalniti trei trasee marcate cu banda rosie. In dreapta urca traseul cunoscut drept „Drumul Granicerilor” si ajunge la Omu. Inainte, traseul cu banda rosie ne scoate pe langa Poiana Gutanului la Simon. Traseul spre Simon este comun cu un traseul ce coboara la Moieciu. In stanga, se ajunge in Leaota.
  2. Acum traseele spre Moieciu. Din Saua Strunga spre Poiana Gutanului coboara 2 marcaje, banda rosie-Simon, si triunghi rosu-Moieciu de Sus. La vreo 20 minute cel mult distanta de Saua Strunga, traseul spre Moieciu coboara abrupt in stanga. Acesta este primul traseu spre Moieciu. Mai departe, ajungeti aproape de Poiana Gutanului, continuati pe langa o ruina ce era odinioara fostul canton Bangaleasa si veti vedea prin aceasta zona alt marcaj triunghi rosu care de asemenea duce tot la Moieciu 🙂 Insa acesta vine de la Pestera-Valea Doamnei-Saua Batrana-Poiana Gutanului. Deci avem 2 trasee care duc la Moieciu de Sus, ambele cu triunghi rosu. Ce va spuneam eu mai sus, este al treilea traseu spre Moieciu, acesta pleaca de mai jos de Saua Strungulita, din culme, nu din drum, asadar din traseul spre Leaota.

21Unde este sageata galbena este traseul cu banda rosie spre cabana Leaota. De acolo se vede acest al treilea traseu spre Moieciu, altfel, nu exista vreun indicator. In imagine este primul stalp al traseului spre Moieciu.

Multi recomanda tot felul de site-uri, de genul emunte, alpinet, etc, mie, in domeniul Bucegilor, mi se par destul de slabute. Fie au tot felul de povesti fantastice, fie a postat fiecare ce a dorit si gasesti tot felul de variante, astfel ca nu mai stii care este cea corecta. Recomandari de site-uri nu prea am, probabil forumul de pe carpati.org dar si acolo trebuie sa diseminezi un pic. Cel mai sigur este sa te bazezi pe tine 🙂 Dar o persoana care nu comunica informatii trunchiate si are trasee batute cu piciorul prin acesti doi munti este Cezar Partheniu, are si un blog de drumetii montane.

22Vedere spre Abruptul vestic al Bucegilor. Saua Strunga cu rosu, Saua Batrana cu galben.

23Traseul cu banda rosie continua spre stanga, noi ne-am oprit unde arata acea sageata rosie, in locul unde era in trecut o banca mica

24Din locul „La Bancuta” privind spre Piatra Craiului si zona Bran-Moieciu. Ca sa ajungem in Fundatica ar fi trebui sa continuam pe banda rosie pana in Curmatura Fiarelor si sa coboram pe unde este sageata rosie. In fata noastra vedeam stana din Poiana Lacului si cu galben Vf. Gorganu (alt. 1598 m).

Noi insa am facut dreapta pe singura poteca existenta. Spun asta pentru ca nu ai cum sa te ratacesti, e doar o poteca.

25Ultima privire spre Bucegi, de acolo venisem

26Imediat am si coborat, tinta fiind locul unde arata sageata rosie: varful La Bisericuta. Ideea era sa traversam acele poieni pitoresti.

27Apropiem un pic stana noua din Poiana Lacului, pe acolo este o varianta mult mai directa si mai rapida spre Moieciu, dar si o poteca nemarcata spre Fundatica. Noi am preferat sa ajungem in acele poieni din Moieciu lasand pe alta data si acest traseu.

28Trecem printr-o mica poienita cu aceasta constructie darapanata dar totusi frumoasa 🙂 mentionand ca in coborarea din locul unde a fost bancuta, poteca intersecteaza mai jos drumul spre stana, un drum facut probabil de vreun an-doi cu buldozeul. Am coborat mai bine de o ora pe acel drum pana sa iesim in poienile cu acele constructii pentru fan.

29De vis 🙂

29bIncadrat in vis

30Aici ar fi trebuit sa fie doi prieteni pasionati de fotografie: Micutul si Cezar, sigur plecam noaptea din aceste locuri de basm, dar poate-i conving cu pozele acestea 🙂

31

32Valea Gaura din Bucegi

33

34Sagetile rosii arata pe unde venisem, bine nu am pozat eu din dorinta de a relata traseul cat mai detaliat. Ci, precum in basme, cum ma uitam eu asa, ceilalti erau deja integrati in aceasta panorama de poveste, vad o fata frumoasa (aveam si binoclul 🙂 ) in pantaloni scurti, cu parul in vant, zburdand ca o caprioara prin poieni spre constructiile acelea pline cu fan. Si tot urca spre constructii… la un moment dat a ajuns la una si nu a mai iesit de acolo 😦 :))  Am incercat sa-i fac atenti pe prieteni dar nu era un subiect important asa ca nu am fost bagat prea mult in seama 🙂 Ei sunt si foarte seriosi, de fel.

35Spre varful La Bisericuta

36

37Mai jos de varf, continuand drumetia.

38

39

40

41

42

43Zici ca esti pe la poalele Alpilor… Transilvaneni ce-i drept, dar nu-i nici un bai. Important este ca sunt romanesti.

44

45Sa stai asa pe o astfel de margine verde, sa privesti si sa tot privesti, sa te destrami in particule si sa te recompui aidoma unei renasteri. Cam asa, cum spun „Holografii” 🙂

46

47

48

49Popas sa mancam si sa stam la soare tot prin aceasta zona am facut…

Apoi am coborat in localitate, nu departe de pensiunea MC, la bere rece, Pepsi si inghetata. Intreb si eu ce inseamna MC si mi se spune: „Monte Carlo”. Imi dau seama ca este de la aer si de la peisaj si ca de fapt denumirea corecta ar fi Moieciu Cald.

50Aceasta este pensiunea MC aflata pe partea cu paraul Moieciu Cald 🙂 Prietenii au ramas la umbra, eu am continuat mai departe pe jos, desi patronul pensiunii, foarte amabil, mi-a spus ca mai sunt multi kilometri pana la DN.

Cezar plecase cu masina din Busteni si trebuia sa soseasca in circa 30 minute. Ultima oara cand il sunasem era pe la Rasnov. Deci mai aveam timp sa mai pozez cate ceva, sa iau pulsul vietii de pe acolo 🙂

M-am dus vreo 4 km pana m-am intalnit cu el. Pe primul loc trebuie mentionat ca oamenii de pe acolo sunt foarte credinciosi, toti au cruci pe case, am vazut tot felul de troite pe la porti…

51

52„Crede si vei birui, lupta si vei invinge”

53Cum ar fi sa stai acolo, intr-un astfel de loc? Cred ca mi-as face un perete din sticla spre munte, undeva la etaj 🙂 Sa vezi peisajul cat mai bine. Cata inspiratie si cata energie cred ca ai intr-un asemenea loc 🙂 Mai trebuie un telescop, un fotoliu care sa se legene singur… mai trebuie… Ce mai, sunt faini Bucegii din orice parte i-ai privi 🙂

55Un prieten, tot vazand atatea constructii noi se intreba si intreba: „Bai, dar unde sunt localnicii?” Aveai impresia ca doar orasenii si-au facut pensiuni si vile prin aceste locuri. Dar mai sunt, ca in imaginea de mai sus, si case de localnici.

Mai revin eu si cu alte poze in zilele urmatoare.

Traseul turistic: Stana Regala – Schitul Sf. Ana – Cota 1400 – Drumul de Vara – Saua Varfului cu Dor – Brana Dorului – traseu marcaj banda rosie – DJ713 – Padurea Laptici – Cabana Padina

Un traseu pitoresc, lejer, ce poate fi parcurs de orice turist cu o pregatire medie…adica sa poata merge cam 4-5 ore. Urcusul dureaza cam 2 ore, daca stau sa compar, sa adun  segmentele acestui traseu.

Am ales in ultima vreme  sa prezint astfel de trasee turistice, cu mai multe obiective si pentru a descrie uneori, in cuvinte sau imagini, si portiunile dintre acestea.

Plecarea este de la Stana Regala, pentru ca la aceasta locatie se ajunge atat din Busteni (pe marcaj punct galben) cat si din Sinaia (pe marcaj banda albastra), timpul fiind cam acelasi, circa o ora.

1Stana Regala si Rezervatia Poiana Stanii Regale

2Iulian, si el si eu am fost primii…dar acolo mai la urma, am stat unul dupa altul.

De aici, de la Stana Regala, se urmeaza drumul auto ce coboara in Sinaia, pana la prima intersectie cu un alt drum. Marcajul pana la acea intersectie, situata la circa 1,3 km de Stana, este banda albastra. Ulterior devine banda rosie si acest marcaj va fi urmat pana in Valea Ialomitei, la cabana Padina. Drumul de la acea intersectie poarta numele de Drumul Vechi al Cotei.

Pentru aceia carora nu le place sa mearga mult, poate fi dat un alt reper. Se pleaca de la Stana Regala, pe drum, si imediat ce se traverseaza al treilea pod, se vede in dreapta sus, la circa 20 metri, Drumul Vechi al Cotei. Aceasta ca sa nu se mai coboare pana la intersectie si sa nu se faca un ocol destul de mare.  Se urca putin mai greu cei 20 metri de panta, dar scutesti vreo 800 metri de mers pe drum.

De la acea intersectie, se ajunge la Schitul Sf. Ana in circa 30 minute, si mai departe la Cota 1400 in 15-20 minute.

3Muntele Furnica, vazut din preajma cabanei Valea cu Brazi, cunoscuta drept Cota 1500. Intre Cota 1400 si Cota 1500, se fac  circa 15 minute de mers usor, pe drum. Daca mergi repede faci si cateva minute 🙂

4Drumul de Vara, ne apropiam de Saua Varfului cu Dor, locul in care am gasit o turma de oi odihnindu-se, pozele le-am postat acum 2 zile.

Din acea Sa, poteca marcata cu banda rosie coboara la cabana Valea Dorului, unde nu gasiti nimic acum, sunt doar noroaie si caini, trece apoi de statia telescaunului Valea Soarelui si intalneste paraul Izvorul Dorului. Din Sa pana la Izvor se fac circa 25 minute. Apoi poteca insoteste firul apei pe circa 1 km, in amonte.

Noi am zis sa nu mai coboram pana la albia paraului, ci sa parcurgem Brana Dorului ce traverseaza partiile si iese la capatul acelui kilometru de mers pe langa firul apei. Practic era un unghi de 90 de grade si noi am mers in diagonala, intersectand punctele…astfel ca in timp ce un turist, plecat in acelasi timp cu noi din Sa, ar fi ajuns la Izvorul Dorului langa telescaun, noi am fi fost deja la capatul kilometrului pe care acesta l-ar mai fi avut de parcurs.

5Pe acea brana

6Acolo este Saua Varfului cu Dor, sageata indicand traseul turistic. Dar pe unde am mers noi, este si mai scurt, si mai pitoresc, si nici nu se coboara abrupt, nu sunt noroaie 🙂

7Cabana Valea Dorului

8Bietul fluturas, nu se dezlipea de floarea lui chiar daca era aproape moarta

9Sagetile arata traseul turistic. Sub noi, dincolo de brazdele de iarba, se afla albia paraului. Se observa cum traseul ajunge in DJ 713, il traverseaza si imediat vine Saua Laptici si Padurea Laptici, prin care se coboara pana la Padina.

10Langa parau, poza la un mic ochi de apa

11In spatele stalpilor, se distinge brana pe care am coborat si am intersectat traseul turistic chiar langa Izvor. In timp ce noi eram pe aici, la poze, la plimbare, Razvan ne astepta in DJ 713.

12Nici nu le schimba nimeni, daca nu fac o cerere in acest sens

13Pana in DJ 713 se mai observa in stanga un mic lac, din care curge mai departe un firicel de apa. Evident de aici se adapa turmele de oi si vaci.

14Prin Padurea Laptici, in unele locuri peisajul este desprins din filme, lichenii au acoperit zeci de copaci.

Ca timp, de la albia paraului si pana la DJ 713, se fac cel mult 25 minute. Iar de la drum, prin Saua si Padurea Laptici, se mai face o ora si 15 minute pana in Valea Ialomitei, aproape de Padina. Daca alergi, faci 15-20 minute, daca mergi repede, in 45 minute esti iesit din padure.

Aproape de iesirea din padure a inceput ploaia, ne-am luat pelerinele. Am mai facut vreo 15 minute pana la cabana, unde ne dadusem intalnire cu inca 4 persoane. Poze nu am mai facut din cauza vremii. Anul trecut, eram tot cu Razvan, dar atunci am dat piept cu o rupere de nori si cu o viitura pe Valea Gaura. Interesant ca si in acest an eram tot pe munte, iar cu el 🙂

Am stat in cabana o vreme, cei de la cabana nu aveau ceai, adica este aiurea sa nu aiba ceai o cabana, si evident ca aveau, dar ideea era sa ne determine sa cheltuim mai multi bani, sa luam altceva, stiind ca nu ai incotro 🙂 Urata si smecheria asta 🙂 Nesimtire! Stiti ca de regula, ospatarul iti sugereaza meniul :)) Ne-or fi vazut multi si or fi gandit, hai sa le luam cat mai mult 🙂 Deseori turistii sunt vazut ca o prada de unii agenti economic. Anul trecut am auzit, cu mare uimire, o persoana cu peste 20 de ani de activitate montana, spunand: „turistii astia vin pe munte ca nu au ce face acasa, datoria noastra este sa le luam banii, ca sa nu se intoarca acasa cu buzunarele la fel!” 🙂

Pe la 14:20 am plecat inapoi, pe acelasi traseu, din Padurea Laptici, cu mentiunea ca de la albia paraului, am mers tot spre Est, sosind in saua de sub Vf. Furnica, in traseul ce duce la Piatra Arsa, pentru a face dreapta spre Piciorul Pietrei Arse si a cobori la Stana Regala.

15Mai aveam circa 15 minute pana sub Vf. Furnica, nu departe de o stana. Am mers destul de repede, am fost foarte norocosi, am urcat in urma unei vijelii ce a lasat in urma gramezi mici de grindina…inca netopite

16

La intoarcere, nu mergea sa o luam nici pe firul apei spre Valea Soarelui si nici sa urcam pe acea brana pe care venisem. Era o varianta mai scurta, mai accesibila, de ajuns in traseul turistic spre Piatra Arsa. Nu avea rost sa ocolim intreg muntele Furnica. De la Izvorul Dorului si pana sub Vf. Furnica se fac circa 30-35 minute. Daca ocoleam faceam, peste o ora.

Asa facem si la maratonul 7500 de pe Bucegi, lung de peste 90 km. Calculam, facem diferite planuri pe fiecare zona in parte, astfel am ajuns pe locul 4 anul trecut. Nu ne comparam cu sportivi ce alearga non-stop 🙂 Unde se poate, incercam sa suplinim…sa vedem anul acesta, pe 18 iulie.

17Sageata cea mai de departe arata DJ 713, Saua Laptici, apoi pe unde am urcat sub varful mentionat. Din traseul turistic marcat cu banda galbena ce merge la Complexul Piatra Arsa, am facut dreapta la scurt timp, urmand o curba de nivel slab conturata, dar care intersecteaza traseul pe care voiam sa coboram la Stana Regala, marcat cu banda albastra.

18Un alt Bolovan 🙂

La ora 17, eu am ajuns la Stana Regala, acolo ne-am asteptat si am coborat in Poiana Tapului, exact la Razvan acasa, unde mama lui ne astepta cu gogosi si clatite. Miroseau prea bine, aratau prea bine, asa ca m-am ocupat putin de „problema”. La un moment dat, nu stiu cine m-a intrebat ceva, dar eu eram destul de concentrat. Am dat un raspuns pe masura momentului: „Acum armele vorbesc!” 🙂

Pe munte, de cate ori mergem cu Razvan, nu conteaza vremea de afara, ne molipsim cu o alta stare. Prin padurea de la Laptici, vazusem o ciuperca, denumita hrib, el a vrut sa inteleaga ca se numeste trib, si de la hribi pana la tribi a fost un pas, si cam asa a fost tot drumul…am mai intalnit niste turisti ce ne intrebau de masina lor parcata la drum, Razvan le-a zis ca vazuse un Logan fara o roata, oamenii aceia faceau ochii mari la el…Logan aveau si ei…

Traseul ce are ca punct de plecare Stana Regala si drept punct de sosire cabana Padina, poate fi parcurs de un turist cu pregatire medie in circa 5 ore.

Traseul turistic spre Varful Omu peste muntele Bucsoiu…in imagini

M-am gandit eu ca oricine percepe mai usor informatia daca are si multe  imagini. Nu sunt multi care citesc descrieri de trasee, mai degraba omul vede o poza si isi face o parere.

Mai jos va invit intr-un tur de imagini luate in doua deplasari pe Abruptul Bucsoiului. Traseul turistic este marcat cu banda rosie si incepe din orasul Busteni, urmeaza drumul auto spre Gura Diham, urca spre si apoi pe langa cabana Poiana Izvoarelor, mai departe ajunge la intersectia de trasee turistice de la Pichetul Rosu, dupa care poteca devine comuna cu traseul turistic spre cabana Malaiesti pana la intersectia La Prepeleag.

Pana la aceasta intersectie orice turist ce a mai fost pe munte poate urca. De aici, in opinia mea, incepe adevaratul traseu spre Vf. Omu. Iata imaginile:

Langa Poiana Izvoarelor

PANTA NR. 1. Imagine din mica poiana de dinainte de intersectia La Prepeleag. Distanta intre cele doua puncte (poiana si intersectie) este de circa un minut. Se traverseaza o portiune cam salbatica, prin jnepeni mai ales. Trebuie ajuns acolo sus unde este un stalp metalic cu marcajul banda rosie pe el.

Aici este intersectia. Trebuie urcat de la 1760 m la 2507 m altitudine prin zona de abrupt

Aici se termina jnepenisul si se iese in golul alpin

Trebuie ajuns in saua aceea de sus. Ce ati vazut pana acum este parte din Prima Panta ce se vede din poiana de langa intersectie.

PANTA NR.2. Imediat ce se ajunge in capatul primei pante se observa o alta inaltime :)) aceasta din imagine 🙂 Mai jos observati ce se vede cand ajungi si pe varful de mai sus:

PANTA NR. 3…Segmentul cu linie verde semnifica o trecatoare. Traseul coboara, iar din acel loc, printre doua stanci, porneste un altul, si anume traseul turistic Brana Caprelor, marcaj triunghi albastru ce coboara in Valea Malaiesti, la circa 40 minute distanta de cabana Malaiesti. Acea trecatoare este si o intersectie. Traseul de pe Bucsoiu continua sa urce spre stanga iar traseul spre Valea Malaiesti coboara undeva spre dreapta.

A PATRA PANTA, ultima pana la Vf. Bucsoiu. Se zareste acest varf ceva mai departe, in ceata.

Si din varful celei de-a treia pante o imagine inapoi, de unde venisem. Este acelasi loc din care am facut si poza de mai sus

Aspect tot din A PATRA PANTA, partea finala catre Vf. Bucsoiu

Vedere din aceasta parte a traseului, spre Valea Malaiesti, aflata in partea dreapta a sensului de deplasare

Chiar pe Varful Bucsoiu, ultimele doua pante spre Vf. Omu

Coborare de la Varful Bucsoiu, sensul de deplasare spre Vf. Omu

A CINCEA PANTA…cum se coboara de la varful Bucsoiu, mai trebuie urcata o alta panta

O privire inapoi, spre Vf. Bucsoiu, de unde am coborat

Deasupra Pantei nr. 5

PANTA NR.6 si ultima pana la Vf. Omu

In timpul urcusului pe ultima panta

Si asta a fost…sunt „DOAR” 6 PANTE de urcat, din punctul „La Prepeleag” si pana La Vf. Omu. Pe indicator scrie 3 ore si jumatate de urcat din acel punct si pana la Vf. Omu. Noi eram la 10:39 la Prepeleag si urcarea celor 6 pante s-a incheiat la 11:52, fara a de pune un efort deosebit. Un maratonist montan daca alearga/merge mai repede parcurge distanta intr-o ora.

Pana la cabana Omu mai sunt cateva sute de metri

Cabana de la Varful Omu

Am prezentat jumatate din traseul Busteni-Bucsoiu-Vf. Omu, partea cea mai problematica. Cealalta jumatate se desfasoara pe drum forestier si pe poteci, prin padure. Cine are de gand sa incerce o urcare pe muntele Bucsoiu, vede cu ochii lui, cum este traseul. Fiecare apreciaza un traseu in functiile de posibilitatile personale de deplasare.

Oricine isi poate da seama ce inseamna prin acele locuri o ploaie cu fulgere, oricat de mica ar fi aceasta. Pe traseu, in doua locuri, la capatul pantelor prezentate, se afla zeci de stalpi ce trebuiau sa fie montati. De cativa ani zac in acele locuri. Poate ca s-a gandit cineva ca nu este bine sa-i „planteze” pe langa cei deja amplasati. Ar fi presarat toata creasta Bucsoiului cu fiare si s-ar fi pus in pericol orice turist surprins de ploi cu descarcari electrice aflat prin zona.

Inainte de a incheia, mai postez si imaginea cu Valea Bucsoiului. Citisem intr-un comentariu postat pe un site montan, comentariu care am constatat ca a disparut intre timp, desi eu il vedeam deosebit de util. Spunea un cititor pe acel site, ca a participat la cautarea/scoaterea trupului tanarului surprins de viitura si ca Valea Bucsoiului a suferit transformari majore iar accesul este deosebit de periculos. Sunt stanci in echilibru precar…mai spunea acesta ca atat cel decedat cat si ceilalti doi si-au pierdut rucsacii in acea viitura. A lasat si o adresa de contact in speranta ca va gasi cineva acei rucsaci si-i va inapoia. Parerea mea este ca poate printr-o minune sa-i mai gaseasca. Daca totusi cineva ii va gasi cred ca ar trebui sa anunte acest lucru printr-un comentariu pe:

http://www.carpati.org/stire/un_turist_a_fost_luat_de_ape_%C3%AEn_zona_valea_buc_537_oiului/3330/

Subliniez si o idee adusa in discutie pe acel site, de un montaniard cu prenumele Zoly. La fel ca si dumnealui si eu cred ca multi dintre aceia care vin pe Bucegi sunt indusi in eroare printr-o falsa consideratie: valoarea echipamentului montan detinut. Multi isi cumpara cele mai sofisticate chestii montane si uita ca in primul rand omul face haina…

Recent, venind de la Vf. Omu spre Babele, un traseu destul de usor, am fost opriti de un domn. Mergeam prea bine, asta i se paruse lui. Si incerca sa afle ce incaltaminte folosim :)) Trebuie sa va spun ca adidasii nostri la un loc insumau poate 800 lei, ai lui erau peste 1000 lei :)) …una dintre ultimele fiţe montane 🙂 Sa va mai spun ca nu era multumit de ei :))) si cauta sa cumpere altii….dar si ca mai bine ca el merge baietelul meu de 8 ani 🙂

Daca nu ai experienta de munte poti sa porti echipamentul cel mai performant…nu reprezinta o garantie ci doar o falsa impresie ca esti in siguranta!