Un traseu pitoresc, lejer, ce poate fi parcurs de orice turist cu o pregatire medie…adica sa poata merge cam 4-5 ore. Urcusul dureaza cam 2 ore, daca stau sa compar, sa adun segmentele acestui traseu.
Am ales in ultima vreme sa prezint astfel de trasee turistice, cu mai multe obiective si pentru a descrie uneori, in cuvinte sau imagini, si portiunile dintre acestea.
Plecarea este de la Stana Regala, pentru ca la aceasta locatie se ajunge atat din Busteni (pe marcaj punct galben) cat si din Sinaia (pe marcaj banda albastra), timpul fiind cam acelasi, circa o ora.
Stana Regala si Rezervatia Poiana Stanii Regale
Iulian, si el si eu am fost primii…dar acolo mai la urma, am stat unul dupa altul.
De aici, de la Stana Regala, se urmeaza drumul auto ce coboara in Sinaia, pana la prima intersectie cu un alt drum. Marcajul pana la acea intersectie, situata la circa 1,3 km de Stana, este banda albastra. Ulterior devine banda rosie si acest marcaj va fi urmat pana in Valea Ialomitei, la cabana Padina. Drumul de la acea intersectie poarta numele de Drumul Vechi al Cotei.
Pentru aceia carora nu le place sa mearga mult, poate fi dat un alt reper. Se pleaca de la Stana Regala, pe drum, si imediat ce se traverseaza al treilea pod, se vede in dreapta sus, la circa 20 metri, Drumul Vechi al Cotei. Aceasta ca sa nu se mai coboare pana la intersectie si sa nu se faca un ocol destul de mare. Se urca putin mai greu cei 20 metri de panta, dar scutesti vreo 800 metri de mers pe drum.
De la acea intersectie, se ajunge la Schitul Sf. Ana in circa 30 minute, si mai departe la Cota 1400 in 15-20 minute.
Muntele Furnica, vazut din preajma cabanei Valea cu Brazi, cunoscuta drept Cota 1500. Intre Cota 1400 si Cota 1500, se fac circa 15 minute de mers usor, pe drum. Daca mergi repede faci si cateva minute 🙂
Drumul de Vara, ne apropiam de Saua Varfului cu Dor, locul in care am gasit o turma de oi odihnindu-se, pozele le-am postat acum 2 zile.
Din acea Sa, poteca marcata cu banda rosie coboara la cabana Valea Dorului, unde nu gasiti nimic acum, sunt doar noroaie si caini, trece apoi de statia telescaunului Valea Soarelui si intalneste paraul Izvorul Dorului. Din Sa pana la Izvor se fac circa 25 minute. Apoi poteca insoteste firul apei pe circa 1 km, in amonte.
Noi am zis sa nu mai coboram pana la albia paraului, ci sa parcurgem Brana Dorului ce traverseaza partiile si iese la capatul acelui kilometru de mers pe langa firul apei. Practic era un unghi de 90 de grade si noi am mers in diagonala, intersectand punctele…astfel ca in timp ce un turist, plecat in acelasi timp cu noi din Sa, ar fi ajuns la Izvorul Dorului langa telescaun, noi am fi fost deja la capatul kilometrului pe care acesta l-ar mai fi avut de parcurs.
Pe acea brana
Acolo este Saua Varfului cu Dor, sageata indicand traseul turistic. Dar pe unde am mers noi, este si mai scurt, si mai pitoresc, si nici nu se coboara abrupt, nu sunt noroaie 🙂
Cabana Valea Dorului
Bietul fluturas, nu se dezlipea de floarea lui chiar daca era aproape moarta
Sagetile arata traseul turistic. Sub noi, dincolo de brazdele de iarba, se afla albia paraului. Se observa cum traseul ajunge in DJ 713, il traverseaza si imediat vine Saua Laptici si Padurea Laptici, prin care se coboara pana la Padina.
Langa parau, poza la un mic ochi de apa
In spatele stalpilor, se distinge brana pe care am coborat si am intersectat traseul turistic chiar langa Izvor. In timp ce noi eram pe aici, la poze, la plimbare, Razvan ne astepta in DJ 713.
Nici nu le schimba nimeni, daca nu fac o cerere in acest sens
Pana in DJ 713 se mai observa in stanga un mic lac, din care curge mai departe un firicel de apa. Evident de aici se adapa turmele de oi si vaci.
Prin Padurea Laptici, in unele locuri peisajul este desprins din filme, lichenii au acoperit zeci de copaci.
Ca timp, de la albia paraului si pana la DJ 713, se fac cel mult 25 minute. Iar de la drum, prin Saua si Padurea Laptici, se mai face o ora si 15 minute pana in Valea Ialomitei, aproape de Padina. Daca alergi, faci 15-20 minute, daca mergi repede, in 45 minute esti iesit din padure.
Aproape de iesirea din padure a inceput ploaia, ne-am luat pelerinele. Am mai facut vreo 15 minute pana la cabana, unde ne dadusem intalnire cu inca 4 persoane. Poze nu am mai facut din cauza vremii. Anul trecut, eram tot cu Razvan, dar atunci am dat piept cu o rupere de nori si cu o viitura pe Valea Gaura. Interesant ca si in acest an eram tot pe munte, iar cu el 🙂
Am stat in cabana o vreme, cei de la cabana nu aveau ceai, adica este aiurea sa nu aiba ceai o cabana, si evident ca aveau, dar ideea era sa ne determine sa cheltuim mai multi bani, sa luam altceva, stiind ca nu ai incotro 🙂 Urata si smecheria asta 🙂 Nesimtire! Stiti ca de regula, ospatarul iti sugereaza meniul :)) Ne-or fi vazut multi si or fi gandit, hai sa le luam cat mai mult 🙂 Deseori turistii sunt vazut ca o prada de unii agenti economic. Anul trecut am auzit, cu mare uimire, o persoana cu peste 20 de ani de activitate montana, spunand: „turistii astia vin pe munte ca nu au ce face acasa, datoria noastra este sa le luam banii, ca sa nu se intoarca acasa cu buzunarele la fel!” 🙂
Pe la 14:20 am plecat inapoi, pe acelasi traseu, din Padurea Laptici, cu mentiunea ca de la albia paraului, am mers tot spre Est, sosind in saua de sub Vf. Furnica, in traseul ce duce la Piatra Arsa, pentru a face dreapta spre Piciorul Pietrei Arse si a cobori la Stana Regala.
Mai aveam circa 15 minute pana sub Vf. Furnica, nu departe de o stana. Am mers destul de repede, am fost foarte norocosi, am urcat in urma unei vijelii ce a lasat in urma gramezi mici de grindina…inca netopite
La intoarcere, nu mergea sa o luam nici pe firul apei spre Valea Soarelui si nici sa urcam pe acea brana pe care venisem. Era o varianta mai scurta, mai accesibila, de ajuns in traseul turistic spre Piatra Arsa. Nu avea rost sa ocolim intreg muntele Furnica. De la Izvorul Dorului si pana sub Vf. Furnica se fac circa 30-35 minute. Daca ocoleam faceam, peste o ora.
Asa facem si la maratonul 7500 de pe Bucegi, lung de peste 90 km. Calculam, facem diferite planuri pe fiecare zona in parte, astfel am ajuns pe locul 4 anul trecut. Nu ne comparam cu sportivi ce alearga non-stop 🙂 Unde se poate, incercam sa suplinim…sa vedem anul acesta, pe 18 iulie.
Sageata cea mai de departe arata DJ 713, Saua Laptici, apoi pe unde am urcat sub varful mentionat. Din traseul turistic marcat cu banda galbena ce merge la Complexul Piatra Arsa, am facut dreapta la scurt timp, urmand o curba de nivel slab conturata, dar care intersecteaza traseul pe care voiam sa coboram la Stana Regala, marcat cu banda albastra.
Un alt Bolovan 🙂
La ora 17, eu am ajuns la Stana Regala, acolo ne-am asteptat si am coborat in Poiana Tapului, exact la Razvan acasa, unde mama lui ne astepta cu gogosi si clatite. Miroseau prea bine, aratau prea bine, asa ca m-am ocupat putin de „problema”. La un moment dat, nu stiu cine m-a intrebat ceva, dar eu eram destul de concentrat. Am dat un raspuns pe masura momentului: „Acum armele vorbesc!” 🙂
Pe munte, de cate ori mergem cu Razvan, nu conteaza vremea de afara, ne molipsim cu o alta stare. Prin padurea de la Laptici, vazusem o ciuperca, denumita hrib, el a vrut sa inteleaga ca se numeste trib, si de la hribi pana la tribi a fost un pas, si cam asa a fost tot drumul…am mai intalnit niste turisti ce ne intrebau de masina lor parcata la drum, Razvan le-a zis ca vazuse un Logan fara o roata, oamenii aceia faceau ochii mari la el…Logan aveau si ei…
Traseul ce are ca punct de plecare Stana Regala si drept punct de sosire cabana Padina, poate fi parcurs de un turist cu pregatire medie in circa 5 ore.
Filed under: Obiective si locuri de interes | Tagged: adun, apa, banda rosie, brana dorului, Busteni, cabana padina, ceai padina, drumul de vara, munte, padurea laptici, poteca, punct galben, schitul sf ana, Sinaia, Stana Regala, traseu turistic, turist, vf furnica | 20 Comments »
Intai pe str. Victoriei
Marcaj punct galben… „Daca respiri o zi aer de Breaza atunci, viata ta se prelungeste cu o ora!” 🙂
Urmand marcajul – spre str. Carierei
In sfarsit ies din oras. Traseul ocoleste destul de mult pe strazile orasului, trebuia sa ma duc eu mai direct 🙂 Dar am recuperat la coborare.
Parleaz 🙂
Am intrat in traseul cu banda galbena si l-am tot tinut apoi pana la coborare.
Crucea de pe Gurga a fost ridicata la initiativa generalului Ion Manolescu din Breaza. Am mai vorbit despre acesta in articole anterioare.
Corect! „Gradul de cultura si civilizatie al unui popor se vede in felul cum stie sa-si cinsteasca eroii…”.
Ridicata in anul 1930
Am prins salcamii infloriti, sunt vreo 2 saptamani de atunci.
Am coborat pe alt traseu mult mai direct si am iesit undeva in Breaza de Jos.
Traseul e foarte simplu… si intr-o zi mai calda poti face pe acolo vreo 2 ore, intr-un circuit, sa mai si stai la soare…
Mersul trenurilor la Breaza
