Uneori ai vrea sa pastrezi unele flori, sunt poate simboluri, amintiri sau momente, ori vrei doar sa le pastrezi pur si simplu. M-am gandit eu de multe ori, cum sa fac, insa nu aveam prea mult timp pentru calcule si analize :)
Azi insa, migalind printre trandafiri pentru dulceata, am avut timp suficient sa ma gandesc si sa concep un fel de casa a trandafirilor. Intai, am pus „premisele” una sub alta: am aia, am cealalta, am suport, am lemn, am pietre, aveam cam tot ce imi trebuia, pana si un trandafir potrivit aveam.
Am schitat planul in minte si treptat am demarat „proiectul”. Pana la urma, m-am gandit eu ca nu poate fi asa pur si simplu facut doar un spatiu de depozitare. Si am zis, mi-am zis, ca trebuie undeva asezata si o sursa de lumina, in memoria trandafirilor, in amintirea lor :))
Inca nu este gata, cand va fi finalizat il voi posta mai in detaliu. Deocamdata cateva imagini:
Incap destui trandafiri/flori dedesubt
Pietre de prin munti
Diferite aspecte naturale, cand incep ceva imi place sa le am pe toate, la indemana, nu sa umblu dupa ele; ca sa nu ma risipesc ;)
Micul trandafir
Am tot felul de chestii pe acasa :) Am gasit pe munte, in acest an, o stanca erodata. Aceasta este foarte interesanta. In primul rand, de cate ori cad din ea diferite bucati de gresie, acestea nu depasesc un centimetru grosime. Si sunt multe astfel de placi de diferite dimensiuni. Daca ploua, acestea retin apa, daca este soare retin caldura si abia poti tine mana pe ele. Sunt insa casante, se sparg destul de repede.
Este suficient pentru acest stadiu, asa mi se pare, pietrele se intelege ca sunt lipite, mai este putin de lucru…apoi va urma o imagine de ansamblu!
BUCEGI NATURA 2000 
@ Buna seara Adrian !
Initiativa laudabila, imagini superbe si sunt convins ca finalitatea lucrarii va fi deosebita !
Felicitari !
Mergi tot asa ca mergi frumos si sanatos !
Ce bine-ar fi sa fie mai multi ca tine !!!
Sanatate si putere de munca !
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Multumesc, nu este cine stie ce, trebuie sa facem cam orice! :)
ApreciazăApreciază
„Sa nu uitam nicicand,sa iubim trandafirii…”,dar si pietricele de o diversitate incantatoare,esantioane din natura,amintiri pretioase ale clipelor petrecute in inima muntilor.
ApreciazăApreciază
Trandafirii, corect Crisan :). Cand se vor ofili…
Pietricelele sunt luate din diverse locuri, de unde erau mai multe.
ApreciazăApreciază
Pietrele sunt trandafirii pe care vrei sa-i pastrezi? :)
Interesant ”templul” lor si pietrele sunt frumoase. Si mie imi place sa strang pietre, insa acasa parca nu mai sunt la fel de frumoase ca in locurile in care erau (de exemplu pietrele de rau, scoase din apa se matuiesc).
ApreciazăApreciază
Nu, vezi ca dedesubt se vede un trandafir. Ideea este sa ramana acolo, sa aiba un loc al sau. Da, pietrele aduse acasa isi pierd stralucirea, doar ca nu demult, am descoperit o cale de a nu-si pierde farmecul. Le spal, apoi dupa ce se usuca aplic un lac de piatra.
ApreciazăApreciază
Cat de frumos te exprimi! Seamana oarecum cu tablourile tale. Nu stiu daca ai vrut sa transmiti ceva, dar trandafirul rosu…
ApreciazăApreciază
Saru-mana! Asa este, am transmis ceva! Va multumesc pentru atentie, intuitie :) In realitate, acel mic templu arata mai bine, altfel.
ApreciazăApreciază
O bucatica din frumusetile muntelui si acasa :P
ApreciazăApreciază
Exact, doar ca nu acasa la mine, de data asta :)
ApreciazăApreciază
I-ai făcut florii de trandafir o casă a visurilor în care îşi află locul adâncirii în semn şi în nume, numele ei, e loc de adăpost şi de ocrotire.
E un templu…şi pot fi nişte scări, ca nişte trepte ale cerinţelor sufletului dintre cele mai înalte, înspre care îţi ridici ochii.
Ce-ai făcut pentru floarea de trandafir e ca o iubire suavă.
ApreciazăApreciază
Cei care au vazut acea constructie, adica 2-3 persoane :), au zis ca nu seamana chiar asa cu ce este in imagini. Pozele sunt facute sa se observe mai greu latimea, inaltimea…ramane totusi un simbol palpabil, „un loc de adapost si ocrotire”. Ca orice templu, are coloane, dar scari nu are, pentru ca nu trebuie sa urce, nu trebuie sa coboare, trebuie sa ramana. Deasupra arde o flacara…o poveste, pe aici sunt numai povesti de orice fel. Trandafirul este mic, frumos si dragalas, raspandeste un miros de neuitat, deci avea si el nevoie de o casa a lui :)
ApreciazăApreciază
Am spus că e un templu, dar aşezândul acelor pietre le pot vedea, le pot da un înţeles, al meu; de-asta spuneam despre trepte de suflet.
Cât despre coloane, ele închid. ÎNTRE ELE.
Fii acele coloane!
ApreciazăApreciază
Coloanele inchid, sprijina constructia flacarii, oricum sunt una din acele coloane la propriu, fiind patata de sange, m-am taiat mesterind pe acolo :) Coloanele sunt destul de primitoare, fac parte dintr-un spatiu aparat :)
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
Multumesc, Camelia!
ApreciazăApreciază
Bucuria a fost împărtăşirea, Adrian.
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru aprecieri si consideratii, pentru vazul deslusitor ca intotdeauna!
ApreciazăApreciază
Cuvântul templu exprimă o incintă sacră, sugerează nişte zidiri care delimitează un spaţiu sacru,spiritual, de cel cotidian.
În istoria omenirii sunt câteva temple celebre, ca Templul lui Solomon, de exemplu, sau Templul zeiţei Artemis din Efes, una din cele 7 minuni ale lumii, că tot vorbeam de curând cu cineva de Artemis, zeiţa vânătorii şi a naturii sălbatice, la greci.
Privind la templul de aici, din imagini, eu aş spune că este un templu dedicat muntelui, ridicat cu dăruire şi multă migală. El poate adăposti orice este frumos, o floare, o speranţă, o împlinire, o flacără…
Mai mult, aş spune că muntele însuşi este un templu, un spaţiu sacru, unde ar trebui să păşim cu evlavie, cu smerenie, cu recunoştinţă, cu grijă, cu bucurie…
ApreciazăApreciază
Bine, templu are ghilimelele de rigoare, dar pentru mine este templu :) Pai, daca au fost atatea temple celebre, sa fie unul si al trandafirilor. Are in el taria muntelui dar nu este dedicat muntelui, dar cum spui, poate adaposti diverse :) Nu are nici usa, pentru ca nu este nevoie de cheie, cheia fiind flacara de mai sus.
Muntele s-ar putea sa fie ceva foarte viu, asa spun cate unii! Am in plan, in masura timpului, o constructie mai impozanta, dar o voi face in doua exemplare…si fiecare exemplar nu va fi complet. Piesa de final a constructiei 1 va sta la constructia 2 si invers. Nu va fi un intreg, la timpul potrivit voi scrie, acum ar parea ciudat si complicat :)
ApreciazăApreciază
Doamna Mariana, să nu uităm de alt templu, sacrul lăcaş al fiinţei, sufletul.
Poate că Adrian, aidoma altora, ştie că atunci când iubeşti îl zideşti pe celălalt în tine, în acest sălaş despre care spuneam, şi am amintit de iubire făcând legătura cu acea culoare a rozei, roză careia i-a făcut adăpost ocrotitor.
ApreciazăApreciază