Traseul turistic: Platoul Bucegi (intersectia auto Piatra Arsa-Babele) – Babele – Sfinxul – Cerdac – Vf. Omu – Vf. Bucura – Vf. Gavanu – Valea Ialomitei – Cascada Obarsiei – Padurea Cocora – DJ 713

Posted on iunie 22, 2016 by buceginatura2000

Sa vedem cat mai multe, sa nu fie nici prea mult de mers, sa fie si vremea buna, sa mergem si cu masina… un traseu de genu’. Cam cum gandesc unele doamne 🙂

Pana la urma a ramas sa ne auzim dimineata devreme, sa ne uitam la vreme. Acum, sa ma bag un pic in seama… pai daca te iei mereu dupa vreme nu mai faci nimic. Citeam ca si Radu-UnBolovan a fost cu altii ca el, pasionati de foto, si au prins o vreme capricioasa, postase poze faine. La un moment dat intervenise unul care merge si el pe munte si-i trasese un pic de maneca, adica ei cand pleaca pe munte nu se uita si la meteo? Cam cum vine asta? 🙂 Ce oameni de munte sunt? :))

Eu zic ca daca stai mereu stresat de vreme faci un traseu propus din alte 5. La vreme te uiti cand ai de gand sa strabati trasee de creasta, sa ramai pe undeva cateva zile, nu cand te duci cateva ore si mai ai si masina prin apropiere. Iar vara pe munte, in afara de trasnet pe creasta nu prea vad alte pericole 🙂 In rest, daca ai tot ce-ti trebuie la tine, cunosti zona, aia este, pleci la drum. Acestea sunt reguli cand pleci cu alti oameni care au experienta montana, gen cei care participa la Marathon 7500, stiu sa se orienteze… cand pleci cu familie, copii, persoane mai putin experimentate te uiti si la vreme si la traseu, iei in calcul mai multe.

Plecam si noi, luni, pe la 8 dimineata, urcam pe Dichiu, trecem de cabana, ziua se anunta foarte buna… ajungem in spatele a doua masini, una de IF alta de OT. Primul il sicana pe cel de-al doilea, nu-l lasa sa-l depaseasca, si mergea fix pe mijlocul drumului. Noi la fel stateam dupa ei, asistand la spectacol. Niste claxoane dar degeaba, ca boul din fata era absent. Nu voia sa stea pe banda lui ci pe mijlocul drumului. Probabil mai studia si peisajul, il enerva si pe ala din spatele lui… Prindem insa un culoar si viteza pe langa ei, cu claxoane si cuvinte frumoase. Eu propusesem sa le dam niste suturi la Piatra Arsa acestor „tarani”. Bine, ramasesem asa, intr-o aripa, dupa duminica Rusaliilor.

La Piatra Arsa, din masina de IF coboara un nene la vreo 50 de ani, niste copii, o femeie, inca o baba, din masina de Olt niste pustani, fete si baieti, cam de liceu. Oricum astia ultimii, daca ascultau manele nu puteau fi la facultate. De cand e drumul asfaltat, oricine poate ajunge pe munte, adica e si rau si bine.

Ne luam rucsacii si pornim de la intersectia drumului auto spre Piatra Arsa cu cel de pamant spre Babele… spre inaltimile Bucegilor, spre Omu 🙂

DSCF0392Spre Babele, privind la stalpul de telecabina si la Cruce

DSCF0395Cu acoperis verde cabana Babele, mai la dreapta statia de telecabina, telecabina oprita in dreptul… releului Costila 🙂 Zic sa fac o poza cand „se ciocnesc”. Este o iluzie evident.

DSCF0400La Babele

DSCF0404George pe un petec de zapada, mai incolo era si mai multa…

DSCF0409Gentiene… superb amestecul de alb si albastru

DSCF0418Aproape de varful Omu

DSCF0421

DSCF0430Varful Bucura

DSCF0435Stanca de la Omu, statia meteo, cabana la adapostul stancii…

Am stat vreo ora la Omu, pe un vant cum rar am intalnit 🙂 Sufla vantul din toate directiile.

DSCF0444Predealul… hmmm!

DSCF0452Gandacel in catarare pe stanca de la Omu… voia sa ajunga in varf, mda 🙂

DSCF0459Pe varful Bucura… si aici un vant din povesti

DSCF0460

DSCF0462Echilibristica… din cauza vantului. Insa era foarte frumos varful inconjurat de flori. Bine, in folclorul unora vf. Bucura sau vf. Ocolit cum se mai numeste, mai inseamna ca orice vietate il ocoleste din cauza energiilor, ca nu creste nimic, basme din acestea. Se numeste varful Ocolit ca e mai simplu sa urmaresti curba de nivel decat sa urci pe el, de-a dreptul. Deci poteca ocoleste varful… si din acest motiv varful se numeste si Ocolit.

DSCF0466La varful Gavanu situat la o aruncatura de bat distanta de vf. Bucura

DSCF0473

DSCF0477„Chipul din Mecetul Turcesc”… poza pe cand coboram in Valea Ialomitei

DSCF0479

DSCF0480

DSCF0485Versant din muntele Doamnele

DSCF0486Pe aici se duce apa Ialomitei pentru a se pravali in renumita sa cascada… eu si Hogas ce ne mai tragem de sireturi cu astfel de exprimari 🙂

DSCF0487Pare un volum mic de apa, dar nu e chiar asa… e destul de adanca

DSCF0489

DSCF0490Inceputul caderii…

DSCF0494

DSCF0500

DSCF0501

DSCF0503

DSCF0505

Acum si cateva din pozele prietenilor… am stat vreo ora si jumatate pe la cascada. Nu mai era vant, era perfect… turisti urcau si coborau.

SONY DSCCu LucicaKONICA MINOLTA DIGITAL CAMERACu Cezar… impotriva vantului 🙂

SONY DSCDupa aproape 19 ani… din nou cu George la cascada Obarsiei Ialomitei. Ultima oara am fost amandoi cand eram la liceu… pe 21 iulie 1997. De regula, retin destule, unele zile se tin minte. Atunci urcasem pe valea Cerbului la Omu, coborasem pe valea Ialomitei, urcasem spre Piatra Arsa prin padurea Cocora, ne prinsese o ploaie zdravana, ne-am intalnit cu ursul mai sus de cascada Urlatoare…

Unii uita si cand este ziua de nastere a apropiatilor, nu tin minte nicio excursie, uita orice moment frumos… pentru ca sunt prinsi prea mult in realitate, inainte de orice le este foame, daca nu le da nimeni nimic, nu stiu cu cine sa voteze. Cu cine naiba sa votez daca nu mi-a dat nimeni nimic??? Cand auzi asa ceva, mai le dai dreptate si celor care spun ca ne meritam soarta. Mi se pare important sa marchezi, sa tii minte anumite zile, momente, sa ai un portofoliu sufletesc, adica o anumita sensibilitate, sa-ti pese un pic… Bine, nu ai ce sa ceri de la multi. Chiar ieri ii spuneam cuiva, ce avea liceul si i se parea ca are un handicap ca nu a urmat o facultate, ca bunul simt face cat zece facultati. Si, apoi, chiar era excelent vazuta la locul de munca si fara nu stiu ce facultate, din cauza acestui bun simt.

Stiu persoane sclipitoare, cu multa scoala, perfecte in domeniile care lucreaza… dar ca oameni sunt praf, sunt de o golanie, si de o nesimtire aidoma alora din cartiere rau-famate. Deci incap in anumiti oameni si multa scoala si multa nesimtire. Asta pentru ca invatand mecanic nu inteleg trairile din spate, exemplele, si raman niste roboti idioti, in stare doar de operatii matematice. Totul se invarte in jurul cifrelor, al sabloanelor, daca apare unul la tv care vorbeste mult si spune ceva care ei nu ar putea gandi, memoreaza repede ce spun aia si citeaza si ei, cand si cand, sa dea impresia ca sunt oameni cititi. Fac doar ce fac si altii, nu au identitate, originalitate, iar cand ajung in fata unor situatii de genul… a fi in sala unui concert simfonic, nu stiu cum sa se poarte, se apuca sa manance, fac ce nu trebuie. Pentru ca mai poti copia comportamente, gesturi, dar pana la urma cade cortina si se vede ca nu faci casa buna cu  bunul simt.

De aceea, merg doar cu persoane cu o anumita educatie, oameni dincolo de invelis, nu neaparat cu studii la Oxford 🙂 La Buzau am fost cu niste oameni minunati, pe traseul acesta la fel. Este important sa mergi cu oameni ca si tine, care nu iti vaneaza greselile, vorbele, pentru a le folosi apoi impotriva ta. Care ce spun, aia si gandesc! Oamenii educati au o anumita toleranta la ceilalti, vad altfel viata. Chiar se arata surprins un prieten, ca mai ramasesem cu niste accese de furie si el nu ma stia asa… am sucit-o un pic, ca nu avea rost sa-i zic ca am cunoscut pe cineva de cea mai ordinara nesimtire, fiindca m-as fi incurcat in injuraturi, ca nu e posibil asa ceva… sa constati ca ditamai geniul, ca stiu un astfel de om perfect din multe puncte de vedere, este ca om, ceva de cea mai joasa speta.

SONY DSCCascada Obarsiei

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERAPrin padurea Cocora, acolo unde mai multi molizi blocheaza poteca turistica. Ia sa dau un mesaj la Salvamont Dambovita, ca ar trebui eliberata poteca…

Prin padure… o caldura… iar cand am iesit in poteca de la golul alpin, din Plaiul lui Pacala era si mai si… Am ajuns la drumul asfaltat, in masina si asa s-a terminat excursia. Treaba este ca nu am vazut rododendron inflorit, pe Vanturis si Varful cu Dor, ca in alti ani. Ori l-au terminat ploile, ori nu a inflorit. Pe la cascada Obarsiei era inflorit.

Filed under: Obiective si locuri de interes | Tagged: , , , , , , , , , , , , , | 14 Comments »

Traseul turistic: Busteni – Babele – Sfinx – Cerdacul vaii Cerbului – Mecetul Turcesc – Drumul Granicerilor – Refugiul Batrana – Vf. Batrana – Culmea muntelui Batrana – Valea si Canionul Horoabei – Manastirea Pestera Ialomitei – Padurea Cocora – Complexul sportiv Piatra Arsa – Piciorul Pietrei Arse – Poiana Stanei Regale – Busteni

Posted on septembrie 8, 2014 by buceginatura2000

Mai era putin si s-ar fi implinit un an de cand voiam sa ajung pe muntele Batrana… insa toate se fac la timpul lor. Pe 12 septembrie, anul trecut, am vrut sa ajung pe acel munte, pe un alt traseu decat acesta de fata. Aici imi propusesem sa merg: https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/09/12/cand-te-cheama-poate-ca-trebuie-sa-mergi-muntele-doamnele-si-culmea-batrana/

Pe muntele Doamnele am mai fost de cateva ori in ultimul an, deci nu mai avea rost, asa ca am schimbat traseul. Sa continui tot cu primii pasi 🙂 Nu aveam de gand sa merg, de fapt, pe muntele Batrana. Cel putin nu ma gandeam la asta vineri. Insa vineri am primit un minunat cadou de la dl. Panac, directorul de la Telecabina Busteni, o carte din 2014 despre toata istoria vanatorilor de munte, dumnealui activand in aceasta arma ani de zile, avand gradul de colonel. Cartea a fost scrisa de un alt colonel, dl. Gheorghe Suman, si este exceptionala si de real folos pentru mine, aflat intr-o mare munca de documentare… stiti, ghidul! 😉 Ei bine, aceasta carte, „Glorie, Speranta si Onoare”, trebuia sa ajunga la una dintre cele mai indreptatite persoane sa o citeasca… si nu stiam de unde sa o cumparam. Daca are cineva un telefon valabil de la editura Univers Stiintific si la care sa se si raspunda, este rugat sa-l posteze.  Si tineam acea carte ca pe o relicva, ceva de mare valoare, si abia asteptam sa o dau… pentru ca tot datorita d-lui Panac mai aveam inca una.

Vineri, cartea parca ma ardea in rucsac, pentru ca stiam ce inseamna aceasta carte pentru cineva… cum aveam treaba la serviciu, nu as vrea sa-mi amintesc cat de repede am lucrat, cat de repede am alergat si cu ce febra musculara m-am ales. Sambata, oricum umblasem mult, iar dupa lasarea intunericului, abia mai mergeam 🙂 Dar am zis eu ca remediul nu poate fi altul decat un traseu lung pe Bucegi… adica la Vf. Batrana. Nu stiu ce mi-a venit, dar nu i-am zis decat lui Matrix unde vreau sa merg… apoi l-am stresat si pe el, in ideea de a-l face sa renunte, ma gandeam ca imi sta mai bine fugind pe coclauri, decat mergand. O idee ratacita, clar 😉

… si ajung cu el la telecabina din Busteni, iar la 9:30 eram pe la Sfinx, dupa ce coborasem din telecabina la statia de la Babele. Eu, imbufnat, iar plecasera boii de acasa si ma straduiam sa-i adun de pe pasunile altora.

SAMSUNGImi place foarte mult acea cupola ce alcatuieste varful muntelui Batrana. Fiecare dintre noi vedem lucrurile prin prisma a ceea ce stim, citim, etc… fiecare vedem cu proprii ochi. Ar trebui insa sa incercam sa deschidem ochii, mai degraba la nou, decat la sf-uri. Urmaream de curand alaturi de cateva sute de internauti, expeditia unui domn prin Bucegi care voia sa ajunga… in grota uriasilor dintre Sfinx si Babele, inchisa de americani si de alti nenorociti care vor sa ne foloseasca, stiti, chestii din acestea 🙂 Nu vreau sa spun prin asta ca nu am fi manipulati si folositi… apoi postase o poza cu „expeditionarii” fata de care americanii nu aveau cum sa mai ascunda secretul,  cu ei printr-o pestera din zona Cimitirul Elefantilor, mai jos de Babele 🙂 Si unii credeau ca au intrat in grota aceea, secret mondial.

Am si eu doi prieteni, un barbat si o femeie, cam pe aceeasi linie… pe unul l-am dus periodic pe munte, a invatat o multime de chestii si acum spune ca el le stia de mult, de mult timp, si de fapt, nu stia nici macar ce lemne sa foloseasca pentru foc sau ce semnificau unele marcaje turistice… iar celalalt, ar crede mai degraba ce scrie cineva pe net sau intr-o carte, decat pe mine, chiar daca realitatea arata ca eu am dreptate. Cand ii spun ca nu exista ce se spune, imi spune de unde stiu, ca-i cred idioti pe nu stiu cati, ca eu le stiu pe toate… desi s-a convins de zeci de ori ca nu se sustine ceea ce se vehiculeaza de cate unii.  Categoric ca nu le stiu pe toate, nimeni nu ar putea, dar in materie de Bucegi, sa-mi vii mie cu poze din Avenul Babelor si sa zici ca ai intrat in grota descrisa intr-o fabulatie, este peste putinta de acceptat. Astia care umbla prin Bucegi cu tot felul de idei ca elibereaza lumea de povara minciunii, ca dacii, ca sa murim ca unul pentru nu stiu ce, astia sunt doar pacienti care umbla in libertate. Noi avem nevoie de o mana de fier care sa ne conduca, sa ne ridicam prin munca si sa ne remarcam prin educatie, civilizatie, alt tip de rezultate…

SAMSUNGSpuneam anul trecut, tot in septembrie, despre eroziunea de la Sfinx… priviti acum, la un an distanta… Pentru ca nu costa cine stie ce, ideea nu este atractiva. Am inteles ca aceia de la Consiliul Judetean Dambovita au preluat ideea intr-un proiect si o vor aplica… mai incolo, mai tarziu 🙂  Sper sa se faca intr-o zi la Sfinx o amenajare, suntem prea needucati ca sa pastram ce avem. Aici scriam anul trecut o poveste despre acest monument realizat de om: https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/09/15/renaturare-la-sfinx-oare-ar-fi-bine/

SAMSUNG

SAMSUNGUn monument foarte frumos, doar ca el nu vine din perioada geto-daca, cu Zamolxe, stramosii… ci de prin 1935. L-a cioplit cineva de nici o suta de ani, retineti: DACA ACEST CHIP AR FI EXISTAT, ISTORIA AR FI PASTRAT IN DIFERITE DOCUMENTE DESCRIEREA SA. PRIMII BUCEGISTI, ACEIA CARE AU PUS BAZELE TURISMULUI IN BUCEGI, NU SCRIU NIMIC DESPRE EL. REGINA ELISABETA, CU POVESTILE EI FASCINANTE DESPRE BUCEGI, NU FACE REFERIRE, CAROL I, REGINA MARIA, NESTOR URECHIA, FRATII SCHIEL, MIHAI HARET, STARETUL NIFON -CEL CARE CONDUCEA PRIMA ASOCIATIE TURISTICA DIN ISTORIA BUCEGILOR, ASOCIATIA „SINAIA”, DENSUSIANU IN „DACIA PREISTORICA”, BADEA CARTAN CARE TRECEA BUCEGII… NICIUNUL NU SCRIE DESPRE ACEST CHIP CARUIA NOI II SPUNEM SFINX. ASTAZI ESTE UN SIMBOL NATIONAL PENTRU CA-L ALATURAM STRAMOSILOR NOSTRI GETO-DACI, DAR EL NU VINE DE ACUM 2000 DE ANI. TOTUSI, ESTE O FIGURA SUPERBA, CE TREBUIE PROTEJATA, FIIND UN OBIECTIV TURISTIC.

SAMSUNGUn ambalaj 🙂 ce vine sa spuna mult despre educatia noastra. Nu mai avem unde sa solutionam probleme hormonale decat pe iarba, pe langa Sfinx 🙂 Dragi cititori, observati ca aici s-au iubit o Geta si un Dac 🙂 Probabil, noaptea, au venit la Sfinx sa li se arate vreun spirit si de frig, ce sa faca si ei… au pornit centralele. Cine stie cate a mai vazut si stanca asta…

Am pornit pe traseul marcat cu banda galbena ce suie la Vf. Omu, dorind sa mergem pe poteca de la baza Cerdacului si sa ajungem la intersectia cu traseul ce vine din Valea Ialomitei spre Omu.

SAMSUNG„Bolovanul lui Radu” – asa ii va ramane numele 🙂 Ajuns in acest loc, un prieten face mereu un popas

SAMSUNGCe imi plac astfel de peisaje… bine, am facut multe-multe poze pana mi-a placut una

SAMSUNGO privire spre Vf. Omu, inainte de a intra pe poteca de sub Cerdacul vaii Cerbului, dar noi nu aveam vreo treaba cu Omu

SAMSUNGIzvorul de la Cerdac, uneori curge, alteori nu… ieri i-am ascultat doar eu murmurul

SAMSUNGStanca uriasa denumita Mecetul Turcesc… un idiot, ca sa merg pe linia spusa de un prieten… a scornit o poveste cum ca de aici aruncau dacii copiii nascuti cu handicap. In conditiile in care noua nu ne-au ramas mai mult de 150 de cuvinte dacice si cateva inscriptii, vine un prost sa spuna asa ceva. Si multi cred ca asa au si stat lucrurile…  Unde este sageata galbena, trebuia sa ajungem, de acolo incepe Drumul Granicerilor, vechea poteca de granita dintre Vechiul Regat si Transilvania.

SAMSUNGIn drum spre Mecet, trecem si pe langa o alta stanca, denumita Saturn, tatal zeilor 🙂 Ca stanca si ca obiectiv, este interesanta, dar nu are vreo treaba cu vreo legenda, cu zeii, cum se mai crede… daca as sta sa ma ocup de asemenea prostii, as veni cu vreo 200 de stanci de prin Bucegi ce merita o denumire.

SAMSUNGLasam traseul din Valea Ialomitei, se vad stalpii, si mergem deasupra Mecetului. „Montaniarzii” scoliti pe site-uri de inchipuiri spun ca este o pestera in aceasta stanca, de fapt, este o grota mica, in panta, fara nimic interesant… dar deja are tot felul de povesti, evident, toate sunt adevarate 🙂 🙂

SAMSUNGPrivim prin Valea Ialomitei pana la acea mica pata din zare: Lacul Bolboci

SAMSUNG

SAMSUNGPestera celebra care ar comunica subteran pana sub Vf. Omu. Va dati seama ca are doar cativa metri si ca totul este o poveste… sa precizez ca nu este aceea din Mecet, este alta 🙂

SAMSUNGValea Gaura, cea mai frumoasa si mai lunga vale din Bucegi

SAMSUNGNu-i asa ca sunt superbe? Am mai stat pe aici, o vreme, sa ma uit, Matrix, care intotdeauna merge inainte, nu a venit 🙂

SAMSUNGEu mai pierd timpul, abatandu-ma constant de la traseu… cand vad doar poteca, ma plictisesc, si imi fac de lucru unde vad cu ochii. Putini au rabdarea lui Matrix 🙂

SAMSUNGO privire inapoi, cu galben, Vf. Omu, cu rosu, stanca Saturn, si in dreapta Mecetul Turcesc… vedeti in dreapta si stancile albe, calcarele in care se afla acea pestera… in spatele stancilor este Valea Gaura. Grota, daca ar merge mai departe de cativa metri, ar da in peretele acelei vai, in niciun caz nu ar ajunge spre Omu

SAMSUNGSi inainte, Drumul Granicerilor… ce mai fugeam pe aici pe 14 iunie, la ultramaratonul Bucegi-Leaota.

SAMSUNGCupola Batranei 🙂 hai ca mai avem putin…

SAMSUNGSi s-a gasit un turist normal care sa lege acest indicator abandonat pe sol. Niciodata nu l-au montat realizatorii traseului turistic pe stalp. Punctul rosu este marcajul ce traverseaza culmea muntelui Doamnele…

SAMSUNGTot  pe langa traseul turistic… vazusem eu candva ceva ce trebuia pozat acum mai in detaliu

SAMSUNGAceasta punte suspendata… foarte frumoasa!!! 🙂

SAMSUNGPutin inclinata spre stanga

SAMSUNGCativa pasi, nu mai multi… ca nu stau bine cu echilibrul in general, iar atunci, in mod special

SAMSUNGDesi nu s-ar zice

SAMSUNGDin nou Valea Gaura, poate o sa mai merg pe aici, luna aceasta sau cealalta, sa coboram in Simon de data asta… pe triunghi galben…

SAMSUNGAcum sa revin la muntele Batrana, ne apropiam… prin acest jnepenis am mers 8 minute si au fost facuti 1207 pasi, fiind consumate 38 de calorii… asa spunea o jucarie de-a lui Matrix. Varful acesta, Batrana, situat la 2181 m altitudine, este considerat de unii mistici, un loc al energiilor negative, aflat in antiteza cu Gura de Rai. Oricum, cu energia mea negativa din acea zi, bateam orice 🙂 …are unul din Busteni un taxi si pe masina scrie „ma invidiaza concurenta” :)… asa si cu mine 😉 Il invidiaza concurenta, auzi…

SAMSUNGRefugiul Batrana

SAMSUNGSpre dreapta continua Drumul Granicerilor, pe directia aratata de sagetile rosii intalnim traseul turistic ce coboara prin Valea Doamnei pana aproape de pensiunea Cocora, marcat cu triunghi rosu. Pe indicatorul din fata scrie 2 ore si jumatate, eu zic ca daca ati ajuns pana aici, nu aveti cum sa nu ajungeti la acea pensiune situata vizavi de statia de telecabina de la Pestera, in cel mult 2 ore. Pe directia aratata de sagetile galbene este limpede ca ne indreptam spre polul răului 🙂 Am intalnit si o turma de ovine, deci le place si lor raul 😉 se spune ca vietatile ocolesc astfel de locuri, ca ele simt mai bine decat omul… dar cate nu se spun, si daca nu le asezi pe un fundament, o iei asa, pe campii, sau pe culmea muntelui Batrana…

SAMSUNGJnepeni „colorati”

SAMSUNGFoarte frumos 🙂 un covor de licheni albi… este clar ca eram prin zona varfului Batrana

SAMSUNGPoluare zero

SAMSUNGPe varf 🙂 Aici am facut un popas sa mancam, sa privim, eu m-am simtit bine 🙂 pe aceasta cupola… se mai spune ca o cupola este cea mai buna constructie de sustinere a vietii 🙂 Odata, mi-a zis cineva sa nu ma duc intr-un loc, ca ma prind niste reptilieni si nu am cum sa ma apar de ei… Oooo! dar mi-a fost asa de teama, incat a doua zi am ajuns acolo… dar fiind de-al casei, ne-am strans doar mainile, am facut schimb de telefoane si de like-uri pe facebook 🙂 Restul va povestesc intr-o alta viata… nici fata in fata nu am cum sa va spun, ca ar trebui sa plece doar unul, nu-nu, secretul este secret 🙂 🙂 Ati fi foarte suprinsi daca ati afla cate sute de persoane cred cu tarie astfel de scenarii…

SAMSUNGCe peisaj! Pe acolo este traseul „Drumul Granicerilor”

SAMSUNGVarful Batrana, de acolo venim, o privire inapoi… foarte frumos, mai vin pe aici, cat de des am sa pot…

SAMSUNGAcolo, jos, sunt traseele spre Babele, Valea Ialomitei-Omu, culmea Doamnele, Valea Doamnei. Il zapacisem pe Matrix. Razvan, la telefon, imi spunea sa fac o diversiune si sa-l las pe acolo 🙂 Venea el acasa singur… 🙂 El nu mai avea chef tot stanga, tot dreapta, iar eu aveam tot timpul din lume 🙂

SAMSUNGPe acolo urma sa coboram, intersectam un drum, faceam dreapta si ajungeam la stana din valea Horoabei

SAMSUNGAdica aici

SAMSUNGAm inceput sa coboram prin pitoreasca vale a Horoabei

SAMSUNGPeisajele sunt extraordinare, acest traseu este unic in Bucegi si nu este deloc usor, asa cum spun cate unii pe diverse forumuri… veti vedea in imagini

SAMSUNGSe merge drept inainte… ei bine, pe acest traseu pitoresc l-am intalnit pe dl. Claudiu si pe sotia dansului. Dansii mai citesc pe aici si le multumesc pentru ca am reusit sa ne cunoastem. Marturisesc ca am fost foarte surprins si nu mai stiam ce sa spun 🙂 Pe acolo nu ma mai intalneam cu oameni de pe acest blog, dar este posibil orice. De-a lungul timpului, am intalnit multi oameni de munte datorita acestui blog… si cand merg prin oras, sunt tot felul de oameni cu care ma salut, vorbesc… am o mica multumire, am facut cate ceva, unii ma cunosc asa cum sunt, exista ceva familiar care ne leaga.

SAMSUNGCand vedeti apa izvorand din stanca, sa nu aveti niciun dubiu… este cea mai buna. Cand o vedeti curgand prin albii, ar trebui sa va puneti intrebari. Un astfel de perete cu izvoare nu are cum sa aiba decat o apa curata

SAMSUNGPe sub acea stanca trebuie coborat, nu se trece pe deasupra 🙂

SAMSUNGCam asa ceva

SAMSUNG

SAMSUNGPe acolo am coborat, ii lipseste o treapta, dar cand ai picioarele lungi, nu este vreo problema

SAMSUNGMai mergem putin si intalnim o alta scara, mai mare, metalica, mult mai sigura

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNGIata cine a facut uriasul efort de a transporta pe bucati, prima scara metalica in acest loc. Din pacate, a fost luata de o viitura, iar aceasta recenta a fost amplasata de salvamontistii damboviteni

SAMSUNGSplendid!

SAMSUNGMai multi tineri coordonati de salvamontisti invatau tehnici de escalada si de salvare

SAMSUNGI-am privit putin, apoi am continuat sa coboram

SAMSUNGPe acolo trece traseul 🙂

SAMSUNGDin dreapta, de la nici 20 metri, iese acel suvoi de apa

SAMSUNGSa intram, asadar

SAMSUNGDupa ce trecem prin acel tunel, vine iar o coborare accentuata. Va spuneam ca nu este un traseu usor, multi asa il lauda. Pentru un om de munte, obisnuit cu tot felul de trasee, poate fi unul usor. Atat timp cat pe aici exista riscul sa te accidentezi grav, nu recomand acest traseu pentru incepatori… asa, cu mai multi, asigurati in coarda, unii incepatori pot merge

SAMSUNGPoteca vine de undeva mult deasupra cascadei… si este foarte stramta

SAMSUNGAcesta a fost primul marcaj al traseului… trebuie sa stiti ca acest traseu nu este unul turistic. Ca sa devina turistic, deci omologat, trebuie sa indeplineasca niste conditii… cam greu de amenajat pentru a indeplini toate criteriile. Altfel, pentru cei cu experienta montana, este un traseu spectaculos.

SAMSUNGIn poiana Horoabei

SAMSUNGNoua cabana Horoabele, noua, pentru ca i s-au mai facut niste imbunatatiri, modificari vizibile

SAMSUNGAcces spre zona curtilor manastirii Pestera Ialomitei… vedeti si un mic izvor, sper sa nu aveti vreodata intentia sa beti apa din el. Mirosul, desi persistent, nu le spune unora nimic… pe ideea batraneasca si imbecila ca „apa, daca trece de 7 pietre, este buna de baut”.

SAMSUNGAsta ca sa stiti sa nu bateti drumul de pomana 🙂 Probabil se fac ca lucreaza si inventeaza pretexte sa cheltuie banii, zic si eu, parerea mea 🙂 neavand incredere in astfel de „proiecte”… adica trecutul nu-i recomanda. Au mai incercat ei sa dezvolte turismul in Bucegi, cheltuind milioane de euro, nerealizand, insa, nimic

SAMSUNGCurtile manastirii si biserica veche

SAMSUNGBiserica noua cu hramul Sf. Nifon

SAMSUNG

SAMSUNGAproape de padurea Cocora sta aceasta podoaba de toamna

SAMSUNGIn trecut, acest traseu se numea „Drumul lui Butmaloiu”. Pe acest marcaj am venit de la hotelul Pestera si ne indreptam spre Complexul de la Piatra Arsa. Daca primul este in Valea Ialomitei, ultimul se afla pe Platoul Bucegilor

SAMSUNGSe vede Complexul, de unde noi trebuia sa facem dreapta. Continuand pe marcaj banda albastra, se ajunge pana in Poiana Stanei Regale.

Dar sa nu plecam asa repede 🙂 Nu inainte de a vedea cate masini platesc taxa de parcare la bariera de la Piatra Arsa:

SAMSUNGTot ce se afla intre acele panouri sunt platitori de „taxa”

SAMSUNGPe stanga drumului spre complex sunt niste adaposturi pentru cai

SAMSUNGBun, si ajungem si la complex. Spuneam acum cateva luni ca administratorii au demolat cabana veche, in loc sa o repare, sa o conserve cumva, ei au daramat-o. Ca si cum iti duci la maculatura albumul de familie cu pozele bunicilor. Fraierii si-au dus la gunoi istoria si au ramas cu o constructie inestetica din beton. Spuneau ca ridica altceva mai frumos, stiti, vechea poveste, dar vad ca au turnat o fundatie departe de fostul loc al cabanei.

SAMSUNG

SAMSUNGAcesta este locul denumit „stadionul de la Piatra Arsa”… pe aici se antreneaza, adica dau niste ture de teren, sportivi din diferite loturi. Ierburile acelea nu au fost taiate in vreun an, noroc ca mai cade bruma, mai intra vacile 🙂 Pana la urma, este senzatia aceea ca te antrenezi in mediu ostil :)) Sigur despre asta este vorba…

SAMSUNGSi am ajuns si pe Piciorul Pietrei Arse, apropiindu-ne de intrarea in padure. La 16:45 eram in fata complexului, 30 de minute mai tarziu eram pe poteca de pe Piciorul P.A.

SAMSUNGS-a dus si banca asta, invinsa de timp

SAMSUNGInchei cu o observatie facuta anul trecut, tot in acest loc… dar mai bine sa pun link spre acel articol: https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/09/07/intoarcerea-la-inocenta-poiana-stanii-regale/

Pe la 18:30 am ajuns acasa, nu eram obosit, contrar asteptarilor proprii, ci eram asa, impacat cu soarta 🙂 Febra musculara imi disparuse si nu simt nimic nici azi, luni. Dupa cateva nopti in care am dormit foarte putin, ma asteptam sa fiu praf. Pe la 1 noaptea faceam baie 🙂 pe la 3 am reusit sa adorm, pe la 8 am plecat cu treburi de serviciu. Am avut energie de la polul răului :)) Am si baut 2 cani de ceai din flori de rododendron, imi spusese mie parintele Ioanichie de la schitul Sf. Ana, acum cativa ani, niste chestii despre acest ceai. Apoi, eu daca mai dau si la altii, mai imi spun si ei… despre efecte.

As mai adauga si ca pe abrupturile muntelui Moraru am vazut prin binoclu multe capre negre, ca imi place sa gasesc anumite pietre albastre, destul de rare, si ca, bineinteles ca am gasit una, ca erau multi turisti pe trasee, in special pe Drumul Granicerilor, ca am luat cazaturi cat pentru tot anul, nefiind atent… si m-am ales cu mai multe semne de buna purtare, stiam eu ce stiam de nu am mers pe acea punte suspendata, poate cadeam de pe acolo :)… ne-am incurcat cateva minute bune prin niste jnepeni, dar mi-a placut sa aud cum il cuprindea disperarea pe Matrix 🙂 … mai era ciobanul de la iesirea din padurea Cocora ce striga: „Uuu!” asa, in nestire. Nu era nici macar ecoul ca sa-i raspunda, dar el striga intruna, ii placea sa se auda si cred ca si radea 🙂

Treaba este ca daca ai ceva conditie fizica si iti place muntele, retii o gramada de aspecte!

Filed under: Uncategorized | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 39 Comments »

Locuinta pentru furnici, modelul Padurea Laptici, Parcul Natural Bucegi

Posted on iunie 25, 2013 by buceginatura2000

In ultimii doi ani, am ilustrat diverse articole, -probabil in jur de 5 postari-, cu imagini realizate in padurile Cocora si Laptici.

Ma refer la acele imagini in care copaci din specia molid, erau sfredeliti in mod uimitor. In timp, am avut si norocul sa-l observ la lucru pe faptas: o ciocanitoare neagra, mult mai mare decat ciocanitoarea pe care o stim cu totii.

Ciocanitoarea obisnuita, o vedem mai des pe copaci uscati. Aceasta neagra, prefera copacii verzi, in care sapa niste gauri de toata mirarea 🙂

1Ii aratam unui prieten aceste opere in lemn

Cand ma uit mai bine, intr-una din gauri se instalase un…popor de furnici mari, rosii…specie ocrotita.

2

3Cateva imagini prin casa furnicilor

4

5Praful acela alb cred ca este putregai, si probabil il depoziteaza acolo furnicile scotandu-l din nisele acelea…adica elibereaza terenul, isi largesc spatiul de locuit. Interesanta relatia aceasta ciocanitoare-molid-furnici 🙂

Dupa cateva poze, am si filmat putin:

Iata asadar, inca una din minunatiile adapostite de acest Parc Natural Bucegi. In aceeasi zi, Razvan a observat un jder de padure impresionant. Avea sigur 50 cm lungime, fiind cam de vreo 3 ori mai mare ca o veverita.

Filed under: Obiective si locuri de interes | Tagged: , , , , , | 15 Comments »

Traseul turistic: Busteni – Cascada Urlatoarea – Jepii Mari – Vf. Jepii Mici – Cascadele Vaii Jepilor – Cabana Babele – Pestera Ialomitei – Padurea Cocora – Complexul Piatra Arsa – Piciorul Pietrei Arse – Stana Regala – Poiana Tapului

Posted on mai 22, 2013 by buceginatura2000

Va invit virtual sa parcurgeti un nou traseu prin Parcul Natural Bucegi, cu plecare din Busteni si intoarcere tot in acest oras.

Primul obiectiv de pe traseu a fost Cascada Urlatoarea. Noi am venit pe marcaj punct albastru in circa 25 minute din Busteni.

1Cascada Urlatoarea, parca mai mare ca niciodata 🙂

2Un prag de apa, mai sus de cascada, aproape de traseul turistic marcat cu triunghi albastru, urmat si de noi

3Locul denumit „La Mese”, desi mesele nu mai exista de vreo 20 ani

4In Saua Urlatorilor, langa stalpii fostului funicular de acum 100 ani

5Inainte de jnepenisul din preajma Cantonului Jepi, am facut dreapta, pe o poteca ce strabate pajistea alpina. De la distanta, am pozat o vulpe fugind…

6Tot fugind pe pantele Jepilor Mici

7

8

9Privire spre turistii aflati pe traseul ce duce la Cantonul Jepi, pe marcaj triunghi rosu

10Transee din perioada razboaielor mondiale

11Poteci denumite brane. Pe ele ar trebui sa mearga caprele negre; din pacate, in fiecare vara merg doar oile

12Constructia de pe Vf. Jepii Mici. Odinioara aici a fost un teleschi

13Prelungirea de sub varful mentionat, este in mare parte acoperita de jnepeni

14Zona de abrupt a Jepilor Mici

15Telecabinele deasupra Vaii Jepilor

16Pe Brana Caraimanului se mai pastra zapada, deci accesul spre Cruce era periculos

17Monumentul Eroilor de pe muntele Caraiman

18Vedere spre Busteni

19

20Cascadele Vaii Jepilor, caderea aceasta de apa, s-ar putea sa fie mai inalta decat Cascada Mare a Vanturisului

21Cabana Caraiman

22

23Cabana Floare de Colt in renovare

24

25O idee total neinspirata cu acel carton pe acoperis. L-a zburat vantul aproape pe tot

26Trecem de cabana Babele si incepem sa coboram spre Valea Ialomitei, zona telecabinei Pestera, in imagine

27Postul de Jandarmi Pestera

28O pista de elicopter, pensiunea Piciorul Babelor a CJ Dambovita si in dreapta refugiul Salvamont Dambovita

29Semne clare ca se circula pe acest drum interzis, cu mijloace motorizate

30Pensiunea Piciorul Babelor, o constructie specifica muntelui

31Refugiul Salvamont

32Statia de telecabina Pestera. Telecabina functiona si in acest week-end

33Sediul  Jandarmeriei Montane de la Pestera

34In dreapta, se observa o pensiune la care se lucreaza de ani buni. Se va numi Pensiunea Cocora

35In dreapta o mare pensiune ridicata rapid, cam intr-un an de zile

36

37Rezervatia Poiana Crucii

38Inca de la montarea acestor platforme, am propus Consiliului Judetean Dambovita sa faca si un acoperis. Au zis ca fac, nu au mai facut. Asa ca ursul s-a ranit, pana la urma a indoit gardul si a ajuns la pubelele cu gunoi

39Biserica Sf. Nifon

40Aici, am fost cand eram copil de multe ori

41In cladirea albastra sunt spatii de cazare

42In biserica mentionata

43

44Ultima cladire este Staretia

45Lac cu pastravi

46

47Prima constructie a manastirii, biserica veche, are acum ziduri de sprijin

48Aici poate fi gasit parintele staret Calinic

49

51Am revazut dupa ani de zile, inelul de argint al Mariei, in scobitura din perete…, o poveste de demult, azi inelul este acoperit cu o panza de paianjen si altele…, in pestera

52Intrasem in Padurea Cocora

53Dupa ce am iesit din padure, sa mai mergem si asa, pana la DJ 713

54

55Aproape de intersectia DJ 713 cu drumurile spre Babele si Piatra Arsa

56Panoul nou de la intersectie

57Stana de la Piatra Arsa, dupa ce trecusem de Complexul Piatra Arsa

58Piciorul Pietrei Arse, traseu marcat cu band albastra, spre Stana Regala, se vede in imagine aceasta locatie

59Stana Regala

De aici am coborat pe marcaj punct galben pana in Poiana Tapului in circa 45 minute, incheind o excursie destul de atractiva.

Filed under: Obiective si locuri de interes | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 29 Comments »

Traseu pe Bucegi: Busteni – Stana Regala – Piciorul Pietrei Arse – Complexul Piatra Arsa – Padurea Cocora – Telecabina Pestera – Cascada Doamnei – Lacurile de langa Cheile Ursilor – Cheile Ursilor – Manastirea si Pestera Ialomitei – Pestera Pustnicului – Cabana Padina – Izbucul Coteanu – Turbaria Laptici – Drum Bolboci Mal Stang – Lacul Bolboci – Padurea Nucet – DJ 713 – Valea Soarelui – Valea Dorului – Saua Vf. cu Dor – Cabana La Sami – Castel Peles – Sinaia

Posted on mai 7, 2013 by buceginatura2000

Am ales si parcurs acest traseu a doua zi de Pasti. Cum bine spunea cineva care citeste acest blog de mult timp, a fost al treilea an consecutiv cand am ajuns la Manastirea Pestera Ialomitei, a doua zi de Pasti. Adica am trecut muntii Bucegi din Valea Prahovei in Valea Ialomitei, si inapoi 😉

Prima zi de Pasti nu mi-a placut. Pentru mine a fost o zi foarte aiurea. Astfel ca, pentru a doua zi aveam nevoie de un traseu lung si frumos. Nu am luat cu mine decat pe cine stiam ca poate parcurge acest traseu. Am mai zis, cu unii prieteni merg in drumetii scurte si fac gratare, cu altii alerg zeci de kilometri pe Bucegi, si o alta categorie sunt cei care merg cu mine oriunde, prin orice loc posibil sau mai putin posibil.

Abia ieri m-am gandit sa deschid telefoanele, multumesc tuturor pentru mesaje sau comentarii pe blog. Cand nu vreau sa stric buna-dispozitie a altora, imi vad de ale mele, nu deranjez pe nimeni, nu raspund la nimeni.

O sa ma lungesc putin cu aceasta introducere, desi articolul va fi el destul de lung, cu zeci de poze. Trebuie sa explic niste lucruri cu un astfel de traseu. Prin Bucegi, stiu cam orice  coltisor de munte, mereu am variante de retragere din traseu, mereu stiu distantele exacte intre locul in care ma aflu si cel mai apropiat loc de adapost. Mai toate excursiile organizate de mine ies bine pentru ca in spatele lor, sunt o multime de solutii si calcule. Poate ca pare, dar niciodata nu plec undeva sa ma plimb, doar asa.

Nu-mi place superficialitatea. Am in rucsac haine de schimb, chiar daca vremea pare buna, am trusa de prim ajutor, stiu ce trebuie sa mananc si cat, stiu de unde sa beau apa si de unde nu, etc. Intotdeauna trebuie sa ai toate datele problemei. Pe munte daca gresesti consecintele pot fi destul de neplacute. Nu pleci la drum, cu gandul ca „vedem noi acolo ce facem!”.

In Parcul Natural Bucegi, si o spun din experienta mea de localnic, sunt vreo 20 de ani de cand merg pe munte, trebuie sa ai incredere in tine, sa te cunosti, sa te gandesti ce faci daca ramai singur intr-un anumit loc. Opreste-te intr-un loc si intreaba-te: „daca as fi aici singur, ce as face?”

Nu acordati importanta sfaturilor date de salvamontisti. Ascultati-le cu o ureche. Ce spun ei sunt sabloane clasice, spuse in special ca sa nu faca nimic, sa stea la televizor si la alte prostii. Daca-i pui sa urce un traseu turistic de genul Valea Caraimanului sau Abruptul Bucsoiului, nu doar ca ajungi inaintea lor la destinatie, dar mai si dormi o ora-doua pana ajung si ei. Asta daca mai ajung si nu se intorc inapoi. Ma refer indeosebi la echipa din Busteni, astia au nevoie de un ATV sa se deplaseze pe o distanta de 800 m, cat este intre statia de telecabina si baza salvamont. Scoateti-va din minte ca vine Salvamontul sa va scoata din ce stie ce cotloane. Pana vin, s-ar putea sa fie cam tarziu. Va dau exemplu si o stire recenta. Nu trebuie sa mergi pe munte ca sa-ti dai seama de niste lucruri: lenea si incompetenta sunt la ele acasa. Ce au recomandat ei? Sa nu urcati pe munte, de Paste, ca puteti provoca avalanse sau va puteti rataci! De ce sa mai ajungi atunci la munte, daca te poti rataci? Unde sunt marcajele turistice? Poate ar trebui dati afara pe motiv de prostie continua…

Cand merg pe munte, ma opresc sa mananc cand am pofta, sa ma odihnesc atunci cand vreau. Acesta este un lucru important: sa faci ce simti, cand simti. Nu la comanda cuiva, ca nu functionam toti la fel. Dar totul trebuie facut cu atentie si moderatie. Nu dai ospat daca urci pana la 2500 m altitudine. Nu bei 1 litru de apa la fiecare popas.

Nu te urci pe stanci, nu te duci pe margini de prapastii sa faci poze, nu faci nimic din ce ar presupune un risc inutil. Te gandesti inainte, de ce sa fac asta? Daca esti la Cerdac si vezi fulgere la Vf. Omu, nu continui pe ideea ca acolo este cabana si te adapostesti, ci te intorci repejor spre Babele. Mai bine ocolesti turmele de oi ce au caini multi sau ai petarde la tine, decat sa te lasi in baza ciobanului.  Nu fugi incolo si incoace pe un traseu lung, iti conservi fortele.

Acasa cand ajungi nu te repezi dupa mancare si apa. Organismului ii trebuie cel putin 30 minute sa intre in alt tempo. In acest interval de timp, te speli pe maini, faci un dus, bagi la spalat tot ce ai avut pe tine, de la rucsac la adidasi, tot ce inseamna accesorii vestimentare. Iti pui ordine in idei, recapitulezi drumetia, initiezi discutii cu familia, apoi te asezi la masa. Exact acum este 12 noaptea, am facut o ora baie, mi-am spalat tot, am baut 3 cani de ceai din 15 plante indulcit cu miere, am mancat salata de boeuf, niste kiwi si sunt ca nou, nu ma doare nimic si am mers peste 50 km.

Cam atat! Restul data viitoare! 🙂 Acum, desfasurarea excursiei:

DE CE AM ALES ACEST TRASEU?

Nu am postat pe blog niciodata imagini cu Izbucul Coteanu sau Cascada Doamnei. Acesta a fost un alt motiv. Pozele fie au fost mai putin reusite, fie cascada avea apa putina. Azi le-am prins cum am vrut!

2In urcare spre Stana Regala

1Poiana Stanii

3Iesirea din padure, pe Piciorul Pietrei Arse

4Aproape de Complexul Piatra Arsa, pe Platoul Bucegilor… la 2 ore si 20 minute de la plecarea din oras

5Drumul spre Babele mai are zapada 😉

6Au si rupt panoul 🙂 Nu avea cine sa o faca decat soferii de jeepuri din Busteni sau vreun salvamontist, tot din Busteni.

7

8Covoare intregi de branduse. Acum ies ele pe Bucegi

9Crucea unei eleve, stiti, aici se simte ceva de cate ori treci. Este un loc sinistru, pe cruce era o poezie de acelasi gen. Numai ca, a rezistat zeci de ani aici. Cineva nu a mai vrut sa fie nimic, care sa aminteasca de intamplarea si persoana decedata in acest loc. Asa ca, atunci cand am trecut nu mai era decat crucea…orice altceva disparuse. Au mai ramas pozele publicate pe blog, in anii trecuti.

10Asa sunt adaptati molizii la altitudine

11Vedere din Padurea Cocora spre Cascada Doamnei

12Telecabina Pestera si postul Jandarmeriei Montane (cu albastru)

13Functiona telecabina, de regula este pornita dupa 15 iunie

14Langa telecabina

15Spre cascada

16Podet improvizat peste raul Ialomita

17Raul Ialomita la circa 2 km de izvoarele sale. Ceva mai sus se observa Cascada Obarsia Ialomitei

18Un rai al florilor am intalnit mai sus de Cheile Ursilor

19Stana de sub Piciorul muntelui Doamnele

20Aproape am ajuns 🙂

21Peisaj, muntele Doamnele. Mergeam spre o grota vazuta de la distanta.

22O grota cu doi ochi 😉

23Superba aceasta grota

24In interior

28

30Mi-a placut mult aici, pana la urma in acest loc am si facut popas

31Am dat si cojile pe jos… acesta este primul ou de Pasti si singurul, anul trecut nu am mancat niciunul. Nu stiu de ce, dar nu prea pot sa mananc oua de Pasti, nu am pofta 🙂

32Cascada fiind cam aproape, am mai si ajuns 🙂

33Poti sta destul de bine in spatele cascadei

34

35Este si o mica grota in spatele caderii de apa

36Imagine din spatele cascadei

37O ultima privire spre acea grota interesanta. Si prin 2011, daca nu ma insel, am avut o discutie pe marginea unei pesteri, cu o anume persoana, aici pe blog. Gasisem o mica pestera cu o vulpe strivita in ea de caderi de bolovani. Si din vorba in vorba am ajuns la o concluzie. Urmatoarea cavitate in munte va avea numele acelei persoane. Intrucat nu am mai gasit ceva interesant, nu am reusit sa pun acea denumire. Dar eu cand zic ceva, mai si fac, mai devreme sau mai tarziu. Astfel ca, adunand toate detaliile, cautand, intreband, stiind acum tot ce inseamna acea grota, am aflat ca nu are nume si ca, de acum inainte, trebuie sa se stie ca acea grota se va numi: Grota Cameliei!

Sunt multe argumente, dar nu le insir acum 🙂

38Tot pe langa Cheile Ursilor, un lac frumos, acum, primavara

39Toate aceste lacuri, servesc… la adapatul animalelor: oi, cai

40Oua de broasca pe pamant… nasteri in afara „spitalului”

41Prin Cheile Ursilor, peste acel copac am trecut

42Privire in urma

43Raul Ialomita in Cheile Ursilor

45In fata Pesterii Ialomitei

44Biserica din pestera

46In Pestera Pustnicului

48Atingerea unui alt obiectiv

49Un suvoi de apa curat iese din aceasta pestera

50Turbaria Laptici, traseu de vizitare amenajat de Administratia Parcului Natural Bucegi. Trebuie insa un panou montat, sa stie turistul rostul acelor podete, ce semnifica.

51Acest panou este insuficient

52Lacul Bolboci

53Cabana Bolboci vazuta de la intrarea in traseul marcat cu cruce galbena, ce urca prin padurea Nucet

54Am iesit din padure in circa 20 minute

56DJ 713, ce strabate Platoul Bucegilor, o alta lovitura data bugetului statului

55Cantonul Pajistea Alpina si covoare de branduse

57Valea Soarelui, Valea Dorului, trebuia sa trecem peste muntele din fata pentru a cobori spre Cota 1400

58Vedere de la Cota 1500 spre Cota 1400

59Peste 45 de minute de la Cota 1500 eram in curtea Pelesului. Ora corecta, asa cum v-ati obisnuit 🙂 este 19:43

Cand faci cate o astfel de iesire in natura, chiar ai ce spune zile in sir. Au ramas multe altele nescrise. Mai revin eu! 😉

Filmari, la Cascada Doamnei si in Cheile Ursilor:

Filed under: Obiective si locuri de interes | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 22 Comments »

Povestile morbide ale Bucegilor

Posted on iunie 30, 2012 by buceginatura2000

Munte. Frumusete. Sanatate. Istorie. Natura. Oameni. Experiente. Putere…Viata!

Dar muntele poate fi si altfel. Povesti tacute, asternute cu litere de o culoare in cartea Bucegilor.

Asteptare…dar este acolo, sus

Unul dintre cele mai sinistre locuri de prin Bucegi…multi care trec pe poteca din Padurea Cocora au aceasta „senzatie”

Fostul sef al formatiei Salvamont Busteni

La Varful Omu,

Pe Bucegi…surzii pot auzi si orbii picta muţi. Acesti oameni sunt mai atenti decat multi altii, chipurile mai sanatosi.

Se vede 😉 cam ingust, dar totusi vizibil

Filed under: Informatii Utile | Tagged: , , , , | 44 Comments »

Diversiunea „Gandacul de scoarta” loveste in integritatea Parcului Natural Bucegi

Posted on iunie 26, 2011 by buceginatura2000

Dupa scandalul iscat in jurul proiectelor presupuse a fi pentru „dezvoltarea turistica”  a celui mai vizitat munte al tarii si show-ul mediatic pe masura, se pun in scena tot felul de regii.

Un post de televiziune, parca Pro Tv, a difuzat ieri un reportaj cu niste gandaci care chipurile ar fi distrus zeci de hectare de padure. Cu filmari, opinii de „specialisti”, de „administratori”…ceva de prost gust, amatorism, sau de interes pentru cetateni, sa se vada ca nu se ocupa nimeni de Parcul Natural. Acestea sunt concluzii la prima vedere…totul fiind un pretext pentru o noua interventie in Padurea Cocora, dar sa le abordez gradual…

Ani de zile Consiliul Judetean Dambovita a avut un deziderat…sa administreze Parcul Natural Bucegi. Nu a reusit, pentru ca exista o Administratie legal constituita. In schimb, a reusit sa devina anul trecut „partener la administrare” asociindu-se cu Administratia deja existenta a Parcului. Adica la intrebarea „cine conduce pana la urma destinele Bucegilor?” eu pot sa spun ca nu cred ca Administratia Parcului Natural Bucegi, care este doar o institutie de decor, e frumoasa dar  in vitrina.

Padurea Cocora a facut obiectul unor taieri acum circa 7 ani, desteptii au taiat niste copaci de pe versanti, uniii erau uscati, altii nu, lasand platoul padurii Cocora unde este si un traseu turistic descoperit. Astfel ca, la primul vant puternic, molizii nemaifiind aparati de ceilalti copaci crescuti in trepte pana la acel platou, au fost doborati cu usurinta de vant, cazand cu zecile unii peste altii. A rezultat asadar o alta masa lemnoasa de exploatat, un cadou anticipat…

Dupa cativa ani a imprejmuit cineva cu gard, locul ramas liber  pe mii de metri patrati in urma exploatarii silvice. Cine a ridicat gardul si de ce, nu este greu de intuit…astazi insa o parte din gard este daramat, dar zona a ramas in atentia unor politicieni si oameni de afaceri.

In cursul anului trecut, Administratia Parcului pana sa se integreze in „parteneriate” cu altii, a initiat alaturi de Directia Silvica Targoviste o actiune de plantare de arbusti in zona padurii Cocora. Au fost zeci de persoane la aceasta actiune si probabil au plantat peste doua mii de puieti.

Si eu am o parere proasta despre oamenii in verde de pe raza Bucegilor, zona damboviteana, dar nu este corect sa spui ca nu fac nimic…mai fac si cate ceva, nu multe, dar mai fac.

Acum, cineva a lansat povestea cu gandacul care ataca copacii si a terminat zeci de hectare de padure din padurea Cocora :))) Este mare nevoie de o astfel de poveste, ca sa justifici o interventie in acea zona…unde vor fi niste partii de schi, unde deja sunt planuri intocmite.

Zvonurile, -pentru ca nu le pot spune altfel in lipsa unei dovezi scrise-, din sfera conducerii acestei arii protejate sunt foarte interesante. Membrii Consiliului Stiintific al Parcului ar fi refuzat recent o serie de proiecte, nemultumind tagma „dezvoltatorilor turistici”.

Problema cu daunatorii padurilor, in special in padurile Cocora, Laptici, Nucet sunt binecunoscute pentru orice om al muntelui ce s-a dus pe la scoala si cu alte scopuri in afara de a sta prin pauze. Padurea Cocora pe care o descopera acum cineva din telecabina are o istorie diferita de cea prezentata la stiri, sunt evident gandaci ca peste tot unde este padure, in afara de acestia mai sunt si o multime de pasari ce se hranesc cu acesti gandaci. Pericolul pentru Padurea Cocora nu este gandacul ci omul, care creeaza pretextul cu gandacul, pentru o interventie in acea zona…unde se pot taia arborii diagnosticati a fi cu gandaci, lemnul va fi „impropriu” si nu se va comercializa, apar zone „eliberate” de padurea „bolnava” vor fi cheltuieli, normal ca vor gasi niste solutii pentru stropit copacii ce nu vor fi taiati…cum mai stropeau unii masinile atunci cu aviara 🙂

Cat timp dezvoltarea turistica nu o realizeaza specialistii in domeniu, orice altceva este pura fantezie, sau dorinta de cheltuire a banului public in scopuri clasice. Acum sigur dupa stirea din presa, se va simti cineva si se vor aloca fonduri pentru „indreptarea” problemei :))

Ce facem insa cu padurile acestea care au probleme? Padurea Laptici are zone mari de copaci acoperiti de licheni, padurea de mai jos de Nucet adaposteste ursi…

Subiectul Cocora este foarte interesant chiar si pentru Consiliul Judetean Dambovita, la linkul de mai jos se pot citi cateva proiecte de hotarari…aprobate acum cateva zile.

http://sinteserv.cjd.ro/bld/Invitatii_sedinte_CJ/invitatiesedintaordinaraiunie.pdf

Incheiere…

Cea mai buna metoda de a ati ascunde interesul este sa-l disimulezi. Si din hot devii un justitiabil neintrecut, din braconier un ecologist model, cat tine si asta…cand nu mai tine inventezi povestea cu gandacul din pricina caruia mor copacii in picioare. Eu cred ca mai bine sa moara asa decat sa-i taie altii cu drujba.

Ma gandesc cat de multi oameni pot fi prostiti cu chestia asta si sunt uluit de nr. celor care au muscat aceasta nada. Din telecabina a vazut un reporter gandaci pe copaci, a remarcat zeci de hectare uscate de acei gandaci periculosi. Domnilor, daca chestia asta era adevarata o dadea in presa un angajat de la Romsilva, orice alt specialist…

Cum vedeti azi padurea Cocora, asa era si acum un an, si acum doi ani…

Padurea Cocora, partea existenta mai jos de defrisarea de acum cativa ani. Pe fundal locatiile din jurul statiei de telecabina Pestera

Tot Padurea Cocora dar partea dinspre hotelul Pestera al carui acoperis se si observa

Traseul turistic merge cateva sute de metri prin golul de padure doborata acum ceva vreme

Gardul de lemn, imagine din 2010

Dincolo de gard se mai vad cioatele taiate iar jos copacii cresc normal.

Mai sus de gard, este padurea mai batrana a Cocorei cu exemplare si verzi si uscate, ca orice padure. De asemenea, daca urci pe firul paraului Cocora se observa padure ici-colo, poieni rezultate in urma taierilor de arbori…dar nu zecile de hectare de „arbori morti in picioare”.

In ceea ce priveste metodele de combatere a gandacului de scoarta, care daca ar fi sa ne luam dupa povestea vehiculata ar trebui sa ne confruntam cu o adevarata invazie in acea zona si imprejurimi, trebuie sa amintesc ca de ani buni, cei responsabili cu exploatarile forestiere dupa taierea oricarui copac indeparteaza scoarta de pe buturugi tocmai pentru a nu crea mediu propice inmultirii daunatorilor.

Sunt curios acum cine va interveni „salvator” pentru Padurea Cocora, deoarece cine a gandit treaba cu gandacul va aduce in prim plan si cativa idioti cu functii de raspundere care sa-i dea dreptate.

Asa a fost si cu telescaunul din Valea Soarelui, a scris o cucoana membru in Consiliul Stiintific al Parcului Natural  intr-un studiu ca nu exista habitate prioritare iar Ministerul Mediului i tinea isonul. Dupa cateva luni, o comisie a descoperit distrugeri de habitate pe mii de metri patrati…

Metoda de spoliere a Bucegilor este prea elevata pentru a fi „mirosita” de ecologisti, chestii de genul Coalitia Natura 2000 ce reuneste zeci de organizatii, GreenPeace, sunt utopii, cu pasi multi in urma, nedeprinsi cu jocul politic, cu interesele economice ale unuia si altuia, doar cei de la Jurnalul National au stiut unde si cum sa caute…

Imagine din Padurea Laptici…aici lichenii sunt la ei acasa, ceva trebuie inventat si pe aici…

Filed under: Bucegi - un dezastru ecologic, Sa te crezi mai mult pe tine, Turismul? O vorba domne! | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 Comments »

Pagina următoare »