Semne de primavara

Desi covorul alb de pe munti este consistent… indraznetii vestitori ai primaverii inving gheata si zapada:

In muntii Baiului

Primele branduse zarite in 2019 pe munte

Traseu pe Bucegi: Busteni – Stana Regala – Piciorul Pietrei Arse – Complexul Piatra Arsa – Padurea Cocora – Telecabina Pestera – Cascada Doamnei – Lacurile de langa Cheile Ursilor – Cheile Ursilor – Manastirea si Pestera Ialomitei – Pestera Pustnicului – Cabana Padina – Izbucul Coteanu – Turbaria Laptici – Drum Bolboci Mal Stang – Lacul Bolboci – Padurea Nucet – DJ 713 – Valea Soarelui – Valea Dorului – Saua Vf. cu Dor – Cabana La Sami – Castel Peles – Sinaia

Am ales si parcurs acest traseu a doua zi de Pasti. Cum bine spunea cineva care citeste acest blog de mult timp, a fost al treilea an consecutiv cand am ajuns la Manastirea Pestera Ialomitei, a doua zi de Pasti. Adica am trecut muntii Bucegi din Valea Prahovei in Valea Ialomitei, si inapoi 😉

Prima zi de Pasti nu mi-a placut. Pentru mine a fost o zi foarte aiurea. Astfel ca, pentru a doua zi aveam nevoie de un traseu lung si frumos. Nu am luat cu mine decat pe cine stiam ca poate parcurge acest traseu. Am mai zis, cu unii prieteni merg in drumetii scurte si fac gratare, cu altii alerg zeci de kilometri pe Bucegi, si o alta categorie sunt cei care merg cu mine oriunde, prin orice loc posibil sau mai putin posibil.

Abia ieri m-am gandit sa deschid telefoanele, multumesc tuturor pentru mesaje sau comentarii pe blog. Cand nu vreau sa stric buna-dispozitie a altora, imi vad de ale mele, nu deranjez pe nimeni, nu raspund la nimeni.

O sa ma lungesc putin cu aceasta introducere, desi articolul va fi el destul de lung, cu zeci de poze. Trebuie sa explic niste lucruri cu un astfel de traseu. Prin Bucegi, stiu cam orice  coltisor de munte, mereu am variante de retragere din traseu, mereu stiu distantele exacte intre locul in care ma aflu si cel mai apropiat loc de adapost. Mai toate excursiile organizate de mine ies bine pentru ca in spatele lor, sunt o multime de solutii si calcule. Poate ca pare, dar niciodata nu plec undeva sa ma plimb, doar asa.

Nu-mi place superficialitatea. Am in rucsac haine de schimb, chiar daca vremea pare buna, am trusa de prim ajutor, stiu ce trebuie sa mananc si cat, stiu de unde sa beau apa si de unde nu, etc. Intotdeauna trebuie sa ai toate datele problemei. Pe munte daca gresesti consecintele pot fi destul de neplacute. Nu pleci la drum, cu gandul ca „vedem noi acolo ce facem!”.

In Parcul Natural Bucegi, si o spun din experienta mea de localnic, sunt vreo 20 de ani de cand merg pe munte, trebuie sa ai incredere in tine, sa te cunosti, sa te gandesti ce faci daca ramai singur intr-un anumit loc. Opreste-te intr-un loc si intreaba-te: „daca as fi aici singur, ce as face?”

Nu acordati importanta sfaturilor date de salvamontisti. Ascultati-le cu o ureche. Ce spun ei sunt sabloane clasice, spuse in special ca sa nu faca nimic, sa stea la televizor si la alte prostii. Daca-i pui sa urce un traseu turistic de genul Valea Caraimanului sau Abruptul Bucsoiului, nu doar ca ajungi inaintea lor la destinatie, dar mai si dormi o ora-doua pana ajung si ei. Asta daca mai ajung si nu se intorc inapoi. Ma refer indeosebi la echipa din Busteni, astia au nevoie de un ATV sa se deplaseze pe o distanta de 800 m, cat este intre statia de telecabina si baza salvamont. Scoateti-va din minte ca vine Salvamontul sa va scoata din ce stie ce cotloane. Pana vin, s-ar putea sa fie cam tarziu. Va dau exemplu si o stire recenta. Nu trebuie sa mergi pe munte ca sa-ti dai seama de niste lucruri: lenea si incompetenta sunt la ele acasa. Ce au recomandat ei? Sa nu urcati pe munte, de Paste, ca puteti provoca avalanse sau va puteti rataci! De ce sa mai ajungi atunci la munte, daca te poti rataci? Unde sunt marcajele turistice? Poate ar trebui dati afara pe motiv de prostie continua…

Cand merg pe munte, ma opresc sa mananc cand am pofta, sa ma odihnesc atunci cand vreau. Acesta este un lucru important: sa faci ce simti, cand simti. Nu la comanda cuiva, ca nu functionam toti la fel. Dar totul trebuie facut cu atentie si moderatie. Nu dai ospat daca urci pana la 2500 m altitudine. Nu bei 1 litru de apa la fiecare popas.

Nu te urci pe stanci, nu te duci pe margini de prapastii sa faci poze, nu faci nimic din ce ar presupune un risc inutil. Te gandesti inainte, de ce sa fac asta? Daca esti la Cerdac si vezi fulgere la Vf. Omu, nu continui pe ideea ca acolo este cabana si te adapostesti, ci te intorci repejor spre Babele. Mai bine ocolesti turmele de oi ce au caini multi sau ai petarde la tine, decat sa te lasi in baza ciobanului.  Nu fugi incolo si incoace pe un traseu lung, iti conservi fortele.

Acasa cand ajungi nu te repezi dupa mancare si apa. Organismului ii trebuie cel putin 30 minute sa intre in alt tempo. In acest interval de timp, te speli pe maini, faci un dus, bagi la spalat tot ce ai avut pe tine, de la rucsac la adidasi, tot ce inseamna accesorii vestimentare. Iti pui ordine in idei, recapitulezi drumetia, initiezi discutii cu familia, apoi te asezi la masa. Exact acum este 12 noaptea, am facut o ora baie, mi-am spalat tot, am baut 3 cani de ceai din 15 plante indulcit cu miere, am mancat salata de boeuf, niste kiwi si sunt ca nou, nu ma doare nimic si am mers peste 50 km.

Cam atat! Restul data viitoare! 🙂 Acum, desfasurarea excursiei:

DE CE AM ALES ACEST TRASEU?

Nu am postat pe blog niciodata imagini cu Izbucul Coteanu sau Cascada Doamnei. Acesta a fost un alt motiv. Pozele fie au fost mai putin reusite, fie cascada avea apa putina. Azi le-am prins cum am vrut!

2In urcare spre Stana Regala

1Poiana Stanii

3Iesirea din padure, pe Piciorul Pietrei Arse

4Aproape de Complexul Piatra Arsa, pe Platoul Bucegilor… la 2 ore si 20 minute de la plecarea din oras

5Drumul spre Babele mai are zapada 😉

6Au si rupt panoul 🙂 Nu avea cine sa o faca decat soferii de jeepuri din Busteni sau vreun salvamontist, tot din Busteni.

7

8Covoare intregi de branduse. Acum ies ele pe Bucegi

9Crucea unei eleve, stiti, aici se simte ceva de cate ori treci. Este un loc sinistru, pe cruce era o poezie de acelasi gen. Numai ca, a rezistat zeci de ani aici. Cineva nu a mai vrut sa fie nimic, care sa aminteasca de intamplarea si persoana decedata in acest loc. Asa ca, atunci cand am trecut nu mai era decat crucea…orice altceva disparuse. Au mai ramas pozele publicate pe blog, in anii trecuti.

10Asa sunt adaptati molizii la altitudine

11Vedere din Padurea Cocora spre Cascada Doamnei

12Telecabina Pestera si postul Jandarmeriei Montane (cu albastru)

13Functiona telecabina, de regula este pornita dupa 15 iunie

14Langa telecabina

15Spre cascada

16Podet improvizat peste raul Ialomita

17Raul Ialomita la circa 2 km de izvoarele sale. Ceva mai sus se observa Cascada Obarsia Ialomitei

18Un rai al florilor am intalnit mai sus de Cheile Ursilor

19Stana de sub Piciorul muntelui Doamnele

20Aproape am ajuns 🙂

21Peisaj, muntele Doamnele. Mergeam spre o grota vazuta de la distanta.

22O grota cu doi ochi 😉

23Superba aceasta grota

24In interior

28

30Mi-a placut mult aici, pana la urma in acest loc am si facut popas

31Am dat si cojile pe jos… acesta este primul ou de Pasti si singurul, anul trecut nu am mancat niciunul. Nu stiu de ce, dar nu prea pot sa mananc oua de Pasti, nu am pofta 🙂

32Cascada fiind cam aproape, am mai si ajuns 🙂

33Poti sta destul de bine in spatele cascadei

34

35Este si o mica grota in spatele caderii de apa

36Imagine din spatele cascadei

37O ultima privire spre acea grota interesanta. Si prin 2011, daca nu ma insel, am avut o discutie pe marginea unei pesteri, cu o anume persoana, aici pe blog. Gasisem o mica pestera cu o vulpe strivita in ea de caderi de bolovani. Si din vorba in vorba am ajuns la o concluzie. Urmatoarea cavitate in munte va avea numele acelei persoane. Intrucat nu am mai gasit ceva interesant, nu am reusit sa pun acea denumire. Dar eu cand zic ceva, mai si fac, mai devreme sau mai tarziu. Astfel ca, adunand toate detaliile, cautand, intreband, stiind acum tot ce inseamna acea grota, am aflat ca nu are nume si ca, de acum inainte, trebuie sa se stie ca acea grota se va numi: Grota Cameliei!

Sunt multe argumente, dar nu le insir acum 🙂

38Tot pe langa Cheile Ursilor, un lac frumos, acum, primavara

39Toate aceste lacuri, servesc… la adapatul animalelor: oi, cai

40Oua de broasca pe pamant… nasteri in afara „spitalului”

41Prin Cheile Ursilor, peste acel copac am trecut

42Privire in urma

43Raul Ialomita in Cheile Ursilor

45In fata Pesterii Ialomitei

44Biserica din pestera

46In Pestera Pustnicului

48Atingerea unui alt obiectiv

49Un suvoi de apa curat iese din aceasta pestera

50Turbaria Laptici, traseu de vizitare amenajat de Administratia Parcului Natural Bucegi. Trebuie insa un panou montat, sa stie turistul rostul acelor podete, ce semnifica.

51Acest panou este insuficient

52Lacul Bolboci

53Cabana Bolboci vazuta de la intrarea in traseul marcat cu cruce galbena, ce urca prin padurea Nucet

54Am iesit din padure in circa 20 minute

56DJ 713, ce strabate Platoul Bucegilor, o alta lovitura data bugetului statului

55Cantonul Pajistea Alpina si covoare de branduse

57Valea Soarelui, Valea Dorului, trebuia sa trecem peste muntele din fata pentru a cobori spre Cota 1400

58Vedere de la Cota 1500 spre Cota 1400

59Peste 45 de minute de la Cota 1500 eram in curtea Pelesului. Ora corecta, asa cum v-ati obisnuit 🙂 este 19:43

Cand faci cate o astfel de iesire in natura, chiar ai ce spune zile in sir. Au ramas multe altele nescrise. Mai revin eu! 😉

Filmari, la Cascada Doamnei si in Cheile Ursilor:

Mica „cronica” cu aspecte din Parcul Natural Bucegi…o zi plina!

Saptamana asta am fost din nou intoxicati cu tampenii, gen gaura din stratul de ozon, norul radioactiv, un nor caruia nu i-am gasit pe net si anumite caracteristici, de exemplu suprafata aproximativa…un nor care cand era la granita Ungariei cu Austria cand a aparut deodata deasupra Romaniei.

Nu mai ca deasupra asta, este un termen general, cred ca nimeni nu stia pe unde bantuie acel nor. Pe 23.03.2011 un specialist roman spunea ca ehe, va trece mult timp pana va ajunge norul din Japonia si la noi. Cine stie daca nu a vorbit in somn…

Pana una, alta, eu si altii nu am pus prea mare pret pe astfel de stiri, unde isi da fiecare neavizat cu parerea. Aseara se spunea la tv ca norul este pe la 2500 m altitudine urmand sa se inalte a doua zi pe la 5000 m. Al naibii nor, e foarte ascultator 🙂

Prostii astia cred ca au catalogat orice nor de pe cerul tarii ca suspect. Chiar daca mai avem in tara specialisti buni ies in fata tot felul de berbeci. Cum ar fi ala ce tot anunta cutremure…cum i se scurtcircuiteaza ceva la cap, gata vine cutremurul.

Si cu nor si fara nor tot plecam azi pe munte, era destul de important. Trebuia dovedit ceva, unor persoane. Ne-am suit intr-o masina si repede spre Bucegi pana in anumite locuri.

Trebuia ajuns pana in orele 10-11, ca sa surprindem… cantecul cocosilor de munte. In timp ce altii se asteapta ca rotitul sa inceapa dupa 15 aprilie, in unele locuri din Bucegi el a inceput deja. Rotitul depinde in primul rand de starea vremii apoi de alte lucruri.

Mai eram cu un specialist in domeniul cinegetic, si cand i-am zis ca pentru fiecare zona din Bucegi am o harta cu speciile faunistice existente si aproximativ nr lor, precum si barloguri, vizuini, poteci, coordonate luate cu gps-ul, amicul s-a entuziasmat ca s-a anuntam ministerul, ca se ocupa el. I-am zis si eu cand ministerul lui va dovedi ca detine controlul in Parcul Natural Bucegi mai vorbim. I-am aratat o aplicatie cu Cheile Zanoagei, poteci, culoare de deplasare ale faunei, etc, l-am speriat de tot.

Incepuse ca el cunoaste oameni seriosi, ca nu se cunoaste cu adevarat ce stiu eu…povesti. I-am spus ca eu discut nu mai cu oameni normali, nu cu borfasi, ca el tinea musai sa sune la o anume institutie. Cu toate ca i-am explicat ca din momentul in care se va sti ce fauna este intr-o zona se vor duce sa o impuste chiar cei abilitati sa o protejeze. Naivul nu credea…

Pe acel copac uscat am vazut ani la randul cocosi de munte. De data asta nu erau asa ca ne-am deplasat spre al doilea loc.

Urme proaspete

Intrasem in niste mici poienite cu molizi desi. In liniste, fara sa rupem vreascuri uscate am inaintat spre acele luminisuri. La un moment dat ne-am oprit pentru ca se auzea de la circa 50-100 de metri cantecul unui cocos de munte. Desi specialist, prietenul nu l-a recunoscut pe motiv ca nu a auzit niciodata, tocatul unui cocos de munte. Asa se numeste cantecul cocosului, tocat, pentru ca seamana cu sunetele unei toace.

Mie, mereu mi s-a parut ca nu este o comparatie reusita. Cam 10 minute am stat in acelasi loc. Cand el canta noi mai inaintam cativa metri. Pana la urma l-am vazut, imposibil sa te apropii pentru o poza, fara sa-l sperii. Il vedeam sarind pe un bustean cazut, dar vederea ne era obturata de niste molizi. Am stat 30 de minute dar cum nu-si parasea locul, am plecat noi nedorind sa-l deranjam.

Un fost barlog de urs

Sunt locuri unde ursii stau pe timpul iernii, de pe unele inaltimi se poate vedea cu binoclul un astfel de barlog. Locatarul ce statea in grota din imagine isi parasise culcusul inca de acum doua saptamani. Ursii au un comportament deosebit de interesant, revin an de an la acelasi barlog, pot dezvolta o atitudine toleranta…in sfarsit eu pot dovedi ca un om poate trece in fiecare an pe langa acelasi barlog, cu ursul in el, fara sa i se intample ceva…dar sunt niste conditii.

Specialistul a strans niste fire de par de pe scoarta unor copaci invecinati, ar fi vrut el sa intre si in barlog dar l-am oprit. M-a intrebat de ce, i-am zis ca nu are el ce cauta in casa ursului, acolo intra nu mai el…s-a prins, dar mai tarziu de ce nu trebuie sa intri intr-un barlog.

Pe acolo am coborat

Si am trecut pe langa niste surse de apa…mai jos trei imagini diverse, mai este una cu mici crustacei, dar nu o public. Prietenul a stat pe langa ei 15 minute sa-i pozeze, ce se mai minuna…

Astazi nu mai eu am facut peste 150 de poze cuprinzand diferite aspecte, cate a facut el nu am de unde sa stiu…sute probabil.

Un mic molid ce a crescut pe niste stanci. De vrei doi ani caut sa fotografiez un molid mic, dar perfect, cu ramurile egale, acelasi nr de ramificatii… pana acum nu am gasit, nici nu am cautat prea serios un astfel de arbust.

La un moment urcam spre golul alpin cand a inceput ceva…mazariche, grindina, mie mi s-a parut ca este ceva combinat. Oricum a fost un spectacol mirific…in timp ce ceilalti vorbeau de adapostire eu faceam fotografii. Era o splendoare…

Erau unele destul de mari, altfel nu s-ar fi putut prinde in fotografie, in timpul caderii. Iar cele din aceasta imagine cadeau cu putere pe iarba uscata. Ceva unic…de jur imprejur cadeau o multime de „boabe” de gheata. Despre ce adapostire sa mai vorbesti cand vezi asa ceva.

Branduse, inca neinflorite

Am mai fost intr-o mica pestera unde hibernau doua specii de lilieci, dar am mai gasit doar una. Si cum se miscau sub lumina lanternei era clar ca iesisera din hibernare…seful coloniei era destul de mare.

Astazi, printr-o padure uscata am mai vazut o pisica salbatica, la marginea lizierei de padure un cerb, doua caprioare mai jos intr-o poiana, 8 capre negre, 3 intr-un loc, 5 in altul, veverite, cateva rate salbatice, o multime de urme de animale, mai ales de ursi, iepuri, mistreti.  Cantecul cocosului de munte a fost insa peste toate.

O planta care apare in orice crapatura stancoasa unde se afla putin sol. Are niste flori albe…prin iunie-iulie.

Cateva viorele pe la 1357 m altitudine

Specialistul nostru, cu scuzele de rigoare cand va citi postul, dar i-am spus si lui ca voi scrie ce voi crede, spunea ca aduce el o comisie, ca nu a vazut, auzit niciodata ce a vazut intr-o zi. Inutil, i-am spus ca nu colaborez iar el nu mai stie sa mearga pe unde a fost azi 🙂 . Prietene, in afara de a trage cu arma sau a fura…stii urmarea…

M-a descusut el de una, de alta, i-am raspuns doar la ce trebuia sa stie, i-am confirmat ca exista mai multe specii de fauna, flora care teoretic nu exista in Bucegi. Cand va inmuguri fagul atunci i-am promis ca-l duc sa vada cocosi de mesteacan, unde fiecare cocos este cu gainusa lui, nu sunt poligami ca si cocosii de munte, ca-i arat trei specii de rapitoare mari, una care are un cuib impozant de cativa ani. Mereu cand il vad gandul ma duce la fotoliul din camera mea, e foarte mare. Mai este un mic copac ce creste anormal intr-o pestera, am mai zis ca-l duc la cascadele din muntele Bucsoiu…

Un copac ce a fost traznit, a ars si s-a stins. Cand a cazut s-a infipt mai intai in pamant cu crengile care l-au tinut distantat de sol. Se observa cum au ramas cioatele arse…

Sunt o multime de chestii interesante prin Bucegi, un fluture relict glaciar considerat disparut, evident din hartii este disparut, culoare de pasari migratoare, un alt fluture existent doar in doua zone ale Parcului Natural si care zboara foarte interesant. Desi are 2 perechi de aripi el zboara doar cu cele superioare, cele inferioare le tine ridicate si lipite incat pare un avion, o specie de orhidee ce creste doar intr-un singur loc, un viespar urias cu niste insecte ce au un ac cat un bold, localnicii mai batranii i denumesc caii-diavolului, fosile…sunt foarte multe lucruri.

In Bucegi nu toate lucrurile se intampla in acelasi timp, daca intr-o zona incepe rotitul acum, in alta abia la inceputul lui mai. Dupa cum ghiocei se vor gasi si in luna iunie in anumite locuri in timp ce in altele s-au trecut de mult.