Pestera Ialomitei, a doua pestera ca marime din Parcul Natural Bucegi, vizitabila pe o lungime de circa 500 m, reprezinta una dintre cele mai importante atractii turistice din aceasta arie protejata.
Cea mai mare pestera din Bucegi este insa Pestera Ratei, pestera de clasa A, cu o lungime de peste 5 km. Pestera nu este vizitabila…pentru ca majoritatea astora cu atributii in Bucegi, sunt batuti in cap. Nu le-o spune nimeni si ei s-au obisnuit sa le stationeze mintea…
Daca ii ia cineva la intrebari, recita pasaje din ce au auzit: ca legea nu permite vizitarea pesterilor din acea categorie, ca de acolo se alimenteaza cu apa o localitate intreaga… Insa acestea sunt spuse pentru ca nimeni nu este capabil sa alcatuiasca un proiect cu acea pestera, asa ca de ce sa se lege la cap. La fel si cu lacul Bolboci. Nu ai voie cu barca pentru ca este acumulare de apa potabila.
Pai foarte bine ca exista legi, dar ideea este ca omul sa interactioneze cu mediul de o maniera normala. O barca cu vasle cred ca nu produce impurificarea lacului…mai rau fac cirezile de vaci si turmele de oi care se baga in apa si o coloreaza pe zeci de metri patrati. Degeaba ai anumite lucruri frumoase in Bucegi daca nu le poti vizita, exploata rational, dupa anumite reguli.
Cui pasa ca vine X de la Apele Romane sau de unde o fi, si face galagie ca nu ai voie sa intri in Pestera Ratei sau sa te plimbi cu barca pe lacul Bolboci? Il asezi la o masa si-i spui sa-ti arate cate argumente are el si cate au ceilalti. Si apoi ii dai doua suturi in fund…daca demonstrezi ca este o activitate controlata, fara impact negativ, si se mai incaseaza si bani din asta.
Nu au tupeu, initiativa, curaj, nu cunosc legislatia de mediu, nu au habar de turism…de aceea nu se face ceva. Sau daca se face atunci sunt investitii moarte din start menite doar a cheltui banul public…au bagat cate 20 miliarde lei vechi in trei constructii care nu functioneaza si nici nu vor produce vreodata ceva, fiind doar consumatoare mai departe de bani publici.
Oricum eu ma voi duce de cate ori voi avea ocazia cu barca pe lacul Bolboci. Nu are nimeni barca, deci nicio sansa sa fii prins. Apoi vreau sa vad neaparat un pastrav de circa un metru, cum se spune ca sunt prin lac :)) In instanta, daca stii legile contesti amenda si o castigi…
Legat de Pestera Ialomitei sunt cateva chestii interesante:
Din prima sala, Mihnea Voda, se trece in urmatoarea printr-un fel de tunel. Potrivit informatiilor culese si aprecierilor mele, pe acolo curgea acum mult timp un parau cu debit mare. Acest parau a sapat in calcar si astfel a iesit la zi. Insa, nu s-a intrat de exemplu in Sala Ursilor, mai devreme de acum cel mult 150 ani pentru ca apa nu sapase in stanca decat atat cat ii era volumul. Motiv pentru care, primii intrati prin acea albie au mers vara cand nivelul apei era scazut. Dupa care au spus ce au vazut, ca pestera se continua. A venit apoi Cezar Bolliac si alti iubitori ai muntilor pe la sfarsitul secolului XIX si au largit tunelul. Pana acum 50 de ani s-a tot sapat manual la acel tunel astfel ca s-a amenajat un circuit vizitabil prin accesibilizarea celorlalte sali.
Este la fel de evident ca nu este vorba despre actualul paraias ce strabate azi pestera si pe care il vedem imediat ce intram. Acesta nu ar fi avut forta puternica de erodare, fiind mai degraba valabila ipoteza ca exista sub Pestera Ialomitei un fel de rau care s-a infiltrat din ce in ce mai jos pana a ajuns in raul Ialomita. Posibil sa fie si alte sali sub aceste sali cunoscute in prezent.
Apoi in Sala Ursilor s-au gasit schelete, oase ale ursilor de caverna (ursus speleus), acestia nu puteau intra pe unde se intra astazi, neexistand acea intrare. Primele mentiuni despre deblocarea acelui tunel vorbesc despre o inaintare pe burta, anevoioasa. Probabil ursii au intrat prin alta parte, o intrare ce s-a acoperit la vreun cutremur si ei au ramas prinsi in pestera. Conform unor date recente, ursii de caverna nu au disparut acum 15.000 de ani ci acum vreo 27.000 ani. Specialistii considera ca erau vegetarieni, lucru pe care eu nu-l cred…dantura, ghearele ii incadreaza la carnivore. Probabil erau si vegetarieni si carnivori, nu se stie de ce au disparut ca specie…
In Pestera Ialomitei s-au gasit diferite nevertebrate, o specie fiind considerata existenta doar in aceasta cavitate, deci unica in lume. Cercetarile insa nu au mai continuat. Cu toata grija calugarilor de la manastirea de la gura pesterii, lipsa de educatie se vede la tot pasul prin aceasta pestera.
Un lucru deosebit de interesant este existenta unei forme de viata, un fel de muschi, la circa 400 de metri de intrare…am observat chestia asta in vara anului trecut. Va dati seama, viata la o distanta de 400 m, in adancul muntelui… Fenomenul poate fi explicat prin doua lucruri esentiale: existenta unui climat umed si a unei surse de lumina.
Pana aici se viziteaza Pestera, locul se numeste „La Altar”
Pestera Ialomitei, desi un mediu antropizat, mai are multe surprize, multe de aratat…pana aproape de pestera este si un drum de acces, acum se poate ajunge cu masina pana la circa 300 m de intrare…sa vedeti de ce:
Imediat dupa Platoul cu poieni de la Padina vine un pod peste Ialomita. La capatul lui era o bariera ce inchidea accesul, intrucat in acea zona este interzis prin lege accesul motorizat, cu exceptia celor care au acolo constructii, padurarii adica.
Garda de Mediu Dambovita a cerut Directiei Silvice Targoviste sa ia masuri de blocare a accesului auto prin albia raului. Intelegeti ca unii soferi treceau prin apa ca sa ocoleasca bariera.
„Desteptii” din Romsilva au procedat cum sunt obisnuiti…ce credeti ca au facut? In loc sa protejeze mediul au smuls bariera ca sa treaca oricine, numai ca sa nu munceasca vreun pic la amplasarea unor obstacole langa pod, cum le ceruse Garda de Mediu. Bine ca au lasat macar bariera de dupa cabana lor, de aceea astazi se ajunge cu masina pana la 300 m de Pestera Ialomitei. Intelegeti ca drumul acela inchis prin lege incurca printre altele si interesele imobiliare, asa ca desi exista lege, aceasta este doar pe hartie.
Se intampla destule lucruri ciudate prin acea zona…la circa 200 metri distanta de acel pod este sediul POLITIEI, o cladire pe mai multe etaje. M-am gandit sa-i contactez sa vedem cu ce se ocupa, pentru ca eu de vreo 20 ani nu am auzit ca au facut vreun lucru bun. Bine, au o groapa de gunoi cat toate zilele langa cladirea lor, i-am lasat in pace, le-am dat timp sa le stranga singuri…vedem in primavara. Adica este jenant sa le spui ceva. Vor scoate si ei zeci de saci de acolo 🙂 trebuie sa-i aduc si pe ei intre limitele civilizatiei. Bine, groapa lor de gunoi era mica in comparatie cu tonele de gunoaie de la cabanele celor din Romsilva.
AM INCERCAT SA SI VORBESC CU EI, CAM PESTE TOT PRIN BUCEGI am OARECARE HABAR DE CE SE INTAMPLA. ASTFEL CA, MI S-A SPUS… de fapt sa redau intamplarea :)) O discutie telefonica:
-„Cine te intereseaza din politia de la Padina?”
-„Nu conteaza cine este, daca sunt ok. Sunt de treaba, au legatura cu muntele?”
-„SUNT BRACONIERI!”
Am inchis imediat! 🙂
😉 Evident ca eu sunt contrariat de acest zvon complet neintemeiat, o mare nedreptate, motiv pentru care nu l-am crezut si nici nu-l cred, dar am simtit nevoia sa-l scriu aici, ca sa stie cat mai multi ce rautati gratuite sunt raspandite prin Valea Ialomitei. Cat rau pot face unii oameni, ce ticalosi!
Va dati seama ca si acum sunt tot contrariat, cu trecerea timpului sunt tot mai contrariat. Oare oamenii astia, au avut vreodata o imagine pozitiva?! Ce inseamna omul? Cum pot spune cetatenii asemenea cuvinte neadevarate? Nu stiu, ma intreb si eu…! As fi mers eu sa reclam aceasta nedreptate profunda la Politie, dar nu aveam cum dovedi, cel care ma sunase isi ascunsese numarul. Si mi-am zis ca nu au cum sa-l identifice…ai naibii pungasi auzi la ei…adica astia cu telefonul, ca probabil erau mai multi langa acel telefon 🙂
Un fost sef al Mossad-ului spunea: „Uneori, cateva cuvinte aruncate in vant, iti pot schimba punctul de vedere”…eu as mai adauga …sau pot constitui cativa pasi intr-o anumita directie”.
Pana una-alta, este zi de week-end, sa ascultam mai bine o alta voce magnifica 🙂 😉
Zona Padina-Pestera era o oaza de liniste si odihna. Prin anul 1984, un alpinist din Brasov, Boboc, un maestru emerit al sportului, ne-a aratat un traseu scurt, dar f. frumos, la intrarea in Cheile Horoabei. Pe langa un izvor acoperit cu o tufa de flori galbene, escaladam, in stanga, o stanca si treceam prin mai multe tuneluri pana ajungeam la Ialomita, unde saream pe partea cealalta a apei, de pe o piatra pe alta, acoperite cu muschi (aici aveam mereu emotii sa nu-mi alunece bocancii) iar o poteca ingusta ne ducea la baza Cascadei Burlacului, unde treceam apa inapoi, peste un copac cazut ca un pod peste apa. Se spunea ca pe vreme cu soare, la amiaza, peste cascada se formeaza mereu un curcubeu. E adevarat ca eu l-am vazut de fiecare data. Pacat ca nu am nici o poza cu aceste locuri.
ApreciazăApreciază
Am citit pe nerasuflate comentariul tau. Frumoasa amintire din zona Padina-Pestera si din pacate trebuie sa spun ca eu nu am prins curcubeu la acea cascada…poate cine stie, anul acesta 🙂 Este superba zona aceea cu Poiana Horoabei, Turnul Seciului, Canionul, cascada, mica pestera…am urcat pe vale pana aproape de stana Horoabele. Putine locuri mai sunt in Bucegi de o frumusete asemanatoare.Anul trecut a mai imprejmuit cineva o suprafata mare din Poiana Horoabei, incet-incet i se schimba destinatia si acestei zone. Raman amintirile…
ApreciazăApreciază
Îmi place fotografia a treia, în care se vede acel muşchi ce creşte pe piatră, în adâncul peşterii, chiar interesant cum viaţa îşi croieşte drum în cele mai neaşteptate locuri.
Şi tot în aceeaşi fotografie se vede şi acţiunea nesăbuită a omului asupra naturii. De aceea cred că peşterile – cum e şi peştera Rătei, despre care am citit că este foarte frumoasă – ar trebui vizitate doar în mod organizat, controlat, pentru că omul poate distruge foarte repede ceea ce natura a creat în atâta amar de vreme.
Aştept să mai aud şi veşti bune despre instituţiile statului de prin Bucegi.
ApreciazăApreciază
Da, este foarte interesant ca a aparut viata tocmai la o asa distanta, sa vedem ce vor face aceia din institutiile de mediu din Bucegi 🙂 Inscriptiile diferitelor animale s-au conservat si ele 🙂
Asa ar trebui cu pestera Ratei, sa fie deschisa, sa existe un tur organizat, personal specializat, sa se desfasoare totuldupa niste reguli. Cu siguranta, astfel nu mai apar urme ale trecerii unor „civilizati”.
Lipsesc vestile bune? 🙂 Normal ca lipsesc…cand ai personal corupt sau incompetent de unde rezultate? Nu fac nimic pana nu le arata cetatenii ce sa faca.
ApreciazăApreciază
Imi amintesc, eram copil, aveam vreo 5-6 ani cand am ajuns prima data in pestera. Si era altfel! Imi amintesc albastrul apei din zona La Lacuri, eram eu mic insa si bulboanele cu apa erau mult mai adanci.
Natura lucreaza, isi vede de drumul ei, cu sau fara noi in preajma.
Imi place atitudinea ta in privinta barcii, sa vina dupa tine!
Am un prieten care pescuieste in coada lacului Tarlung, tot acumulare potabila. Intra in apa pana la aproape la piept si cand vine paznicul sta de povesti cu el, altceva nu-i poate face. Cand se plictiseste si pleaca, iese si el din apa. Smart!
O sa verific si eu pastravii din lac, mai la vara. Mi-am propus asta. Poate scot la pozat macar un pistruiat mai rasarit.
ApreciazăApreciază
Pai nu are ce sa-ti faca nimeni pe Bolboci. Am o intamplare foarte buna sa-ti povestesc, dar nu pot sa o scriu pe blog :)) Am fost eu odata la pescuit pe lacul acesta, cu mai multi…fiecare cu undite… 🙂
Am eu fixul de a vedea ce pesti sunt in lac 🙂
Multa bafta la pescuit 🙂
ApreciazăApreciază