Gasirea prin padure a unei foste banci regale

Mergand asa intr-un traseu, azi, dar o sa-l detaliez maine 🙂 ies din poteca. Mi s-a parut mie ca daca o luam aiurea gasim si ciuperci. Eram pe traseul de intoarcere si prietenul cu care eram, voia sa caute ciuperci in vederea conservarii pentru iarna.

Aproape m-am impiedicat de un fel de piatra si cand ma uit mai bine, parca aducea a beton…

Gasisem, de fapt, resturile unei banci realizate in perioada regala, probabil in timpul lui Carol I, ca atunci s-au amenajat poteci si alte chestii prin padure.

Banca a fost la vremea ei, pana la distrugerea initiata de niste giboni, o chestie faina din ce am vazut la prima vedere. Avea si un copac modelat in ciment.

Pe sub frunze stau in prezent mai multe resturi… pana la urma m-am uitat si prin imprejurimi si am zarit si amplasamentul bancii. Merg eu intr-o zi sa dau toate frunzele si sa adun resturile, macar pentru o reconstituire cat de cat.

dscf6299

dscf6300Invelit in muschi

dscf6301Cu sageata este fostul spatar al bancii

dscf6302

dscf6304Trunchi de copac modelat

dscf6305

dscf6306Nu stiu ce bucata din banca poate fi acolo. Natura a imbracat in hainele ei ce au distrus oamenii!

Si… mai jos prin lastarisul de fag erau multi bureti negri de pamant.

Traseul turistic: Predeal – Cabana Susai – Partia Cocosul – Partia Clabucet – Predeal

Nu pleci nicaieri cu gandul ca vedem noi acolo ce si cum…

De Sf. Stefan, o zi care imi aduce aminte de o lupta cu gheata si zapada tare, ma feresc de trasee lungi, cu grad ridicat de pericol. A merge din Busteni la Predeal, adica la 14 km, si a urca pana la cabana Susai, mi se pare foarte lejer.

Plecam, ajungem in Predeal.

Intai poze de prezentare a statiunii, care are o multime de hoteluri, vile, pensiuni, cum nu vezi in alta parte in Valea Prahovei…in schimb, la  capitolul cai de acces, strazi asfaltate, drumuri bune, este jale mare…

1Muntele Bucsoiu vazut din Predeal

2Fosta vila Banta a OJT-ului…s-au distrus o multime de lucruri bune facute in perioada comunista

3Statia meteorologica Predeal. Aici am fost prima oara in clasa a VII-a, cu profesorul de geografie. Pana in clasa VIII-a am fost pe toate traseele turistice din jurul Predealului, de cateva ori, cu acest profesor. Ieseam cand la Timisul de Sus, cand in Predeal, in Rasnov sau Azuga

4

5Un trofeu impozant, cum nu am vazut decat la Muzeul Cinegetic din Posada

6Pensiunea Ancora

7Mi-au placut denumirea, spiritul original, barcile

8Casa veche, in stil montan, scoasa la vanzare

9Predealul ramane orasul contrastelor… Ca exemplu, hotel de 5 stele si langa el un gard din lemn de acum 20 de ani 🙂

10„Dansul porumbeilor”

11Casa unde venea la schi…ghiciti cine? 🙂 Va spun aproape de final, sa fiti atenti 😉

12Si, din strada in strada, am ajuns si la hotelul Belvedere

13Multe vile de vanzare, am crezut ca numai in Sinaia si Busteni se intampla acest lucru…

14Stiti cum arata aceasta imagine de langa cabana Cioplea, in memoria mea? Mult mai frumos…iar un fel de microbuz ca o buburuza, vopsit in alb si albastru, ne adusese aici demult…erau alte timpuri

15Cabana Cioplea

16Trambulina veche din Predeal, de cand nu o mai admirasem…s-a dus, cum s-a dus si partia de bob de la Sinaia

17Partia de la Cioplea…cred ca nici nu mai este partie, nici nu mai coboara cineva pe aici…in departare se vede Timisul de Sus

18Cabana vazuta integral

19O privire de la cabana spre masivul Piatra Mare

20Original, ce mai 🙂

21Zona linistita, aer, arata bine, alea-alea :))

22Masina de munte, arata perfect

23Postavarul…povestindu-le prietenilor o excursie pe la baza muntelui, i-am convins sa mergem si pe acolo la o data viitoare

24Catelus cu parul cret, ce ai fugit de la cotet

25Aducea cu??? Mie mi s-a parut ca seamana cu un domn din Busteni. L-am strigat asa… „Ma’… tu esti? Gandind ca are vreun rol in Transformers si noi nu stim…” El: „Da’ cine?! Eu sunt, zi mai bine, stii ce ingroapa pisica?” Eu: „Nu stiu, nu am fost curios!”…

26El: „Stai ca ma uit eu!” 😉

Bine, eu nu am mai stat sa efectueze descoperirea, chiar dragut catelul 🙂 Pardon de ironie!

27Aici am intrat in padure. Vreo 10 minute am mers pe drum. Interesant, asta era bine asfaltat 🙂

28Am plusat si am zis ca avem timp sa mergem pana pe Piatra Mare 🙂 La gluma. Un prieten a spus: „Ajungem taman la timp cand ies ursii”. Am dedus ca-i era teama, asa ca l-am intrebat: „Si asta inseamna ca este de rau?” 🙂 Cand am vazut cum se uita la mine, m-a bufnit rasul 🙂 🙂

29O alta bancuta din vremuri apuse

30In sfarsit am parasit drumul si am luat-o de-a binelea prin padure…frumos, nu?

31

32

33

34O poveste intr-o poza. V-ati gandit la asta? Cu sageata galbena-o frunza de frag, triunghiurile rosii arata cojile unui con de brad desfacut de o veverita, triunghiul rosu de pe zapada semnalizeaza o samanta de brad. Sagetile verzi indica puieti mici de molid, iar cele rosii, de brad. Pe acest covor de muschi, permanent umed, se vor naste alti puieti…

35

36Viata isi face loc

37Am intersectat din nou drumul. Marcajul pana la cabana Susai este banda rosie

38Aici am ajuns la o intersectie. Inainte, pe marcaj cruce albastra, ajungeam in 30 minute la cabana Susai, in stanga ieseam in Valea Azugii pe drum, iar in dreapta drumul urca spre cabana Susai. Noi, tot inainte…

39Drumul spre Azuga si indicatorul nostru

40Indicatoare mai vechi, important era traseul cu cruce albastra pe care am decis sa ne intoarcem

42Un alt indicator putin mai sus, observati doua marcaje ce duc la Susai

43Si am ajuns si aproape de cabana Susai. Ne-am uitat noi, dar nu aveau nici sigla, emblema, denumire, ceva acolo…nu scria nimic, parea, asa, o locatie si atat.

44Cabana frumoasa la exterior, gardul vai de el…asa are gard Nae Contes la stana din muntii Baiului.

45Cabana aceasta mereu mi s-a parut amplasata rau, la rascruce de vanturi. Sufla vantul, atmosfera de iarna, frig…pustiu.

46Pe langa drum, o alta cabana in constructie

47

48

49Cand a fost sa plecam, unul dintre noi a ramas pe la cabana. Aici m-am intors dupa el, ca se luasera cainii in haita…doar o petarda si au disparut rapid. Deci, daca te vad singur, este cam riscant…

50

51

52

53

54

55

57

58De acolo am venit

Pe partia Cocosul…marcajul urca, noi am ales sa coboram spre baza partiei, asa ne facusem noi calculele.

60Predealul vazut de pe partia Cocosul

61Pe undeva pe aici sau pe la Cioplea, de fapt, schia si Corneliu Zelea Codreanu

62Doar cu saniile, cu schiurile era greu…cand o fi mai multa zapada

63

64Ai partii, ai unitati de cazare, servicii pentru oricine si nu esti in stare sa repari drumul de acces. Uitati-va aici: se intalnesc asfaltul, pietrisul marunt si piatra cubica. Unde mergi in Sinaia sau Busteni, asfaltul catre domeniul schiabil este impecabil… Primarul acesta, care este acum in Predeal, o fi facut ceva de cand a fost ales? Ii trimit o intrebare, mai bine, dupa sarbatori…

65O pensiune superba. Observati cum are grija proprietarul de balustrade…da ma’, dar de masinile turistilor cine are grija, sa nu dea cu ele printr-o mie de gropi pana la pensiune?!

66

67🙂

68

69

70La acest hotel a fost ultima oprire, dupa care ne-am intors acasa. Abia la ora 16 eram pe la casele noastre, o ora am stat numai in coloana…ce nebunie, aici si prietenii iubitori de soferie, masini, mi-au dat dreptate. „Trenul este sfant!” Stai linistit, dormi, privesti, el te duce la destinatie si te costa si mai putin…

Clipe de multumire…de Craciun!

Da, este un titlu bun…de aceste sarbatori trebuie sa te bucuri, trebuie sa multumesti, trebuie sa lasi deoparte alte griji…sunt zile in care trebuie sa fim buni, sa nu mai avem altfel de ganduri.

Ramasesem dator cu o filmare de pe 22 decembrie. La manastirea Caraiman au fost pomeniti Eroii Revolutiei din 1989:

Si alte imagini ce caracterizeaza aceste zile:

1Andrei

3De Craciun la manastirea Caraiman…

4Unii oameni se impartaseau, eu am crezut ca toti care vor trece pe la preoti se vor impartasi. Stau eu si studiez problema. Oamenii se impartaseau unul dupa altul. Eu merg la biserici si manastiri de mic, niciodata nu m-am simtit bine respectand traditii si alte obiceiuri, sa-mi fie cu iertare… as putea povesti o sumedenie de intamplari. Dar o spun doar pe aceasta de azi. Merg, asist la slujbe, dar eu nu ma gandesc decat la micimea umana, la dumnezeire, chestii din acestea…ma lasa rece aprinsul lumanarilor, scrisul pomelnicelor si ce fac preotii prin altar. Cand ma plictisesc, admir picturile si ma pun in locul pictorului: oare cum a ajuns acolo sus sa picteze o mana a unui sfant, cum tinea culorile, ce a vrut sa spuna pictand intr-un anume fel.

Tot cand ma plictisesc, ma uit la expresia fetei, a preotului, a celui care canta…oare de ce face asa, simuleaza sau crede? Ma uit la enoriasi-credinciosi cum se intind sa atinga mantia parintelui, eu ma uit, nu ma impresioneaza nimic din ce fac. Apoi revin cu gandul la Dumnezeu, ascult ce se canta sau vorbeste, trec prin filtrul personal, deseori comentez pentru mine „spune si el ce a invatat!”.

De data asta, ma uitam cum se impartaseste lumea si cum eram impins de norod spre locul faptei. Tot inaintand pas cu pas, cugetam: eu nu m-am mai impartasit de ani buni, cu mare chin m-au impartasit pana pe la 12-13 ani. Nu suport gust sau miros de vin, de alcool…am incercat sa-mi fac curaj, ca daca toata lumea de acolo se impartaseste, eu de ce sa nu, am incercat alte ganduri, dar nimic, striga oripilarea din mine, mi-era teama ca fac vreo prostie pe acolo…asa ca am iesit din multime si am stat eu cuminte deoparte. Sa se impartaseasca aceia care doresc…

Dar nu se impartasea toata lumea, ci doar vreo 50 de persoane, care probabil au tinut post. Cred ca imi era rau toata ziua 🙂 Eu fug de niste lucruri…de impartasit, de stat degeaba in fotoliu, chipurile pentru odihna…eu nu pot insa sa stau asa, pur si simplu, nu am stare…a dona sange este o alta fobie, merg ca la taiere…a sofa, mai sunt…ce mai, sunt plin de defecte 🙂

5Biserica mare a manastirii Caraiman

6O constructie impozanta

7In apropiere de manastire se afla si o padure mica de pini

8Tot pini

A doua zi de Craciun, iar o plimbare prin multe locuri:

9Blocurile pentru rromi, inaugurate acum in prag de sarbatori de Primaria Busteni

10Refugiul din Valea Spumoasa, am ajuns la 12 fix, unii prieteni imi spun „Fix”…probabil de la multe fixuri, nu ca sunt eu acela punctual 😉

11

12Si aici este de mine, lumea mea 🙂 Cascadele din Valea Spumoasa…ce loc mirific. De cate ori ajung, ma opresc pe niste pietre in mijlocul apei si stau asa, la poze, la privit

13Ce peisaj…

14Nu te saturi privind, cat poate fi de frumos

15

16De jos, de la baza zidului unei captari, nu poti face astfel de poze. Trebuie sa urci putin, prin apa, pe niste pietre alunecoase…

17

18Cum sar stropii de apa…nu-i asa ca este frumos? Cum arata baza caderii de apa, un verde maroniu cu pietre si apa involburata…este superb! 🙂

19Un curcubeu ce voia si el in poza

20Cum ma suceam un pic, cum un fir de apa isi schimba culoarea…acum este rosu

21Dar trebuia si aparatul sa vada asta, nu doar ochiul meu

22Alb stralucitor

23Acum mai multe culori, verde, galben

24Curcubeu

25Fara curcubeu

27

28

29La cativa metri distanta, alte caderi de apa ce se strecurau printre muschi

30Trebuie sa ma gandesc bine, la ceva interesant de amenajat aici pe timp de vara. Sa stai pe ceva sa privesti cascadele, sa stau, sa stam…vedem atunci ordinea 🙂

31Daca tot eram prin Valea Spumoasa, de ce sa nu urc putin si pana la izvoare?

32

33Am baut apa de acolo. Nu ca mai jos nu ar fi fost buna 🙂 Dar este vorba de un alt fix: sa fiu primul, sa merg pana  la capat, sa fiu inceputul, ciudatenii personale

34Cascadele vazute de jos. Locul unde este sageata rosie, pe acolo ar fi izvoarele. Observati si ca soarele dispare din aceasta zona dupa 12:15-12:20

35Din nou la refugiu

36Lumea Bolovanului

37

38Treceti, va rog! Nu pun ghilimele, altceva, pentru ca mi-am zis mie 🙂

39Busteniul

40Aveti grija daca mergeti la Cascada Urlatoarea…este un ghetus…

41Pe traseul turistic Busteni-Cascada Urlatoarea

42Masa, precum si alte amenajari efectuate de catre Administratia Parcului Natural Bucegi, erau intacte. Pe masa se afla o manusa, cineva o pierduse, altcineva o gasise si o lasase la vedere, poate o va gasi proprietarul

43Imaginea cu Claia Mare a incheiat excursia.

M-am intalnit cu niste prieteni ce veneau de la Cascada Urlatoarea si am stabilit ca maine sa mergem pe la Cabana Susai. Ziua parea ca se incheiase, dar nu a fost asa:

1

3

4Plimbare prin parcul din Busteni

5

Viata in Pestera Ialomitei

Pestera Ialomitei, a doua pestera ca marime din Parcul Natural Bucegi, vizitabila pe o lungime de circa 500 m, reprezinta una dintre cele mai importante atractii turistice din aceasta arie protejata.

Cea mai mare pestera din Bucegi este insa Pestera Ratei, pestera de clasa A, cu o lungime de peste 5 km. Pestera nu este vizitabila…pentru ca majoritatea astora cu atributii in Bucegi, sunt batuti in cap. Nu le-o spune nimeni si ei s-au obisnuit sa le stationeze mintea…

1

Daca ii ia cineva la intrebari, recita pasaje din ce au auzit: ca legea nu permite vizitarea pesterilor din acea categorie, ca de acolo se alimenteaza cu apa o localitate intreaga… Insa acestea sunt spuse pentru ca nimeni nu este capabil sa alcatuiasca un proiect cu acea pestera, asa ca de ce sa se lege la cap. La fel si cu lacul Bolboci. Nu ai voie cu barca pentru ca este acumulare de apa potabila.

Pai foarte bine ca exista legi, dar ideea este ca omul sa interactioneze cu mediul de o maniera normala. O barca cu vasle cred ca nu produce impurificarea lacului…mai rau fac cirezile de vaci si turmele de oi care se baga in apa si o coloreaza pe zeci de metri patrati. Degeaba ai anumite lucruri frumoase in Bucegi daca nu le poti vizita, exploata rational, dupa anumite reguli.

Cui pasa ca vine X de la Apele Romane sau de unde o fi, si face galagie ca nu ai voie sa intri in Pestera Ratei sau sa te plimbi cu barca pe lacul Bolboci? Il asezi la o masa si-i spui sa-ti arate cate argumente are el si cate au ceilalti. Si apoi ii dai doua suturi in fund…daca demonstrezi ca este o activitate controlata, fara impact negativ, si se mai incaseaza si bani din asta.

Nu au tupeu, initiativa, curaj, nu cunosc legislatia de mediu, nu au habar de turism…de aceea nu se face ceva. Sau daca se face atunci sunt investitii moarte din start menite doar a cheltui banul public…au bagat cate 20 miliarde lei vechi in trei constructii care nu functioneaza si nici nu vor produce vreodata ceva, fiind doar consumatoare mai departe de bani publici.

Oricum eu ma voi duce de cate ori voi avea ocazia cu barca pe lacul Bolboci. Nu are nimeni barca, deci nicio sansa sa fii prins. Apoi vreau sa vad neaparat un pastrav de circa un metru, cum se spune ca sunt prin lac :)) In instanta, daca stii legile contesti amenda si o castigi…

2

Legat de Pestera Ialomitei sunt cateva chestii interesante:

Din prima sala, Mihnea Voda, se trece in urmatoarea printr-un fel de tunel. Potrivit informatiilor culese  si aprecierilor mele, pe acolo curgea acum mult timp un parau cu debit mare. Acest parau a sapat in calcar si astfel a iesit la zi. Insa, nu s-a intrat de exemplu in Sala Ursilor, mai devreme de acum cel mult 150 ani pentru ca apa nu sapase in stanca decat atat cat ii era volumul. Motiv pentru care, primii intrati prin acea albie au mers vara cand nivelul apei era scazut. Dupa care au spus ce au vazut, ca pestera se continua. A venit apoi Cezar Bolliac si alti iubitori ai muntilor pe la sfarsitul secolului XIX si au largit tunelul. Pana acum 50 de ani s-a tot sapat manual la acel tunel astfel ca s-a amenajat un circuit vizitabil prin accesibilizarea celorlalte sali.

Este la fel de evident ca nu este vorba despre actualul paraias ce strabate azi pestera si pe care il vedem imediat ce intram. Acesta nu ar fi avut forta puternica de erodare, fiind mai degraba valabila ipoteza ca exista sub Pestera Ialomitei un fel de rau care s-a infiltrat din ce in ce mai jos pana a ajuns in raul Ialomita. Posibil sa fie si alte sali sub aceste sali cunoscute in prezent.

Apoi in Sala Ursilor s-au gasit schelete, oase ale ursilor de caverna (ursus speleus), acestia nu puteau intra pe unde se intra astazi, neexistand acea intrare. Primele mentiuni despre deblocarea acelui tunel vorbesc despre o inaintare pe burta, anevoioasa. Probabil ursii au intrat prin alta parte, o intrare ce s-a acoperit la vreun cutremur si ei au ramas prinsi in pestera. Conform unor date recente, ursii de caverna nu au disparut acum 15.000 de ani ci acum vreo 27.000 ani. Specialistii considera ca erau vegetarieni, lucru pe care eu nu-l cred…dantura, ghearele ii incadreaza la carnivore. Probabil erau si vegetarieni si carnivori, nu se stie de ce au disparut ca specie…

In Pestera Ialomitei s-au gasit diferite nevertebrate, o specie fiind considerata existenta doar in aceasta cavitate, deci unica in lume. Cercetarile insa nu au mai continuat. Cu toata grija calugarilor de la manastirea de la gura pesterii, lipsa de educatie se vede la tot pasul prin aceasta pestera.

Un lucru deosebit de interesant este existenta unei forme de viata, un fel de muschi, la circa 400 de metri de intrare…am observat chestia asta in vara anului trecut. Va dati seama, viata la o distanta de 400 m, in adancul muntelui… Fenomenul poate fi explicat prin doua lucruri esentiale: existenta unui climat umed si a unei surse de lumina.

3Viata

4Pana aici se viziteaza Pestera, locul se numeste „La Altar”

Pestera Ialomitei, desi un mediu antropizat, mai are multe surprize, multe de aratat…pana aproape de pestera este si un drum de acces, acum se poate ajunge cu masina pana la circa 300 m de intrare…sa vedeti de ce:

Imediat dupa Platoul cu poieni de la Padina vine un pod peste Ialomita. La capatul lui era o bariera ce inchidea accesul, intrucat in acea zona este interzis prin lege accesul motorizat, cu exceptia celor care au acolo constructii, padurarii adica.

Garda de Mediu Dambovita a cerut Directiei Silvice Targoviste sa ia masuri de blocare a accesului auto prin albia raului. Intelegeti ca unii soferi treceau prin apa ca sa ocoleasca bariera.

„Desteptii” din Romsilva au procedat cum sunt obisnuiti…ce credeti ca au facut? In loc sa protejeze mediul au smuls bariera ca sa treaca oricine, numai ca sa nu munceasca vreun pic la amplasarea unor obstacole langa pod, cum le ceruse Garda de Mediu. Bine ca au lasat macar bariera de dupa cabana lor, de aceea astazi se ajunge cu masina pana la 300 m de Pestera Ialomitei. Intelegeti ca drumul acela inchis prin lege incurca printre altele si interesele imobiliare, asa ca desi exista lege, aceasta este doar pe hartie.

Se intampla destule lucruri ciudate prin acea zona…la circa 200 metri distanta de acel pod este sediul POLITIEI, o cladire pe mai multe etaje. M-am gandit sa-i contactez sa vedem cu ce se ocupa, pentru ca eu de vreo 20 ani nu am auzit ca au facut vreun lucru bun. Bine, au o groapa de gunoi cat toate zilele langa cladirea lor, i-am lasat in pace, le-am dat timp sa le stranga singuri…vedem in primavara. Adica este jenant sa le spui ceva. Vor scoate si ei zeci de saci de acolo 🙂 trebuie sa-i aduc si pe ei intre limitele civilizatiei. Bine, groapa lor de gunoi era mica in comparatie cu tonele de gunoaie de la cabanele celor din Romsilva.

AM INCERCAT SA SI VORBESC CU EI, CAM PESTE TOT PRIN BUCEGI am OARECARE HABAR DE CE SE INTAMPLA. ASTFEL CA, MI S-A SPUS… de fapt sa redau intamplarea :)) O discutie telefonica:

-„Cine te intereseaza din politia de la Padina?”

-„Nu conteaza cine este, daca sunt ok. Sunt de treaba, au legatura cu muntele?”

-„SUNT BRACONIERI!”

Am inchis imediat! 🙂

😉 Evident ca eu sunt contrariat de acest zvon complet neintemeiat, o mare nedreptate, motiv pentru care nu l-am crezut si nici nu-l cred, dar am simtit nevoia sa-l scriu aici, ca sa stie cat mai multi ce rautati gratuite sunt raspandite prin Valea Ialomitei. Cat rau pot face unii oameni, ce ticalosi!

Va dati seama ca si acum sunt tot contrariat, cu trecerea timpului sunt tot mai contrariat. Oare oamenii astia, au avut vreodata o imagine pozitiva?! Ce inseamna omul? Cum pot spune cetatenii asemenea cuvinte neadevarate? Nu stiu, ma intreb si eu…! As fi mers eu sa reclam aceasta nedreptate profunda la Politie, dar nu aveam cum dovedi, cel care ma sunase isi ascunsese numarul. Si mi-am zis ca nu au cum sa-l identifice…ai naibii pungasi auzi la ei…adica astia cu telefonul, ca probabil erau mai multi langa acel telefon 🙂

Un fost sef al Mossad-ului spunea: „Uneori, cateva cuvinte aruncate in vant, iti pot schimba punctul de vedere”…eu as mai adauga …sau pot constitui cativa pasi intr-o anumita directie”.

Pana una-alta, este zi de week-end, sa ascultam mai bine o alta voce magnifica 🙂 😉

Traseu amenajat la Turbaria Laptici si asfaltarea integrala a drumului Bolboci Mal Stang

Turbaria Laptici este rezervatie naturala de peste 50 ani. Reprezinta o mlastina acoperita de muschi, stratul de turba atingand in multe locuri 1 m. Este singura statiune din tara, in care se gaseste un relict glaciar, si anume salcia de turba (Salix myrtilloides).

Ca acolo exista salcia de turba apare ca informatie in multe acte, carti de specialitate. Problema este cand a vazut-o cineva ultima oara? 🙂

Nu de mult, am fost intrebat de cel mai bun cunoscator al florei din Bucegi, daca mai exista Turbaria Laptici. Prietenul vorbea pe un ton din care am inteles ca nu-l mai mira nimic. Mi-a spus ca a crezut ca au bagat buldozerul si pe acolo.  Probabil daca angajatii Parcului nu initiau niste amenajari pe la acea rezervatie, nu ar fi fost de mirare sa vedem vreo organizare de santier prin acele locuri. La cativa pasi trece drumul forestier Bolboci Mal Stang, recent asfaltat.

In aceasta vara, angajatii Administratiei Parcului au realizat un proiect ce prevede vizitarea turbariei fara a calca pe muschi si fara a se aduce vreun impact prin accesul turistilor.

Asa arata noul traseu de vizitare

Probabil urmeaza sa apara si un panou cu ce se gaseste prin aceasta mlastina

Au lucrat cu simt de raspundere 🙂

Acum ma gandesc ce au mai facut util pe Bucegi in ultimii ani? Panourile…au inchis pesterile din Tataru, parca am si eu cheie de acolo…de la Ratei nu am…au marcat in urma cu ani traseul Bolboci-Bratei…trebuie sa mai dau un search

Chiar si acest panou ar fi bine sa fie refacut. Este o parte din istoria locului. Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Romane a pus panoul…pe vremea cand Romania era Republica Populara. Vopseaua s-a sters aproape…tabla ar trebui sa ramana, lemnul se poate schimba

Se vede drumul asfaltat Bolboci Mal Stang…un drum asfaltat de Romsilva…foarte curios acest lucru. Un drum pe marginea caruia nu exista nicio casa. Lipsesc argumentele normale pentru asfaltarea acestui drum lung de vreo 10 km. Cel mai probabil, cineva a pus ochii pe terenurile si pe acele paduri din preajma drumului si Romsilva i-a venit in ajutor. Pe acolo va fi si statiunea Nucet, cea evaluata la 100 milioane de euro. Daca aveau „investitorii” banii astia, demult erau fugiti din tara :))

Chiar frumos!

Este de urmarit daca nu cumva molizii tind sa acopere turbaria…acest lucru nu se observa de la o zi la alta 🙂

Si o imprejmuire pe marginea drumului,  o fi iar de aplicat vreun „proiect ” imobiliar :)))

Deci avem al doilea drum asfaltat integral in Parcul Natural Bucegi dupa DJ 713

La Podu cu Flori

Dimineata daca imi spunea cineva ca azi o sa ajung prin Bucegi, la Podu cu Flori, nu as fi crezut. Aveam atatea de facut si cu totul alte planuri.

Si ii vine o idee Micutzului morocanos, schimbare totala de plan, eu imediat de acord cu el. Mi se paruse interesant. Asa ne-am trezit prin telecabina spre Cota 2000, cu alti prieteni, surprinsi de idee si refuzand sa o accepte.

Pana la urma Micutzul cu argumentele sale si eu tinandu-i isonul i-am determinat pe ceilalti sa mergem…pana la Podu cu Florile. Doar se vedea…in departare 🙂

La Cota 2000

In preajma traseului turistic Valea Dorului -Cabana Bolboci a aparut o stana noua

Un strat de pietris acopera mai nou DJ 713

O alta stana mai departe de acelasi traseu…marcat cu cruce galbena

In zare muntele Podu cu Flori (denumirea corecta este Podu cu Florile)

Lacul Bolboci vazut din preajma traseului

Coborare inainte de a intra in padure

Molizi…in felul lor

Mie imi place sa fac poze de fiecare data cand trec prin anumite locuri. Am eu fixul acesta, printre altele…daca mi se pare oarecum :))) Prima poza de mai jos este facuta ieri, a doua poza anul trecut….acelasi loc:

Sa vedem in cat timp acopera muschiul acest lemn

Povestea acestui triunghi…am intentionat mereu sa o scriu…dar am renuntat. Pentru ca este unul dintre traseele ce nu apar pe nicio harta. Nu cunosc o alta persoana din zona care sa fi parcurs integral traseul marcat astfel. Mai ales ca societatea ce a remarcat traseele turistice din zona damboviteana a Bucegilor nu a stiut ce inseamna acel marcaj si l-a sters de pe toti copacii intalniti. Este un traseu uimitor, necunoscut si probabil asa va ramane…lungimea lui? Circa 25-30 km. Ultima remarcare: 1997.

Peste lac, cabana Bolboci

Polen

Expozitie de gunoaie la drumul mare

Un popas la terasa cabanei

Anul trecut era prin preajma cabanei o vacuta frumoasa. Prima poza este de anul acesta, a doua de anul trecut:

Apoi:

Ma gandeam la o poza dar vacuta era ceva mai departe si mi-am zis ca poate la plecare sa ma duc mai aproape…dar intre timp, s-a apropiat pana la masa unde eram si i-am facut destule poze

A venit la circa doi metri, am pozat-o si a plecat

„Desene” pe lac

O apa nelinistita, limpede si adanca…

Plecam de la cabana si intram pe drumul forestier spre Podu cu Flori. Pe marginea drumului un cal. Ne vede si fuge pe langa noi la vale. Strig la el si:

Se opreste curios :)) O poza, doar!

Urcam putin si intalnim un alt armasar, la fel de frumos si de bine ingrijit

Continuam sa urcam, eu cu gandul la Crosul Bolbocilor de anul trecut desfasurat pe acest drum. Gandeam, priveam…si vad un fluture 🙂 Poate parea hilar dar…sunt fluturi de exemplu albi, din diferite specii si cine nu stie ii denumeste pe toti: Albi. Dupa ani de zile, lucrarea de licenta chiar la fluturi facea referire, recunosc de la distanta dupa zbor orice fluture alb din Bucegi. Stiu ce specie este. La fel sta treaba si cu mai toti fluturii colorati din Parcul Natural. Dupa zbor, de la distanta stiu ce specie este.

Si vad pe la jumatatea unor copaci ceva zburand :))) Ma opresc, ma uit mai bine si deja nu mai auzeam ce ma intrebase Micutzul morocanos. Fluturele se asezase pe o frunza undeva la circa 10 metri inaltime si atunci i-am impartasit „descoperirea” si Micutzului: un Nymphalis antiopa, o specie foarte rara in Parcul Natural Bucegi. Daca nu stiati si cred ca nu aveti de unde sa stiti, in Bucegi exista fluturi foarte rari, iar unul dintre acestia, este specific doar Bucegilor, un endemism. Va dati seama ca desi sunt pe Lista Rosie, aceste specii rare, pe cale de extinctie in lume, nu pot fi protejate pentru ca nu are cine sa se ocupe de astfel de lucruri. Desi ar trebui sa existe un inventar cu speciile de flora si fauna din Bucegi, acesta probabil nu va fi realizat in urmatorul deceniu.

Dar fluturele nu mai pleca din acel loc si eu doream sa-l pozez. Lucru destul de greu. Prietenii au plecat mai departe, stiau ca daca mi-am propus sa-l fotografiez asa voi face. Timpul? „L-am oprit!” 🙂 Am reusit sa misc usor creanga cu un bat aruncat si el a plecat. Are un zbor lin, planat si este usor de urmarit. Dar cum flori nu prea sunt el nu avea unde sa se aseze decat tot prin copaci. Am sperat ca se va lasa mai jos :). S-a asezat, eu am venit din unghiul in care un fluture nu vede…o poza si gata!

Mai bine de atat nu se putea…oricum urcasem o panta abrupta pana la el…dar se vede clar ca este N. antiopa. Fluturi de acest gen, ma refer la anvergura, sunt fluturi mari care nu au un zbor rapid. Un alt exemplu, ar fi Apatura Iris, un fluture nu foarte comun Bucegilor. In schimb, fluturele Vanessa Cardui este destul de greu de urmarit daca nu sunt flori prin preajma care sa-i capteze atentia.

Mi-am ajuns din urma prietenii destul de repede.

Cabana Podu cu Florile, a Consiliului Judetean Dambovita, ridicata intr-o zona cu alunecari de teren…provocate…circa 20 miliarde lei vechi risipiti

Am ajuns pe Podu cu Flori. Bineinteles, denumirea nu isi mai are rostul, aici neexistand decat vegetatie…ca in Arizona 🙂 Flori au fost acum 40 de ani, a ramas doar denumirea. De prin aceste locuri s-a extras piatra pentru ridicarea barajului de la Bolboci. Vedeti barajul si lacul mai jos:

Tot felul de deseuri raspandite la tot pasul

Drumul de acces

Flori de rododendron

Patru dintr-o lovitura

Anul trecut cand am fost la Podu cu Flori coborau ciobanii de la o stana aflata in preajma traseului turistic Bolboci-Canton Bratei. Pasunatul se incheiase, oile erau coborate… Anul acesta, m-am intalnit cu ei cand urcau…prima zi din acest an cand se reia activitatea pastorala. Ironia este ca ne-am intalnit cu o curba mai sus de locul intalnirii de anul trecut. Sa fie cam 300 de metri distanta. Daca anul trecut ei coborau si eu urcam, de data aceasta a fost invers. Va dati seama ca nimeni, nici macar ei nu stiu ora cand pleaca sau ajung in acea zona. Mie mi-a placut momentul acesta 🙂 Prima poza este din acest an, a doua de anul trecut.

Acelasi cioban cu acelasi caine…schimbasem cateva vorbe anul trecut. Poate ca, cine stie, mai tinea minte si dumnealui 😉 Da, ne-am vazut si anul trecut, tot pe aici, tot in momente de sosire/plecare de pe munte.

De la lacul Bolboci am urcat in Saua Dichiului…mai repede decat prietenii ramasi la cabana, cu masina. Pana au venit ei, noi eram pe DJ 713. Daca priviti asfaltul veti vedea si cati kilometri sunt de la inceputul acestui drum. Din DN 71 sunt 2 km pana la cabana Cuibul Dorului apoi alti 6,5 km pana in Saua Dichiului, loc in care se afla cabana in constructie Dichiu.

La 800 metri distanta de Cuibul Dorului…de aici am plecat cu masinile acasa. Una venita de la Bolboci, cealalta din Sinaia.

Multumesc pentru ca ati calatorit cu mine, fie si virtual 🙂 Fotografie realizata de Micutzul morocanos!

Ce am mai râs ieri cu „nebunu’ ” acesta….la el ma refer :)))

„Marsul” spre Podu cu Flori

Dupa cateva zile de „las-o mai usor si mai astampara-te” am evadat 🙂 De fapt cum se produse evadarea? Simulam eu ca sunt din asta care tace, asculta si executa, deloc incantat, mai trebuia sa plimb vreun catel in lesa, sa dau buna ziua la alti bipezi cu patrupezi, sa ne mai intrebam ce mai facem, politica si meciuri…si gata ala eram, cosmarul din visele mele.

Nu m-as vedea „executand” astfel activitati, „cuţu-cuţu” prin parc, ce naiba doar nu am iesit la pensie.

Linistea a trecut si a venit furtuna. Intr-o seara inainte de somn ma rugam eu…radeti care vreti, „ba saracul, e pierdut, nu? 😉 ” Ce imi place sa fiu pierdut pentru unii, si sa ma regasesc eu …asa, si nu mai stiu eu ce ma rugam, in sfarsit mi-a venit ideea dintr-o data sa merg la Podu cu Flori, un munte. De ce acolo si nu in alta parte nu stiu…

Am incercat sa aleg alt traseu, dar parca ma tragea ceva spre muntele asta. Asa ca am pornit…”pana aici, e aproape, vin repede”. Da’ de unde, dus-intors sunt zeci de kilometri. Prietenii cu alte treburi, nu i-am sunat pe toti ca m-a enervat unul, cica sa-l sun eu dimineata ca el nu se poate trezi. Rol de ceas desteptator nu mai aveam…

Si am plecat eu tiptil, repede, singur…ca doar merg pe Bucegi de mic copil, singur este impropriu spus, ca nu ma avantam in teren necunoscut.

Ajung in Sinaia si urc pe Aleea Pelesului. Pe la 8:13 eram langa castelul Peles. Nimeni prin zona. Continui mai departe pe drumul auto spre Stana Regala.

Drumul regal

Apoi pe drumul vechi al Cotei am ajuns si la Schitul Sf Ana, destul de repede, cam in 20 minute

Jos, statia de telecabina de la Cota 1400, de la Peles pana aici circa o ora

Cota 2000, cabana Miorita, refugiul salvamont…vedere de la Vf. cu Dor. Tot urcam eu pe partia Drumul de Vara cand m-am plictisit si am zis sa urc spre Masa Ciobanului si Vf. cu Dor. Un om normal mergea frumusel pe poteca turistica spre Lacul Bolboci, ce cobora…

Dar am urcat eu pe varf, sa fiu sus, sa masor orizontul…este o distanta de cam de aici si pana acolo

Si am pornit peste culmile inierbate, prelungirile varfului, care cand coboara, cand urca…o placere sa-ti sucesti picioarele prin musuroaiele acestea acoperite cu iarba 🙂

Pe langa paraul Izvorul Dorului, o albie seaca de fapt in aceasta perioada, am zarit si increngatura asta, s-a uscat bietul copac, nici el nu mai stia ce „brat” sa mai foloseasca.

Valea Izvorul Dorului

Dupa ce am trecut albia fara apa si am urcat o panta, a mai urmat una, a unui afluent, care avea apa

Si in sfarsit, dupa rataciri prin pajisti, am ajuns si in traseul turistic…se vede si muntele acela frumos, Podu cu Flori

Apoi am intrat in padure…ca o curiozitate din Sinaia si pana la lacul Bolboci, nu era tipenie de om, doar vreo 10 ulii ce zburau in toate directiile, in rest liniste

Padurea are un sol acoperit cu muschi, un covor original

O sa va spun eu, odata, si povestea marcajului acesta. Nu este cel spre lacul Bolboci. Marcajul turistic este cruce galbena. Triunghiul rosu este cu totul alt traseu, mult mai lung si pitoresc. Dar astia, care au remarcat traseele turistice din zona damboviteana, l-au ras de pe copaci. A mai scapat ici-colo cate un marcaj.

Daca nu stiau nimic despre turism sau mediu, l-au sters, astia nu sunt buni nici la strans gunoaie, ca nici pe acelea nu le cunosc. Sunt zero pe toata linia, si cu oameni din acestia face Consiliul Judetean Dambovita dezvoltare turistica durabila. Ce poveste idioata, nu le-ar fi rusine…

Fundatia unui stalp de la fostul funicular ce pleca din Busteni traversa Platoul Bucegi si ajungea in Valea Bratei, acum 100 de ani

Si muntele ce strajuieste lacul…dar mai este pana la el

Cabana Bolboci…cum m-am uitat la lac mi-am si amintit de plimbarea cu barca, plimbare superba dar aducatoare de multe probleme

Asta este probabil ca sa nu se supere pestii. Daca stationez oare pun presiune pe baraj sau ce? Ce idiotenii, niciodata nu as respecta asa ceva…

Asta e cabana Podu cu Flori, a Consiliului Judetean Dambovita. De cand ma stiu nu am vazut un mai prost amplasament ca al acestei constructii.

Au bagat cabana sub o rapa, apoi au tot facut terase ca venea pamantul peste ei, au cerut bani pentru stabilizarea versantului, culmea este ca Ministerul Turismului le-a dat imediat…trebuia le dea una peste ceafa, cine naiba i-a pus sa faca cabana acolo?!

Eu v-am mai zis: ca un proiect sa se aplice in Bucegi el trebuie sa indeplineasca o conditie elementara… SA COSTE!

Daca nu costa nu e bun! Sa fie cat mai multi bani ca de cheltuit sunt destui priceputi. Daca pe niste marcaje prost executate, un indicator si niste bare metalice s-a platit peste un miliard lei vechi, ce sa mai vorbim de cabanele de acest tip unde s-au investit foarte multe miliarde lei vechi, banii prostilor de rand, buni doar sa voteze si apoi sa taca.

Continuand pe drumul spre platoul de la Podu cu Flori

La un moment dat o explozie a zguduit imprejurimile, a spart linistea. Se dinamita in cariera de la muntele Lespezi. Cred ca daca mai vietuieste ceva prin padurile din fata atunci fie este surd, fie nu mai are niciun fir de par pe el.

Si asta e Podu cu Flori, odinioara erau multe flori. Prin anii ’80 aici s-a inceput o exploatare de piatra, necesara ridicarii barajului de la Bolboci

Este superb lacul…dupa circa 4 ore si vreo 25 minute  de la Castelul Peles am ajuns si la tinta traseului. Asa ca distanta, pana la Cota 1400 sunt circa 5 km, pana la Vf. cu Dor alti 5, de la varf pana la lac sunt sigur vreo 10 km, de la lac si pana la drumul ce urca spre Pod mai sunt 2 km, drumul spre Pod are si el 4 km si ceva, deci aproximativ 25 km, poate sunt chiar mai multi…

Si asta era motivul pentru care nu stiam eu de ce nu puteam sta linistit. Toata crema silviculturii romanesti era la acest punct panoramic. Acum sosise si momentul sa ma intalnesc cu directorul Parcului care era prezent printre silvicultorii de cariera. Am dat mana dupa doi ani, am discutat una-alta si asta a fost. Probabil s-a mirat cum ajunsesem pana acolo, exact in acel moment…daca-i ziceam ca asa trebuia sa fie, oare ce-ar fi inteles…

Daca nu vorbea dumnealui primul cu mine, eu cat de…sunt, nu cred ca as fi facut-o. Dar e bine ca dansul e mai matur 🙂

Stiu ca e cineva din domeniul mediului caruia fotografia i spune ceva, dar stati linistit, nu e cazul sa fac si chestia asta 😉

Cum arata lacul, de vis!…cred ca, daca citesti postul asta si stiu ca o faci, ar trebui sa pregatesti barca. Mergem in plina zi, ce poate sa se intample 😉

Lacul se formeaza de la iesirea Ialomitei din Cheile Tatarului

Trebuie sa pun si eu un panou „Cu placere!”

De la lac am mers spre Padina pe drumul acela lung, nimeni nici pe acest drum, acum doar in week-end mai vine cineva. De la Padina am mers spre manastirea Pestera Ialomitei dupa care am urcat la Babele pentru a cobori in Busteni

Cabana Babele

Jos, se vede Busteniul. Este cam abrupt traseul pe Jepii Mici dar ajungi mai repede decat pe altele, in oras. Pe la ora 18 si 15 eram prin cartierul Silva.