Pe munte, pe munte…dar nici prietenii nu stiau unde pe munte ;) Aleg un traseu pe masura posibilitatilor fiecaruia. Cand deplasarea pe munte devine un chin, mai bine nu mai mergi, stai acasa. Destinatii si nu destinatie…pentru ca in functie de timp, de stratul de zapada, am fi ales.

Mai intai am mers la Sinaia, la cativa kilometri de casa. Pentru a urca din acest oras. Din Busteni, nu am vrut sa urcam pentru ca nu aveam chef nici eu si nici ceilalti sa urcam prea mult. Adica am fi urcat pe Jepii Mari, probabil nu era poteca si sa batem noi una ar fi insemnat efort prea mare…pentru o astfel de zi, cand voiam doar sa ne plimbam.

Bine, in aceasta perioada traseele de abrupt din Busteni sunt inchise. Ce inseamna acest lucru? Ca exista pericol sa se mai si moara pe acele trasee. Va dati seama insa ca salvamontul din Busteni declara inchise astfel de trasee in primul rand ca nu au ei tragere de inima sa scoata pe cineva de pe acolo si in al doilea rand poate ca se gandesc la siguranta turistului. Dar cum de ani de zile ii cunosc, as baga mana in foc pentru prima varianta. Totusi, eu iarna nu urc pe Bucegi, din Busteni, decat pe Jepii Mari si doar atunci cand sunt intrunite anumite conditii. In rest, pe alt traseu de abrupt, iarna nu urc.

Prin Sinaia, ne-am luat cu alte lucruri si apoi am ajuns si la Cota 1400. Cand pe drum, cand pe traseul turistic destul de putin conturat prin zapada.

La Cota 1400, ne-am gandit noi sa mai castigam timp si sa folosim telescaunul pana la Cota 2000

Partia Drumul de Vara

Utilaj de batatorit partiile, aflat la Cota 2000

Aproape de Vf. Furnica am intalnit un grup de tineri pusi pe aventura, pentru Facebook venisera. Stiti ca atunci cand ai crize de identitate, personalitate, faci tot felul de chestii si apoi le publici pe Facebook. Unii dintre ei urcau acea panta, in adidasi cum altfel, si de acolo coborau pe spate cu capul spre vale…pentru ca pantalonii nu alunecau ci geaca. La coborare, cu capul sau cu umerii dislocau placi inghetate de zapada. Printr-un noroc, Dumnezeu nu vrea ca orice prost sa o pateasca, nu si-a rupt nimeni vreo mana sau gatul.

Cateva poze si vantul rece dinspre N-V ne-a facut sa plecam

Muntii Baiului

Vf. cu Dor in dreapta…am scapat de vantul rece si pe fata estica a muntelui Furnica am intalnit vantul cald ce venea dinspre sud. Mult mai placut sa te plimbi…sau sa iei pranzul pe o margine stancoasa cu panorama deosebita

Partia Noua

Cota 1400

16 grade, probabil real erau vreo 12

Am coborat pe la Schitul Sf. Ana. Inevitabilul s-a produs. M-am intalnit cu parintele staret si in acest an tot la deszapezit o masina, un X5 era de data aceasta. Asta a fost, am ramas si noi sa ajutam sa iasa acel sofer…de pe la Ministerul de Finante. Pana la urma la indicatiile staretului, soferul a reusit sa iasa din stransoarea nametilor. Nu stiu cum de a avut curajul sa intre pe acel drum.

Am mai stat la discutii cu parintele-staret, am aprins lumanari, am fost prin biserica si la un moment dat cainii au inceput sa latre. Venise o ursoaica, avea doi pui…o mai veche cunostinta :) …prezenta continua prin zona Stana Regala- Schitul Sf. Ana-Cota 1400.

Ursoaica

Cainii latra, ursul nu are nicio treaba

Ce frumoasa era…dar ii era foame. Mirosise cozonacul pe care il tinea Matrix, dat de staret. Acesta s-a prins ce dorea ursoaica si a incercat sa ni-l dea noua…dar evident ca am refuzat sa fim noi pe post de momeala :)

Parintele, le-a distras atentia ursilor cu niste paine aruncata in vale si noi am luat-o la pas repejor spre o captare de apa…pe langa care exista o scurtatura ce da chiar in drumul auto spre Stana Regala. Alta varianta nu exista, inapoi spre Cota 1400 nu mergea, ursoaica alearga mai bine ca noi la deal. Pe langa captare era bine pentru ca vantul nu batea spre animale, zgomotele noastre nu ajungeau la urechile ursoaicei, aceasta fiind in partea opusa si in vale. Apoi, oricum, daca aveam 200 m distanta avans nu ne mai prindea. Zapada era mare si puii nu ar fi avut acelasi ritm cu ea si deci nu ar fi alergat la randament maxim.

George, un prieten foarte bun, ma intrebase in fata schitului: „esti sigur ca scapam daca pornim spre Stana Regala?”. I-am zis si eu: „Totul este calculat, nu riscam nimic!”. Ideea este sa ai mereu planuri de rezerva…oricum ar fi fost, noi am fi ajuns inaintea ursoaicei la acea captare imprejmuita cu sarma ghimpata in cazul in care ne-ar fi vazut. Apoi acolo erau alte solutii, inclusiv prin rucsacele noastre. Dar nu s-a intamplat nimic. Mai mult de atat, staretul ne-a asigurat prin telefon ca ursoaica este tot acolo, nu plecase…noi deja eram in drumul ce coboara de la Stana Regala la Sinaia :) George se mira: „parca era un drum pana la schit”. Da, exista un drum ce asigura legatura intre drumul ce duce la Stana Regala si schit. Din pacate, noi am fost nevoiti sa renuntam la el :) Prin acea scurtatura am pus intre noi si ursi cam un kilometru in cateva minute. Pare neverosimil sa ajungi de la schit in drumul spre Stana Regala in cateva minute…si totusi se poate, in orice anotimp.

Cum ursoaica se concentra asupra hranei, disparitia noastra nu i-ar fi produs niciun semn de intrebare. Nu a avut timp sa ne simta preocupata fiind de hrana, caini. Daca ne-ar fi luat urma, mirosul de om, nu ar fi avut cum sa ne urmeze. Drumul pe langa schit este plin de urme de oameni, batatorit pe alocuri pana la acea captare. Era o sansa mica sa vina dupa noi. Daca ne-ar fi vazut era altceva!

In mod cert daca nu am fi ajutat la scoaterea acelei masini din zapada si nici nu am fi intrat la schit, ne-am fi intalnit cu ursoaica si cei doi pui prin padure, mai jos de schit…acestia venind dinspre Stana Regala ;)