Peisaje din Bucegi: Muntele Furnica

1

1aCastelul Peles

4

5Afluent Valea Pelesului

6Ceata, inaintand

7Bujori de munte

8

9Telescaunul

10Panou montat de Ocolul Silvic Sinaia

11Panou amplasat de Administratia Parcului Natural Bucegi

12

13Ploaia a acoperit intreg muntele Furnica

14Rododendron

Un episod din Bucegi, o zi splendida

Se anuntase o zi senina, aidoma celei de pe 28 februarie. Sa stiti ca pe multi oameni de munte i-am auzit exprimandu-se ca vremea inchisa, ce a durat atata timp, i-a imbatranit.

3La Cota 1400

4Partiile din Sinaia arata foarte bine

6

7

8La Cota 2000…priviti in dreapta 🙂 Schiorii sunt la nivelul meselor, va dati seama cata zapada este? 🙂

9Era si un concurs sau nu stiu exact cum sa-l denumesc…oficial se numeste „Winter…” nu stiu cum. I-am vazut si anul trecut si anul acesta…cred ca lumea nu intelege ce se intampla, din ce am vazut eu nu era nimeni interesat. Mie nu mi se pare cine stie ce… 🙂 Dar daca la altii le place… cu scuzele de rigoare, eu nu am scris detalii, pentru ca nu mi se pare important si interesant…se plimba cate unul pe schiuri de colo-colo, legat de o parapanta. O fi ceva si asta…un sport 🙂 Cui ii place, de cine se prinde…de mine cred ca niciodata.

10Am facut poza mai mult ca sa vad cum arata Valea Tatarului…este undeva pe la jumatatea imaginii

11

12Asa arata versantii muntelui Furnica…s-a uniformizat totul de la atata zapada, nu mai sunt denivelari mari…sa tot schiezi pe o astfel de partie naturala

13Muntii Baiului, Grohotisului si undeva departe muntii Ciucas. Mi-am facut si un plan cu concursurile de alergare montana la care vreau sa particip in acest an…maratonul din Ciucas nu mai este pe lista, desi am alergat binisor la el, iesind in primii 10 la categoria mea. Insa m-am plictisit ingrozitor, traseul nu mi s-a parut pitoresc decat pe la varful Ciucas, nu stiu cum am facut ca vreo ora am alergat singur, nu am vazut pe nimeni in fata sau in spate, fugeam de zapacit prin paduri si poieni, cu ochii dupa marcaje…mai este si departe, tocmai pe la Cheia. Mie mi s-a parut buna organizarea…dar l-am taiat de pe lista 🙂

14Partie naturala…zapada nu era foarte inghetata, stiti ca daca este inghetata bocna si ai cazut pe o astfel de panta, nu stiu pe unde te mai opresti

15Stana…vazuta de langa vf. Furnica…ce peisaj frumos, pierduta in alb

16Sagetile rosii incadreaza Saua Strunga…si mai departe priviti munti din grupa Fagarasului in toata splendoarea. Se si diferentiaza prin culoare de Bucegi

17Platoul Bucegilor delimitat in dreapta de Abruptul Prahovean…dupa cum se vede, mai sunt mici pete pe imensitatea alba…in special jnepenii de la Piatra Arsa sunt acoperiti. Vf. Jepii Mari nici nu mai poarta podoaba aceasta verde, totul este sub zapada 🙂 Si cam peste tot, acei jnepeni depasesc inaltimea unui om…deci a nins bine, daca i-a acoperit 🙂

18Zona Babele, muntele Obarsiei…pana spre Omu. Nu mai sunt vai, denivelari, jnepeni, lucruri care sa se distinga bine, sa se vada cat sunt de adanci, mari

19Este reusit 🙂

20Muntele Piatra Mare si Predealul

21Prin Valea Dorului

22Cabana Miorita…ce locatie are omul asta, tatal lui Sebastian Ghita, si rar am vazut turisti pe la el. Nu se pricepe sau nu-l intereseaza. Are niste camere frumoase, este singurul ce ofera cazare in zona Cotei 2000 si cred ca singurul caruia nu-i prea merge treaba. Nu stiu unde se scurtcircuiteaza lucrurile, probabil la oferta/pret/conditii. Cred ca ori cere mult, ori nu are apa. Este si la pamant cu promovarea. A avut probleme in fiecare iarna cu apa. Insa priviti cata zapada are, de atatia ani, inventa ceva, gasea o solutie, isi facea un bazin, topea zapada, filtra apa…evident nu pentru baut. O fi obosit, batranetea, cine mai stie? Nu ai cum iarna sa fii langa partie, sa ai panorama, locatie, si sa nu-ti mearga treaba, week-end de week-end.

Priviti, cabana pare parasita, nici o urma ca ar fi viata pe acolo. Facea ceva daca era interesat, sa iasa fum pe cos, sa atraga atentia 🙂 , umplea internetul, Sinaia, cu afise ca daca treci pe la cabana lui iti da, eu stiu, ceai gratis. La cate plante sunt pe munte, mare paguba cateva kilograme de zahar sau de miere. Dar ii faceai pe turisti sa coboare de la statia de telecabina, bine, nici sa-ti bati joc, arunci trei plante intr-o oala murdara sau chestii de genul acesta. Ceva serios, un ceai bun, sa-l tii minte :), cani curate, servit turistul cu atentie, nu asa in dorul lelii. Si pe langa ceaiul acela, mai aveai pregatite si altele, dar cu bani, preturi accesibile la camere. Din 50 de ceaiuri tot iti lua cineva si altceva…contai in turismul din zona, se stia de tine, nu erai mort ca acum. Dar si activitatile acestea se fac cu implicare. Nu esti acolo, nu pui suflet, nu esti corect, serios, nu reusesti. Trebuie sa fii acolo, prezent, sa ai determinare, sa nu stai sa privesti tavanul…

Cum este Sorin Aldescu de la Cota 2000, cum s-a asezat cineva la o masa, imediat vin ospatarii. Dar se si pregateste din timp cu meniul: face zacusca, cumpara berbecutii din timp, face niste carnati interesanti, are tot felul de retete naturale, nu recurge la improvizatii de moment. Indiferent cine este la cabana Miorita, situata la cateva minute distanta, nu poate concura cu el pe segmentul alimentar. Sau cum este Sami la Cota 1400. Oameni de acest gen sunt in miezul problemei, altfel, prin intermediari, nu se face treaba. Este afacerea ta, nimeni nu are grija de ce este al tau mai bine decat tine 🙂 . Amuzanta este o situatie de la Cota 1400. Cei de la restaurantul Telefericului mai aprind uneori gratarul. Adica este inutil sa concurezi cu Samoila. Nu ai ce sa-i faci, el face gratare de o viata. Nu-l bati decat daca vinzi mici din carne de urs :)) Trebuie alta „politica” la restaurantul Telefericului. Merge sa vinzi ceva ce nu au altii prin jur. Acum este la noroc, intra turisti ca n-au incotro si incasarile sunt asadar pe masura…insa nefiind asteptari… :)) Dar niciodata nu au cum sa faca exact la fel ce face Samoila. Fiecare este bun la ceva…bine, trebuie sa mai ai si oameni cu care sa faci treaba 🙂

Mi-aduc aminte, lucram undeva, nu este chiar aproape 🙂 Si respectivul era cu afacerea la pamant, nici nu se prea pricepea, in schimb era el asa mai smecher. Am lucrat 30 de zile din 30, mie imi place sa ma ocup de lucrurile in care cred. Si cand a fost ziua de salariu, ca mie nu imi place sa iau banii in mai multe etape, ci o data pe luna, mi-a dat doar jumatate din acesta. Nu pentru ca nu avea, ci pentru ca asa proceda, smechereste. Doar ca nu stia cu cine are de-a face. Metoda este veche, te tine un patron astfel incurcat si tu nu pleci pentru ca stii ca ai de luat niste bani. Eu i-am dat naibii de bani 🙂 Cand s-a prins el ca a procedat gresit era tarziu, inapoi nici pe 50 de salarii nu m-as mai fi intors. Ma suna mereu dupa aceea, ca nu stia ce sa faca…l-am lasat asa, sa se descurce. Pe mine m-a deranjat atitudinea asta de smecher, adica eu ce trebuia, sa ma prefac ca nu inteleg? El stia bine ca oricine pricepe substratul problemei, dar nu vorbeste ca nu are incotro…din pacate, mai sunt si altfel de oameni, care au mereu incotro.

23

24Cu rosu Masa Ciobanului, cu verde Varful cu Dor…ma gandeam, sa urc si pana acolo, sa nu urc?

25

26Pana la urma, am inceput sa urc

27Cu verde terasa din Valea Soarelui, cu rosu cabana Valea Dorului

28Masa Ciobanului si urme ce suie pe Vf. cu Dor

29

30Masa Ciobanului

31Spre Vf. cu Dor

33Privire inapoi spre Masa Ciobanului

34Privire spre Valea Dorului

35Vanturis, drumul pe Dichiu nici nu se cunostea

36Telescaunul, cabana Miorita, Cota 2000 si constructia rosie-refugiul salvamont

37Tot Masa Ciobanului

39

40Stana turistica Tarle…1600 m altitudine

41

42Mai era unul ca mine si ca alti prieteni :)) …sa mearga cu schiurile in afara partiilor, prin padure si locuri mai salbatice :))

43Drumul spre Schitul Sf. Ana…azi nu m-am intalnit cu ursoaica si cei doi pui, ce isi fac veacul pe acolo :)) Bine, am mers probabil animat de ideea ca ursul cand ma intalneste, face pe mortul 🙂 La schit, portile inchise…cred ca staretul era jos la manastirea Sinaia. Probabil tin portile inchise pentru ca intra ursul. Am plecat mai departe, spre Stana Regala.

44Schitul Sf. Ana

45In amintirea parintelui Ioanichie

46Spre Stana Regala

47Am mai publicat acest panou, o sa-l public asa, la anumite perioade…poate se prind de noi cateva idei 🙂

48Stana Regala

49Poiana Stanii Regale

50Orasul Busteni vazut de pe Stanca Franz Josef

51Coborare pe poteca regala spre Sinaia

A doua zi de Craciun, sus pe munte

Pe munte, pe munte…dar nici prietenii nu stiau unde pe munte 😉 Aleg un traseu pe masura posibilitatilor fiecaruia. Cand deplasarea pe munte devine un chin, mai bine nu mai mergi, stai acasa. Destinatii si nu destinatie…pentru ca in functie de timp, de stratul de zapada, am fi ales.

Mai intai am mers la Sinaia, la cativa kilometri de casa. Pentru a urca din acest oras. Din Busteni, nu am vrut sa urcam pentru ca nu aveam chef nici eu si nici ceilalti sa urcam prea mult. Adica am fi urcat pe Jepii Mari, probabil nu era poteca si sa batem noi una ar fi insemnat efort prea mare…pentru o astfel de zi, cand voiam doar sa ne plimbam.

Bine, in aceasta perioada traseele de abrupt din Busteni sunt inchise. Ce inseamna acest lucru? Ca exista pericol sa se mai si moara pe acele trasee. Va dati seama insa ca salvamontul din Busteni declara inchise astfel de trasee in primul rand ca nu au ei tragere de inima sa scoata pe cineva de pe acolo si in al doilea rand poate ca se gandesc la siguranta turistului. Dar cum de ani de zile ii cunosc, as baga mana in foc pentru prima varianta. Totusi, eu iarna nu urc pe Bucegi, din Busteni, decat pe Jepii Mari si doar atunci cand sunt intrunite anumite conditii. In rest, pe alt traseu de abrupt, iarna nu urc.

Prin Sinaia, ne-am luat cu alte lucruri si apoi am ajuns si la Cota 1400. Cand pe drum, cand pe traseul turistic destul de putin conturat prin zapada.

1La Cota 1400, ne-am gandit noi sa mai castigam timp si sa folosim telescaunul pana la Cota 2000

2Partia Drumul de Vara

3

4Utilaj de batatorit partiile, aflat la Cota 2000

5Aproape de Vf. Furnica am intalnit un grup de tineri pusi pe aventura, pentru Facebook venisera. Stiti ca atunci cand ai crize de identitate, personalitate, faci tot felul de chestii si apoi le publici pe Facebook. Unii dintre ei urcau acea panta, in adidasi cum altfel, si de acolo coborau pe spate cu capul spre vale…pentru ca pantalonii nu alunecau ci geaca. La coborare, cu capul sau cu umerii dislocau placi inghetate de zapada. Printr-un noroc, Dumnezeu nu vrea ca orice prost sa o pateasca, nu si-a rupt nimeni vreo mana sau gatul.

6Cateva poze si vantul rece dinspre N-V ne-a facut sa plecam

7Muntii Baiului

8Vf. cu Dor in dreapta…am scapat de vantul rece si pe fata estica a muntelui Furnica am intalnit vantul cald ce venea dinspre sud. Mult mai placut sa te plimbi…sau sa iei pranzul pe o margine stancoasa cu panorama deosebita

9Partia Noua

10Cota 1400

1116 grade, probabil real erau vreo 12

12

Am coborat pe la Schitul Sf. Ana. Inevitabilul s-a produs. M-am intalnit cu parintele staret si in acest an tot la deszapezit o masina, un X5 era de data aceasta. Asta a fost, am ramas si noi sa ajutam sa iasa acel sofer…de pe la Ministerul de Finante. Pana la urma la indicatiile staretului, soferul a reusit sa iasa din stransoarea nametilor. Nu stiu cum de a avut curajul sa intre pe acel drum.

Am mai stat la discutii cu parintele-staret, am aprins lumanari, am fost prin biserica si la un moment dat cainii au inceput sa latre. Venise o ursoaica, avea doi pui…o mai veche cunostinta 🙂 …prezenta continua prin zona Stana Regala- Schitul Sf. Ana-Cota 1400.

13

14Ursoaica

15

16Cainii latra, ursul nu are nicio treaba

17Ce frumoasa era…dar ii era foame. Mirosise cozonacul pe care il tinea Matrix, dat de staret. Acesta s-a prins ce dorea ursoaica si a incercat sa ni-l dea noua…dar evident ca am refuzat sa fim noi pe post de momeala 🙂

Parintele, le-a distras atentia ursilor cu niste paine aruncata in vale si noi am luat-o la pas repejor spre o captare de apa…pe langa care exista o scurtatura ce da chiar in drumul auto spre Stana Regala. Alta varianta nu exista, inapoi spre Cota 1400 nu mergea, ursoaica alearga mai bine ca noi la deal. Pe langa captare era bine pentru ca vantul nu batea spre animale, zgomotele noastre nu ajungeau la urechile ursoaicei, aceasta fiind in partea opusa si in vale. Apoi, oricum, daca aveam 200 m distanta avans nu ne mai prindea. Zapada era mare si puii nu ar fi avut acelasi ritm cu ea si deci nu ar fi alergat la randament maxim.

George, un prieten foarte bun, ma intrebase in fata schitului: „esti sigur ca scapam daca pornim spre Stana Regala?”. I-am zis si eu: „Totul este calculat, nu riscam nimic!”. Ideea este sa ai mereu planuri de rezerva…oricum ar fi fost, noi am fi ajuns inaintea ursoaicei la acea captare imprejmuita cu sarma ghimpata in cazul in care ne-ar fi vazut. Apoi acolo erau alte solutii, inclusiv prin rucsacele noastre. Dar nu s-a intamplat nimic. Mai mult de atat, staretul ne-a asigurat prin telefon ca ursoaica este tot acolo, nu plecase…noi deja eram in drumul ce coboara de la Stana Regala la Sinaia 🙂 George se mira: „parca era un drum pana la schit”. Da, exista un drum ce asigura legatura intre drumul ce duce la Stana Regala si schit. Din pacate, noi am fost nevoiti sa renuntam la el 🙂 Prin acea scurtatura am pus intre noi si ursi cam un kilometru in cateva minute. Pare neverosimil sa ajungi de la schit in drumul spre Stana Regala in cateva minute…si totusi se poate, in orice anotimp.

Cum ursoaica se concentra asupra hranei, disparitia noastra nu i-ar fi produs niciun semn de intrebare. Nu a avut timp sa ne simta preocupata fiind de hrana, caini. Daca ne-ar fi luat urma, mirosul de om, nu ar fi avut cum sa ne urmeze. Drumul pe langa schit este plin de urme de oameni, batatorit pe alocuri pana la acea captare. Era o sansa mica sa vina dupa noi. Daca ne-ar fi vazut era altceva!

In mod cert daca nu am fi ajutat la scoaterea acelei masini din zapada si nici nu am fi intrat la schit, ne-am fi intalnit cu ursoaica si cei doi pui prin padure, mai jos de schit…acestia venind dinspre Stana Regala 😉

Filmari diverse, Rares in prim plan si iesire in natura

Am fost duminica in natura…ca i-am convins pe cativa sa facem un gratar si un ceaun cu fasole si carnati. Mi-a venit mie asa, chestia asta cu fasolea si carnatii afumati…castraveti murati…

L-am luat si pe bebe Rares cu tot cu carucior si la drum…circa o ora de mers pe jos de acasa. Ne-am oprit langa un izvor, repede sucul, apa minerala si berea la rece…Matrix a facut vatra focului, Andrei a adunat lemne si eu am intrat in postul de bucatar. Doamne, ce am mai fiert la fasolea aia…ne-a pacalit vanzatoarea ca fierbe repede, noroc ca eu prevazator am lasat-o in apa cu o zi inainte :)) Oricum am fiert la ea vreo 3 ore…adica suficient de mult incat sa ne luam de gratar si sa le pregatim alternativ: carnea, micii intr-o parte si fasolea in cealalta. Am impartit vatra in doua…banuiam eu ca ar fi cam mic ceaunul asa ca luasem o cratita de acasa…si ce s-a mai afumat :)))

Abia seara ne-am miscat de pe meleagurile autohtone spre cele familiale… a fost super, i-am enervat pe toti, dar m-am scos cu strugurii luati, cu mancarea facuta…cu cazutul intr-o groapa, nu am patit nimic, ce naiba se mai poate intampla :))) …

Tabara…raspandite toate lucrurile, care unde a apucat…asta este momentul cand imi dibuisera strugurii

Vai, vai, vai…mami si năşica

Sa zicem ca se apropia de sfarsit…parca nu am mai stat mult de la aceasta poza 🙂

Auziti-l pe Rares cum rade…Andrei scutura o creanga si nu stiu ce i se paruse lui Rares amuzant :)) Eu repede dupa aparat.

O filmare cu mersul norilor pe Bucegi…filmare de pe Vf. Furnica

Filmare de pe 6 august cand am urcat la Sfinxul de pe Bucegi. Rares este destul de linistit in timp ce altii se speriau de leganatul telecabinei pe la stalpi

La copt de vinete, intr-o zi 🙂

Am de postat destule lucruri…o sa urmeze in perioada urmatoare si ceva despre izvoarele sulfuroase si feruginoase din Busteni, altele decat cele mentionate in cartile zonei…

360 de grade pe Bucegi…si nelipsita ploaie

Asadar, imagini dintr-un punct, un tur de orizont pe Bucegi…diferite aspecte ale vremii:

In departare, ramura vestica a Bucegilor, directia nord-nord-vest…ploua bine prin acele locuri

Departe, ar fi Varful Omu, mai aproape Complexul de la Piatra Arsa, drumul spre Babele

Spre nord-nord-est, muntele Costila, Caraimanul, vremea era buna

La fel spre nord-est, vreme buna

La est, Vf. Jepii Mari, Sfinxul Pietrei Arse

Spre muntii Baiului se vedea ca si acolo sunt conditii de ploaie

Ploaie spre muntii Baiului

Sudul, Vf. Furnica…vreme buna

Tot vreme buna 🙂

Sud-vest

Vest, vreme asa si asa

Vremea in partea de nord-vest, adica ploaie pe cinste…vantul impingea masa noroasa si spre Platoul Bucegilor…deci acestea au fost cele 12 puncte aproximative, poze.

Si cum norul venea hotarat dinspre nord-vest si un altul umbla departe pe muntii Baiului, mergand de la est spre sud, cea mai buna varianta era coborarea spre Busteni. Numai ca am zis ca daca incepe ploaia si alerg in 35 minute sunt la Cota 1500, poate mai si pozez vreo ploaie…deci am plecat spre Sinaia…pe la ora 13.

Bineinteles ca norul a venit repede si incepuse sa picure dar am iesit si eu la fel de repede din raza lui.

Norul dinspre muntii Baiului era deja in locul in care se manifesta de obicei 🙂 Are „ceva” cu acele culmi impadurite 😉

Am zis eu ca are o predilectie spre acea zona 🙂 Iar norul dinspre Baiu s-a unit in scurt timp cu acela venit dinspre Bucegi. Si a iesit o chestie generala cu tunete si fulgere :))

Si o filmare cu ploaia de ieri, dinspre Bucegi spre iesirea din Sinaia:

Ora exacta…in Bucegi si din Bucegi

Asa mi se pare mie, ca viata in Valea Prahovei se invarte dupa…Bucegi 🙂

Jandarmii…vorbisem cu ei la Cota 2000, mergeau spre Piciorul Pietrei Arse

Platoul Bucegi, vedere de pe muntele Furnica

Coborare

Si pe la schit cam in vreo 20 minute de pe Drumul de Vara…ca ma grabeam 🙂

Se ridica un mic monument

In cartierul Furnica din Sinaia

Si azi „avem” 5 luni…eu il rugam sa rada si el facea balonase :))

Nori in prag de seara:

Si comparatii, in joaca:

Omul de pe Varful cu Dor

A fost odata o vorba…oare? 🙂 Eu cand spun ceva, mai devreme sau mai tarziu ma tin de promisiune, cand vine momentul, nu este niciodata imediat. Am observat ca nu se poate indeplini pe moment ceea ce iti doresti…poate pentru ca mai este nevoie sa lucreze si timpul…

Despre ce este vorba in aceasta postare? Despre un om de zapada aflat la 2000 m altitudine, nu oriunde ci tocmai pe Vf cu Dor. De ce in acel loc? Pentru ca nimeni nu s-a gandit la asta…si mai ales pentru a dovedi ceva, ca nu uit, ca etc…

Ideea nu este de ieri de azi, ci de prin ianuarie, dar zapada a fost mai mereu inghetata. Astazi a venit randul acestei idei sa fie pusa in practica. Evident am fost singur desi eram asteptat in cateva locuri…la unii am ajuns, la altii nu…cel mai important moment al zilei era ridicarea omului de zapada. Sper sa nu citeasca o d-na a carei zi era astazi 🙂

Omul de zapada a iesit aproape la fel cum mi-l imaginasem. Din timp adusesem anumite accesorii necesare…o oala, un bat pe care il purtasem dupa mine tot Drumul de Vara, la 2000 m nu sunt copaci…cetina de brad, conuri de molid…

Din niste ierburi uscate am alcatuit o matura, de pe acasa am luat si o mica peruca ca sa nu dea o nota prea comuna acea oala…apoi am luat si un mic stegulet ca sa acopar oala, precum si un fular, carbuni pentru a-i face ochii, o cruciulita ca sa-l crestinez…

Deci unele le aveam sub o stanca aproape de locul faptei, altele in rucsac.

Pare destul de simpatic…mai are un chip orientat spre nord adica spre Cota 2000, diferenta consta in faptul ca acela are nasturii din conuri de molid. Are cam aceeasi inaltime ca mine, 1,85 cm. Mie mi se pare ca aduce mai mult a urs…

Este vizibil de la Cota 2000, de la cabana Miorita, Vf. Furnica, telescaunul din Valea Soarelui, cabana Valea Dorului…mai bine de 1 km distanta. Ma gandesc ce or zice aceia care innopteaza pe munte, salvamontisti, turisti. De la asemenea distanta pare un om real, ce nu vrea sa coboare…sper sa foloseasca un binoclu si sa nu plece dupa el :)))

Un veritabil strajer…care priveste in acelasi timp si spre nord si spre sud. Nu priveste spre est si spre vest ca sa nu-l orbeasca soarele :))