Asociatia Montana Carpati si traseele turistice din Bucegi; C.P.P.I. Busteni – locatie turistica preferata la Busteni; Festival la Castelul Cantacuzino; Inchiderea garii din Poiana Tapului

Cine a mers prin zona traseelor turistice de la Vf. Omu, in aceasta vara, cred ca a observat cum mai multi tineri refac marcajele turistice, vopsesc stalpi, pun panouri etc. Este vorba de actiunea complexa de refacere a infrastructurii de orientare turistica din zona inalta a Bucegilor, actiune initiata de Asociatia Montana Carpati. Evident, Bucegii sunt doar o etapa din proiectul acestei asociatii. Membrii acesteia si voluntarii au refacut marcaje prin tot felul de munti ai Romaniei.

Iata ca se mai intampla si lucruri frumoase la Vf. Omu, unde stim cu totii ca, din pacate, acolo salasluieste si un mare nesimtit de cabanier. Asta o sa moara ca un prost, iar momentul respectiv va fi imortalizat de contemporani ca unul de maxima indiferenta. Sau de izbavire, cine mai stie… Daca nu a fost bun de nimic, nu o sa intereseze pe nimeni.

Poze publicate de Asociatia in cauza sau de voluntari:

Asa a inceput…

Marcaje refacute pe Brana Caprelor, actiune recenta.

Initiativa nu poate fi transpusa doar prin cateva poze si text 🙂 Ideea este ca oamenii cu initiativa mai si construiesc lucruri frumoase pentru cei din jur, in timp ce, astia mai comunisti, mai rapace, sunt numai pentru ei. Timpul normalizeaza insa totul 🙂

Centrul de Pregatire pentru Personalul din Industrie din Busteni a fost in aceasta vara, una dintre cele mai cautate locatii turistice din Valea Prahovei. Oferta, confortul, spatiul larg, angajatii, au stiut sa faca diferenta pe piata. In special, organizatorii de tabere s-au straduit pentru a prinde locuri aici, intr-o vreme in care telefoanele sunau continuu. Oferta era poate cea mai consistenta din Valea Prahovei. Multe activitati s-au derulat in aceste luni la C.P.P.I. Ar trebui sa vorbesc in nu stiu cate articole 🙂

Microbuze, autocare…

Sositi in tabara

Activitati zilnice si diverse

C.P.P.I. este si partener in diferite proiecte.

Poate ca nu toti sunt multumiti de ce se intampla in Busteni… insa, sunt atatea locuri in acest oras unde chiar au loc niste actiuni deosebite. Raman la parerea ca daca vrei sa faci ceva, indiferent de oras, trebuie sa te zbati un pic. Iei legatura cu autoritatile, cu Primaria, consilieri, incerci mereu si mereu. Denigrarea orasului in care stai nu este o solutie prin care se schimba lucrurile. Lucrurile ca sa fie schimbate pornesc de la tine, de la mine, de la celalalt… Sau, vin alegerile, la fel, apar tot felul de candidati si poti vota pe cine te reprezinta.

Mie imi place ca Busteniul nu ia o cale „elitista”, mai spuneam asta, ci ramane un oras permisibil, in care daca iti trece prin minte sa vinzi pufuleti si biscuti, administratia locala te lasa si pe tine sa faci ce gandesti. In fiecare an vin unii si vand pepeni, isi pun „tabara” in diferite spatii, la sosea, la piata etc. Este un oras in care ai totul la indemana. Cei care vand legume, cartofi si mai stiu eu ce, te cauta acasa sa cumperi, umbla liberi pe strazile orasului 🙂 Sa fie asa, un oras pentru oameni, nu pentru cei care se considera elite. Cand vreau sa vad un astfel de mod de viata, Sinaia e aproape. Aceasta nu inseamna ca statiunii Busteni nu ii trebuie un suflu nou, o serie de proiecte…

Cred ca este in acelasi timp cu festivalul de la Sinaia. Evenimentul de la Castelul Cantacuzino din Busteni arata ca nu trebuie sa ramanem paralizati de ideea ca Sinaia Forever atrage pe toata lumea si nu ai ce mai face, astepti sa treaca 🙂 E loc pentru fiecare. Evident, ca in urmatorii 10 ani nu o sa existe un alt eveniment in Valea Prahovei care sa concureze macar, nu sa depaseasca, Sinaia Forever. Dar, asta nu inseamna ca prin organizarea de evenimente are cineva de pierdut.

Busteniul, ca tot vorbesc de el, are nevoie de oameni tineri, de idei noi. Din pacate, se intampla si lucruri mai putin normale, cum ar fi inchiderea garii din Poiana Tapului. Din nou, C.F.R.-ul ca multi altii, considera ca dand un om sau doi afara, eficientizezi treaba. Aiurea! Tu ai „dirijat” banii si nu ai investit in vagoane si locomotive, aici e cauza. Poti sa dai o mie de oameni afara, asta nu inseamna ca apar vagoane si locomotive in locul lor. Pe fondul prostiilor intamplate la CFR de zeci de ani, au aparut operatori privati care fac bani buni. Chiar si asa, tot nu se acopera cererea. Cei mai destepti sunt cei de la RegioCalatori. CFR-ul baga un tren de ora 14 prin Valea Prahovei pe relatia Brasov-Bucuresti cu 2 vagoane 🙂 Calatorii se mai urca… insa cei mai multi asteapta trenul RegioCalatori de ora 15, compus din 2 sau chiar 3 garnituri. Ar pune si CFR-ul mai multe vagoane, ca nu sunt prosti, dar nu au de unde.

Asa au inchis gara 🙂

Este o inchidere temporara cu caracter permanent 🙂

O minune a naturii si un exemplu de civilizatie: Platoul Pietrei Mari

Uneori, lucrurile se petrec pe neasteptate si momentul te surprinde initial, pentru ca apoi sa iasa totul cum trebuie 🙂 Am ajuns pe platoul muntelui Piatra Mare, acum cateva zile. Muntele acesta, unul dintre cei 4 munti care inconjoara statiunea Predeal, este si el sit Natura 2000. La taierile din satelit postate de Facebook, nu ai zice ca este. Una este sa exploatezi ca la carte, si alta sa chelesti versanti cum am vazut pe la Timisul de Sus. Bine, si treaba asta este legala, pentru ca poarta numele de „taieri in parchete mici”. La ras se pot taia 2 hectare… dar este cu dus si intors chestia aceasta. Daca in acte scrii ca inclinatia versantului are o anumita valoare, poti taia. In teren, e posibil ca inclinatia versantului sa fie alta, si sa nu ai voie de fapt, sa tai. Asta se observa doar daca este cineva preocupat…

Iata insa cateva cadre montane care dau un suflu nou realitatii omenesti 🙂

In centrul Platoului este cabana Piatra Mare… o constructie mica dar primitoare.

Tot felul de frumuseti sunt inghesuite prin acest loc.

Brasovul il ai la picioare

Nu departe de cabana, sunt locuri perfecte de amplasat corturile.

Cu masina pe aici, nu cred ca se va ajunge in urmatorii 50 de ani.

Intr-o zi de week-end, platoul abunda de oameni, mai ales daca se anunta vremea buna.

Cu toate acestea, nu vezi un gunoi, un pet, un ambalaj, nimic.

Mai multe puncte de belvedere… acestea sunt perfecte pentru servirea mesei. Totul este sa ajungi primul.

Pe fiecare stanca se afla cate un grup de iubitori ai muntelui.

Prima stanca

A doua stanca

Monumente naturale care supravietuiesc in principal, pentru ca nu oricine poate ajunge prin aceste locuri.

Ruinele fostei cabane de pe Piatra Mare.

Prima cabana de pe Piatra Mare a aparut inainte de 1900.

In interiorul cabanei sunt tot felul de amintiri, este recreat un cadru istoric, cu imagini si obiecte de demult.

Cabana fiind mica, sunt cazati in primul rand cei care fac rezervare.

O schita cu traseele se afla in apropierea cabanei.

Dar, o chestie cu adevarat frumoasa, pe care nu o veti vedea niciodata in Bucegi de exemplu, din „ratiuni” evidente 😉 este amenajarea unui izvor nu departe de cabana si semnalizarea acestuia cum se cuvine.

Adica, prin acest munte unii se gandesc si la altii, spre deosebire de anumite locatii turistice unde nu ai incotro si trebuie sa cumperi de la acestea. Nu o sa vezi in Bucegi, un indicator pus la o cabana, care sa te indrume spre un izvor. Ideea este de a consuma de la cabana, ce sa-ti iei tu apa din padure :))

La Piatra Mare, lucrurile sunt altfel:

Spre izvor

Nu as fi bagat prea tare de seama, daca nu as fi auzit un turist ca intreaba pe cineva de la cabana, unde gaseste apa. Si acela i-a raspuns din bucatarie sa urmareasca marcajul ca izvorul e aproape. In Bucegi nu am auzit niciodata un astfel de sfat 🙂

Vreo 5 magarusi folositi la transportul celor utile pe la cabana, zburdau liberi printre floricele si oameni 🙂 Zici ca ai nimerit cine stie pe unde si te uiti asa, cum acest platou impleteste oameni si natura.

Poze cand plecam, oamenii apareau de pe diverse trasee. Mai toti treceau si pe la cabana sa comande cate ceva.

Pana si indicator spre o toaleta aveau 🙂

Da, si sunt si jnepeni pe acest munte. Cineva ma intrebase mai demult.

Asadar… e foarte frumos si pe aici, de stat pe iarba cu orele. Trebuie sa ajungi pe aici undeva pe la 9 dimineata si sa cobori pe la ora 16. Sa fie si zi frumoasa… sa ai timp sa simti ca ai stat in natura.

Retrospectiva 2015

Hai ca m-a lovit retrospectiva pe la jumatatea lunii ianuarie 🙂 asa ca m-am gandit sa fac o lista cu traseele turistice efectuate anul trecut si cu alte chestii, sa am o evidenta, ca sa stiu ce sa fac in acest an 🙂 Dar si cu momentele mai speciale, nu toate, cateva:

In ianuarie mi-a inflorit irisul adus in 2014, din Brasov, zona Troita Prundului. Apoi am fost pe jos pana la 7 Izvoare-Scropoasa si m-am intors pe jos, vreo 40 km.

7 izvoare

In februarie am fost pe la Cota 2000, pe la Schitul Sf. Ana. Pe 14.02 am urcat de la Stana Regala pe Piciorul Pietrei Arse pe Platoul Bucegilor. Am scris ca si in ianuarie, de hrana pentru animale pe timp de iarna, am redat si o excursie a unui montaniard, cu imagini facute de acesta, dinainte sa ma nasc. Am scris despre programul de vaccinare a vulpilor.

In martie am aterizat la Institutul de Arheologie „Vasile Parvan”, am scris de vanatorii de munte, am fost la Targul de Turism, am publicat pe 1.03. adresa prin care am cerut Muzeului National de Istorie a Romaniei sa mute inima Reginei Maria la Castelul Pelisor, adresa pe care MNIR a trimis-o apoi Casei Regale.

In aprilie, am strabatut Cheile Pelesului, a inflorit Irisul Beldie, am fost printr-un sat din Dambovita si am gasit niste bolovani cu fosile, de Paste am fost la parintele staret Calinic de la Pestera, a doua si a treia zi de Paste am fost in excursii sau la gratare cu prietenii, pe Valea lui Bogdan… Am participat la inaugurarea Piatetei „Vulturii Libertatii” din Sinaia.

In mai, am fost in Poiana Narciselor din muntii Baiului, l-am reclamat la Prefectura Brasov pe cei de la Predeal ca azi au depus coroane la un monument si a doua zi le-au aruncat, ca sa tina un festival cu mici si bere langa monument 🙂 Am fost la cautat de pastravi-ciuperci cu un prieten impatimit, am fost la Posada in defileu si la Muzeul Cinegetic. Am pozat desfasurarea de forta a americanilor, cu elicoptere langa Castelul Peles si am participat la o dezbatere publica la Busteni. Am mai fost prin poienile muntelui Paduchiosul si am iesit la Cota 1000, iar pe 1.05. am fost cu copiii la Stancile Sf. Ana.

In iunie, am fost la Pestera Ialomitei, traseu pe jos din Busteni, am scris despre Trombarul de fag, am fost la concursul „Atinge Omu”, am fost la un concert si am vazut Orga de la Peles, pe 1.06. am facut un traseu din Busteni peste muntele Diham iesind in Predeal si ne-am oprit la inghetata la Hanul Domnitorilor.

In iulie, am mai scris un episod din „Descoperiti Brasovul” si am urcat pe Tampa, am mai fost pe Vf. Postavaru si in Poiana Brasov cat si la pustnicul Onufrie din acest munte, am mai scris de defrisarea de pe muntele Diham, am facut o dezbatere referitoare la poienile Costilei si Stanei Regale si mai ales am traversat Bucegii si Leaota, pornind din Busteni si iesind la manastirea Cetateni in jud. Arges, o tura extraordinar de frumoasa. Am prezentat in niste imagini reusite Valea Jepilor, dar si Poiana Stanei Regale unde am fost cu copiii, am scris diverse clarificari despre legislatia de mediu, informatii furnizate de ITRSV si Directia Silvica…

Sa postez si o piesa frumoasa, ca sa se lege scrisul 🙂

In august, am facut un traseu superb din Bucegi prin Saua Strungulita-Leaota iesind in Moieciu de Sus, am fost la evenimentele Asociatiei „Traditia Militara”, la Castelul Cantacuzino ca era o expozitie cu operele lui Salvador Dali, am fost pe la Valea Larga, am urcat la Omu apoi am coborat in decorul de poveste de la Malaiesti. Am participat la sfintirea bisericii vechi a manastirii Sinaia, am fost la Busteni Sky Race, prin Sinaia cu Rares, am scris de soferii de jeepuri, si am plecat din Busteni pana pe muntele Lespezi pe jos si m-am intors in aceeasi zi.

In septembrie am scris despre descoperiri din Primul Razboi Mondial la Predeal, am fost pe Vf. cu Dor unde am gasit un roi de vreo 200 de buburuze, am fost pe la parintele staret Nicolae de la Schitul Sf. Ana, am facut traseul Bucla Varfului cu Dor, am vizitat Pestera Ialomitei, ne-am intors pe la Babele din Plaiul lui Pacala, am fost la hramul Manastirii Caraiman, am descoperit chioscul regal din fostul parc al Predealului si am trimis pozele la Primaria Predeal, ei au spus ca-l vor reface in 2016, sa vedem! Am pozat anumite monumente in orasele Fieni, Azuga si am fost la un concert la cabana Poiana Secuilor, am fost si la Festivalul „Sinaia Forever”. Am fost si peste munte prin Valea Gaura pana in satul Simon.

In octombrie, am scris cum la Bruxelles avem comunicate niste limite de situri Natura 2000 si pe aici le schimbam noi in functie de interese. Am scris despre cartea „100 de Pasi in Timp”, despre defrisari prin Bucegi, despre albumul „Sinaia 365″…

In noiembrie, un nou episod din „Descoperiti Brasovul”, am fost pe la Stancile Sf. Ana, la Simon si Manastirea Bran, la Castelul Iuliei Hasdeu, am urcat Varful Moldoveanu intr-o zi lumina, am vizitat Castelele Pelisor si Bran, am fost pe Braul lui Raducu si am pozat fluturasul de stanca, apoi pe Muchia Lunga, am scris despre noul site al Parcului Natural Bucegi.

163

In decembrie, am fost prin Comarnic, apoi pe Clabucetul Taurului, am vizitat Muzeul Orasului Sinaia, am facut un articol cu ciobanii si cainii prin Bucegi, am fost prin padure la un gratar, pe dealul Sprenghi sau Smengli una din doua, la biserica din Bartolomeu Brasov, de Ziua Nationala poze… peste toate ramane cea mai mare realizare, cartea 100 de Pasi asupra careia voi reveni cu un articol curand…

Sa vedem in acest an! Ca sunt multe in plan…

A doua zi de Craciun, sus pe munte

Pe munte, pe munte…dar nici prietenii nu stiau unde pe munte 😉 Aleg un traseu pe masura posibilitatilor fiecaruia. Cand deplasarea pe munte devine un chin, mai bine nu mai mergi, stai acasa. Destinatii si nu destinatie…pentru ca in functie de timp, de stratul de zapada, am fi ales.

Mai intai am mers la Sinaia, la cativa kilometri de casa. Pentru a urca din acest oras. Din Busteni, nu am vrut sa urcam pentru ca nu aveam chef nici eu si nici ceilalti sa urcam prea mult. Adica am fi urcat pe Jepii Mari, probabil nu era poteca si sa batem noi una ar fi insemnat efort prea mare…pentru o astfel de zi, cand voiam doar sa ne plimbam.

Bine, in aceasta perioada traseele de abrupt din Busteni sunt inchise. Ce inseamna acest lucru? Ca exista pericol sa se mai si moara pe acele trasee. Va dati seama insa ca salvamontul din Busteni declara inchise astfel de trasee in primul rand ca nu au ei tragere de inima sa scoata pe cineva de pe acolo si in al doilea rand poate ca se gandesc la siguranta turistului. Dar cum de ani de zile ii cunosc, as baga mana in foc pentru prima varianta. Totusi, eu iarna nu urc pe Bucegi, din Busteni, decat pe Jepii Mari si doar atunci cand sunt intrunite anumite conditii. In rest, pe alt traseu de abrupt, iarna nu urc.

Prin Sinaia, ne-am luat cu alte lucruri si apoi am ajuns si la Cota 1400. Cand pe drum, cand pe traseul turistic destul de putin conturat prin zapada.

1La Cota 1400, ne-am gandit noi sa mai castigam timp si sa folosim telescaunul pana la Cota 2000

2Partia Drumul de Vara

3

4Utilaj de batatorit partiile, aflat la Cota 2000

5Aproape de Vf. Furnica am intalnit un grup de tineri pusi pe aventura, pentru Facebook venisera. Stiti ca atunci cand ai crize de identitate, personalitate, faci tot felul de chestii si apoi le publici pe Facebook. Unii dintre ei urcau acea panta, in adidasi cum altfel, si de acolo coborau pe spate cu capul spre vale…pentru ca pantalonii nu alunecau ci geaca. La coborare, cu capul sau cu umerii dislocau placi inghetate de zapada. Printr-un noroc, Dumnezeu nu vrea ca orice prost sa o pateasca, nu si-a rupt nimeni vreo mana sau gatul.

6Cateva poze si vantul rece dinspre N-V ne-a facut sa plecam

7Muntii Baiului

8Vf. cu Dor in dreapta…am scapat de vantul rece si pe fata estica a muntelui Furnica am intalnit vantul cald ce venea dinspre sud. Mult mai placut sa te plimbi…sau sa iei pranzul pe o margine stancoasa cu panorama deosebita

9Partia Noua

10Cota 1400

1116 grade, probabil real erau vreo 12

12

Am coborat pe la Schitul Sf. Ana. Inevitabilul s-a produs. M-am intalnit cu parintele staret si in acest an tot la deszapezit o masina, un X5 era de data aceasta. Asta a fost, am ramas si noi sa ajutam sa iasa acel sofer…de pe la Ministerul de Finante. Pana la urma la indicatiile staretului, soferul a reusit sa iasa din stransoarea nametilor. Nu stiu cum de a avut curajul sa intre pe acel drum.

Am mai stat la discutii cu parintele-staret, am aprins lumanari, am fost prin biserica si la un moment dat cainii au inceput sa latre. Venise o ursoaica, avea doi pui…o mai veche cunostinta 🙂 …prezenta continua prin zona Stana Regala- Schitul Sf. Ana-Cota 1400.

13

14Ursoaica

15

16Cainii latra, ursul nu are nicio treaba

17Ce frumoasa era…dar ii era foame. Mirosise cozonacul pe care il tinea Matrix, dat de staret. Acesta s-a prins ce dorea ursoaica si a incercat sa ni-l dea noua…dar evident ca am refuzat sa fim noi pe post de momeala 🙂

Parintele, le-a distras atentia ursilor cu niste paine aruncata in vale si noi am luat-o la pas repejor spre o captare de apa…pe langa care exista o scurtatura ce da chiar in drumul auto spre Stana Regala. Alta varianta nu exista, inapoi spre Cota 1400 nu mergea, ursoaica alearga mai bine ca noi la deal. Pe langa captare era bine pentru ca vantul nu batea spre animale, zgomotele noastre nu ajungeau la urechile ursoaicei, aceasta fiind in partea opusa si in vale. Apoi, oricum, daca aveam 200 m distanta avans nu ne mai prindea. Zapada era mare si puii nu ar fi avut acelasi ritm cu ea si deci nu ar fi alergat la randament maxim.

George, un prieten foarte bun, ma intrebase in fata schitului: „esti sigur ca scapam daca pornim spre Stana Regala?”. I-am zis si eu: „Totul este calculat, nu riscam nimic!”. Ideea este sa ai mereu planuri de rezerva…oricum ar fi fost, noi am fi ajuns inaintea ursoaicei la acea captare imprejmuita cu sarma ghimpata in cazul in care ne-ar fi vazut. Apoi acolo erau alte solutii, inclusiv prin rucsacele noastre. Dar nu s-a intamplat nimic. Mai mult de atat, staretul ne-a asigurat prin telefon ca ursoaica este tot acolo, nu plecase…noi deja eram in drumul ce coboara de la Stana Regala la Sinaia 🙂 George se mira: „parca era un drum pana la schit”. Da, exista un drum ce asigura legatura intre drumul ce duce la Stana Regala si schit. Din pacate, noi am fost nevoiti sa renuntam la el 🙂 Prin acea scurtatura am pus intre noi si ursi cam un kilometru in cateva minute. Pare neverosimil sa ajungi de la schit in drumul spre Stana Regala in cateva minute…si totusi se poate, in orice anotimp.

Cum ursoaica se concentra asupra hranei, disparitia noastra nu i-ar fi produs niciun semn de intrebare. Nu a avut timp sa ne simta preocupata fiind de hrana, caini. Daca ne-ar fi luat urma, mirosul de om, nu ar fi avut cum sa ne urmeze. Drumul pe langa schit este plin de urme de oameni, batatorit pe alocuri pana la acea captare. Era o sansa mica sa vina dupa noi. Daca ne-ar fi vazut era altceva!

In mod cert daca nu am fi ajutat la scoaterea acelei masini din zapada si nici nu am fi intrat la schit, ne-am fi intalnit cu ursoaica si cei doi pui prin padure, mai jos de schit…acestia venind dinspre Stana Regala 😉

Vreme superba pe Bucegi

Saptamana a inceput cu zile insorite in Parcul Natural Bucegi. Vantul adie usor, nu este nici foarte cald…este o vreme buna de urcat si de parcurs trasee 🙂

Cam asa ar fi 🙂 . Mare sau munte…este mai putin important:

Program de functionare a telecabinei afisat la Cota 2000

Nu prea as considera „ajutoare de nadejde”…cand ai 20 de caini pripasiti pe langa o stana aflata in preajma unui traseu turistic

La scurt timp am si intalnit un astfel de ajutor, de nadejde evident, pe care nu prea il tragea pomenita nadejde spre turma cu oi…statea mai mult dupa turisti

Complexul de la Piatra Arsa – Platoul Bucegilor…

Rasarit de luna 🙂

Rasarit de soare 🙂

Oamenii Bucegilor (II)

O rubrica intr-adevar interesanta. Imi propun sa va arat saptamanal si de cate ori se iveste ocazia, cateva dintre persoanele surprinse pe potecile Bucegilor. Uneori poate fi o singura persoana, alteori pot fi mai multe…in raza aparatului foto.

Nu exista varsta, daca vrei sa mergi in natura atunci uiti de ani si mergi. „Tineri” pe drumul ce leaga orasul Busteni de cabana Gura Diham. Pe jos, pe un drum de circa 4-5 km. Altii, liceeni sau cu varste pana in 40 de ani „si-ar fi dat sufletul” si pe un astfel de traseu simplu.

Coborand din muntii Dihamului, la tricou…nimeni altul decat ICE din „Ursul Trubadur”. Sambata a urcat prin Valea Glajariei, cu prietenii, la cabana Malaiesti pe o poteca greu accesibila. Au innoptat la acea cabana. In aceeasi zi altii au facut si 6 ore de la cabana Diham Phoenix pana la cabana Malaiesti. Si cu mainile s-a facut poteca, practic inotai prin zapada…doar 20 de persoane au ajuns la aceea cabana, in week-end.

Intrebare fara sa fie nevoie de raspuns: de ce lasa acesti tineri Bucurestiul si vin sa se „oboseasca” pe trasee inzapezite si mai si platesc la capatul acestora? Muntele te face mai puternic oricum ar interpreta-o cineva…dar pentru fiecare exista un traseu pe masura puterilor…ale fiecaruia.

Cu indarjire, zeci si zeci de montaniarzi au invins in week-end-ul ce a trecut zapada de peste un metru. Si au croit poteci pe toate traseele din muntele Diham. Am intalnit pe aceste poteci multi veterani ai muntelui: un domn ce venise din Ploiesti si dormise la cabana Diham Phoenix, grupuri a cate trei femei de peste 45 de ani, cate un cuplu urcand agale spunandu-si vorbe asteptate, tineri echipati nu doar cu haine ci si cu vointa si ganduri bune.

Dinspre Poiana Izvoarelor cobora un grup omogen format din copii, tineri, oameni mai in etate. De ce si-au adus copiii prin zapezi?! Care zapezi se prabusisera in poteci bine conturate sub efectul vointei tuturor.

Si alti iubitori ai muntelui venind de la cabana Diham Phoenix. Urcau spre Poiana Izvoarelor urmand ca de acolo sa coboare la Gura Diham…si mai departe spre Busteni. Se intampla deseori un lucru…observati poteca, asa erau toate din jurul muntelui Diham. Logic ca doua persoane nu reuseau sa treaca una pe langa alta. Cineva trebuia sa faca un pas in lateral, in zapada ce iti trecea cu usurinta de genunchi. Care era acel lucru? Cand se intalneau persoane venind din sens opus, fiecare facea pasul in lateral invitandu-se la inaintare.

Unde ati vazut asemenea lucruri de bun simt intamplandu-se? Nu cred ca prin Bucuresti sau prin alte „jungle” urbane unde prin mitocanie si nesimtire dobandesti intaietate! Si femei cedau trecerea barbatilor, si batrani tinerilor, si copii adultilor si tuturor oricui se nimerea. Isi mai si multumeau. Mai erau si jenati ca au trecut primii…Unde poti vorbi de bun simt in asemenea masura decat pe potecile muntelui? Acel Bine din fiecare se intalneste cu acel Bine al altora…cum sa simti cel mai bine ceea ce esti decat astfel?

Muntele va fi mereu un etalon…la care ne raportam…interiorul, nevazutul!

Au fost aceste poze niste instantanee…din miile produse intr-o astfel de zi in Parcul Natural Bucegi!

Turismul in viziunea Consiliului Judetean Dambovita: Copacii plang in Parcul Natural Bucegi

Sunt lucruri pe care aceasta institutie le doreste realizate in Bucegi, lucruri bune si lucruri mai putin bune. De exemplu, mi se pare interesanta ideea acelui drum ce ar lega Valea Ialomitei de Moieciu, trebuie insa mai bine studiata, sunt de acord cu faptul ca trebuie sa existe un camping in care sa gasesti conditii civilizate…ca ei il amplaseaza la cativa metri de apa Ialomitei si la cateva sute de metri de un baraj de acumulare ce contine milioane de metri cubi de apa e deja lipsa de inspiratie, amatorism.

In cursul anului 2010 cat si in acest an, Consiliul Judetean Dambovita, condus de dl. Florin Popescu a demarat un program de refacere a traseelor turistice montane din Bucegi, zona damboviteana. Toate bune si frumoase, omul s-a gandit sa nu se rataceasca turistii. Mai mult de atat, a deschis si noi trasee turistice, cum ar fi cel din Valea Tatarului spre Saua Strunga…nu presedintele Florin Popescu evident, ca nu pleca cu vopseaua in mana pe trasee, ci altii din sfera contractuala a Consiliului.

Sa povestim un pic despre traseul cel nou prin Valea Tatarului:

S-au dus oamenii acestia cu toporul, drujba, vopseaua si pensula si au croit un traseu. Agentia pentru Protectia Mediului Dambovita le-a fixat mai inainte niste reguli. Adica nu vatamezi copacii, nu te apropii de pesterile din acel munte, pesteri de clasa B si unde doar cu anumite avize poti intra.

Dupa ce s-au vazut cu aviz de la Mediu au plecat la marcare. Si au jupuit copacii de scoarta aplicand marcaje pe trunchiurile dezgolite, au taiat vegetatia din preajma unei pesteri si au facut traseul chiar pe langa acestea…adica au inlesnit accesul oricarui vandal la cele mai inalte statiuni paleolitice din tara in care a fost atestata locuirea umana. Nu au respectat nimic din cele impuse de APM Dambovita, nu au dovedit nici macar ca sunt oameni de munte…au dovedit altele, ca nu au cunostinte de turism si protectia mediului.

La fel stau lucrurile si pe traseul ce leaga Pestera Ialomitei de Piatra Arsa si pe cel ce leaga Padina de Sinaia, prin padurea Laptici, cat si pe cel de la lacul Bolboci ce duce pana in Valea Dorului. Au jupuit copacii de scoarta si au aplicat marcajele pe trunchiuri, astfel ca acestia vatamati fiind, secreta cantitati insemnate de rasina pentru a acoperi ranile facute de „dezvoltatorii turismului”.

Asa ca sa va treaca niste fiori, traseul turistic prin Valea Tatarului a costat putin peste 1 miliard lei vechi, daca va vine sa credeti asa ceva…stati linistiti ca pentru fiecare ban au hartii cum au fost cheltuiti, cu actele sunt profesionisti cu practica undeva pe la zero.

Daca era cineva cu experienta prin acel Consiliu i oprea din timp pe „oamenii de munte” de la astfel de actiuni gresite…

Am intrebat APM Dambovita daca au controlat aceste lucrari de amenajare a traseelor turistice si imediat s-au grabit sa se adreseze CJ Dambovita pentru a le trimite notificarea de incheiere a lucrarilor. Apoi mi-au spus ca au controlat si totul s-a respectat cum a fost prevazut…va dati seama ca acel control a fost din birou facut, si chiar daca ar fi fost pe teren ce sa mai faca?

Traseul ce leaga Pestera Ialomitei de Piatra Arsa, asa arata copacii. In viziunea unora asta se cheama turism.

Noul traseu turistic prin Valea Tatarului

Siroaie de rasina

Traseul prin Padurea Laptici:

Te uiti la DJ 713 cu lipsurile acestuia, la reabilitarea asta eronata de trasee turistice, la amplasamentul neinspirat al cabanei Podu cu Florile (sub un mal de pamant), la ridicarea campingului Zanoaga nu departe de barajul Bolboci si te intrebi: Oamenii acestia, au fost vreodata pe la scoli specifice, sau sunt pusi doar pe cheltuirea banilor prin orice mijloc? Este o dilema, mie ca ghid turistic care a mers prin multe locuri din tara asta, nu mi se pare ca oamenii acestia au vreo tangenta cu turismul. Mai degraba trebuie sa investeasca in pregatirea lor…si apoi sa vorbeasca de viitorul Parcului Natural Bucegi.