Agitatie maxima cu aceasta sarbatoare. Cea mai frumoasa a anului. Craciunul mai inseamna si familie, prieteni, persoane ce inseamna ceva pentru noi. Mai inseamna si sarmale, cozonaci, colinde…stiti si voi ce inseamna 🙂

De cate ori se apropie Craciunul, ma gandesc la „editiile” anterioare, la copilarie, la altii care nu mai sunt printre noi…la brad, la traditia din familie de a-l impodobi in Ajun, la globurile folosite cand eram mic si din care mai pastrez…unul. Bine, in mintea mea sunt toate globurile cum erau cand eram copil, imaginile raman.

Nu am reusit sa fac prea multe lucruri in Ajun, nu ma pot concentra prea bine 🙂 Ma si enerveaza ca totul decurge intre aceeasi parametri, este aiurea banalitatea, gandirea doar dintr-un punct de vedere, statul la masa cu gandul la ghiftuiala, daca nu eram prins si cu jobul mergeam pe la o manastire. As vrea ceva nou, nu sarmale si cozonaci, artificii, stiri de doi lei cu partii de schi excelente, taiat de porci…ceva mai spiritual. Merg eu pe undeva zilele acestea 🙂

Si de Revelion trebuie sa imi fac drum pe undeva 🙂 Miroase a sarmale, am impodobit bradul, bucuria copiilor. Printre altele, am facut si  cateva planuri pentru la anul. Ma refer la domeniul Bucegilor. Iar am auzit pe cineva spunand „Ce mai este de vazut prin Bucegi?”. Ma uit la ea asa si o intreb ce a vazut pana acum. Ea, ca aproape tot. Tot adica din acestea pe unde merge oricine. Am povestit putin…Parcul Natural Bucegi se intinde pe 300 kmp, traseele turistice nu ocupa cred ca nici 25-30%…mai am eu de mers inca vreo cativa ani prin diferite „cotloane”, si merg de mic.

Acum astept un moment prielnic din punct de vedere meteorologic ca sa merg prin acele zone din Bucegi…unde nu poti ajunge vara 🙂 Nu-i asa ca pare ciudat? Poti ajunge iarna si vara nu 🙂 Si totusi asa este!

Am plecat ieri la o mica plimbare cu doi prieteni. Datorita lipsei mele de atentie, in aceeasi zi am uitat de cateva ori unde am pus o cheie 🙂 , mi-am dat cu o creanga de brad peste ochi, am vrut sa rup creanga dar nu era ea de vina…cand am pus mana pe un copac sa ma sprijin  s-a intamplat altceva. Pe kilometri de jur imprejur erau numai paduri, nameti, salbaticie. In toata aceasta poveste naturala, eu am gasit sa ma sprijin de singurul copac care avea cuie in el. Cine le-a batut, cand si de ce, trece pe plan secund. Ideea este ca dintre miile de copaci eu m-am sprijinit de unul singur, pe acela care avea cuie…in care m-am si intepat evident.

Spuneam eu ca daca este ceva prin acesti munti, este imposibil sa nu-l gasesc la un moment dat… am gasit un cui in care sa ma intep in mijlocul padurii, deci :)) Si ma uitam asa la mana cum curgea sangele… in fine ajung pe acasa.

Cuiele

Pe la tv, in majoritate colinde cu leru-i ler si alte vrajeli, asa ca m-am resemnat. Dar prietenii la nevoie se arata. Cateva discutii si vine vorba de animale de casa. Eu am multe ciudatenii, nu mananc pasari de curte, animale de curte, nu-mi place sa aud, sa vad guitaturi si gaini fara cap, pene fierte, mi-e sila de toba, de caltabos, de pomana porcului, nu suport miros de alcool, anumite traditii…sunt imposibil.

Am mers in piata la Busteni, acum vreo 5 zile, sa iau legume si fructe. Bine, eu nu fac diferenta intre pastarnac sau telina ori gulie si praz. Daca ma intreaba cineva le arat pe ghicite. Mie mi se par inutile si nu le mananc niciodata. Si cum ma uitam eu la tarabe, ce vad? Oua! Am vazut eu multe ca se vand in piata, asa ca nu are ce sa ma mai surprinda. Si gata, trebuie sa iau oua…imi vine mie asa un gand.

Ma uit la pret, un leu un ou. Ma mai uit eu  o data si ma gandesc ca nu am vazut niciodata sa coste un ou, un leu. Nici nu stiu cat costa un ou prin magazine. O privesc pe vanzatoare, nu stiu de ce, dar mie mi se parea amuzant sa dai pe un ou…un leu, si o intreb de ce un ou costa un leu. Era foarte simplu, pentru ca „sunt de casa”. I-am zis si eu „multumesc, tocmai de casa nu voiam sa cumpar”… Ea nu a zis nimic, ce mai conta unul in plus, la cati nebuni vede zilnic?! Bine, este consacrata povestea cu animale de casa, sanatoase, si ce periculos este sa cumperi din oras. Eu am insa alt meniu 🙂 Poate il scriu o data aici…

Terenul de joaca al mistretilor

Apoi tot acum in Ajun am ras cu lacrimi. Cand merg undeva sunt serios, dar se mai intampla anumite „conjuncturi” si atunci nu ma pot controla. De exemplu, daca la o petrecere, intalnire, este cineva care face anumite gesturi, lucruri si altii se abtin din diferite motive sa nu rada, si mie mi se pare teribil de amuzant, atunci ma pun pe jos de atata ras. Azi asa s-a intamplat. O relatare serioasa, oameni de bun simt, si eu razand continuu…pana la urma au ras si ei. Nu aveai cum sa nu razi! Sa vedeti de ce:

Un amic avea un curcan. Curcanul foarte periculos, ciupea atat animale cat si oameni. Amicul il indopa sa fie cat mai mare de Craciun. Din cand in cand il cantarea printr-o metoda originala. Il insfaca, si de picior ii prindea un siret. Din siret alcatuia o bucla. Apoi intorcea curcanul cu capul in jos si cu picioarele in sus. Prin acea bucla strecura carligul unui cantar. Asa il cantarea la anumite intervale de timp :)) Pana aici hai ca m-am abtinut, sunt tot felul de oameni, fiecare „original” in felul sau. Insa la partea a doua…

Din cand in cand, curcanul mai era potolit de stapan, fiind cum am spus agresiv. Nu era linistit oricum. Cu o ghioaga uriasa era trosnit peste spinare. Cand stapanului i s-a atras atentia ca poate sa-l omoare astfel, acesta a spus ca „este invatat curcanul…si apoi nu-i face ceva rau, ii fragezeste carnea”.  Si am tot ras…

Sa aveti un Craciun Fericit! Sa radeti, mult si bine :)) Nici nu am terminat de scris si m-au sunat prietenii sa plecam la o excursie pe munte, nu azi, pentru maine…de abia astept 🙂

Asa arata ziua de Craciun:

Senin si destul de cald.

Sa va aduca Dumnezeu, in aceste zile cat mai multe 😉