Un post fara prea multe cuvinte 🙂
Rasarit de toamna:
Ceaiuri:
Domeniul Nastasia este vizibil din oras…a mai ridicat din cate se vede inca o constructie, mai in dreapta, ceva mai departe:
Coboram prin padure si vad niste ghebe. Deci nu au fost afectate de bruma si mai pot fi culese. Acestea…acolo au ramas.
Ocean de verdeata:
Doua specii de ciuperci lemnoase, necomestibile:
si a doua:
BUCEGI NATURA 2000 
Cata frumusete si varietate cromatica!
ApreciazăApreciază
Asa este, nu am avut ce sa mai adaug 🙂
ApreciazăApreciază
Imaginile vorbesc de la sine! :))
ApreciazăApreciază
Da, cateva poze de luni si cateva de astazi 🙂
ApreciazăApreciază
Nu am vazut ghebe din copilarie! Asa sub frunzis de toamna! :))
ApreciazăApreciază
Erau cateva „buchete” frumoase. Anul acesta chiar s-au facut 🙂 Ma bucur ca te-ai dus cu gandul la cei mai frumosi ani…
ApreciazăApreciază
Da, am copilarit langa o padure! Mama face si acum zacusca de ghebe, dar nu le mai adunam noi, le cumpara! :))
ApreciazăApreciază
Desi stau aproape de padure, nu am mai facut zacusca de ghebe…era o traditie in familie 🙂
ApreciazăApreciază
Si la noi… erau acele plimbari lungi de toamna
Doamne ce-am mai batut padurile… ma mir de mine ca nu mai am curajul sa o fac…
ApreciazăApreciază
Ma gandeam eu ca esti obisnuita cu natura…uite acum se confirma 🙂 Poate ca unele lucruri se fac la timpul lor sau poate ca au aparut alte lucruri mai utile, mai prioritare. Eu am noroc ca stau intre doi munti, si ori fac dreapta, ori stanga :))
ApreciazăApreciază
Nu mai am energia de alta data si nici timpul necesar…:)
ApreciazăApreciază
Sper ca nu te consideri si tu in varsta ca…am vazut de un timp multi ce se cred batrani…si batran esti mai incolo, hat-departe…Uite dl. Crisan, un prieten prezent pe aici, are pe la 60 de ani si colinda branele si potecile muntilor mai ceva ca unul de 20 ani :))
ApreciazăApreciază
nuuuuuuuuu, eu nu ma consider batrana! deloc! Altii ma considera astfel! am luxatie de sold si nu pot calatori pe distante lungi cu propriile picioare. eu sunt o femeie tanara! Da! :))
ApreciazăApreciază
:)) Ei lasa, de obicei unii privesc spre altii mai mult decat spre ei insisi. Important este cum te simti tu, de rautati sunt multi buni, si eu printre ei :))) Lasa asa, sa fii mereu tanara, anii nu conteaza :))
ApreciazăApreciază
hahaha, ce dragut, multumesc! :))
ApreciazăApreciază
:)) Nu ai pentru ce! Asa trebuie sa fie…totul fiind trecator, nu are rost sa stam cu anumite ganduri sugerate de altii. Optimism egal tinerete :))))
ApreciazăApreciază
absolut minunat!
🙂
ApreciazăApreciază
Spunea cineva, ca oriunde privim in natura, vedem o parte din Dumnezeu. 🙂 Cam asa este!
ApreciazăApreciază
Foarte adevarat! 🙂
Si mai spunea cineva ca Dumnezeu trimite către noi semne (vorbe, înțelepciune) prin oameni-îngeri din jurul nostru, care să ne deschidă mintea și ochii.
🙂
ApreciazăApreciază
Stii, de multe ori am impresia ca noi am fost invatati gresit, sa credem altceva decat trebuie, sau nu am fost invatati decat atat cat trebuie sa stim…ma refer la oameni ce invata alti oameni. Toate chestiile acestea nevazute noi nu prea le intelegem si le privim cam mirati, pentru ca nu ne-a spus nimeni despre ele, intr-un anume mod. Le invatam de unii singuri. Eu mereu am cautat sa vad de ce trebuie sa cred un lucru doar pentru ca alte milioane il cred :))) Mai cred ca deja multi se substituie cu invataturile lor lui Dumnezeu. Nu cred povestile cu iadul…Dumnezeu nu are cum sa fie rau, el este Iubire, noi suntem doar ceea ce alegem…filosofai si eu 🙂
ApreciazăApreciază
păi vezi? aveam dreptate mai sus, nu? 😉
ApreciazăApreciază
Nu imi amintesc de vreun moment in care sa nu fi avut tu dreptate 🙂
ApreciazăApreciază
😆
Îmi place de tine, să știi! 😆
ApreciazăApreciază
Sunt la obiect, nu? 🙂 De regula, pe langa :))
ApreciazăApreciază
de regulă, nu ești pe lângă 🙂
Ești la obiect. 🙂
ApreciazăApreciază
Multumesc, m-am linistit. Azi am facut diverse si ma gandeam ca am spus ceva…mai complicat :))
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
Frumoasa imagine a toamnei, isi face deja simtita prezenta,acum aproape de jumatatea lui octombrie.Ma mir ca nu au fost afectate ghebele de bruma.
ApreciazăApreciază
Este si toamna un anotimp interesant, dar prefer vara :)) Sa stii ca si eu m-am mirat, nici frunzele nu prea au cazut din copaci. Multe sunt inca vii, eu cred ca mai sta toamna chiar daca este frig.
ApreciazăApreciază
Cum a fost multa caldura si seceta,ploile au readus la viata natura vegetala si parca,la fel ca si mine,ar vrea sa mai fie inca vara.
Citeodata parca doare atita frumusete.
Sa te bucuri de aceste minunatii cit mai mult!
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru ganduri, stii eu as vrea sa fie vara mereu :)) Pe aici cand vine iarna pleaca destul de greu 🙂
ApreciazăApreciază
cum…si unde le gasesti? 🙂
ApreciazăApreciază
Pentru ca nu le caut :)) le vad asa 🙂 Dar le tin minte pe unde sunt si cand le voi cauta am sa le gasesc :))
ApreciazăApreciază
Adi draga,m-ai facut sa-mi doresc sa mai rup ceva timp pentru a cauta,in vreun weekend, atmosfera fotogenicului octombrie! Dar ,daca tot mi-a aparut numele pe-aici as dori sa-i adresez cateva cuvinte doamnei/domnisoarei(?)”Lafeeblanche”,cu speranta ca va reveni la „Poze diverse”! Domnita draga,mi-am spus CrisCar’50 pentru ca in acel an am venit pe lume. Si acum ,o „istorie” recenta: Prin ianuarie-,Adi mi-e martor- am reusit sa fac o intindere- urata- de ligamente, la un genunchi.Dureri,blocaje in pozitii neobisnuite,dislocari ale articulatiei de-mi aranjam oasele inapoi cu mainile!!!Mi s-a recomandat repaos total,pana la vindecare (in opinia specialistilor ar fi durat ani…),infiltratii cu ozon s.a.;nu le mai insir! Am decis sa ma tratez singur,cu miscari usoare,atent controlate,din pozitie orizontala,ajutandu-ma cu mainile+masaj pt. stimularea circulatiei sangelui,pt. a nu lasa musculatura sa-si piarda tonusul,sa se atrofieze prin inactivitate. Putin cate putin,cu reveniri ale blocajelor,dislocarilor,obisnuidu-ma cu durerile am continuat „tratamentul”.Astfel prin martie am inceput sa fac scurte plimbari,prin aprilie am urcat usor-usor un delusor,iar din mai am revenit pe cararile muntilor,am participat la crosuri,iar in septembrie am indraznit cateva zile in M-tii Fagarasului,cu etape lungi,una de 12 ore,rezistand fara probleme.N-o spun ca lauda,ci ca dovada ca se poate! O luxatie de sold ar putea fi o problema mai delicata,dar cu rabdare,ca perseverenta,cu incredere…Cred ca n-ar trebui sa ne lasam coplesiti de probleme,de lipsa de timp…Pentru sanatate,pt. bucuria miscarii,pt. senzatia de libertate traita in natura,,merita orice efort! Adi are dreptate,anii nu conteaza,important e cum ne simtim!Cu bine,Crisan(nu chiar atat de domn!)
ApreciazăApreciază
Numai sa fie vremea buna, dimineata este cam rece, dar pe la pranz este bine…eu cred ca zile frumoase mai sunt destule in aceasta luna. Imi place ca frunzele inca stau in copaci. Cand au cazut, bate iarna la usa…pe aici 🙂 Ma bucur ca v-ati refacut 🙂
ApreciazăApreciază
Aici la tine imi mai alin dorul de munte! Frumos, frumos!
ApreciazăApreciază
Imi pare bine, este o mica prezentare cu ce are muntele. Poate dupa cativa ani vor fi mai multe lucruri interesante:) Multumesc!
ApreciazăApreciază
Imi place maxim totul ! ♥
ApreciazăApreciază
Multumesc 🙂
ApreciazăApreciază
Uitându-mă la aceste imagini, nu pot să spun decât atât : natura este perfectă, o creaţie perfectă ! La fel suntem şi noi, oamenii ; ar trebui să fim…
ApreciazăApreciază
Perfectiunea cred ca nu sta intr-un singur lucru, de regula in minim doua 🙂 Noi oamenii avem dificultati de ordin interior in a aplica anumite modele deja consacrate…si ne scuzam, „omul este supus greselii” 🙂
ApreciazăApreciază
N-am auzit de domeniul Nastasia. Ce este? Sper ca nuuuu!!!!!
Prin anii 80 si ceva, cand eram studenta in Bucuresti si cand nu ratam niciun weekend pentru a fugi in munti, mai intalneam cate un „pantofar” pe platou si imi lasa un gust amar, dar aproape niciodata nu ii vedeai pe vai. Erau totusi unii pe care ii numeam inconstienti (nefiind echipati). Acum m-a ingrozit ce am vazut pe munte: tocuri, manele, 4×4, vile la inaltime, pensiuni langa manastire, tevi de gaz (cred) la pestera, comercianti ambulanti, obscenitati, etc. Dar vin mai rar si sunt la fel de fericita pentru ca imi amintesc de fiecare data versurile lui Labis:
„Pamant impadurit, ne revedem
Din ce in ce mai rar langa izvoare
………
Copiii cresc si unii se despart
De cei ce le-au dat viata din iubire
Plecarile din tine-n alte lumi
Sa nu le iei nicicand drept despartire
Cand eu gresesc ori ma stropesc noroaie
Ma chemi si eu la tine vin tiptil
Si-n fosnetul luminii din frunzisuri
Ma faci din nou nevinovat copil.”
ApreciazăApreciază
Este un vast domeniu ce cuprinde 5-6 constructii in muntii Baiului, la golul alpin, pe marginea drumului forestier Zamora. Cel care il detine se numeste Nastasia si a fost al doilea nume in MDRT dupa d-na Udrea. Abia si-a luat avizul de mediu dar are deja constructiile ridicate. Intelegi ca au distrus cu drumuri si alte activitati si ceilalti munti ai orasului Busteni. Despre Bucegi ce sa mai zic? Lunar, peste 10.000 de masini intra pe acestia. Drumurile forestiere desi inchise circulatiei publice sunt de fapt ale nimanui. Principalii vinovati: Politicienii prin administratiile locale si consiliile judetene. Oricum nu mai au bani ca sa mai aplice toate prostiile, asta este partea buna. Frumoase versurile, de fapt niciodata nu te desparti de munte, oriunde ai fi, il porti cu tine. Mai sunt multe lucruri frumoase prin Bucegi, nu acum sa invinga natura 🙂
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru raspuns. E trist.
ApreciazăApreciază
Cu placere. Important este sa nu ne lasam coplesiti…pe niciun plan. Nici macar atunci cand lucrurile par a fi fara rezolvare. Noi, de multe ori cautam solutii omenesti si il scoatem pe Dumnezeu din schema…El insa rezolva altfel lucrurile 🙂 Multumesc pentru cele scrise!
ApreciazăApreciază