Ghebe prin noiembrie

In acest an, nu am vazut cum arata prea multe ciuperci 🙂 Ca asa se intampla, unele lucruri trebuie facute la timpul lor…

Totusi, o traversare de padure, a adus si niste imagini intamplatoare cu ghebe. Oficial, nu mai este sezonul lor. Neoficial, s-au mai pastrat cateva ici-colo pentru poze:

Mici ruine, probabil un fel de adapost

Cum au trecut niste animale…

Camuflaj aproape perfect. Nici nu vezi ghebele de atatea frunze…

Pe masura ce indepartai frunzele apareau altele.

Asa s-a nascut prima tocanita din acest an…

Un sac de ghebe si nu exagerez! :)

Ieri. Zic sa arunc o privire pe la marginea padurii. Am descoperit numai…. ghebe 🙂

Doua ore de adunat 🙂

Cod de vijelie, mormantul lui Nicolae Grigorescu, ciuperci si portret cu spatarul Mihail Cantacuzino

O fi trecut, nu o fi trecut? Mai vine ceva? Panica la noi e sport national. Din cauza avertizarilor mai mult sau mai putin reale, sunt oameni care nu mai ies din casa, nu mai fac nimic. Stau la adapost. Cateva stiri la tv si gata se poate paraliza o intreaga tara. De parca un episod din Timisoara se poate repeta in mii si mii de locuri, intr-un timp scurt.

Fenomene meteo ca ploi cu grindina, vant puternic, au mai fost si vor mai fi deoarece asta este natura. Acum, sa umbli speriat la orice picatura de ploaie sau adiere de vant mi se pare stupid si ridicol.

Astfel de coduri trebuie sa fie preocuparea autoritatilor care trebuie sa intervina rapid, a celor care locuiesc in zone inalte sau pe langa cursuri de apa, care au casa sau masina pe langa vreun arbore gaunos. Nu trebuie sa fie preocuparea tuturor. Suntem insa prostiti, manati ca oile, manipulati foarte usor, renuntam rapid la propria identitate si la principii pentru un loc la adapost in marea masa. Asta fac saracia, lipsa de educatie. Nenumarate exemple am vazut azi si live si pe Facebook, cu oameni care iau masuri si se adapostesc. Cate doua baxuri de apa, ca sa fie…

Singura chestie serioasa pe aici am vazut-o la un crescator de animale, ce si-a coborat vacile de pe munte. Omul a fost prudent, la el era justificat. In rest, sa cauti poduri sub care sa-ti bagi masina, sa faci piata pentru nu stiu cate zile, mi se pare stupid 🙂

Tot voiam sa ajung pentru niste poze la mormantul pictorului Nicolae Grigorescu si am ajuns intr-o zi:

Clar, nu trebuia sa lipseasca pensula

Unii mai curajosi, umblau si azi dupa ciuperci. Poze accidentale la ciuperci intalnite pe langa drum, am facut si eu la inceput de saptamana:

Ghebe

Daca trec ploile si se incalzeste, va fi plina padurea de ciuperci.

Hribi sau tribi 🙂

Si doua portrete observate cu spatarul Mihail Cantacuzino si sotia sa:

Daca restauratorii conacului Pana Filipescu ar fi avut cunostinte mai profunde de istorie, nu l-ar fi pus pe Mihai Viteazul in sirul busturilor cantacuzine ci pe acest spatar. Mihai Viteazul nu are nicio legatura cu acei Cantacuzini, nu a fost contemporan cu ei, pe cand acesta a fost fiu sau frate cu ceilalti…

Cica acesta din prim plan ar fi Mihai Viteazul. Nu doar ca nu seamana dar nici nu are macar legatura cu zona, cu personajele, cu restaurarea. Sunt cate unii care animati de un fel de patriotism, fara sa fi citit Istoria, inventeaza povesti care le hranesc orgoliile, dar fara vreo legatura cu realitatea intamplata. De altfel, mediocritatea in domeniu este scoasa in evidenta si prin faptul ca sub numele personajelor nu sunt trecuti anii cand au trait sau domnit. Nu si-a pus nimeni problema ca poate veni in vizita un grup de elevi… Cine au fost cei sculptati, ce dregatorii au ocupat sau cand au trait, nu au de unde sa stie, fiindca nu a fost nimeni preocupat de aceste aspecte 😉

Au iesit ghebele… ultima strigare pentru poze!

Imi spuneam ca nu vor iesi ghebe in acest an. Dar tot eu ma surmontam… oricum nu prea adun ciuperci, nu le caut, fiind mult mai interesanta pozarea lor. Cu toate ca la munte sunt multi pasionati de ciuperci, chestia asta cu culesul nu prea a prins la mine. Nu stiu de ce 🙂

M-am gandit la cartea despre Predeal, ca localitate de frontiera si nu numai, si pe care multi o asteapta… zic sa mai verific ceva…

Acum, cateva sute de ani, o scrisoare papala atesta o biserica prin zona Predealului, pe la Timisul de Jos. Cum un prieten avea si el un obiectiv similar prin acea zona, am zis sa mergem pe acolo. Asta a fost tot ieri. Sambata chiar a fost o zi plina si voi mai reveni si cu alte subiecte.

Umblăm prin păduri, urcăm versanţi, mergem pe poteci de culme şi ajungem prin locuri mai puţin umblate, adică pe aici:

dscf6404Pe varful unei culmi impadurite. O splendoare sa te afli intr-un asemenea cadru…

Ma uit mai bine… prin iarba si pe buturugi stateau tupilate multe ghebe…

dscf6405

dscf6406

dscf6408

dscf6412Si am inceput sa inghesuim pe o buturuga cat pentru o poza faina, plina.

dscf6415Se vede ca erau partial acoperite de iarba, accesoriu tot natural care le-a ferit de bruma.

dscf6427Sa postez si o poza cu vederea de ansamblu, sa nu creada cineva ca le-am gasit pe la poalele Bucegilor. Pe fundal se vede masivul Piatra Mare.dscf6432Pe acestea nu le-am mai taiat.

Dupa ce am facut suficiente poze, am intrebat sa le luam sau nu? Am zis totusi sa luam cat pentru o tocanita, cate 2 kg de fiecare. Mai erau si altele prin iarba, la buturugile de mai jos, dar cum nu plecasem dupa ciuperci, nu avea rost sa pierdem timpul cu ceva ce nu ne trebuia!

Pe la ghebe, prin padure

M-a amuzat foarte tare cand am vazut la Cristi, pe Ziar de Busteni, ca el declara oficial deschis sezonul de ghebe 🙂 🙂 Am retinut ideea lui, directia de actiune, adica ghebe fara numar prin spatele Adventure Park situat in padurea de pe Zamora.

Sambata, tot mergeam spre centrul Busteniului si l-am luat si pe Andrei cu mine, tot in ideea, dar o alta 🙂 de a ne intoarce pe la acel Adventure Park.  Am depasit zona amenajata pentru distractie la inaltime, la propriu,  si am mai urcat putin. Dupa care am facut stanga pe unde era o panta si foarte multi brazi.

Acolo am stat vreo ora si apoi ne-am intors. Vreo 10 kg adunate de mine, vreo 3 adunate de Andrei. Deci era plin de ghebe, cum zisese Cristi. Mai sus nu am fost. Conform retetei imi trebuia 5 kg de ghebe pentru zacusca. O tocanita mica de pofta si alte 3 kg de pus la borcan, in otet… pentru vreo salata cine stie cand. Nu prea ma dau in vant dupa ciuperci. Restul le-am dat unui amic, neavand ce face cu ele.

Daca ne mai invarteam prin zona aceea cine stie cate mai gaseam. Dar ce sa faci cu atatea… am luat cate ne trebuia, nici nu mai merg anul acesta. Vazusem prin frunzisul de fag si bureti negri de pamant. Nu i-am luat, eu mai fac figuri din acestea. Nu aveam nici aparatul, ci telefonul pentru poze. Bine, cea mai tare faza a fost acum vreo 2-3 ani, cand am gasit un ulm plin cu bureti si eu l-am luat doar un burete, pe cel mai mare, de pofta, pentru tocanita 🙂 🙂 Anul acesta nu am mai fost pe acolo, oricum stiu de anul trecut ca acel ulm se prabusise… dar sigur cresc pe el in continuare bureti.

Am facut totusi cateva poze, sa nu zic ca nu am fost la ghebe.

ghebe 1Ghebe… nu mai din acestea erau, care sunt mai bune de pus la otet decat la zacusca. Dar zacusca a fost in acest an mai importanta.

AndreiAceasta a fost prima parte buna a acestei deplasari, sa adune Andrei, poate lui ii va placea culesul ciupercilor, o adevarata traditie prin Valea Prahovei. Cred ca ar trebui un concurs pe aceasta tema, pe la noi. A doua parte buna, a fost zacusca clar.

ghebe 2Au mai scapat niste ace de brad printre ele, dar de regula, le adun meticulos, fara pic de pamant, frunze 🙂 Pacat ca era prea frig ca le aduceam acasa gata spalate.

ghebe 3Le-am privit de mai multe ori, ca imi place cand un lucru iese bine 🙂 Practic si asta este una din satisfactii… nu tolba plina ci atatea cat trebuie, curate, sa arate bine. Cred ca de cand ma stiu, de cate ori am fost cu altii, am strans cele mai putine ciuperci din cauza ca pierd timpul sa le aliniez cum trebuie in sacosa 🙂 Bine, eu sunt consecvent ideii ca un lucru bine facut este un lucru facut la timpul lui.

eGata, la anul.

Traseul turistic: Busteni – Babele – Sfinxul – Releul Costila – Vf. Caraiman – Monumentul Eroilor – fosta cabana Caraiman – Piatra Arsa – Vf. Piatra Arsa – Piciorul Pietrei Arse – Stana Regala – fosta Vulparie – Castelul Peles – Sinaia

Din nou va prezint unul dintre acele trasee in urma carora…nu ai cum sa nu te indragostesti de munte, de Parcul Natural Bucegi…

Dupa vremea imposibila din timpul Marathonului 7500, ziua de duminica a fost atat de frumoasa, incat a sters amintirea celor precedente, cu vant-ploaie-frig.

SAMSUNGMai intai, cateva lumanari de aprins si rugaciuni de multumire pe la Biserica Domneasca din Busteni

Din oras am ajuns la Babele cu telecabina, mijlocul cel mai rapid si mai sigur de a ajunge pe Platoul Bucegilor.  Am observat ca nu mai era nimeni la tabara de corturi de la Pestera, intrucat totul se incheiase sambata, si maratonul mic, si festivitatea de premiere, nu mai era, deci, nimeni.

SAMSUNGBabele… imposibil sa fie creatii naturale, realizate de vant sau de inghet-dezghet… acum vreo 4 ani aveam in cap o idee pe aici, legata de sirul lui Fibonacci… poate ca intr-o zi, cand voi avea timp.

De la statia de telecabina, in cateva minute se ajunge la Babele si in alte 5 minute la Sfinx:

SAMSUNGEu cred ca anumite parti anatomice din acest chip au fost realizate in preajma anilor 1930… Daca Densusianu, autorul acelei carti gigantice denumita „Dacia Preistorica”, ar fi vazut acest chip, pentru el ar fi constituit dovada suprema. Nu l-au vazut nici asociatiile turistice care au scris primele ghiduri despre Bucegi si note de drumetie, asociatii care au ridicat cabane si marcat trasee turistice… nu l-a vazut nimeni pana prin anii 1930… Bine, fara el, Platoul Bucegilor ar fi fost astazi mult mai „sarac”… daca ma refer la obiective turistice.

Daca Babele existau in formatul actual si acum 100 de ani, si toti vorbeau despre ele, Sfinxul a fost realizat mult mai tarziu. De ce l-au realizat, inca nu stiu…

SAMSUNGCel mai probabil l-au realizat pentru ca, fara niciun dubiu, in aceste locuri exista un loc de cult stravechi

SAMSUNGMulta lume pe munte… de la Sfinx se coboara si se urmeaza un drum auto ce este intersectat de traseul ce urca la Vf. Omu (marcaj banda galbena). Daca se urmeaza drumul acesta, ajungem chiar la releul de pe muntele Costila

SAMSUNGBolovanul lui Radu… il salutam de la distanta, azi nu trecem pe langa el

SAMSUNGMuntele Obarsia

SAMSUNGReleul

SAMSUNGCrucea de pe Caraiman undeva spre sud-est

9bLa ora 11 eram pe la Babele. Pana la releu, cu trecere si pe la Sfinx, poze, etc, se fac maximum 2 ore

SAMSUNGVedem Predealul in departare si muntii Piatra Mare si Postavaru

SAMSUNGReleul situat pe varful muntelui Costila, varf cu o altitudine de 2498m… este de admirat acest simbol al Bucegilor, de privit in detaliu, daca ajungeti pe acolo, cat s-au chinuit unii sa-l ridice… si cum se prezinta astazi.

SAMSUNGGeneratii trec, generatii vin

SAMSUNGO turma de oi „cucerise” curtea si imprejurimile releului… mii si mii de flori erau prin aceste pajisti, o splendoare… sau „cate floricele frumoase si nu le vad decat oitele si ciobanii”

14In departare, Magura Codlei si orasul Rasnov undeva in dreapta

15De la releu am coborat intersectand traseul marcat cu cruce rosie Babele-Monumentul Eroilor-Cerdac. Din acest loc, priveam spre Sfinx, se vede stanca indicata de sageata. Noi eram pe traseul enuntat mai sus iar mai jos, era acelasi traseu, care trece si pe la Monumentul Eroilor. Insa cine nu vrea sa mai ajunga si la Cruce, o poate lua pe aici spre poteca de mai jos care il va scoate la Babele. Noi am continuat inspre stanga, spre Monument, exact cum am propus traseul.

16De pe varful Caraiman privim Monumentul ridicat in cinstea eroilor… pe varf, pentru ca se vedea splendid, am si facut popas sa mancam ceva…

SAMSUNGFloricele mici de colt

SAMSUNGCrucea vazuta mai de aproape, noi de aici facem dreapta pe marcaj punct albastru…asa numita Brana a Caraimanului, un traseu spectaculos
SAMSUNGBrana la inceputSAMSUNGContinuandSAMSUNGO inscriptie din anul 1953-21 iulie… noi eram aici pe 20 iulie 2014SAMSUNGIn clasa I am fost pe aceasta brana cu parintii si cu niste rude… am facut popas tot pe acel varf CaraimanSAMSUNGCu sageata rosie, Creasta cu Zambri, locul in care cineva a pus foc in 2012, ca si in cazul incendiului de pe Bucsoiul Mic din 2011, ca si in cazul incendiului din Piciorul Babelor… dandu-se vina pe fulger sau pe turisti care au aruncat o tigara aprinsa… au dat foc pentru ca asa au vrut, au avut un scop.24Privelisti spre Valea Jepilor25Altii urcau Brana Caraimanului deplasandu-se spre Crucea EroilorSAMSUNG27Iar unii o coborau cu atentie, tinandu-se de cabluri

28Poze pentru prietenii de pe Facebook 🙂 Multi fac poze in acel loc…

SAMSUNGFosta cabana Caraiman si traseul turistic pe care urma sa ajungem de la cabana… la Piatra Arsa

SAMSUNGDupa un urcus de 5-7 minute se ajunge pe pajisti si este foarte usor de mers, peisaje de admirat…

SAMSUNGTrecem prin jnepeni, de intersectiile cu Piatra Arsa si cu Jepii Mari, privim in urma si vedem drumul printre jnepeni, pe care venisem de la cabana Caraiman. Imediat ajungem la terenul sportiv si la un mic lac:30bPana aici am mers pe drum, insa, vedem stalpii cu marcaj banda albastra ce coboara spre Stana Regala prin Piciorul Pietrei Arse si mergem intr-acolo. La scurt timp, inainte de coborare, vedem un varf pe partea stanga. Iesim din traseu pentru a vedea Valea Prahovei de pe vf. Piatra Arsa:
SAMSUNGSub noi, al doilea si cel mai mare Sfinx al Pietrei Arse…

SAMSUNGCoborarea pe Piciorul Pietrei Arse, un traseu accesibil

SAMSUNGAm trecut pe langa acel bloc masiv stancos

SAMSUNGPoteca merge prin astfel de poieni, dupa care intra in padure

SAMSUNGFluturele Ochi de Paun de zi (Inachis Io)

SAMSUNGCe frumuseti 🙂 🙂

SAMSUNGLumanarica

SAMSUNGDin acest loc se intra in padure…

SAMSUNGPe un copac… cresteau ghebe. Da, ghebe in mijlocul verii…

SAMSUNGPatru frati

SAMSUNGIn Poiana Stanei Regale… a treia oara, ca sa ne mai intrebam daca vom fi aici peste cine stie cat timp 🙂

Poiana era plina de flori, este ceva de poveste…

44Tot in poiana, dar privind pe unde venisem…

Apoi, o trecere pe la Stana Regala inseamna si ca nu trebuie ratat unul dintre produsele consacrate: Bulzul!

SAMSUNGMa urmareste imaginea asta…desi am mai postat-o de cateva ori 🙂 Este foarte bun!

46Bun! Asta a fost, a apus soarele, s-a incheiat traseul 🙂 De la Stana Regala am coborat pe poteca regala marcata cu banda albastra, apoi pe langa Vulparie, tot inainte, pana am facut dreapta iesind in curtea Pelesului. Mai departe, pe aleea Carmen Sylva-Manastire-banca de pe aleea Nifon si la gara… trenul venea in 10 minute. Prea perfect totul ca sa dam „vina” doar pe oameni 😉

Paduri cu ciuperci si mici lacuri verzi

Spre surprinderea mea inca mai sunt frunze in copaci, pe aici prin padurile de la poalele Bucegilor…nu au ajuns la toate bruma si zapada. Oricum nu mai sunt culorile de toamna de anul trecut, acestea se mai pastreaza mai jos de Sinaia, spre Comarnic.

z1

z2Ghebe

z3

z4Aici vin mistretii

z5

z6

z8

z9

z12

z13Salamandra, in fuga, sa se ascunda

z14Dupa mintea unora, este in regula sa stingi astfel tigara…imagine surprinsa pe traseul turistic Busteni-Cascada Urlatoarea

z15Banca realizata de Administratia Parcului Natural Bucegi pe traseul sus-amintit

z16Si incheiem cu o groapa de gunoi, una noua, descoperita in padure, intre Busteni si Sinaia. Am anuntat pe cei abilitati, nu stiu daca i-au identificat pe autori sau ce masuri s-au dispus, dar voi afla. Vedem astfel dimensiunile educatiei…si inca un lucru: daca nu le spuneam eu, nu interesa pe nimeni! De aceea, circarii acestia din ocolul silvic spun ca fac numai probleme 😉 Pentru ca ei nu stiu decat sa taie padurea, sa lase drumurile forestiere deschise, fara sa inchida barierele, pentru a taia si a scoate din padure cat lemn vor.

Cei de la Ocolul Silvic din Azuga si cei de la Garda de Mediu Prahova sunt cei mai mari banditi ce au lucrat vreodata sub acoperirea Ministerului Mediului, in Parcul Natural Bucegi. Nimic nu pot face corect, trebuie sa li se spuna mereu, sefii lor nu sunt in Bucuresti ci in Valea Prahovei, personaje ca Geaca si Contes sunt superiorii lor, doi exploatatori de padure care abia stiu sa scrie…unii dintre oamenii astia din institutiile amintite, cand vad o astfel de sesizare, nu stiu pe cine sa mai sune, doar-doar ma va intimida cineva. Fraieri! 🙂 Nu aveti cum sa pacaliti legea, dar nu va mai dati seama; banditii merg mai devreme sau mai tarziu…la puscarie!  Iar daca va uitati putin in „oglinda” va dati seama ca sunteti: Puscariabili! Niste bezmetici cu gandul doar la chestii anapoda, care nu stiu decat cum sa fuga de raspundere…specialisti in a nu face nimic, neispraviti!