🙂 Fara idei si fara chef…nu am fost nici la gratar, sarbatoare cu prietenii…era ziua sotiei unui prieten bun…eu hai ca vin, hai ca nu mai vin… dupa care iar vin si nu mai vin. I-am lamurit pe la 10:30 ca nu pot conta pe mine…mai tarziu am plecat…nu cu ei.
Ideea a fost sa merg sa iau ceva din oras…stiam ca nu ma intorc eu prea repede asa ca mi-am facut rucsacul de munte. Pe acasa nu era nevoie de mine, probabil m-au vazut toti fara chef. Ies din casa, privesc spre munte, norii cam acopereau Bucegii. Si parea atat de senin cu o ora in urma. Sa merg sau sa nu merg? Hai totusi pana la Sinaia si vad eu acolo…
In Sinaia, ma hotarasc in sfarsit…cu telecabina pana la Cota 2000 si de acolo pe un traseu fixat in minte, care sa si urce, sa si coboare, sa nu fie scurt dar nici lung, sa si vad ceva…Si abia acum incepea ziua 🙂
Intru, telecabina gata de plecare, hop si eu in ea…la Cota 1400 la fel, telecabina astepta…am ajuns repede sus dupa cateva vorbe cu angajatii Telefericului. Intre timp, gata, devenisem sigur, stiam ce sa fac 🙂 …sau ca sa folosesc expresia aceea enervanta „mi se schimbase starea de spirit”…acum era in bine.
Inainte de a posta imaginile de astazi, (am facut aproape 300 de poze in 5 ore, trebuie sa fii putin ciudat ca sa faci atatea…si totusi cate altele le-am lasat pentru data viitoare…) am sa pregatesc un fundal muzical. O piesa veche, ce ajunsese la vremea aceea pe locul 3 in topul BBC, (asa zic astia pe net!) un cantec renumit, frumos, chiar daca este destul de vechi. Am sa pun si versurile…ca prima oara cand am auzit-o nu prea am inteles ce spuneau :))
„Ai macinat ceruri si-ai sfarâmat stele/ Si-ai spart în palme pietre inele/ Te-ai dus cu sângele serii pe ape/ Cu-atât mai departe, cu-atât mai aproape.
Ai baut fulgere topite-n descântec/ Si-ai tors cu-amurgul fuioare de cântec/ Umbrita de frunze ca ochiul de geana/ Când arde aleanuri în piept de codana/ Abia atipesti pe umeri de noapte/ Si zorii te cheama din stelele coapte/ Si iarasi te-aduni dintre ape si vânt/ Sa macini comoara acestui pamânt.
Când toaca batea cu tinte-nserarea/ Haiducii-si ciopleau din umbre cararea/ Strunindu-si sirepii aprinsi în zabale/ Tacuti sa se-ascunda sub soaptele tale/ Si-n hore de inimi cu vârfuri de spada/ Teseau legamânt cu fir de balada/ Doar malul de ape îl scutura-n ierbi/ Sa arda sub luna în coarne de cerbi. ”
Cand am iesit la Cota 2000…pregatiri pentru iarna
Zapada recenta
Platoul Bucegilor…in departare mantia alba de pe muntele Costila
Stana autentica, reparata in acest an
Am coborat de la Vf. Furnica, am urmat poteca spre Complexul Piatra Arsa, apoi stanga pe o alta poteca, trecere pe langa stana si coborare spre firul Izvorul Dorului unde era traseul turistic spre Padina
Intr-un mic valcel am dat peste cativa ulii…au zburat repede. Prindeau soareci sau beau apa…unul se si vede zburand
In traseul fostului funicular care lega Busteniul de Valea Brateiului, peste Bucegi. Avea 16 km lungime, a fost ridicat la inceput de secol XX…si demolat de comunisti. Se si vede din imagine ce a mai ramas din fundatia unui stalp
Un monument cine stie de cand…columna o mai numim. Este in preajma traseului funicularului, probabil atunci a fost realizata. Poate avea imaginea cuiva, poate era o placa comemorativa. Are zeci de ani monumentul…am cautat pe langa el sa vad poate este vreun semn de identificare, am intors o bucata rupta…dar era doar ciment…
Sant al fostului funicular
Asfaltarea lui DJ 713 s-a incheiat…pana la intersectia cu Piatra Arsa si Babele este asternut covor asfaltic…masini nenumarate. In stanga, indicatorul spre Padina. Poza din dreapta este spre sensul de deplasare Piatra Arsa
Maine voi parcurge toate culmile acelea din fata
Si am inceput urcusul
Departe, releul de pe Costila
Trafic spre Piatra Arsa
„Spiridusul de langa Vf. Blana”…bine, nu este acel varf dar asa l-a denumit G.Avanu in cartea sa. Nu seamana deloc cu vreun spiridus, dar in fine, sa-i pastram denumirea 🙂
Adapatoare pentru pasari in stanca denumita T-Rex in cartea Bucegii…de G. Avanu. In fapt, o stanca cu aspect de ciuperca cu o inaltime de 1,20 m
Piatra utilizata pe post de vatra alpina de catre ciobani
As putea sa spun ca astazi a fost o Zi a Pietrelor. Am intalnit o multime, diferite…fiecare cu povestea ei. Daca stam sa denumim orice vedem…
Ce denumire sa-i dau? :)) Dati-i voi daca aveti vreo idee 🙂
Babele din Plaiul lui Pacala
Aceleasi Babe
Am trecut pe langa stanci care in acea carte apareau sub denumirea de Clovni sau Serpi…acum, stiti, fiecare poate pune orice nume doreste…nu este nimic deosebit, adevarat
Prin pajiste,
printre stanci,
intr-o vale.
O roca mai interesanta
Decolati sau aterizati? 😉 🙂
Imagine apropiata cu statia de telecabina si cabana Babele
Iesire deasupra Vaii Cocora
Cladirea Agentiei pentru Protectia Mediului
Cand am vazut piatra aceasta, m-am gandit la ce spunea Alexandru (Fosile) …daca este sa o vezi, atunci o vezi. Statea asa intr-o parte. Si eu la fel o priveam 🙂 Ma uit mai bine si avea tenta albastra…o piatra ce mi-a atras atentia, frumoasa…bineinteles ca habar nu am ce este 🙂
La coborare am ales traseul pe Jepii Mici, spre Busteni
Straie de toamna pe Jepi
Am intalnit mai multe capre negre pe acest traseu decat oameni…am reusit o filmare superba. O voi incarca curand. Am filmat capra din imagine. Mai sus era o alta. De nicaieri parca, a aparut un ied 🙂 Fugea dupa una din capre…apoi la un moment dat s-a bagat sub burta mamei dupa lapte…Intreaga poveste avea loc la circa 20 metri distanta de mine…
Lanturile cazute au fost ridicate si prinse cu sarma sau suruburi de catre salvamontisti
Crucea lui Mielus…localnic rapus de un fulger acum zeci de ani, personaj in cantece de munte
Cablurile la fel au fost ridicate si prinse…bine, nu este chiar mare lucru, dar au dovedit interes, asta este partea buna…sper sa-i tina starea asta cat mai mult 🙂
Poteca aceea mica se numeste Braul Portitei…pe acolo umbla Crisan asta-vara, cand ne-a povestit intr-un comentariu 🙂 …adica pe versantul acela presarat de copaci
Fie numai si pentru aceste culori de toamna si tot merita o plimbare pe Valea Caraimanului…bineinteles ca ma adresez celor mai antrenati
Rezemat de perete
O privire inapoi, spre crestele de unde coborasem
Ultima cursa a telecabinei, sambata
Panou de vizitare …amplasat de Administratia Parcului Natural Bucegi la intrarea pe traseele turistice…aici iesisem din padure
In Busteni, aproape de statia de telecabina
Au fost 5 ore pline…de la Cota 2000 si pana in Busteni. Nu ma asteptam sa gasesc ceva util si frumos de facut pentru sambata, dar…cele 5 ore au insemnat cat 24 🙂
BUCEGI NATURA 2000 
Irezistibila ISPITA te-a chemat! Din faina ne-ai copt si noua, pe vatra,inca un sir de colacei apetisanti.///Pentru mine se implineste anul,de cand,tot colindand prin fabulosul tinut al blogului tau,ma hranesc, aproape in fiecare zi ,cu asemenea <> ,pentru care nu am cum sa-ti multumesc destul! Domnul fie cu tine si cu cei dragi!
ApreciazăApreciază
Crisan, insemna ca trebuia sa fac altceva in acea zi, de nu aveam chef de nimic 🙂 A fost o experienta bogata, insuficient relatata. Multumesc pentru vorbele mari, sunt mari pentru ca vin dintr-un suflet pe masura. Sa ne vedem cu bine! 🙂
ApreciazăApreciază
Buna Dimineata, Adrian unde au construit cei de la agentia mediului cladirea aceea pe platou, ca am fost de mai multe ori pe platou si nu imi amintesc sa o fii vazut?
ApreciazăApreciază
Buna seara, scuze ca raspund tarziu…am aparut de putin timp acasa. Cladirea este intre statia de telecabina de la Babele si cabana Babele. Poate ca nu ai vazut-o pentru ca a fost in diferite stadii si nu prea retinea atentia.
ApreciazăApreciază
Știi ce-mi place la tine? Ești atât de pasionat! Dacă ar fi cineva pe aici care să nu iubească muntele…s-ar răzgândi citindu-te 🙂
ApreciazăApreciază
Multumesc 🙂 Cand fac un lucru imi place sa-l fac bine, cred ca asta este o explicatie buna. M-as bucura ca altii care citesc sa ia doar anumite aspecte si care sa le fie de folos…este suficient pentru mine daca un turist, etc, vede Bucegii si altfel…nu doar ca pe un simplu munte, greu de urcat, periculos.
ApreciazăApreciază
sunt fascinanți munții… Iar tu ești atât de aproape de ei…
te invidiez, dar doar așa…prietenește 🙂
ApreciazăApreciază
Sunt fascinanti si eu sunt aproape de ei, fiecare suntem la locul nostru…stiu, dar si tu ai atatea de aratat, asa ca in lumea asta a blogurilor invatam unii de la altii 🙂
ApreciazăApreciază
🙂
Asta, cu siguranță! 🙂
ApreciazăApreciază
Bine inca nu am harul tau de a povesti, dar poate vine el… 🙂
ApreciazăApreciază
ei, na! Har nu am nici eu, ești tu drăguț pentru că suntem prieteni 😆 Dar ție îți iese foarte bine! În cu totul alt stil.
🙂
ApreciazăApreciază
Gata, ne iese bine, acolo „umpic” :))) Parca „umpic” legat era :))
ApreciazăApreciază
dadada! ”umpiculeț” 😆
ApreciazăApreciază
Stiam eu ceva 🙂
ApreciazăApreciază
Adrian 🙂 BOLOVANI 🙂 Ce de bolovani 🙂 Sa stii ca eu fac mai mult de 300 de poze in 5 ore, ar trebui sa ma duc la un control? 🙂 Cu drag 🙂
ApreciazăApreciază
Radu, in ultimul timp nu mai de bolovani dau :)) Gata, am scapat, te-am gasit pe tine, bine ca mi-ai spus :)) Multi au zis ca este cam ciudat sa faci sute de poze intr-un interval scurt :)) Eu cred ca depinde ce inseamna scurt, pentru fiecare 🙂 La fel 🙂
ApreciazăApreciază
Multe, multe imagini, care mai de care mai interesantă…, multe stânci, pietre diverse. N-am mai văzut niciodată o piatră aşa, scobită, folosită pe post de vatră.
M-am uitat pe acest articol cu albumul lui G.Avanu în faţă, am făcut comparaţii. Mi-am dat seama, încă o dată, cât de mult contează, printre altele, unghiul din care este făcută o fotografie.
Stânca din fotografia 19 mă duce cu gândul la un „Cap de copil” de-al lui Brâncuşi, are el mai multe sculpturi din acest ciclu. De fapt, sunt mai multe stânci din Bucegi care mă duc cu gândul la Brâncuşi, cel ce a ajuns la o esenţă a formei. Îmi place cum spune el :
„Simplitatea în artă este, în general, o complexitate rezolvată” sau
„Contemplaţi lucrările mele până când le vedeţi”
Nu mă miră că este zăpadă pe Coştila, doar vârful are 2490 m altitudine, nu mai zic de vârful Omu.
În imaginea 29 o fi vreo fundaţie a unei construcţii, dar nu ştiu ce este cu figura aceea geometrică. Mie îmi sare în ochi crucea din interior.
Foarte frumoasă şi coborârea în Buşteni pe Jepii Mici, văd că de pe la cabana Caraiman şi până jos la ieşirea din pădure ai făcut cam o oră şi jumătate, cu tot cu fotografii, filmări, etc. Chiar mă gândeam, dacă aparatul foto ar arăta şi temperatura din aer, să apară pe fotografii, ar fi perfect, am avea toate informaţiile!
Am fost luată prin surprindere de piesa muzicală, „Moara” a lui Semnal M, e din 1977, e foarte frumoasă! Ce versuri, ce versuri…, minunate !
(Era să scriu : „Dom’ne, ce versuri… !?”)
E foarte bine că le-ai scris, merită scrise ! De fapt, Semnal M are multe versuri frumoase.
Mulţumim pentru tot!
ApreciazăApreciază
Doar o parte din ele,Mariana. Ciobanii se adapteaza foarte bine conditiilor montane, unii dintre ei. Astazi unul statea jos printre vaci, ai fi zis ca vacile umbla singure, dar el era langa turma. Fiecare facem corelatii in mintea noastra, cautam si gasim corespondent…mi se pare aiurea sa denumesti orice piatra. Este si o boala daca nu ma insel. Asa, pentru a da substanta unei prezentari poti da o denumire, doua…dar deja cand botezi orice stanca este cam… Avanu a scris o carte remarcabila, are imagini calitative…dar pe mine nu ma intereseaza adevarul lui, ci adevarul asa cum este el. Si astazi era zapada pe Costila. Este un octogon cu o cruce in el, un simbol interpretabil…Interesant treaba spusa de tine, sa ai si temperatura..nu m-am gandit niciodata la asta, dar ar fi ceva poate ca util. Iar despre Semnal M ce sa mai spun? Nu stiu cui nu i-ar placea formatia asta…
ApreciazăApreciază
Prima piatra pe care o tii in mina ar putea fi un agat.
A doua,ar putea fi o calcedonie albastra (este rara )
Frumoasa plimbare!
ApreciazăApreciază
Multumesc, acum am facut poze din acelea :)) Voi face poze mai detaliate si ti le voi trimite.
ApreciazăApreciază
Bravo, Adi! Asta e ceea ce spun eu prin „iesire in parcul de langa casa”! Asa tare ma bucura cand ajungi prin locuri „ascunse” fix pe platoul Bucegilor. Stanci sub diverse forme: loc de vatra, babe, monumente…
Uite chiar vorbeam ieri despre „monstrul” Agentiei de protectie a mediului. Asa inteleg ei sa protejeze mediul, construindu-si pentru binele propriu o cetate in varful muntelui? Ma gandesc ca nu o fi blindata! In stil putin ironic, vorbeam aseara in tren cu un fost voluntar la Salvamont Rasnov ca nu ar fi nevoie mai mult de 1 kg TNT ca sa distrugi ditamai cladirea
Ai fost duminica pe Drumul Granicerului? Am ajuns si eu pe acolo pentru o ora si 20 de minute intre Strunga si Batrana. Nu am vazut „obiectivul” ;), exact asa cum spuneai si tu!
Doua intrebari (in afara subiectului):
1. In capatul de sus al vaii Tatarului exista stalp indicator in jos pe marcaj spre capatul de sus al lacului Bolboci?
2. Daca nu te-am mai intrebat alta data, exista un marcaj (TG parca) ce coboara din Strungulita pe la capatul de sus al vaii Tatarului si cel al Plaiului Mircii? Stii daca e suficient de bine marcat si unde duce?
ApreciazăApreciază
Multumesc, lasa ca si tu faci trasee la fel de frumoase 🙂 Imi place sa merg si sa vad si altceva decat aceleasi lucruri: Babele, Sfinx, etc. Intr-un fel este bine sa aiba si cei care conduc destinele mediului un loc al lor pe munte…dar ideea este prost implementata. Cladirea pare inestetica, s-a lucrat la ea fara simt de raspundere, poate ca ar fi mers un alt proiect, mai usor de introdus in peisaj. Adica, as sustine ideea ca oamenii mediului sa aiba un spatiu care sa fie folositor in actiunile de protejare a muntelui…ridica constructii prin Bucegi toti neavenitii, cred ca acestia de la Mediu sunt mult mai indreptatiti. Doar ai vazut ce tampenii a ridicat Consiliul Judetean Dambovita: asa-zisa baza salvamont de la Zanoaga, cabana Podu cu Florile, etc, niste constructii ce necesita costuri de intretinere mari…pe langa faptul ca arata ca naiba, banii investiti niciodata nu se vor recupera. In cazul Agentiei de Mediu, nu stiu unde in alta parte ar fi fost un amplasament mai potrivit, cred totusi ca ideea de respingere a constructiei se datoreaza in mare parte aspectului sau.
Duminica am fost pe langa acel drum :)) Ma gandeam eu ca nu se vede 🙂
Consiliul Judetean Dambovita a facut multe prostii prin Bucegi din dorinta de a cheltui banul public. Au inventat o strategie de dezvoltare a turismului, nefondata evident. Au deschis si noi trasee. Printre acestea si cel ce porneste pe Valea Tatarului si acela dinainte de cabana Podu cu Florile. La capatul de sus al vaii Tatarului nu exista niciun indicator. Din Strungulita porneste un traseu marcat cu punct galben ce iese la cabana Podu cu Florile, de care spuneam mai sus. Cand ajungi in dreptul vaii Tatarului la o privire foarte atenta si indepartata vei vedea undeva jos un stalp. Este al traseului cu TG ce iese la capatul lacului, la cel mult 15-20 minute de Cheile Tatarului. Este slab marcat pana la intrarea in padure, dar daca urmezi doar cursul vaii il vei regasi la intrarea in padurea. Deci nu coboara pe Plaiul Mircii ci doar urmareste firul vaii Tatarului.
Ambele trasee, cel cu punct galben si cel cu triunghi galben pun probleme de orientare, stalpii sunt rari…adica niste lucrari proaste. Numai pentru traseul de pe Valea Tatarului s-a platit mai bine de un miliard lei vechi. La aprecierea mea, mai mult de 2000-3000 ron nu au cheltuit.
ApreciazăApreciază
Da, dimensiunile si forma proiectului cladirii APM lasa de dorit. Nu constructia in sine! Daca era macar invelita cu lemn si cu o forma mai de cabana, as fi zis da! Cam asa cum arata cele din „statiunea” Diham 😉
Unde este exact cabana Podu cu Florile? Stii ceva timpi de parcurs de la Strungulita de exemplu? Cumva mi-ai putea face cat de cat o schita orientativa a traseului?
Cu orientarea Salvamont Bran da lectii desi multi stalpi/marcaje nu sunt bine montati/montate in pamant! Nu inteleg eu ceva oare? Salvamontul nu e o institutie in sine? Chiar sunt discutii/conflicte intre unitatile Salvamont? Nu ar putea (ca tot primesc fonduri) sa ia stalpii care stau degeaba pe Bucsoiu si sa ii fixeze pe Tataru, Plaiul Mircii etc? Eu am spus de Plaiul Mircii referindu-ma de fapt la Memorialul Nae Popescu. Scuze daca am creat confuzie! Si aici pe BR sunt ceva probleme de orientare in padure!
ApreciazăApreciază
Daca era in stilul celor de la Diham, da, arata mai bine. Cabana Podu cu Florile este pe drumul forestier de langa cabana Bolboci, acel drum ce urca spre muntele Podu cu Florile. Tot pe acest drum este si marcajul cruce rosie spre Cantonul Bratei. Este asadar cam la 2-3 km de cabana Bolboci.
De la Strungulita, urmaresti mai mult creasta, nu cobori, daca este vreme buna vezi si stalpii, la sute de metri unul de altul…faci cam 2 1/2 ore pana la cabana aceasta, care este o locatie inchisa. Nu gasesti pe cineva acolo.
Fiecare echipa Salvamont actioneaza mai mult indepedent, exista o coordonare doar la nivel judetean…
Glumesti Cezar 🙂 Eu nu cred ca acei stalpi vor mai fi carati de pe Bucsoiu, acolo vor ramane. Nu are cine! Daca nu ma insel zona Bucsoiului este impartita de salvamontul din Busteni si de cel din Bran, nicio nadejde 🙂 Daca ar avea initiativa as aduce si eu un stalp-doi pana la Omu.
Am coborat duminica exact pe Memorial, marcaje foarte rare, vreo 5 am observat. De fapt, cum bine stii, acest traseu nu apare pe nicio harta turistica 🙂
ApreciazăApreciază
Multumesc mult. Drumul forestier merge pana la cantonul Bratei? Banuiesc ca nu este distanta prea mare pana acolo. Cred ca mai mare este pana la Dobresti ;). Cred ca si pe acolo marcajele sunt intr-o stare jalnica. Eu pe Memorial vreau sa urc saptamanile urmatoare urmand marcajele (alea putine cate sunt) fiindca la coborare le-am pierdut la un moment dat.
Intreb toate astea fiindca lucrez la o harta completa a Bucegilor cu GPS-ul in mana!
Eu stiu ca cele doua refugii de la Batrana si Tiganesti au fost aduse cu elicopterul si asamblate pe loc. Si banuiesc ca la fel si stalpii despre care vorbim! E un pic iluzoriu sa cred ca va fi facuta o astfel de actiune tot cu elicopterul pentru mutarea stalpilor? De fapt cum echipele Salvamont lucreaza independent si doar pe hartie sunt coordonate „de la centru”, slabe sanse sa fie colaborare reala intre ele.
Ca tot veni vorba de marcaje. Ce e cu acel TR din a doua postare a ta din iunie spre cabana inchisa Podu cu Florile?
ApreciazăApreciază
Nu este distanta mare, cateva ore. Vezi ca multi lucreaza la harti cu Bucegii si nimeni nu a facut una completa pana acum. Sunt o multime de trasee care nici acum nu apar pe nicio harta. Nu stiu cine are fi dispus sa mai ia acum stalpii de pe Bucsoiu 🙂 TR este parte dintr-un traseu vechi al Bucegilor, partial disparut, un traseu ce cu efort sustinut poate fi parcurs intr-o zi.
ApreciazăApreciază
Chiar ai pus la poze de data asta!…
Si eu uneori ma mir de cat de multe poze am facut in cate-o zi.Vad asta abia cand astept sa se incarce in calculator :).
Si da, o zi a pietrelor…multime de pietre mari si pietre mici.Poate ca cea pe care o numesti monument o fi fost tot ca un fel de semn funerar, cum sunt crucile din fier acum, numai ridicata de un mambru al familiei unui disparut , mai dornic sa ii ramana statornicit in piatra semn de avertizare de pe unde si-a sfarsit zilele.Asa te gandesti uneori, ca piatra nu are moarte, dar am vazut garduri din zidarie (exemplu doar) sfaramandu-se mai ceva ca cele din lemn .
Capra neagra e superba!
ApreciazăApreciază
Am pus cateva zeci, cu ceea ce mi s-a parut mai relevant. Au mai fost si alte aspecte, poate altadata. Posibil sa fi fost un monument funerar, cred ca este cea mai plauzibila varianta. Caprele pareau obisnuite cu omul si nu prea este bine acest lucru.
ApreciazăApreciază
Anul acesta, în 22.09.2012, ora 15:48, erai la intrarea pe Jepii Mici, în coborâre.
Anul trecut, în 22.09.2011, ora 16:45, erai tot la intrarea pe Jepii Mici, în coborâre.
Comparând cele două imagini, se vede că în acest an iarba este mult mai uscată faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, a fost secetă vara asta, şi încă mai este.
ApreciazăApreciază
De necrezut! 🙂 Cum naiba de se intampla lucrurile acestea? 🙂 Multumesc mult! 🙂
ApreciazăApreciază