Traseul turistic: Busteni – Babele – Varful Omu – Muntele Scara – Coltii Clincei – Saua Tiganesti – Muntele Clincea – Bran

Cum sa incep cel mai bine, oare?! 🙂 A fost cel mai frumos traseu pe care l-am parcurs anul acesta. A fost asa cum trebuia sa fie…

Mereu mi-a placut traseul pe muntele Clincea, pe care cobori de la Omu la Bran. Este pitoresc, cu multe de vazut. Suplimentar, au mai fost si altele de vazut.

Intrucat toate articolele-prezentari de trasee turistice, sunt vizualizate intens fiecare, zilnic, si aceasta postare va fi facuta in acelasi ton ca si cele anterioare: descriere, detalii, imagini, repere, recomandari.

Traseele spre Bran, ce pornesc de la Vf. Omu, pot fi realizate numai dupa ce te informezi in prealabil despre starea vremii. Parcurgand suprafete insemnate de gol alpin, devine riscant pe ploaie cu tunete si fulgere. Iarna, practic nu ai ce cauta pe aceste trasee.

Din Busteni am urcat cu telecabina la Babele, la ora 9 eram sus pe munte. Trebuie facuta o distinctie: pe munte mergi sa te antrenezi, sa vezi peisaje, sa te relaxezi, sa te simti bine, sa inveti unele lucruri. Nu poti si sa alergi si sa privesti…de aceea am si mers cu telecabina, ca sa fie timp sa vezi cam tot ce se poate vedea de pe un astfel de traseu.

In rucsac, cand mergi pe un asemenea traseu, trebuie sa ai tot ce trebuie, niciodata nu stii ce se va intampla. Ca o constatare, mergi ani de zile pe Bucegi, si este de ajuns un moment de neatentie si te poti accidenta. Pe munte, ca sa te simti bine, trebuie sa ai la tine tot ce iti trebuie. Ca fapt divers, eu pe traseele turistice, vara si toamna, nu port bocanci de munte. Explicatia mea este simpla: adidasul de munte este mult mai practic, nu-ti oboseste piciorul, nu iti tine fix piciorul, este bine sa ai glezna libera…acum, fiecare cum stie; unii vor sa-si tina glezna fixa. Cert este ca niciodata nu am facut vreo entorsa, scrantit piciorul, din acestea. Si merg de mic…

1Din telecabina, vedere spre Brana Caraimanului. Localnicii din zona telecabinei se uitau la munte si spuneau ca vine ploaia 🙂

2La Babele. Cum presupuneam, pe munte era destul de placut, plafonul jos de nori dadea impresia falsa ca va ploua

3Poteca sau drumul de pamant spre Sfinx, stanca mai mare ce se vede drept inainte

4Sfinxul

5Si un mic cort, langa o alta stanca renumita a Bucegilor

6In imagine, zona Babele, cu verde este acoperisul cabanei. Noi aici eram aproape de stanca Baba Mare.

7Baba Mare este unul dintre cele mai bune puncte de vizualizare a Bucegilor, dominand vecinatatile. In imagine Valea Ialomitei, o mica parte din aceasta. Sagetile verzi indica traseul turistic Pestera-Valea Doamnei-Saua Batrana-Poiana Gutanului-Moeciu de Sus, marcaj triunghi rosu. Sageata mov reprezinta stana din Piciorul Doamnei.

Sagetile galbene arata traseul Pestera-Obarsia Ialomitei-Vf. Omu, marcaj banda albastra. Sagetile rosii reprezinta un drum de caruta ce iese in Valea Horoabei, la o stana. Nu este un traseu turistic.

8Aspect spre Valea Ialomitei, zona Pestera. Cu sageata galbena, traseul ce coboara de la Babele la Pestera. Cu albastru-postul Jandarmeriei Montane, cu verde-statia de telecabina Pestera, cu rosu-refugiul salvamont, cu maro sageata dubla-Pestera Ialomitei, cu mov-hotelul Pestera. Constructiile mai de departe apartin zonei Padina.

9Sageata cea mai de sus reprezinta cel mai frumos punct panoramic al Bucegilor, Podu cu Florile. Cu sageata galbena-drumul asfaltat Bolboci Mal Stang, cu verde Cheile Tatarului, pe acolo trece vechiul drum Bolboci, neasfaltat. Cu rosu, barajul si lacul Bolboci.

10Desi un curent impingea ceata spre Platoul Bucegilor, un vant ce sufla pe Platou nu lasa ceata sa vina. Astfel, aceasta ramanea doar pe marginea abruptului prahovean, creand impresia de jos, din Valea Prahovei, ca pe munte este o vreme neprielnica drumetiilor.

11Sa-i dam Bolovanului, ce este al lui 🙂 Aici un mic aspect din patria Bolovanilor 🙂

12O turma de circa 1200 de oi. Nu am vazut niciun caine. Unul din ciobani, ne-a prins un miel sa-l mangaiem. Bietul de el se zbatea, dar am pus mana pe el 🙂 Frumoase oi!

13Asa se transporta pe la stane, la statia meteo, si la cabana Omu, anumite lucruri. Vin unii cu un Aro si altii cara cu un tractor cu senile

14Valea Cerbului si sus de tot, cabana de la varful Omu. Observati cate serpentine descrie poteca turistica marcata cu banda galbena. Este un traseu ce leaga Busteniul de acest varf.

15O multime de floricele la tot pasul

16Poteca noastra, marcaj banda galbena de la Babele si pana la Omu, trecea pe sub acest parapet natural stancos, denumit Cerdac. O sa va spun mai jos detalii despre acest loc.

17Mecetul Turcesc, o imensa stanca alcatuita din calcare jurasice, ce domina Valea Ialomitei. Scriu despre Valea Ialomitei pentru ca aceasta este perspectiva oferita de acest traseu Babele-Omu, in partea stanga a sensului de deplasare.

18Muntele Obarsiei. Cu rosu este un drum foarte rau de acces, pe care se deplaseaza acel tractor cu senile mentionat. Iarna, acea varianta de acces este mai sigura pentru turisti, ma refer la aceia ce incearca sa ajunga totusi la varful Omu, desi este interzis. Cu verde, este poteca de vara, pe care am venit si noi. Intre cele doua, poteca si drum este Cerdacul, meterezele naturale de stanca. Incorect, mai este denumit Ceardac sau Cerdacul Obarsiei Vaii Cerbului. Din muntele Obarsiei, nu ies decat izvoarele raului Ialomitei, care curg in alta directie. Asadar corecta este denumirea de Cerdacul Obarsiei, si atat.

19Poteca cu banda galbena, ultima parte spre Vf. Omu. In fata, in dreapta se vede Vf. Bucura

20Cabana si stancile de la Vf. Omu. Nu va luati dupa ce spun unii, ca la acest varf au fost mai multe stanci uriase si ca una nu mai este. Sunt toate cele trei, mari, in aceleasi locuri milenare. Este plin internetul cu tot felul de prostii.

21Statia meteo de la Omu

22Pe culmea din dreapta, se merge spre Bran

23Valea Gaura, cea mai pitoreasca vale din Parcul Natural Bucegi. Atentie, traseul nu incepe de-a dreptul ci din Curmatura Hornurilor, undeva in dreapta, la cam 20 de minute de mers, distanta de varful Omu

24Oile de la stana din Gaura (sunt 2 stane in aceasta vale, una in caldarea de sus, si alta jos, la limita de sus a padurii).

25Aici este Curmatura Hornurilor, intersectie de trasee. De unde venim noi este poteca spre Vf. Omu, inainte traseele spre Bran prin Valea Ciubotea si muntele Clincea. In dreapta este Hornul Mare, si se coboara spre Malaiesti, in stanga, traseul spre Bran prin Valea Gaura.

26

27Acum vara, eu va recomand sa nu intrati in acest horn. Pot veni pietre peste voi sau peste cei aflati mai jos

28Asa arata „traseul turistic” prin Hornul Mare, apa, zapada au spalat terenul. Cea mai buna cale de acces spre valea Malaiesti ramane poteca de vara

29Un mic urcus spre Varful Scara, noi urmaream de la Vf. Omu, marcajul banda rosie

30In stanga cum urcam, vedem jos: cu galben, mica stana din caldarea superioara a Vaii Gaura, cu sageti rosii traseul turistic spre Bran, marcaj cruce rosie

31

33O uriasa stanca, denumita „Altarul Zeilor”. Povestea/legenda, am auzit-o cand eram mic, la unul din cei de pe la Pestera Ialomitei. Nu are rost sa o scriu, mai bine asa.

34Cert este ca dupa cativa ani, am ajuns din nou pe aceasta stanca

35Imprejurimi

36O lume de stanci, ca niste sulite spre cer. Un varf din apropiere se numeste Lancia

37Popasul a fost langa acel Altar, pe un mic platou

38Perpendicular cu Releul Costila

39Urcus spre Altar

40Superb acest loc, plin de semnificatii. Nu m-am straduit sa-l aduc in atentie si nici sa-l ascund, multi l-au vazut de departe, dar una este sa vezi si alta sa stii, altfel este o stanca banala, cu ceva peisaj de jur-imprejur. Pentru ca nu am fost cu niciun prieten de munte in acest loc, nici nu gasesc de cuviinta sa scriu altceva. Am fost doar pe aceasta stanca, am ajuns si atat, povestile sunt povesti.

41Din nou pe traseul turistic spre Bran, marcaj banda rosie. Aceasta este singura portiune mai problematica de pe tot traseul. O coborare printr-un horn ce da inspre Valea Tiganesti. Nu se coboara greu, nu este pericol de cadere in gol daca stai pe poteca.

42Una din florile gingase ale muntelui…Macul Galben, relict glaciar

43In acest horn, era ceata, o ceata frumoasa, liniste deplina, doar ecoul vorbelor se auzea. Foarte frumos si aici

44

45Pe acolo este traseul

46Iesirea din horn. Am pus si astfel de poze, sa se vada ca sunt amenajari, ca traseul trebuie parcurs cu atentie, sa vada oricine despre ce este vorba. Ca fapt divers, pe acest traseu am vazut si copii si persoane la 65 de ani

47Coltii Clincei, printre care se strecoara poteca

48In stanga sensului de deplasare, se observa Valea Ciubotea, o vale dificila de parcurs

49

50

51

52Si se duce ceata ce ne-a invaluit un timp, si astfel vedem zona Branului

54Rododendron inca inflorit

55Flori de rododendron si Valea Tiganesti

56Valea Tiganesti. Oile au stana langa lacul din dreapta. Mare atentie la caini, au existat anual incidente aici. Cu verde, traseul turistic marcat cu banda galbena, traseu de legatura intre zona Malaiesti si Bran. Traseul acesta pleaca de langa cabana Malaiesti, urca muntele Padina Crucii dupa care merge pe acesta, aproximativ pe curba de nivel, pana la lac. Apoi, urca pe unde vedeti turma de oi, pana la refugiul din Saua Tiganesti. De aici se continua pe banda rosie, pe care veneam si noi.

57Trecand de Coltii Clincei. Sagetile indica poteca pe unde am coborat

58Mantia de ceata ne tot dadea tarcoale :). A fost o vreme potrivita, daca era soare, ne vaitam de piele acum…

59Refugiul din Saua Tiganesti, singura amenajare turistica din aceasta parte a Bucegilor. Tineti cont ca de la cabana Omu si pana aici sunt cam 2 ore, deci daca ploua puternic, -pe munte nu prea ploua usor 🙂 -,  nu este prea grozav sa fii pe creste…intre cele doua locatii.

60Am vazut si o vatra de foc, dar sa stiti ca nu sunt lemne prin imprejurimi. Cine face focul aduce lemne de mult mai jos, probabil sunt mai multi si ia fiecare cate o creanga

61Directia traseului turistic de pe muntele Clincea

62Prelungire muntoasa in stanga

63Sageata verde arata unde intra in padure acest traseu turistic. Cu rosu, ultimul punct de belvedere al traseului

64Traseul prin padure, langa ultima sageata, in stanga, se afla si Portita Clincei

65

66Portita

67

68Garofite albe (Dianthus kitaibelii subsp. spiculifolius, cunoscuta si sub denumirea de barba-ungurului

69Un buchet deosebit

70Dintr-o parte

71Din alta, aceeasi stanca

72De retinut: indicatoarele traseului marcat cu banda rosie, Vf. Omu-Clincea-Bran, contin toate timpi eronati. Nu va luati dupa ce scrie pe acestea. Cine le-a montat nu a parcurs acest traseu turistic. Traseul, la mers lejer, poate fi parcurs in 5 ore. Am parcurs respectivul traseu de multe ori, este o stupizenie ce au trecut ei pe indicator.

Potrivit indicatorului din imagine, mai aveam 3 ore pana in Bran. Real, in maximum o ora esti iesit din padure, la baza partiei Zanoaga, in cartierul Poarta al Branului. Sa povestesc putin si apoi verificati voi ora de pe poze, si imi veti da dreptate. La ora 18 eram jos la partie, la ora 19 am luat autobuzul spre Brasov, la ora 20 eram in Brasov. Dupa indicator, eu la ora 20 trebuia sa sosesc in Bran. Acesti timpi, cei de pe poze din acea zi, au fost stabiliti de mine la mers normal, fara graba, fara alegare. Este o certitudine, de la acest stalp cu sageti indicatoare, intr-o ora iesi din padure.

73Traseul are un blocaj major, multi arbori au cazut si trebuie ocolit. Atentie sa nu ocoliti prea jos si sa tot coborati, la un moment dat trebuie sa urcati, dupa vreo 200 metri.

74Asa cum v-am spus, intr-o ora se iese din padure, nu va luati dupa ce scrie pe indicatoare. Cei care le-au amplasat nu cunosc limitele localitatii Bran si multe altele. Probabil trebuia amplasat la golul alpin si vreun lenes nu s-a mai dus pana acolo, asa ca l-a batut in acest copac.

75Palaria sarpelui, ciuperca otravitoare

76Pe marginea partiei Zanoaga, la iesire din padure

77Privire inapoi, spre Bucegi

78Cum se iese din padure, se observa un gard de lemn pe sute de metri lungime. Langa acesta este un drum. Din locul unde traseul turistic ajunge langa drum, este bine sa alegeti drumul. Acesta merge in dreapta.  Traseul insa trece la cativa metri de o stana, drumul fiind asadar mai sigur, ocoliti doar cateva minute.

79Hotelul-Cetate, realizat de o firma din Galati in parteneriat cu primaria din Bran, un proiect mort, de cativa ani totul a fost abandonat

80Intalnind asfaltul, sau poate ca trebuia dupa 3 ore, asa cum „spunea” indicatorul 🙂 Pentru cei mai neantrenati, neobisnuiti cu muntele, sfatul meu este sa cunoasca un nr. de telefon de la un taxi din Bran, strada aceasta are mai jos sute de case, mergi o vreme pe ea 🙂

81Asteptand un autobuz spre Gara Brasov

82Aproape de gara, in Brasov, poza de pe o trecere de pietoni :)) Se vedea prea bine soarele 🙂

Cam asa arata traseul Omu-Bran prin muntele Clincea. Este lung, dar frumos, avand doar o portiune mai dificila, intr-un horn. In rest, pe vreme potrivita, este ceva de neuitat…ideea este sa nu te cramponezi de timp, cat mai este, cum mai este mai incolo, sa ai ce trebuie la tine…mergi, vezi, asculti, vorbesti, intelegi, traiesti 🙂

A fost o zi perfecta!

Cand nu stii ce sa faci…mergi 5 ore prin Bucegi

🙂 Fara idei si fara chef…nu am fost nici la gratar, sarbatoare cu prietenii…era ziua sotiei unui prieten bun…eu hai ca vin, hai ca nu mai vin… dupa care iar vin si nu mai vin. I-am lamurit pe la 10:30 ca nu pot conta pe mine…mai tarziu am plecat…nu cu ei.

Ideea a fost sa merg sa iau ceva din oras…stiam ca nu ma intorc eu prea repede asa ca mi-am facut rucsacul de munte. Pe acasa nu era nevoie de mine, probabil m-au vazut toti fara chef.  Ies din casa, privesc spre munte, norii cam acopereau Bucegii. Si parea atat de senin cu o ora in urma. Sa merg sau sa nu merg? Hai totusi pana la Sinaia si vad eu acolo…

In Sinaia, ma hotarasc in sfarsit…cu telecabina pana la Cota 2000 si de acolo pe un traseu fixat in minte, care sa si urce, sa si coboare, sa nu fie scurt dar nici lung, sa si vad ceva…Si abia acum incepea ziua 🙂

Intru, telecabina gata de plecare, hop si eu in ea…la Cota 1400 la fel, telecabina astepta…am ajuns repede sus dupa cateva vorbe cu angajatii Telefericului. Intre timp, gata, devenisem sigur, stiam ce sa fac 🙂 …sau ca sa folosesc expresia aceea enervanta „mi se schimbase starea de spirit”…acum era in bine.

Inainte de a posta imaginile de astazi, (am facut aproape 300 de poze in 5 ore, trebuie sa fii putin ciudat ca sa faci atatea…si totusi cate altele le-am lasat pentru data viitoare…) am sa pregatesc un fundal muzical. O piesa veche, ce ajunsese la vremea aceea pe locul 3 in topul BBC, (asa zic astia pe net!) un cantec renumit, frumos, chiar daca este destul de vechi. Am sa pun si versurile…ca prima oara cand am auzit-o nu prea am inteles ce spuneau :))

„Ai macinat ceruri si-ai sfarâmat stele/ Si-ai spart în palme pietre inele/ Te-ai dus cu sângele serii pe ape/ Cu-atât mai departe, cu-atât mai aproape.

Ai baut fulgere topite-n descântec/ Si-ai tors cu-amurgul fuioare de cântec/ Umbrita de frunze ca ochiul de geana/ Când arde aleanuri în piept de codana/ Abia atipesti pe umeri de noapte/ Si zorii te cheama din stelele coapte/ Si iarasi te-aduni dintre ape si vânt/ Sa macini comoara acestui pamânt.

Când toaca batea cu tinte-nserarea/ Haiducii-si ciopleau din umbre cararea/ Strunindu-si sirepii aprinsi în zabale/ Tacuti sa se-ascunda sub soaptele tale/ Si-n hore de inimi cu vârfuri de spada/ Teseau legamânt cu fir de balada/ Doar malul de ape îl scutura-n ierbi/ Sa arda sub luna în coarne de cerbi. ”

Cand am iesit la Cota 2000…pregatiri pentru iarna

Zapada recenta

Platoul Bucegilor…in departare mantia alba de pe muntele Costila

Stana autentica, reparata in acest an

Am coborat de la Vf. Furnica, am urmat poteca spre Complexul Piatra Arsa, apoi stanga pe o alta poteca, trecere pe langa stana si coborare spre firul Izvorul Dorului unde era traseul turistic spre Padina

Intr-un mic valcel am dat peste cativa ulii…au zburat repede. Prindeau soareci sau beau apa…unul se si vede zburand

In traseul fostului funicular care lega Busteniul de Valea Brateiului, peste Bucegi. Avea 16 km lungime, a fost ridicat la inceput de secol XX…si demolat de comunisti. Se si vede din imagine ce a mai ramas din fundatia unui stalp

Un monument cine stie de cand…columna o mai numim. Este in preajma traseului funicularului, probabil atunci a fost realizata. Poate avea imaginea cuiva, poate era o placa comemorativa. Are zeci de ani monumentul…am cautat pe langa el sa vad poate este vreun semn de identificare, am intors o bucata rupta…dar era doar ciment…

Sant al fostului funicular

Asfaltarea lui DJ 713 s-a incheiat…pana la intersectia cu Piatra Arsa si Babele este asternut covor asfaltic…masini nenumarate. In stanga, indicatorul spre Padina. Poza din dreapta este spre sensul de deplasare Piatra Arsa

Maine voi parcurge toate culmile acelea din fata

Si am inceput urcusul

Departe, releul de pe Costila

Trafic spre Piatra Arsa

„Spiridusul de langa Vf. Blana”…bine, nu este acel varf dar asa l-a denumit G.Avanu in cartea sa.  Nu seamana deloc cu vreun spiridus, dar in fine, sa-i pastram denumirea 🙂

Adapatoare pentru pasari in stanca denumita T-Rex in cartea Bucegii…de G. Avanu. In fapt, o stanca cu aspect de ciuperca cu o inaltime de 1,20 m

Piatra utilizata pe post de vatra alpina de catre ciobani

As putea sa spun ca astazi a fost o Zi a Pietrelor. Am intalnit o multime, diferite…fiecare cu povestea ei. Daca stam sa denumim orice vedem…

Ce denumire sa-i dau? :)) Dati-i voi daca aveti vreo idee 🙂

Babele din Plaiul lui Pacala

Aceleasi Babe

Am trecut pe langa stanci care in acea carte apareau sub denumirea de Clovni sau Serpi…acum, stiti, fiecare poate pune orice nume doreste…nu este nimic deosebit, adevarat

Prin pajiste,

printre stanci,

intr-o vale.

O roca mai interesanta

Decolati sau aterizati? 😉 🙂

Imagine apropiata cu statia de telecabina si cabana Babele

Iesire deasupra Vaii Cocora

Cladirea Agentiei pentru Protectia Mediului

Cand am vazut piatra aceasta, m-am gandit la ce spunea Alexandru (Fosile) …daca este sa o vezi, atunci o vezi. Statea asa intr-o parte. Si eu la fel o priveam 🙂 Ma uit mai bine si avea tenta albastra…o piatra ce mi-a atras atentia, frumoasa…bineinteles ca habar nu am ce este 🙂

La coborare am ales traseul pe Jepii Mici, spre Busteni

Straie de toamna pe Jepi

Am intalnit mai multe capre negre pe acest traseu decat oameni…am reusit o filmare superba. O voi incarca curand. Am filmat capra din imagine. Mai sus era o alta. De nicaieri parca, a aparut un ied 🙂 Fugea dupa una din capre…apoi la un moment dat s-a bagat sub burta mamei dupa lapte…Intreaga poveste avea loc la circa 20 metri distanta de mine…

Lanturile cazute au fost ridicate si prinse cu sarma sau suruburi de catre salvamontisti

Crucea lui Mielus…localnic rapus de un fulger acum zeci de ani, personaj in cantece de munte

Cablurile la fel au fost ridicate si prinse…bine, nu este chiar mare lucru, dar au dovedit interes, asta este partea buna…sper sa-i tina starea asta cat mai mult 🙂

Poteca aceea mica se numeste Braul Portitei…pe acolo umbla Crisan asta-vara, cand ne-a povestit intr-un comentariu 🙂 …adica pe versantul acela presarat de copaci

Fie numai si pentru aceste culori de toamna si tot merita o plimbare pe Valea Caraimanului…bineinteles ca ma adresez celor mai antrenati

Rezemat de perete

O privire inapoi, spre crestele de unde coborasem

Ultima cursa a telecabinei, sambata

Panou de vizitare …amplasat de Administratia Parcului Natural Bucegi la intrarea pe traseele turistice…aici iesisem din padure

In Busteni, aproape de statia de telecabina

Au fost 5 ore pline…de la Cota 2000 si pana in Busteni. Nu ma asteptam sa gasesc ceva util si frumos de facut pentru sambata, dar…cele 5 ore au insemnat cat 24 🙂

Joc de lumini pe bolta Bucegilor, fulgere in toate directiile

Cum era de asteptat dupa ploaia puternica de ieri dupa-amiaza, cu tunete asurzitoare si fulgere sclipitoare 🙂 trebuia sa mai urmeze o alta mai spre seara.

Si dupa lasarea intunericului a inceput un spectacol de lumini naturale ce puneau in evidenta Bucegii, regretand ca nu am fost inspirat sa innoptez undeva pe Platou de unde as fi putut surprinde aceasta superba dezlantuire a naturii. Si cate locatii potrivite nu erau sus pe munte…

Pe la orele 23 fulgerele brazdau cerul in toate directiile si am iesit pe balcon, am luat un scaun si aparatul foto…sa prind ceva :))

Imi plac fulgerele si tunetele… sunt si amintiri ciudate legate de acestea…acum cativa ani veneam de la Padina prin Padurea Laptici cand un tunet puternic ne-a lasat fara auz cateva minute bune, apoi cand am iesit la golul alpin am propus sa mai stam in padure sa nu mergem pe loc descoperit din cauza traznetelor. Ceilalti insa se grabeau si asa am pornit primul. Curand intre mine si ei erau cam 200 metri, de jur imprejur numai pasune alpina, „loc tocmai bun de dat cu traznetul”. I-am auzit in spate la un moment dat pe prietenii de drumetie strigand, fugind catre mine :))) Spuneau ca a cazut un fulger langa mine :))) Eu nu l-am vazut dar ei erau foarte impacientati asa ca ne-am retras spre un canton din apropiere sa treaca pericolul. Tot drumul comentau ca a cazut fulgerul, ca am avut noroc, se intampla unele lucruri pentru ca trebuie sa se intample, cred ca nu a cazut totusi asa de aproape…

Asadar am iesit pe balcon, fac vreo 20 de poze si nimic 🙂 Schimb strategia si socotesc secundele intre fulgere si tunete, intre prima „aprindere ” a boltei ceresti si urmatoarea, pana la urma am prins ce doream chiar daca aparatul foto „nu stie” deloc in domeniul asta.

Primele rezultate dupa calcule aritmetice, la care niciodata nu am stralucit, ca tot veni vorba de lumini, iluminari, d-astea…

Constat eu ca nu e bine sa urmaresti mai multe piste si raman aici unde frecventa luminilor este mai mare.

Si, mai jos:

Prind o poza cu un fulger, mai incerc de cateva ori, apoi ma plictisesc si intru in casa, analizez pozele, sterg vreo 40 de imagini cu intuneric :)) si ma opresc la aceea cu fulgerul. O privesc si dupa o vreme imi vine un gand dupa ce am vazut un nor ce semana cu un ochi, altul ce aducea cu o aripa „ce ar fi sa privesc poza in oglinda?” Asta cu oglinda imi ramasese in minte de cand cu o svastica, desenata altfel, insa daca o priveai in oglinda era de fapt svastica germana…

Si a iesit ce este mai jos. Acum nu emit speculatii, ca e cineva prin nori, fiecare cum considera…este totusi o poza „mai altfel”