Exact acum o ora am ajuns acasa…de pe Bucegi. Intre timp, adica o ora, am facut baie 🙂
Ati auzit de la stiri ce s-a intamplat astazi prin Bucegi. Cine a reusit a scapat, cine nu, s-a adapostit pe unde a apucat. Altii sunt inca disparuti…probabil unii au murit.
Am vazut si eu o stire, atat de putin reda ce s-a intamplat pe munte. Sute de oameni au pornit astazi pe traseele ce ajung la Vf. Omu. Se anuntase „ploaie la munte” dar mereu se anunta. De exemplu, erau publicate si date meteorologice despre cat va ploua si cat va ploua. Ar fi trebuit sa inceapa ploaia dupa ora 12 si sa dureze vreo 3 ore. Cantitatea de apa ar fi fost de 17 l/mp, ceva care nu era de speriat pentru turistii obisnuiti cu muntele.
Turisti la cabana Omu, unii veneau, altii plecau, erau si prin interior.
Si cativa alergatori montani
Razvan in coborare in Valea Ciubotei
Refugiul Ciubotea
Numai ca dupa ora 13, ploaia marunta si lipsita de putere s-a transformat intr-o rupere de nori. A scapat cine a putut. Cei mai norocosi au fost cei de pe traseul Babele-Omu. Cei mai ghinionisti, aceia de pe traseele din jurul Vf. Omu: Abruptul Bucsoiului, Valea Cerbului, Valea Malaiesti, Valea Gaura, Valea Ciubotea, muntele Clincea.
In aceasta zi mai multe echipe ce vor participa in luna iulie la Marathonul de 92 km de pe Bucegi au venit la un antrenament. Mai toti au ales traseele din jurul Vf. Omu. In afara de acestia mai erau o multime de turisti…nimeni nu s-a speriat de ploaia anuntata. Insa acest fenomen meteo s-a transformat in altceva si fiecare turist a incercat sa-si salveze viata, sa se retraga la adapost. Un astfel de fenomen extrem, nicidecum o „ploaie la munte”, se intampla la cativa ani pe Bucegi. Mereu sunt victime.
Traseul nostru de astazi ca si al multora era: Gura Diham-Abruptul Bucsoiului-Vf. Omu-Valea Ciubotea-Bran-Valea Gaura-Vf. Omu-Valea Cerbului…zeci de kilometri. In 5 ore trecusem muntele din Busteni inspre Bran, mai exact eram mai jos de refugiul salvamont Ciubotea, aproape de intrarea pe traseul turistic spre Valea Gaura.
Am gasit ragaz sa facem si cateva poze…aburi se ridicau din apa desi era innorat…inainte sa inceapa furtuna
Altitudinal eram destul de jos, sub 1000 m. Am inceput sa urcam. Si a inceput o ploaie puternica. Niciun material, fie el Gore-Tex, etc nu a rezistat intensitatii ploii. In 20 de minute eram uzi pana la piele…nu era o problema, in rucsaci aveam haine uscate in sacose din plastic. Numai ca ploaia se transforma in grindina, in mazariche, in faţă se vedea ca prin ceata, tunetele te asurzeau si fulgerele cadeau in toate directiile. In atmosfera asta de cosmar am decis sa ne oprim si sa-i oprim si pe altii la o stana aflata nu departe de traseul turistic, dar putin observabila cand urci.
Si traseul devenea tot mai noroios, apa curgea pe noi, de pe noi, in siroaie…mai ceva ca in filme. Trebuia sa vorbesti repede, intre tunete, altfel nu te auzeai unul cu altul. Era un iad. Am ajuns in Saua La Polite, de aici urma sa mai facem 30 minute pana la acea stana. Prin poienile descoperite abia respiram…trebuia sa trecem o mica albie, de regula cu putina apa. Apoi venea stana in dreapta, unde urma sa aprindem un foc…aveam si pentru foc totul pregatit.
Ne asteptam ca inaintea noastra sa mai fie o echipa de doi baieti, in spate depasisem peste 20 de oameni ce urcau si ei. Am ajuns in poiana de dinaintea cursului de apa, pe o urgie ce nu poate fi descrisa. Parca s-au rupt toate portile cerului…”ploua cu galeata” este un termen depasit in astfel de cazuri. Noi veneam dupa o alergare montana de 5 ore si ploaia asta rece numai bine nu ne facea.
La vreo 200 m distanta de apa, ne-a izbit un curent puternic de aer rece…ne-au tremurat toate oasele 🙂 Spre vale, pe acel curs de apa venea Viitura. Albia ce o stiam noi nu mai exista. Cursul de apa, adanc de o palma si lat de un metru suferise o transformare. Avea circa 3 metri latime si aproape de 1,5m adancime in cea mai mare parte.
Priviti in sus pe firul apei…viitura venea in valuri. Parea ca se linisteste dupa care venea si mai mare
Nici vorba sa poti trece apa pe undeva. Nici urma de cei doi care sunt disparuti la aceasta ora. De la stana ne observase cineva. Nu aveam nicio sansa sa trecem apa intr-acolo. Am incercat in aval pe unde este padure si unde stiam ca sunt copaci cazuti. Nu mai era nimic, viitura luase totul. Si ploua continuu, puternic, tunetele bubuiau la intervale scurte, fulgerele cadeau continuu.
Printre acestea un alt zgomot se mai distingea. Apa murdara ce se rostogolea in valuri continue avea un zgomot aparte. La fund, stanci si bolovani se loveau unii de altii. Daca cineva ar fi incercat sa traverseze acest veritabil râu, cred ca in cateva secunde ar fi avut picioarele rupte si ar fi murit inevitabil. De sub apa murdara se auzeau intruna bolovanii venind ca intr-o avalansa. Nici in susul apei nu se intrevedea o posibilitate de trecere.
Pe aici, in mod normal, singurul curs de apa este un paraias…
Dar chiar daca am fi trecut, ar fi trebuit sa ramanem la stana toata noaptea. Pe Vale in sus, spre Vf. Omu, noi nu am mai fi urcat. Erau zone si mai descoperite, daca am fi scapat de viitura intr-un fel, nu am fi avut cum sa scapam de trasnete ce cadeau 4-5 pe minut.
Ne-am sfatuit 30 de secunde si am luat drumul inapoi spre Bran. Ne-am intalnit cu o fata si un baiat si ei tot la antrenament erau. Le-am zis sa vina cu noi, dar au preferat sa coboare in satul Simon. Si despre ei am auzit ca sunt dati disparuti la tv. Nu se stie daca au ajuns sau nu. Altii aveau la ei corturi si le-au montat repede. Cei care vroiau sa continue sa urce le-am spus noi ca nu se poate trece…au inteles toti.
Aceeasi vreme si la intoarcere: ploaie intensa, tunete si fulgere, nu puteai comunica cu nimeni, decat de foarte aproape, ca nu te puteai face auzit. Poteca pe care urcasem devenise albie de parau. Daca am fugit la deal cu atat mai repede am fugit si la vale. Nu aveam incotro…nu aveai unde sa stai la adapost, peste tot ploua. Daca te opreai, in cateva ore ai fi murit…
Drumul de pe Valea Ciubotea era acoperit de apa de 30 cm…abia am reusit sa ajungem la marginea padurii.
Asa era printr-un cartier al Branului…apa intra prin curti, in fata era odata un pod din beton, noi am mers multa vreme paralel cu viitura. In imagine este viitura dinspre Valea Ciubotei mai sus era aceea din Valea Gaura. Am scapat de amandoua.
Am gasit o casa paraginita si am stat cateva minute sa luam tricouri uscate. Apoi la ora 18 eram in centrul Branului…unde sa te duci la o terasa ca noi aratam de parca veneam din jungla. In fine, am reusit sa ne schimbam cu alte haine uscate in statia de autobuz :)) si apoi problema s-a rezolvat. La ora 19 venea autobuzul spre Brasov. Din Brasov am luat 23-ul pana la gara, apoi un microbuz Targu Mures-Bucuresti si la 21:30 eram acasa.
Si cand am venit acasa ploua. Dupa ora 13 a plouat bine de tot si in Valea Prahovei. Unii soferii trageau pe dreapta, oamenii sunau dupa taxi-uri sa-i ia din oras si sa-i duca acasa. Va inchipuiti ca asa ceva se intampla foarte rar si cat de rau a fost pe munte. De aceea, pe munte se impune sa ai mereu anumite lucruri indispensabile din rucsac. Apoi trebuie sa stii sa apreciezi situatia si sa abandonezi traseul cand este clar ca devine periculoasa inaintarea. Iar fara o cunoastere a distantelor si a locurilor de adapost esti si mai slab in fata dezlantuirilor naturii.
Viituri au fost pe toate traseele din jurul Vf. Omu. Salvamontistii au de lucru si vor avea. Un tanar a fost luat de viitura pe Bucsoiu, alti doi sunt blocati sub o stanca aproape de varf, sub tunete, trasnete si o ploaie ce nu conteneste. Altii sunt disparuti in zona Branului, pe traseul din Ciubotea (4 femei) sau spre Simon. Mai sunt altii prin Valea Gaura. Adapost sigur in astfel de conditii inseamna grota destul de incapatoare sau pestera (nu prea sunt prin preajma traseelor turistice din zona Omu), refugii turistice sau parasite, stane. Cabane sunt doar 2: Malaiesti si Omu.
Speram ca toti cei disparuti sa fie gasiti in regula. Multumim celor de la CPNT Brasov care au sunat dupa noi, in special lui Cornel si lui Iulian precum si altora, rude, prieteni… Au fost cateva ore foarte lungi, Dumnezeu a tinut cu noi, anii petrecuti pe munte ne-au venit in ajutor, suntem rapizi si alergam zeci de kilometri. Ce a tinut de noi, sa facem pentru altii, am facut…muntele nu trebuie infruntat, doar intelese anumite lucruri.
Poze voi posta maine! 🙂
BUCEGI NATURA 2000 
…ziceai ca scotea sunete si florile se miscau intr-o directie?
Tu ,instinctiv ,esti pregatit pentru evenimente pe munte.Citi n-au fost?
Din ce spui,multi au fost surprinsi.
Muntele a vorbit.Citi l-au ascultat?
ApreciazăApreciază
Sunete adica un fel de pocnete, directia? Valea Gaura, unde am si „petrecut” acele ore 🙂
Din pacate, tanarul luat de viitura a fost gasit mort, cu multiple traumatisme. Mergea printr-o albie seaca si deodata a venit un suvoi de apa si de pietre si l-a luat. Altii abia au scapat si au fost recuperati azi-noapte de salvamontisti. Actiuni de salvare au fost si spre Bran. Fara a se cunoaste nr. celor retrasi prin diferite adaposturi.
ApreciazăApreciază
Comentariu sters de administrator.
ApreciazăApreciază
Imi pare rau pentru tine daca tu crezi ca din cauza mea nu iti ies tie intentiile. Nu te cunosc si nici nu as vrea. Vroiai sa sarbatoresti ne-intoarcerea mea?! Prietene, daca Dumnezeu nu a vrut, acum trebuie sa te resemnezi. Cere-i Lui socoteala daca poti! Sa fii sanatos ca sa poti mereu sa ai acest gand, acea intentie. 😉 🙂 Numai bine!
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru acel gand! 🙂 Pe acest Crissy…Puterea lui de intelegere este destul de limitata. Lasa-l sa traiasca cum doreste. Se „otraveste” singur, nu trebuie sa-l ajutam si noi!
ApreciazăApreciază
Adrian, bine ca s-a terminat cu bine…din pacate nu si pentru altii ce au fost ieri pe munte… Am trait si eu de doua ori asemenea clipe de groaza in Bucegi, dar am avut mult, mult noroc, si da, eram destul de bine echipat si la fel, nu risc, mai ales cu conditia mea fizica, destul de proasta.
Am sa pun si eu o sticla la rece, pentru ziua in care mama tampitilor, mereu gravida, o sa ajunga la menopauza.
ApreciazăApreciază
Radu, am fost doi oameni care ne cunoastem de multi ani. Este foarte important sa stii cu cine pleci la drum. Experienta asta ne va fi de folos pe 20 iulie, cand se va da startul la Marathon 7500…si nu numai. In functie de ce stii ca poti iti fixezi si obiective.
Cred ca pana ajunge la menopauza, va descoperi o metoda de inmultire cel putin la fel de eficienta 🙂
ApreciazăApreciază
Omule, tipii de seama lui crissy nu inteleg muntele. Si eu sunt unul dintre cei care nu se aventureaza atunci cand nu este cazul. Asa am facut in iunie 2000 cand pe Bucsoiu era zapada. Vroiam sa ajung la Vf. Omu, eram singur, plecasem din Busteni pe traseul Cabana Diham – Poiana Izvoarelor – La Prepeleac – Bucsoiu – Coltii Morarului, dar cand am ajuns la poalele Bucsoiului, am vazut zapada pe carare, pana in varf si, pentru ca eram singur, am ales sa ma intorc din drum. M-am gandit ca, daca mor, nu va sti nimeni ca am murit pe Bucsoiu pana nu se topea zapada respectiva.
Asa ca m-am intors si, profitand de soarele de la Cabana Gura Diham am facut o baie de bronz montan.
ApreciazăApreciază
De ce sa risti cand muntele nu pleaca nicaieri? Va fi tot acolo si maine si poimaine 🙂 Gandul acela l-am avut si eu cand am mers singur, dar unde presupunea risc ridicat m-am intors 🙂 Ramane pe data viitoare! Sper sa invete si altii din exemplul tau! Multumesc!
ApreciazăApreciază
Gandesti oribil, mai baiete. Se vede ca niciodata nu ai fost la munte, nu stii ce inseamna nici muntele dar nici omul. Rusine!
ApreciazăApreciază
Gandeste…dupa posibilitati, bietul om!
ApreciazăApreciază
Bine ca te-ai intors cu bine Adriane! Eu am urmarit urgia de acasa, am iesit in ploaie doar cateva minute sa dirijez suvoaiele ce modelau curtea. A fost cumplit. Tunetele zguduiau pamantul. Imi imaginez cum a fost sus.
Ma gandesc acum la traseul Valea Portii- Stana din Gaura; trebuiau adusi motoristii care sapa santuri cu crampoanele sa vada care e rezultatul trecerii lor pe poteca…
ApreciazăApreciază
Multumesc George! Si acum muntele este in ceata, tuna, fulgera, ploua. Sunt oameni care maine trebuie sa mearga la joburi si sunt blocati pe la cabane, stane, telecabinele nu functioneaza decat la anumite intervale, din cauza vantului si a trasnetelor… Suvoaiele pluviale au stricat multe poteci…
ApreciazăApreciază
Bine ca ai revenit acasa intreg omule. Oarecum banuiam ca nu te-ai putut abtine si ca e posibil sa fi si tu pe munte. Si…mi-am facut griji 🙂 Red Dog a spus intr-un comentariu ca suntem frati :)…asa ca de atunci asa te si consider 🙂 Acum intelegi de ce imi fac griji? Bafta.
O zi placuta iti doresc.
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru ganduri :))) Noi am ales un traseu pe care stiam ca-l vom putea parcurge si pe ploaie. Nu pe orice ploaie 🙂 Dar una este sa pleci la intamplare in teren necunoscut, fara nicio masura de siguranta si alta cand esti oarecum pregatit si stii ce trebuie facut in astfel de cazuri. Mai avem si noroc acolo unde altceva lipseste :))) La fel si tie, toate cele bune! 🙂
ApreciazăApreciază
Mai ti minte ca ti-am spus ca am vrut sa ajung la Schiel? Am ajuns doar pana in Saua Urlatorilor, loc in care am constatat ca sunt nori urati si am decis sa ne intoarcem. Tin minte si acum primele mele incercari cu Schiel-ul (sau cum s-o scrie). Eram cu prietena mea, urcam o jumatate din traseu…vedeam nori…ne intorceam. Abia abia intr-o zi am reusit sa ajungem acolo in conditii de siguranta. Si…e cel mai usor traseu dupa parerea mea. Acum cativa ani ma duceam la Omu tot cu ea. Am vazut nori, am hotarat sa ne intoarcem dar niste batranei care aveau o stare fizica mult mai buna decat a mea…si care pareau de-ai muntelui ne-au intors din drum si au spus sa urcam cu ei ca nu o sa ploua. Eram pe Valea Cerbului atunci. Nu am putut tine pasul cu batranii…si am mai urcat putin dupa care iar am decis ca trebuie sa ne intoarcem. Culmea e ca abia ajunsesem in drumul spre Gura Diham…si a inceput ploaia. In aceeasi zi la stiri am vazut cum salvamontul a intervenit pe traseu din cauza oamenilor blocati acolo. Eu oarecum pentru ca am crescut acolo stiu ce poate muntele si stiu ca norii pot fi o serioasa amenintare. Uneori te poti insela si poate ca ai coborat degeaba de pe munte fara sa ploua…dar e mai bine totusi sa fi precaut si sa nu te prinda ploaia. Si acum incerc sa-mi inchipui traseul cu Schiel-ul…despre care cred eu ca e usor….oare…acolo unde sunt acele trecatori mai complicate nu cumva cand ploua e imposibil sa mai treci? Zonele acelea cu poteca mai rupta…unde pare ca se scurge in draci ploaia…
Oamenii trebuie sa stie riscurile si sa si le asume. Muntele este impresionant si trebuie sa sti cum sa te porti cu el. Sincer ma bucur enorm pentru ca ai coborat cu bine. Am multe de invatat de la tine si iti urmaresc blogul cu mare interes chiar daca nu mereu si comentez. Esti un fel de Bear al Romaniei 🙂
ps…uite : http://cipgallery.deviantart.com/art/Home-309277869?q=gallery%3Acipgallery%2F23786633&qo=3
ApreciazăApreciază
Muntele nu-l inveti peste noapte ci in timp, de aceea ai ajuns sa fi prudent 🙂 Nu prea conteaza varsta…am vazut si tineri mai experimentati ca altii mai in varsta si invers. Trebuie mereu sa ai un plan sau mai multe de rezerva, cand urci. Multumesc, sper ca te referi la invatat doar lucruri bune, acolo putine, cate sunt :))
ApreciazăApreciază
Pai…banuiesc ca numai lucruri bune 🙂 De ce? Exista si rele? 🙂 Stai linistit, in general nu copiez chestii negative 🙂 Bafta.
ApreciazăApreciază
Depinde cum i se par fiecaruia 🙂 La asta ma refeream 🙂 Numai bine 🙂
ApreciazăApreciază
Din moment ce te-am votat…banuiesc ca mi se par lucruri bune… Lucrurile rele tine-le in tine…sau scapa de ele man 🙂
Bafta. O seara faina.
ApreciazăApreciază
:)) le punem lacat :)) O seara asemenea si tie :))
ApreciazăApreciază
Ieri am fost si eu in Bucegi, pe Jepii Mici spre Caraiman. Am incercat sa ajung acolo dar inainte de iesirea in gol alpin a inceput o ploaie torentiala cu fulgere si trasnete infioratoare. Am decis sa ne intoarcem si bine am facut. Si totusi de dimineata nimic nu prevestea dezastrul ce a urmat. E bine si sa stii cand trebuie sa renunti, altfel iti risti viata.
ApreciazăApreciază
Bine ati facut! Poate peste o ora-doua nu ar mai fi fost posibila traversarea Vaii Jepilor. Apoi spre golul alpin esti la noroc…cu trasnetele. Dimineata era asa de linistita 🙂 Prudenta este cea mai buna „arma” pe munte! 🙂
ApreciazăApreciază
Mare dreptate cu prudenta
ApreciazăApreciază
Cel mai bun atu cand mergi pe munte 🙂
ApreciazăApreciază
Salut. Am povestit si eu patania traita atunci. Cand vei avea chef sa citesti o gasesti aici :).
http://aradeanca.com/jepii-mici-furtuna-in-bucegi-la-o-sueta-cu-fulgerica/
ApreciazăApreciază
O sa ma uit imediat 🙂 Multumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
nea marmandele asta cu ”sticla la rece”….un pic RETARDEL cei drept, INSPIRA MILA ! MI-E MILA DE EL…. ”SARACUL” NE-OM….
da, i-am citit comentariul de multe ori si tot ce simt este MILA ! MILA, MILA SI IAR MILA !
”MI-E MILA DE TINE DAR MAI ALES DE CEI APROPIATI TIE !”
SANATATE ITI DORESC !
ApreciazăApreciază
Oameni si oameni 🙂
ApreciazăApreciază
:))
ApreciazăApreciază
Ne a prins si pe noi furtuna la vf Omu. in10 minute, muntele s a facut alb.Am facut coborarea la Babele in 40 min.A fost oribil. tunete si fulgere in continuu si foarte aproape de noi.
ApreciazăApreciază
Bine ca ati ajuns la Babele. Iar 40 de minute chiar este un timp foarte bun. Telecabina mai functiona?
ApreciazăApreciază
am vazut o telecabina coborand de la Babele spre Busteni. Tot la Babele, cineva din grupul nostru a vorbit cu cei de la Salvamont care se pregateau sa plece in cautarea unui om dat disparut.
In privinta timpului 🙂 adrenalina a fost de vina. Imi trecuse orice oboseala si durere pe care o acumulasem in timpul zilei
ApreciazăApreciază
Cumva trebuiau coborati oamenii de pe munte de aceea functiona telecabina. Cunosc starea cu adrenalina :)) Dupa 5 ore de alergare…alergam si mai repede :)) Nu simteam nimic :))
ApreciazăApreciază
Ma bucur ca ati ajuns cu bine… Nici pe mine nu m-ar speria o avertizare de ploaie, dar acum ma voi gandi de doua ori. Am mai invatat multe despre munte cu ocazia asta… Am facut „nerozia” sa umblu pe coclauri singur, din motive de prieteni lenesi, ma bucur ca am avut noroc sa prind vreme buna! Poate ne-om vedea la Maraton, eu mai mult ca fotograf… Daca se poate as dori mai multe detalii! pe e-mail. Ms.
Dumnezeu sa ocroteasca pe toti drumetii munteului…
Cu stima Qturistu’
ApreciazăApreciază
Multumim! Problema este ca nimeni nu este preocupat in Parcul Natural Bucegi de siguranta turistilor. Altfel, iesea un meteorolog de la statia meteo de la Vf. Omu si scria pe o foaie: „Prostilor, nu plecati de la cabana ca in cel mult 30 minute vine urgia”. Lipea foaia de usa cabanei si aveau multi o sansa. Ma refer la turisti, ca noi foarte probabil nu am fi ramas. Dar asa ramaneau aceia fara echipament adecvat, nici salvamontistii nu mai riscau prin trasnete…lucru greu 😉
Iti trimit detalii in zilele urmatoare pe mail…au ei un site plin cu detalii:
http://www.marathon7500.ro/
Sa ne vedem sanatosi!
Adrian
ApreciazăApreciază
Cand e ploaie vara pe drumul spre Omu este infricosator mereu.Am mai auzit si pe altii prinsi de ploaie spre Varful Omu .E o experienta pe care nu o uiti si din care inveti sa fii mai atent atunci cand planifici o calatorie pe munte. Ei, tie zilnic iti iese asta, planificat sau nu, te lasi dus de ganduri si vezi ca ai ajuns sus pe munte :).
ApreciazăApreciază
Ce a fost sambata, nu prea puteai sa-i dai denumirea de ploaie 🙂 Pe munte se intampla sa ploua destul de des, sa tune…dar ce s-a intamplat ieri, se intampla la cativa ani. Ceva asemanator si care a si ramas in memoria multora s-a mai intamplat in august 1999, in august 2003… uite si un link cu o turista prinsa de o viitura tot pe un traseu din zona Omu:
http://www.sibiul.ro/stiri-locale/cosmar-in-munti/1249/
Mereu moare cineva in astfel de conditii. Problema este ca nu-i pasa nimanui. Avem doua statii meteorologice in Bucegi, nimeni nu da un telefon pe la cabane sa le spuna proprietarilor sa afiseze ceva…ca vine zapada, furtuna, etc.
Bine ca eu ma bazez doar pe mine, pe ce pot si pe aceia pe care-i cunosc. Personal, mai bine imi arunc telefonul decat sa cer ajutorul vreunei institutii cu atributii in Bucegi. Tocmai de aceea imi calculez orice traseu, si stiu cand sa renunt…cu atat mai mult cu cat am mers cu mii de turisti pe Bucegi si nimeni nu a avut nicio problema. In ce ma priveste pot risca, in ceea ce-i priveste pe ceilalti, aflati cu mine…nu le ofer „sansa” asta 🙂
ApreciazăApreciază
Nu este atributia celor de la meteo. Sa fim seriosi fiecare poate vedea cu proprii ochi daca este cazul sa se adaposteasca sau nu. Si da eram in zona (V. Cerbului) in ziua respectiva si stiu ce zic. Daca sunt „bravi” n-ai ce sa le faci, fiecare are dreptul de a decide ce este bine sau nu pentru sine.
ApreciazăApreciază
Nu o fi! La cati „bravi” au vazut de-a lungul anilor chiar daca era in atributia lor nu mai faceau ceva. Tu te raportezi la omul de munte autentic, cu ani de munte in spate, un astfel de om are sanse implicit mai mari decat un turist venit in slapi pe Bucegi. Ideea ar fi ca fiecare are minte si trebuie sa gandeasca pentru el. Insa ce ne facem cu aceia care nu pot gandi cum trebuie? Poate nici nu-i ajuta capul, poate nici nu stiu sa apreciez o situatie pe munte. Poate au venit ca asa face lumea, prietenii. Poate au venit sa faca poze pentru Facebook :). Sunt atatia oameni ce vin pe munte fara sa caute ceva…poate doar probleme. Eu la acestia ma refeream…mai bine sa stea la un ceai si un suc in cabana decat sa pateasca cine stie ce. Bineinteles ca vor fi cate unii care nu vor lua in seama niciun avertisment, dar daca pe un singur om, slab echipat, l-ai intors din drum, tot este o realizare…pentru asta merita sa iesi din statia meteo si sa scrii pe o hartie: „Vine ploaie puternica” sau ce o veni.
Este foarte clar ca pe munte intalnesti tot felul de oameni, si tu si eu, am vazut atatia si vom mai vedea daca vrea Dumnezeu. Stiu ca educatia, bunul simt si alte lucruri lipsesc multora, ca majoritatea oamenilor ce traiesc pe munte isi racesc gura de pomana…dar parerea mea este ca daca unul singur intelege ce-i spui, ai facut totusi ceva, omenesc, acolo cat de cat. Nu vroiam sa amintesc…sambata la Omu, doi baieti si doua fete m-au intrebat pe unde sa coboare. Pe Bucsoiu sau pe Valea Cerbului. Le-am zis ca pe Bucsoiu este periculos cand este ceata si ca „pare ca o sa si ploua”. Iar pe Valea Cerbului dupa o ora si ceva vor intra in padure…si s-au intors din drum, pornisera initial spre Bucsoiu, si au coborat pe Valea Cerbului, fara sa zica altceva decat multumesc. Peste o ora si ceva era urgie in jurul varfului Omu. Unii inteleg…
Problema este atat de interpretabila…de aceea eu am pledat intotdeauna pentru organizare. Cineva trebuie sa impuna niste reguli clare in turismul din Bucegi…
ApreciazăApreciază
Pe vremuri, cabanierii iti spuneau singuri chestii despre vreme, cand era cazul, fara a le da cineva telefon. Dar erau oameni de munte, cati or mai fi acum asa?
ApreciazăApreciază
Acum, in Bucegii, cred ca mai sunt 3-4 astfel de persoane. Ideea este sa nu faci nimic pe degeaba, din pacate!
ApreciazăApreciază
Bine ati revenit intregi si nevatamati. In fata urgiei,a potopului,cel mai sanatos e-asa cum spui-daca nu gaseti imediat adapost,sa te retragi cat mai repede,pana nu e prea tarziu…Au fost situatii in care am simtit pe pielea mea ce inseamna o furtuna pe munte,cu descarcari electrice non-stop,cu puhoaie maturand totul in cale;probabil ca am gasit raspunsul potrivit situatiei si mai sunt inca intreg! Din pacate multi nu stiu sa interpreteze avertismentele naturii,nu stiu ce-i poate astepta,nu au prudenta de a reveni la baza si patesc precum nefericitul din Valea Bucsoiului,aruncat sute de metri de viitura cu bolovani…Sper sa invete cat mai multi,cate ceva, din relatarea experientei voastre…Sanatate tie,Oanei care probabil ca a trecut si ea prin emotii si baietilor care au nevoie de voi amandoi!
ApreciazăApreciază
Am fost norocosi 🙂 Daca reuseam sa trecem apa am fi ramas la stana, mai sus nu urcam. Erau si trasnetele care ne-ar fi prins si viitura care venea din caldarea superioara a Vaii Gaura. Pacat de acel tanar, daca era pe Valea Bucsoiului pe acolo nu era traseu turistic. Chiar in acea zi am trecut acea vale, din poiana m-am uitat si am vazut zapada groasa de cel putin 2 metri in sus. Cred ca viitura a topit-o, luat-o, asta in cazul in care pe acolo s-a intamplat accidentul.
Crisan sa-ti zic un mic secret 🙂 Ssssttt! 🙂 Nu ne-a sunat domne nimeni dintre consoarte, cred ca aveau alte treburi :))) Poate mai bine, inseamna ca nu si-au facut griji 🙂
ApreciazăApreciază
Am vazut si pozele: la ora 12,sus la Omu,nimic nu parea a prevesti ceea ce va urma;nici chiar aproape 2 ore mai tarziu,in preajma refugiului Salvamont Ciubotea nu erau semne evidente de dezastru.Dar cu muntele nu te pui,nu se stie niciodata.Insa meteorologii care au avantajul tabloului general cu informatii din alte zone,ar putea sa se gandeasca mai mult la soarta celor ce se afla pe munte si sa comunice din timp avertismente cabanierilor ori direct celor ce trec prin proximitatea statiilor meteo!!!
ApreciazăApreciază
Parea doar ca vine ploaia, dupa ora 13 auzeam tunete spre Vf. Omu. Nu exista unitate Crisan, fiecare este pentru sine, este greu dar nu imposibil sa schimbi atitudini!
ApreciazăApreciază
Va invit sa cititi si alte opinii…ale unor oameni de munte:
http://www.carpati.org/stire/un_turist_a_fost_luat_de_ape_%C3%AEn_zona_valea_buc_537_oiului/3330/
ApreciazăApreciază
Doamnele au mare incredere in voi;cred ca de aceea nu v-au sunat.S-auzim de bine!
ApreciazăApreciază
:)) Mai degraba cred ca nu si-au dat seama ce se intampla pe munte :))
ApreciazăApreciază
salut, sunt unul dintre acei tineri din grupul care si-au instalat corturile in acea poienita din valea gaura cand a venit potopul. din fericire toti suntem teferi si-am ales intelept sa ne oprim acolo, imagineaza-ti ca eram la un sfert de ora de paraul care s-a transformat in viitura si doar o decizie ad hoc ne-a determinat sa ne oprim si sa campam. duminica dimineata doi dintre noi am pornit spre omu si-am vazut ce-a lasat in urma viitura pe care ai fotografiat-o.
ApreciazăApreciază
Salut Gabi 🙂 Poate erai chiar acela care monta corturile la bustul gol :)) Noi am trecut pe langa voi in alergare 🙂 Inteleapta decizie ati luat, felicitari! Era de asteptat, dupa mers si echipament nu erati incepatori. Pe toate vaile din jurul Vf. Omu au curs viituri, pacat de acel tanar suprins pe Bucsoiu.
Toate cele bune! 🙂
ApreciazăApreciază
V-a pazit Dumnezeu, ce mai… in general pe cei care isi iubesc neamul si pamantul, nu-i lasa El sa piara cu una, cu doua. Mai ai inca, o misiune de indeplinit aici in Romania si se vede ca esti folositor.
Doamne ajuta.
ApreciazăApreciază
Asa este, fara EL am fi nimic. Si in fiecare zi, ora, trebuie sa ne amintim ca EL are planuri cu noi, dar noi, ca oamenii necredinciosi, gresim deseori. Multumesc, Dumnezeu stie credinta fiecaruia. Oricum, El ne da fiecaruia mai mult decat meritam. Iar noi ne-am tot obisnuit sa luam fara sa multumim, fara sa fim recunoscatori. Daca am scapat teferi de acolo este numai datorita LUI.
ApreciazăApreciază
Sambata, am urcat la Babele pe Jepii Mici. Am intrat pe traseu la ora 10:00 si am ajuns la Cabana Caraiman la 13:00…exact cand ne-a ajuns „potopul”…sunt curios ce s-a intamplat cu cei vreo 10 turisti ce coborau…in momentul ala…unii din ei cu tigara in stanga, berea in dreapta (probabil, cutia o voi colecta data viitoare de prin vale) si espadrile… Noi urcam cum puteam mai repede….auzind tunetele, vazand fulgerele ce veneau dinspre Busteni….iar ei…cu un ranjet prostesc ne-a taiat-o repede „nu-i treaba voastra unde mergem noi”…cine si-o fcae cu mana lui…
ApreciazăApreciază
Intr-adevar, unii si-o fac cu mana lor, acest gen de oameni solicita de obicei asistenta Salvamont. Problema ar fi sa mai si plateasca actiunea acestora. Pentru ca una este sa patesti un accident, sa ai sa zicem ghinionul sa calci stramb si alta sa te aventurezi in asemenea mod, pe un traseu destul de periculos, cum este cel de pe Jepii Mici. Probabil au facut o baie zdravana pe care nu o vor uita prea curand.
ApreciazăApreciază
salutari!
oare vegetatia care a ars in decembrie, nu ar mai fi „indulcit” putin viitura de pe Bucsoiu? extrapoland si ducand la extrem situatia, as putea da parte din vina si pe cel/cei care au pus foc atunci pt moartea unui prieten, durerea din sufletul surorii sale care era cu el, durerea prietenilor si familiei sale… ca tot cautam mereu vinovati… si aici clar nu au gresit oamenii…. iar partea cu muntele care isi cere tribut mie nu imi place, nu o aprob, nu o pot zice…
Dumnezeu sa-l ierte si ne apere de tragedii de genu asta!
ApreciazăApreciază
Din ce stiu baiatul mort in viitura era un tanar cu experienta mare pe munte. Pacat, Dumnezeu sa-l ierte si sa faca durerea celor care l-au cunoscut mai usoara. Nici eu nu aprob si nici nu cred ca muntele cere vreun tribut. Sunt o sumedenenie de alte lucruri care adunate pun in pericol oameni. Spunea cineva pe Facebook ca la Vf. Omu „a cazut grindina cum cade pietrisul dintr-o basculanta” si a postat si imagini. Un altul a surprins un „lant de fulgere” spre orizont. A fost un cosmar in aceea zi, a scapat cine a putut, cine a avut sansa. Nu cred ca in acele conditii cineva putea pleca la actiuni de salvare fara sa se gandeasca ca este posibil sa nu se mai intoarca. Este periculos pe munte in anumite conditii, oricat ai fi de bun, nu ai cum sa te opui furie dezlantuite a naturii.
ApreciazăApreciază
da, traian si restul aveau experienta pe munte…
am vazut si eu pozele cu „basculante de grindina”, suvoaie, cer negru… eu admir unii salvamontisti care pleaca pe vreme rea, punandu-si viata in pericol, chiar si atunci cand stiu ca e prea tarziu… cinste lor si sa-i tina Dumnezeu!
ce sa mai zic? vb aia „ceasu rau, pisica, 13″…
ApreciazăApreciază
Bietul de el! Nici nu prea avea unde sa fuga de viitura…aceasta nu vine pe anuntate, o data vezi valul in fata ta. Da, sunt multi salvamontisti care isi risca vietile, din pacate, in opinia mea nu sunt remunerati cum trebuie…aceia dintre ei care mai si fac pentru altii, care se expun de fiecare data!
ApreciazăApreciază