Sunt un om bogat, foarte bogat…stateam eu si ma gandeam asa, astazi prin Sinaia si Busteni.

Si daca sunt atat de bogat neindoielnic ca sunt si fericit :) Cugetam eu!

Unde sta bogatia aceasta? In ochii copiilor mei, in zambetul lor, in cuvintele unor oameni dragi mie, in vorbele si gesturile unor persoane mai speciale, in acest blog, in privirile de pe strada…

Plec dimineata…ma intalnesc pana in centru cu diverse persoane. Ne vorbim sau doar ne salutam scurt. Priviri intrebatoare ma cauta, le raspund. Un om al strazii imi spune „La Parc ti-au rupt afisul” celalalt de langa el adauga „Ce sa le faci, lipsa de educatie”. Ii privesc oarecum surprins, le multumesc!

Ma suna un preot cunoscut din zona, se va ruga pentru mine…un altul mi-a raspuns pe mail, ma asigura si el de acelasi lucru. Pana la statia de maxi-taxi o batrana careia cand eram pusti ii atacam merii din curte alaturi de colegii de clasa ma strange in brate, cunoscutii ma asigura ca ma voteaza. Ii ascult, ochii mei ii cauta pe ai lor, ii simt, majoritatea asa vor face.

Peste drum este biserica. Prin fata ei trec doi oameni. Unul este un vecin, tanar. In fiecare seara cand vine acasa trece mai intai pe la panoul electoral si imi rupe afisul. Rar se intampla in oras sa nu stiu cine imi rupe afisele. Ne privim, nu ma mai saluta pentru ca eu candidez impotriva primarului si el lucreaza la o firma apropiata acestuia. In astfel de cercuri candidatura mea este o cutenzanta inacceptabila. El imi rupe afisele din ura crede ca asa il va remarca cineva si ii va spune primarului ce vitejie face.

Il rupe seara, uneori si ziua, eu il pun la loc, el iar il rupe…eu din nou il lipesc. Nu spun nimic, nu gandesc nimic, il accept asa cum este…am sute de afise, nu cedez decat cand vreau, si raspund fiecaruia dupa mintea lui. As putea sa-i fac o reclamatie la politie, as putea sa-i dau o mica lectie, ca altuia. Mi-a rupt afisul o zi, doua, trei, i-am invatat modul de operare. Scotea ceva ascutit de mici dimensiuni si imi rupea afisul. Altfel nu-l putea rupe fiind lipit cu aracet de lemn. Am vazut de unde incepe prima data sa rupa. Si cand am lipit un afis nou, am pus patru bolduri ce ieseau prin afis in zona feţei. Idiotul de furie a rupt apoi toate afisele…acum nu se mai rupe niciunul…cred si eu ca doare! Mai ales ca boldul se lipeste in scurt timp de lemnul panoului. Poftim fraiere!

In maxi-taxi un amic imi da nr. lui de telefon ca sa-l chemam la actiunile noastre. Il notez doar pentru ca insista. Nu-l voi chema, ramane fara job dupa prima actiune. Ma asez si mintea imi zboara…ca de obicei. Iar nu am franele trase!

Cobor si imi aduc aminte ca am uitat sa mananc de dimineata. Imi iau un sandwich si plec spre job. Intr-o ora o avalansa de ganduri diverse imi dau tarcoale. Merg spre parc si imi trec mana prin păr „Doamne, cand rezolv astazi atatea treburi?”. Familie, job, prieteni, partid, actiune electorala…nu neaparat in aceasta ordine.

Pe banca imi scot sandwich-ul. Cu gura plina raspund la telefon, doar este un prieten. Apoi inchid telefonul si-l bag in buzunar. Iau sandwich-ul dar telefonul suna iar…trebuie sa ajung si la Bucuresti, ramane pe zilele urmatoare. Inchid si iar suna, este ceva cu Azuga. Renunt la sandwich si pastrez telefonul. Nu mai suna. Privesc in gol pe alei si spre copaci.

Undeva departe il vad pe Cristi din Busteni plantand flori, un tanar ce ma asigura mereu ca voteaza cu Verzii. O stiam de dinainte de a se hotari el, mereu a fost o persoana care m-a apreciat, de mici ne stim.  Telefonul suna: „Poti sa nu vii, daca ai altceva de facut”. Ma relaxez usor apoi telefonul tot suna…unul dupa altul „Sunt gata pliantele”, „Tricourile ti le dau…”, „Merg eu in locul tau la…”, „Cate copii sunt necesare dupa obiectivele partidului?”. Ma ridic si plec. Privesc inapoi. In urma cu putin timp eram plin de ganduri, acum s-au rezolvat cele mai apasatoare.

Imi permit un mic zambet „undeva acolo sus Cineva intr-adevar ma iubeste” si stie sa-i faca si pe altii sa iubeasca. Acum sun eu…aflu ca „am o oferta rezonabila pentru tine”. Cand aud pretul, nu mai este nimic de spus. Am scutit o zi de alergatura prin Brasov. Pentru Bucuresti o sa-l rog pe Crisan, sa nu pierd timpul inutil…

Ajung in Busteni, oamenii ma privesc…”e ala de pe afis”. Constientizez ca ies in evidenta bine de tot cu acel afis. Toti o spun…asa o fi, eu nu ma cred pentru ca este vorba de mine, pe ei, da. La Busteni, s-a incercat o represiune si in mare parte a reusit…doar 3 organizatii de partid au supravietuit, in afara de a tiranului. Raul s-a intors insa impotriva faptuitorului…prin actiunile lui de a limita culorile politice au ramas putini candidati. O sansa in plus pentru mine! Merg…in minte imi vin o multime de nume ale celor care in fiecare zi au ceva de zis la adresa mea. De rau, evident… Si pe fiecare in parte il scoate Dumnezeu in calea mea sau pe mine in calea lor. Niciodata nu-mi iau privirea de la ei.

Ma suna omul nostru din Biroul Electoral si imi spune ca facut o plangere pentru ca in blocul lui aflat la capatul orasului, un locatar a pus afise cu primarul fara acordul locatarilor…Bine!

Aproape de casa privesc spre un balcon…afise agatate cu primarul si echipa lui. Primul gand este sa-l iau de acolo, mai era si varianta unei sesizari. Renunt. El, milionarul in euro, mandru ca se regaseste in revista Capital, este unul dintre cei mai saraci oameni ai orasului. Putini sunt cei care il iubesc si daca fac asta este doar pentru bani. La ce bun sa-i iau eu afisul fie el si intr-un loc interzis…

Intru, deschid mailul. Citesc. Directorul Parcului nu este de acord sa amplasam un banner cu partidul in preajma Crucii de pe Caraiman cu ocazia ceremoniei de Inaltare, nici pentru o ora. Il inteleg, doar nu si-o bate singur cuie in talpa. Ii multumesc si il asigur ca niciun banner nu va fi amplasat si ca vom respecta legea. Care lege se refera la asta acum numai stim. De asemenea, i-am adus la cunostinta ca persoane rau-intentionate deja ne-au sustras acel banner in cursul noptii si daca acesta se va regasi totusi prin preajma monumentului nu este din vina noastra. Am cerut prinderea autorilor si aplicarea legii cu fermitate pentru acestia, in cazul in care acel banner va fi postat pe vreo stanca.

Nu stiu de ce am asa un sentiment ca acele persoane rau-intentionate, care prejudiciaza organizatia locala a Partidului Verde, o sa-i dea vreo 50 de cuie bannerului si nu stiu cate sarme. Si nu o sa-l mai dea nimeni jos de acolo. Dar asta este ne resemnam, l-am pierdut! Deci ne-am dezis de aceasta actiune! Doar nu ne-am nascut toti ieri. ;)

Ies afara sa ma intalnesc cu cineva. Ploaia se oprise. Privesc la balconul cu afisele primarului…nu mai sunt. A plouat si acum stau pe cimentul de pe drum. Ma feresc sa le calc, nici macar asta nu trebuie sa fac. Eu sunt un om bogat cu atatia oameni care au o vorba buna pentru mine, cu atatia care cred in mine si stiu cine sunt eu cu adevarat. Fiecare culege ceea ce seamana!

Si continui sa merg, nu cu ochii pe sus, cu ei plecati. Nimic nu mi se datoreaza mie ci LUI. Scot telefonul sa scriu un mesaj unei persoane…dar nu este cazul, va vedea acest post, stie ce vreau sa-i spun. Sunt persoane care nu au nevoie de telefoane, sms, mailuri, acestea stiu imediat ce vreau sa spun. Nu sunt oare un fericit?!

Voi invinge si voi lucra pentru oameni…pentru ca eu sunt dintre ei, ca ei! Nu o copie nereusita!

Am terminat pe ziua de astazi! :)