Cascada Caraiman, Rares, Busteni, Inaltarea, Articolul 800…

Ordinea nu este neaparat aceasta. Ce legatura exista intre toate acestea? Nu exista, sunt subiecte diverse si m-am gandit sa…le amestec putin. Probabil din cauza numelui am tendinta aceasta :)))

Era sa uit, este articolul cu nr.800….am scris sus in titlu? Da, am scris, m-am linistit 🙂 😉

Un iris pentru toti vizitatorii…nu stiu cum va fi impartit 🙂 glumesc, nu este acel iris pe care il asteaptau unii. As fi vrut eu, sunt primul care moare de curiozitate, in fiecare zi ma uit la el, infloreste, nu infloreste 🙂 Vine si timpul lui!

Priviti cate poze am facut intr-un timp scurt, pentru a imortaliza curentii de aer ce plimbau ceaţa de colo-colo. Era un spectacol…

Cascada aceasta existenta pe cursul paraului Valea Jepilor este in opinia unei comunitati, -daca pot spune asa-, kristici parca se numesc membrii, o poarta de intrare…pazita, spun ei. Sunt undeva pe net detalii, nu stau sa caut acum, cu alta ocazie…

Muntele Piatra Arsa…aceasta a fost una din primele mele imagini cu muntii Bucegii. Cand eram mic priveam spre acest munte, mai tarziu am fost prin toata zona din imagine…as putea descrie fiecare vale si stanca ce se vede, este si o poteca lata de circa 1 metru pe care merg ursii adevarati. (Nu eu, ei! Poate intelege cineva, altceva 🙂 ).Prin anul 2001 (parca, nu mai stiu exact) am vazut cu un binoclu o stanca cu aspect mai aparte…mi se parea ca seamana cu un Sfinx. Mereu am vrut sa ajung la el…vara este aproape imposibil, fiind inconjurat de jnepeni pe sute de metri patrati. Am postat anul acesta fotografii cu el, l-am denumit Sfinxul Unicorn, altcineva, dl. Avanu din Sinaia i acordase denumirea de Strajerul Vaii cu Genune. Acest strajer pare ca priveste spre varful muntelui nu spre vale…nu este insa foarte important acest aspect. Reprezinta o formatiune stancoasa deosebit de interesanta…

Azi de Inaltare, trebuia sa aiba loc o ceremonie la Monumentul Eroilor de pe muntele Caraiman (in imagine). Iar nu a avut noroc primarul 🙂 pregatise  evenimentul, numai ca la Dumnezeu nu merge cu sforarii binecunoscute…s-au mai strans si oamenii degeaba pe la telecabina! O taia si o spanzura pe plan local dar acolo Sus nu are intrare. Jos este putred de bogat, Sus este unul dintre cei mai saraci. Cred ca la ora aceasta deja a decolat spre UK la meciul cetateanului „nostru” de onoare 🙂 Lucian Bute.

Daca ar dovedi interes pentru oras asa cum dovedeste interes pentru taiatul porcilor si meciuri de box, poate ca altfel ar fi aratat strada Alpinistilor, o strada inclusa de el intr-un proiect in care nu avea ce cauta. Dar trebuie sa mai castige si apropiatii cate ceva… 🙂 Sa castige, dar macar sa nu-si bata joc de banii oamenilor…eu cred ca astia nu au facut treaba pentru ca nu ai cum sa asfaltezi o strada…a alpinistilor :)) Bine, el a spus ca este necesar sa o asfalteze pentru ca accesibilizeaza niste obiective turistice…evident acestea sunt la stadiul imaginar, pe acolo neexistand ceva ce poate fi catalogat obiectiv turistic. Cine stie ce musuroi de furnici o fi vazut prin padurea de langa strada :))

Usurel si cate putin se duce peste utopicul amfiteatru. Un incident nedorit dar cand lucrezi cu neprofesionisti, fie ele si rude, nu ai cum sa ceri calitate. De vina oricum este solul, s-a produs vreo miscare a pamantului, forta majora… In timp ce el se chinuie sa modernizeze centrul orasului printr-un proiect cu obiective prost amplasate, in valoare de circa 4 milioane euro, primarul din Sinaia a luat fonduri de peste 22 milioane euro, tot pentru modernizarea centrului. Nu pentru ca in Busteni nu sunt specialisti ci pentru ca el vrea sa faca doar ce gandeste…iar l-am laudat si in postul asta, al 800-lea :)) …pe „mult-iubitul”.

Sa-l las in „banii” lui 🙂 si sa spun ceva despre Rares. Ieri s-a intors singur pe burtica si a facut ochii mari dupa aceasta descoperire. Isi tine singur biberonul, râde cand ma vede, poate ca stie el ce stie :)) , ma si joc cu el :)) … scoate strigate si cand este unul mai tare se sperie si el. Intr-o zi, tot se chinuia sa ajunga cu degetele la ciorapei. El vazuse ca fiecare ciorapel are o buburuza desenata si tot incerca sa ajunga la ea 🙂

Imbracat pentru a infrunta frigul si umezeala de afara 🙂 Destui copii au racit si au ajuns la spital…ai mei sunt mai rezistenti :))

Azi l-am mai provocat la o descoperire. I-am aratat doi biscuiti. Unul i l-am dat lui. Ca deja a invatat sa tina in mana diverse lucruri. Si il duceam eu spre gura, il ducea si el. Bine, nu ca sa-l manance dar sa se invete cu ideea :))) Apoi jocul s-a terminat repede…ca poate se mirau cei prezenti si cine stie ce mai credeau, ca-l invat sa manance biscuiti la 4 luni :)) Pe de alta parte, celalalt baiat, Andrei punea in aplicare pe afara tot felul de chestii…dar acesta este un capitol foarte mare…pentru o data viitoare :)))

21 răspunsuri

  1. Salut !

    Mai era zapada pe Jepii Mici, cum se prezinta traseul?

    Apreciază

    • Salut Catalin! Il poti urca fara probleme. Singura portiune de zapada este undeva pe la jumatatea vaii, cand se trece valea de pe dreapta spre stanga. Este un pod de zapada lung de circa 40 metri. Gros de cativa metri, sub el este apa. Mai bine ocolesti prin stanga decat sa urci pe acesta. De la ploi, posibil ca anumite portiuni din acel pod sa devina instabile si la greutatea unei persoane sa se prabuseasca. Si la Horn mai este ceva zapada, dar la fel poate fi ocolita. Trebuie bocanci, dar te descurci tu ca ai experienta! 🙂 Chiar daca pare ca podul scurteaza traseul este mai sigur un ocol de cateva minute!

      Apreciază

  2. nici nu stiu la ce sa ma uit mai intai….la imagini, la fotografii ori la ce scrii 🙂
    in primul si in primul rand, traiasca ai vostri copilasi 🙂

    Apreciază

  3. „Când Dacii sau ai lor urmaşi vor şti să reînvie credinţa în Piatra Sacră şi se vor întoarce la cele sfinte… doar atunci durerea şi nesiguranţa vor fi pe veci stârpite.
    Acele clipe sunt departe însă, iar Piatra va sta pururi în acest locaş, până când va fi aşa cum am spus. Când Bolta Triunghiului Sacru se va deschide din nou, iar lumina soarelui se va contopi cu cea a Pietrei întru fericirea oamenilor, ei bine, abia atunci tu si Deceneu vă veţi găsi liniştea pe care o tot căutaţi, alt chip nu este. Acele vremuri vor veni cândva….poate într-o mie de ani, poate în doua mii de ani , dar vor veni cu siguranţa!”

    – Zamolxe către Sihastrul Leandru –

    Apreciază

    • Surprinzator, foarte surprinzator…autorul din Scrierile lui Deceneu are o viziune asemanatoare in cartea sa si te asigur ca in viata lui nu a auzit de „Zamolxe catre Sihastrul Leandru”. Il stiu destul de bine, dar sigur el cand a scris acea carte nu avea nicio idee despre chestia de mai sus.

      Apreciază

  4. Acum începi să vezi o lume prin ochii lui Rareş; ce bine ar fi dacă am reînvăţa uitătura desferecată, să ne putem pune peste ochii noştri o altfelprivire, cea a descătuşărilor, şi să retrăim fascinaţia cu care ea se întrupează.
    Păcat pentru felurile oarbe ale multora de a vedea, ei, în ele, atât de văzători.

    Apreciază

  5. Rares s-a facut un bucalat frumos :), sa fie sanatos !
    Irisului nu stiu daca o sa ii placa conditiile de la tine din ghiveci si balcon sau casa.Iar in primul an , daca a fost plantat in primavara, adica mutat si deranjat de la locul lui, nu infloreste.
    Ai stat ceva ca sa surprinzi in poze miscarea cetii , nu?Imbracat ca de iarna, presupun, ca o fi fost si frig.

    Apreciază

    • Multumesc Mihaela…este un dragalas, rade mai mereu…cu cine o semana :)) Si eu care speram sa infloreasca irisul 😦 Dar poate exista totusi o sansa si apare un boboc in acest an 🙂 Nu era frig, aveam un tricou si un hanorac…doar 🙂

      Apreciază

  6. Felicitari pentru modul cum duci aceasta campanie electorala. Esti magnific!Esti cel mai curajos bustenar! Tine-o tot asa!

    Apreciază

  7. În primul rând, felicitări pentru articolul cu numărul 800 ! Este un număr destul de rotund şi consistent. Dar nu prin numărul articolelor iese în evidenţă acest blog cu prioritate, ci prin calitatea lor, prin conţinutul şi mesajul lor. La cât mai multe articole bune în continuare !

    Rareş este scump de tot, cum se văd diferenţele de la o lună la alta, să fie sănătos şi ocrotit, împreună cu toţi ceilalţi din familie !

    Irisul este superb, chiar dacă nu este cel aşteptat.

    Imaginile cu cascada sunt o încântare în cascadă, chiar un adevărat spectacol…

    Şi pentru că ai scris acest articol 800 într-o zi de sărbătoare, să scriu ceva şi despre Înălţare. De Înălţare, Iisus pleacă dintre oameni tocmai pentru a fi mai prezent între ei. Paradoxul acestei părăsiri care devine prezenţă nu poate fi înţeles decât la nivel spiritual. În lumea spiritului, marile întâlniri nu sunt la nivelul contactului fizic, vizual. Ele se petrec în acel univers lăuntric, în care omul este ferit de mania de a atinge ceea ce iubeşte.
    Se înalţă cel care ştie să se coboare în el însuşi. Problema este că unii oameni nu vor deloc să evolueze spiritual, rămân încătuşaţi doar în material şi carnal.

    După ce am citit comentariul trunchiat al lui Arefu, am rămas cu multe semne de întrebare. Pentru că scrie acolo despre o anagramă şi am amintit şi de Iisus, o să scriu acea anagramă destul de cunoscută care îmi place mie mult. Ea porneşte de la întrebarea lui Pilat din Pont la judecarea lui Iisus :
    ” Quid est veritas ? ” – ” Care este adevărul ? ”
    Răspunsul se poate obţine prin anagramare :
    ” Est vir qui adest ” – ” Este omul dinaintea ta ”

    Cred că le-am amestecat mai tare ca în articol.

    Apreciază

    • Multumesc, asa imi doresc sa fie…doar articole bune, originale. Rares este o dulceata de copil 🙂 Frumos ai scris despre Inaltare, depinde cat suntem de deschisi si cu ce ochi privim viata, de acum, de apoi. Daca ne gandim ca totul se rezuma la casa, masina si mancare, nu avem pretentii la evolutie spirituala.
      Referitor la dl. Arefu, putin impacientat mi s-a parut dumnealui. „Scrierile lui Deceneu”- este intr-adevar o carte socanta pentru oricine. Dupa ce o citesti o intrebare nu iti da pace: „Ce este adevarat din ce am citit?”. Bine, iti apar o multime de alte intrebari dar asta este principala. Cartea debuteaza putin banal, evenimentele se petrec in Valea Prahovei si pe Bucegi, apar persoane, locuri si societati cu alt scop decat cel declarat, este o lupta intre Bine si Rau dusa pe mai multe planuri. Indiferent de ceea ce se spune, unele dintre acele societati, locuri si persoane exista si in viata reala. De aici intrebarea de mai sus. Cu siguranta este una dintre cele mai frumoase carti despre munte. Scenariul capata la un moment dat conotatii science-fiction insa pasesti in acestea pe negandite, ca si cum ar fi posibil. Nu spun ca nu ar fi posibil sau ca este posibil…
      Unul dintre personajele principale ar fi un fost rege geto-dac, stabilit in zona Moldovei de astazi, desi actiunea are loc in prezent. Pare o poveste cam fara sens asa cum relatez eu, dar…ciudatenia este ca acest tip, regele acesta, astazi ar fi printre noi ca om obisnuit. Fara sa mai stie cine este, participa la descoperirea unor artefacte situate pe Platoul Bucegilor pornind de la cautarea unor litere aflate in bisericile din zona. In carte sunt indicate si locurile unde sunt scrise anumite litere. Ei bine, am mers dupa ce am citit cartea in anumite biserici. Da, literele sunt acolo unde se spune in carte. Autorul iti da ocazia sa verifici pana la un punct afirmatiile sale. Este superba cartea… Si daca consideri ca este doar o poveste, tot ramane una dintre cele mai frumoase povesti citite.
      Voi tine minte anagrama scrisa de tine! Nu le-ai amestecat doar le-ai dat un sens 🙂

      Apreciază

  8. „De Înălţare, Iisus Hristos pleacă dintre oameni pentru a fi mai prezent între ei. Paradoxul acestei părăsiri care devine prezenţă nu poate fi înţeles decât la nivel spiritual.

    Iisus Hristos se ridică la cer, dar le spune ucenicilor că va fi mereu cu ei. Creştinii experimentează de atunci această certitudine că, deşi nevăzut, Dumnezeu este prezent în viaţa celui ce-l caută cu credinţă.

    Omul îl găseşte pe Iisus Hristos în Tainele Bisericii, îl găseşte în rugăciune şi-i simte prezenţa discretă în mângâierea pe care o primeşte când spune „Doamne ajută!”

    De aceea, Înălţarea Domnului este sărbătoarea bucuriei unei regăsiri, şi nu a tristeţii unei despărţiri.

    De altfel, în lumea spiritului, marile întâlniri nu sunt la nivelul contactului fizic, vizual. Ele se petrec în acel univers lăuntric, în care omul este ferit de mania de a atinge ceea ce iubeşte.

    Sărbătoarea Înălţării acest lucru îl spune: este sus nu cel care are funcţie înaltă, care are putere lumească. Este sus, se înalţă cel care ştie să se coboare în el însuşi. Acolo îl întâlneşte pe Dumnezeu care-i bate la uşă.

    Dar această înălţare-coborâre nu poate fi făcută decât urmând dumul lui Hristos – jertfa. Omul are nevoie să sacrifice tot ce-l ţine ţintuit de pământ, tot ce-l înrobeşte.

    Înălţarea este o lecţie a libertăţii. De aceea, noi românii îi pomenim de Înălţarea Domnului pe eroi. Ei au probat lecţia personal. Au sacrificat totul pentru libertatea şi demnitatea neamului lor”.

    Apreciază

  9. Articolul, cel despre Înălţare, acel din care doamna Mariana a spicuit câte ceva, îi aparţine lui Remus Rădulescu…m-am gândit că ţi-ai dori să îl citeşti în întregime…uitasem să îţi spun asta, dar mă gândesc că văzând ghilimele, ai înţeles că acele cuvinte nu îmi aparţineau, ci erau ale altcuiva.

    Apreciază

    • Multumesc pentru detalii. Trebuia sa aloc un post doar acestui subiect cu Inaltarea. Acum este destul de tarziu pentru a o mai face. Greseala imi apartine! O sa tin minte pentru la anul! D-na Mariana aduce completari la unele posturi tocmai pentru a da o nota in plus celor scrise de mine. Nu conteaza foarte mult cui apartin anumite vorbe, invataturi, sfaturi, mai important este ca acestea sa ne ramana sadite in suflet si minte. Daca as utiliza in alte scopuri anumite vorbe da, ar trebui citata sursa. Pana maine i-am si uitat numele d-lui Radulescu…imi ramane doar esenta Inaltarii. D-na Mariana a vazut ca uneori ii mai sterg din comentarii, acolo unde imi dadea trimiteri, si de aceea scrie doar ce stie ca voi citi.

      Apreciază

  10. Iar dacă ai reda, drag prieten, nişte cuvinte care nu îţi aparţin, ar trebui să foloseşti ghilimelele, nu? precum am învăţat la şcoala primară.
    Altfel s-ar chema într-un anume fel.

    Apreciază

    • Asa este cum spui tu, fara doar si poate. Dar cum am spus vina imi apartine. O sa-i las d-nei Mariana comentariile integrale, cum le-a scris, fara a mai scoate din ele. Personal, nefiind vorba decat de simple discutii, mi se pare putin important ca anumite cuvinte sunt insotite sau nu de altceva. Si foarte posibil ca eu sa fii lipsit la lectia cu ghilimelele. Uneori mai fugeam de la scoala primara sub pretextul iesirii la toaleta, eu si alti colegi. Si evadam pe un geam. Dupa o ora-doua de „taiat frunze la capre negre prin parc” ne intorceam. Si invatatorul Ionescu, Dumnezeu sa-l ierte, ne alinia langa catedra. Isi dadea ceasul de la mana stanga, nici acum nu stiu de ce facea miscarea asta pentru ca el ne lovea cu mana dreapta. Ne lua cu stanga de cravata de pionier si venea lovitura. Si plecam in banci, rosii, vineti, care cum ii era norocul. Banuiesc ca pe atunci mi-au zburat si ghilimelele :)) Dar ne lecuiam vreo luna-doua…de evadari.
      Lectia cu ghilimelele macar am invatat-o astazi, e mai bine mai tarziu decat…deloc. Ma gandeam totusi ca daca acordam un post integral capitolului „Inaltare” ar fi trebuit ca pentru fiecare vorba a lui Iisus, ce mi-a ramas intiparita in minte, sa caut in Biblie si sa scriu eu stiu, Matei, Marcu, capitolul x, versetul y…
      Nefiind decat discutii din care nu obtine nimeni ceva si care nu prejudiciaza pe cineva de multe ori mai omit ghilimelele. Si multi, inclusiv d-na Mariana imi lasa link-uri, trimiteri/referiri. De cele mai multe ori sterg trimiterile…dar de acum inainte o sa acord o mai mare importanta acestui aspect! Multumesc!

      Apreciază

  11. Cele câteva propoziţii pe care le-am scris despre Înălţare nu le-am citit undeva, le-am auzit joi, în ziua de Înălţare, la Radio România Actualităţi, la ora 10 şi apoi reluate la ora 18, mi-au plăcut şi atât am putut reţine. Nu am ştiut cine este autorul. Mulţumesc şi îmi cer iertare
    domnului Remus Rădulescu pentru faptul că din neştiinţă nu l-am menţionat ca autor. Cu ocazia asta l-am descoperit, mă bucur şi îl felicit, îmi place foarte mult cum scrie.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: