O rubrica intr-adevar interesanta. Imi propun sa va arat saptamanal si de cate ori se iveste ocazia, cateva dintre persoanele surprinse pe potecile Bucegilor. Uneori poate fi o singura persoana, alteori pot fi mai multe…in raza aparatului foto.
Nu exista varsta, daca vrei sa mergi in natura atunci uiti de ani si mergi. „Tineri” pe drumul ce leaga orasul Busteni de cabana Gura Diham. Pe jos, pe un drum de circa 4-5 km. Altii, liceeni sau cu varste pana in 40 de ani „si-ar fi dat sufletul” si pe un astfel de traseu simplu.
Coborand din muntii Dihamului, la tricou…nimeni altul decat ICE din „Ursul Trubadur”. Sambata a urcat prin Valea Glajariei, cu prietenii, la cabana Malaiesti pe o poteca greu accesibila. Au innoptat la acea cabana. In aceeasi zi altii au facut si 6 ore de la cabana Diham Phoenix pana la cabana Malaiesti. Si cu mainile s-a facut poteca, practic inotai prin zapada…doar 20 de persoane au ajuns la aceea cabana, in week-end.
Intrebare fara sa fie nevoie de raspuns: de ce lasa acesti tineri Bucurestiul si vin sa se „oboseasca” pe trasee inzapezite si mai si platesc la capatul acestora? Muntele te face mai puternic oricum ar interpreta-o cineva…dar pentru fiecare exista un traseu pe masura puterilor…ale fiecaruia.
Cu indarjire, zeci si zeci de montaniarzi au invins in week-end-ul ce a trecut zapada de peste un metru. Si au croit poteci pe toate traseele din muntele Diham. Am intalnit pe aceste poteci multi veterani ai muntelui: un domn ce venise din Ploiesti si dormise la cabana Diham Phoenix, grupuri a cate trei femei de peste 45 de ani, cate un cuplu urcand agale spunandu-si vorbe asteptate, tineri echipati nu doar cu haine ci si cu vointa si ganduri bune.
Dinspre Poiana Izvoarelor cobora un grup omogen format din copii, tineri, oameni mai in etate. De ce si-au adus copiii prin zapezi?! Care zapezi se prabusisera in poteci bine conturate sub efectul vointei tuturor.
Si alti iubitori ai muntelui venind de la cabana Diham Phoenix. Urcau spre Poiana Izvoarelor urmand ca de acolo sa coboare la Gura Diham…si mai departe spre Busteni. Se intampla deseori un lucru…observati poteca, asa erau toate din jurul muntelui Diham. Logic ca doua persoane nu reuseau sa treaca una pe langa alta. Cineva trebuia sa faca un pas in lateral, in zapada ce iti trecea cu usurinta de genunchi. Care era acel lucru? Cand se intalneau persoane venind din sens opus, fiecare facea pasul in lateral invitandu-se la inaintare.
Unde ati vazut asemenea lucruri de bun simt intamplandu-se? Nu cred ca prin Bucuresti sau prin alte „jungle” urbane unde prin mitocanie si nesimtire dobandesti intaietate! Si femei cedau trecerea barbatilor, si batrani tinerilor, si copii adultilor si tuturor oricui se nimerea. Isi mai si multumeau. Mai erau si jenati ca au trecut primii…Unde poti vorbi de bun simt in asemenea masura decat pe potecile muntelui? Acel Bine din fiecare se intalneste cu acel Bine al altora…cum sa simti cel mai bine ceea ce esti decat astfel?
Muntele va fi mereu un etalon…la care ne raportam…interiorul, nevazutul!
Au fost aceste poze niste instantanee…din miile produse intr-o astfel de zi in Parcul Natural Bucegi!
BUCEGI NATURA 2000 
si eu un bucurestean dus la munte, in Bucegi, De obicei vara, iarna pe zapada mare am fost 1 singura data, fara echipament, dar cu niste prieteni care au mai fost pe munte iarna (a fost o plimbare de 2-3 ore, apoi ceai in Busteni).
M-am regasit pe munte. Am simtit ca sunt mai aproape de… pamant, de Dumnezeu.
Evident, nu toti reusesc asta.
ApreciazăApreciază
Sunt bucuresteni ce iubesc muntele cu mult mai mult decat unii localnici. O plimbare pe munte este si o regasire…nu reusesc sa inteleaga nimic aceia care sunt obisnuiti sa nu faca mare lucru cu viata lor, doar sa faca altii pentru ei. Sa mai mergi ca mereu lucrurile se schimba!
ApreciazăApreciază
Sunt Bucurestean , dar as da orice sa stau in Busteni pentru a merge pe trasee in fiecare week-end. Referitor la faptul ca in Bucuresti nu vezi ceea ce vezi pe munte este perfect adevarat, dar aici intervine si amalgamul de oameni ce traiesc aici.Si inca ceva fiind primul meu comentariu postat mai vreau doar sa va multumesc ca existati ca blog deoarece asa am si eu ocazia sa vad ca mai exista si persoane care fac ceva pentru muntii Bucegi.
ApreciazăApreciază
Fiecare loc este cu specificul sau…si in Bucuresti se intampla destule lucruri frumoase. Te inteleg bine cu locuitul in Busteni, am stat cateva zile in alt oras si nu stiam cum sa fac sa treaca timpul mai repede pentru a ajunge acasa, pe Bucegi.Multumesc pentru aprecieri, stii cum este lumea, societatea, noi tinerii am face mai multe, dar nu prea vor altii care au pus mana pe niste functii. Si si-au dat o pauza…la viziune, dezvoltare, protejare, turism…daca ai o idee trebuie le o dai lor sa o aplice in felul lor, daca nu o dai esti impiedicat sa o aplici. Ce se poate facem :)
ApreciazăApreciază
Aceste imagini sunt ca un balsam pentru inima iubitorilor de munte.
Imagini vii , de-ti vine sa intrii si sa pasesti pe poteci alaturi de ceilalti .
multumim
O zi faina sa ai! :)
ApreciazăApreciază
Imaginile sunt invitatii la drumetie in Bucegi. Nestiuti de cei abilitati, care se lauda ca dezvolta turismul montan, mii de oameni colinda saptamanal, acum iarna, potecile Bucegilor. Si in plus aceste imagini dau un fel de gir unor cuvinte personale despre munte…pentru ca multi vad muntele ca pe un loc periculos, unde poti muri la fiecare pas…si realitatea este alta :)
ApreciazăApreciază
Oamenii ca oamenii, dar ramurile brazilor incarcate de zapada inghetata, care formeaza pentru brad o adevarata pelerina sunt ceva atat de frumos, ce eu nu imi amintesc sa fi vazut vreodata .Probabil ca numai in anii cu multa zapada si in special la munte se intampla asa, ca am si au cativa braduti in curte, dar niciodata nu au avut asa haina de zapada.
E bine ca oamenii respecta muntele, poate au inteles si ca in fata lui, in fata naturii sunt prea mici si nu au alta solutie.
ApreciazăApreciază
Prin acele locuri este o placere sa ajungi mai ales acum cand este multa zapada. Pelerina este zapada inghetata bocna :) Sunt multi oameni care prefera sa iubeasca muntele decat sa-l distruga…este o ironie, cei care-l distrug sunt ca numar insignifianti.
ApreciazăApreciază
Frumusetea,puritatea,chiar duritatea muntelui devin factori civilizatori!(dupa Ticu Lacatusu)
ApreciazăApreciază
Cred ca dv ati dat definitii mult mai complete despre munte, decat dl. Lacatusu :)
ApreciazăApreciază
Cred ca Ticu Lacatusu cunoste acea parte a muntelui care noi nu avem cum sa o stim, poate doar o intuim.
ApreciazăApreciază
Ticu Lacatusu este un exemplu din atatea mii si doar de la noi din tara.
ApreciazăApreciază