Lumea in care traim: Desfiintarea unei echipe Salvamont din Bucegi; In loc de istorie, supermarket; Relocarea unei cruci de la 1862; Semne de primavara;

Ca adesea mi se par exagerate relatarile despre salvarile prin munti, presarate cu tot felul de termeni ca „extrem de dificil”, „foarte periculos” este una. Am inteles ca este un fel de politica pentru a-i descuraja pe altii sa nu faca la fel; la turistii imprudenti. Dar sa te apuci sa le dai preavize la salvamontisti, este cu totul altceva. Cine are astfel de initiative e clar ca sufera de falsa perceptie si nu are ce cauta in functii de decizie.

Ai atatea trasee turistice in zona montana, exista o traditie in istoria salvarilor montane, exista un cadru legal si tu ii trimiti acasa pe salvamontisti… sub pretextul ca nu sunt bani pentru salarii. Asta se intampla in celebra statiune Bran, cu echipa Salvamont care acopera cele mai lungi si mai dificile trasee turistice din Bucegi.

Nu stiu, de o vreme am ajuns sa cred ca, fiecare in parte, poate schimba ceva. Probabil ca nu au observat prea multi dar 2015-2016 a fost un moment de cotitura, de schimbare, in societatea noastra. Si nu ma refer la cadrul politic ci la faptul ca… este un alt timp. Dar nu acesta este subiectul.

Tot legat de salvarile in munti pe site-ul ProTv-ului am vazut o stire. Trei turisti erau blocati in Fagaras si salvatorii s-au intors pe motiv ca vietile le erau puse in pericol. Eu acum zic ca daca te-ai facut salvamontist, atunci viata in timpul serviciului, se inscrie pe coordonate periculoase. De fapt, aici este si esenta… salvezi vieti, riscand propria viata. Din stire, reiese ca existand pericol de avalansa, salvatorii s-au intors. Putin mai tarziu, o alta echipa a ajuns la turisti si i-a recuperat. Pe acestia din urma nu i-a prins avalansa. Deci oriunde, omul face diferenta.

http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/salvamontistii-continua-actiunea-de-recuperare-a-turistilor-israelieni-blocati-in-apropierea-varfului-moldoveanu.html

Categoric ca nu trebuie sa moara nimeni, dar ca salvamontist ai niste calitati care fac diferenta. Nu poti pleca la actiune cu gandul ca daca este periculos, te intorci. Trebuie sa sti dinainte terenul, avalansele se produc de ani buni cam in aceleasi locuri, asadar, trebuie sa gasesti alta ruta de a ajunge la cei care trebuie salvati… nu abandonezi actiunea, ca ai incercat si nu se poate ca ne prinde avalansa.

Oricum ar fi, cauti sa perfectionezi o astfel de echipa, sa o motivezi, ca ea sa actioneze eficient. In niciun caz nu o trimiti acasa si lasi traseele descoperite, sa moara oamenii. Din ce se vede, la Bran, edilii sunt pusi pe desfiintarea echipei Salvamont. Dar sa ne amintim ca Rasnovul si-a desfiintat in anii trecuti echipa de salvare, Predealul are 2 sau 3 salvamontisti care lucreaza doar pe timpul iernii… deci lucrurile stau foarte rau in acest domeniu.

….

Ca omul sfinteste locul este valabil nu doar in salvarile montane, si aici fac o intoarcere in timp, cand seful formatiei Salvamont Busteni era d-l Florin Vintila. Nu cred ca acest om va putea fi egalat vreodata, ca performante, calitati. Ca orice legenda, traieste printre noi, cu aceeasi modestie si cu acelasi bun simt. Acum lucreaza la Centrul Montan al Jandarmeriei, dar nici nu cred ca ar conta unde lucreaza. Pentru ca oriunde ar fi, in mod natural, datorita omului din spate, va face mereu diferenta. Sunt oameni de o mare valoare care traiesc printre noi si, din pacate, datorita colapsului moral al societatii, acestia nu se mai vad.

Acest adevar cu omul potrivit la locul potrivit nu-si are rostul cand privim spre orasul Breaza, mai exact spre o cladire monumentala: palatul Bibescu-Brancoveanu. In loc sa fie un reper cultural al localitatii, a devenit un reper pentru expertii in demolare care fac deja socoteala daca se poate recupera ceva, adica fier vechi, caramida…

Sursa foto – http://cniptbreazaph.ro/ro/project/palatul-bibescu-brancoveanu/

Desi orasul are autoritati locale, si judetul Directie de Cultura, pe nimeni nu intereseaza. Pentru ca nu a interesat pe nimeni nici anterior. Actualul proprietar a dobandit imobilul prin instante si il vinde ca nu-i trebuie. Daca dupa Revolutie era cineva preocupat, din sfera culturala, pana sa se gaseasca vreun mostenitor, acea cladire ar fi fost monument istoric, deci nu s-ar fi putut demola.

Dar noi avem unele institutii care nu-si mai inteleg rostul. Acestea nu sunt in stare nici macar sa conserve actualele monumente istorice. Si daca aceasta este foarte mult spus, atunci trebuie sa spun ca nu sunt in stare nici macar sa actualizeze fisele acestor monumente. A le cere sa-si faca treaba inseamna a-i jigni. Pentru ca ei deja isi fac treaba, doar ca nu in sensul care ar trebui. Ei daca vin 8 ore la birou si se uita unii la altii, si isi dau cu parerea despre ce mai este nou in Las Fierbinti, inseamna ca isi fac treaba.

Din 2014, am propus o serie de obiective de pe Valea Prahovei sa fie incluse in lista monumentelor istorice, tocmai pentru a nu se intampla ceea ce azi se intampla la Breaza. De la cruci din 1824, la locuri vechi monahale, banci din piatra etc. Toate primariile din Valea Prahovei au sustinut aceste demersuri care au si avut finalitate, adica… Directia de Cultura Prahova a omis sa le includa in actualizarea legii desi acestea intruneau conditiile.

Asa ca, in unele cazuri se poate da vina pe persoane private, pe autoritati locale, dar vina principala pentru starea monumentelor sau a cladirilor cu valoare cultural-istorica o are principalul instrument al statului in zona culturala, Directia Judeteana de Cultura. Daca acolo erau oameni dedicati acestia mergeau in teren, luau legatura cu scoli, cu primariile, cu Biserica, indemnau la pastrarea patrimoniului cultural, cautau mai multi solutii, invatau pe altii. Unde ati vazut in judetul Prahova sa existe asa ceva?

Trebuie sa le spui sa-si faca treaba si sa le arati cum, pas cu pas. Si in mod sigur daca li se adreseaza cineva in legatura cu acel palat de la Breaza, ei se vor spala pe maini, spunand simplu ca nu e monument istoric. Si gata povestea! Pentru ei cultura inseamna doar monument istoric. Oamenii astia din punct de vedere al domeniului pe care-l reprezinta sunt ca oricare trecator de pe strada.

Pentru ca oamenii pot iesi in strada, dar daca autoritatile sunt conduse de oameni care nu inteleg Cultura, nu se va intampla ceva pozitiv. Cel mai probabil, la Breaza, dupa ce se sting micile ecouri anti-demolare, se va trece la demolarea cladirii istorice. Pentru a face loc unui supermarket. Ca sa aiba lumea ce sa manance, de unde sa cumpere mancare. Ca ne e foame mereu. Ca in asa fel construim societatea incat in loc sa progresam, ne intoarcem la satisfacerea unor nevoi din comuna primitiva. Deoarece cultura nu a vazut-o nimeni expusa sub o forma consumabila la raftul cu produse alimentare. Foamea nemarginita este expresia nivelului nostru educational. Daca de maine nu ar trebui sa mai platim mancarea, in mod sigur ne-am apuca de construit spatii in care sa stocam cat mai multa.

Intr-o lume cu multiple orizonturi, singura chestie pe care o gasim prioritara… este de a gasi de mancare peste tot si de a manca intruna. Unei natii care gandeste cu burta, este usor sa-i iei ratiunea… saturand-o. Restul vine de la sine.

….

Ramanand in sfera Culturii, unii dintre dvs. stiti de… deja celebra cruce de piatra din Izvor (Sinaia), ridicata in anul 1862 de un hangiu. Citind diverse carti, mergand pe teren, am redescoperit aceasta cruce de pe vremea lui Cuza. Povestea este un pic mai lunga si nu o reiau. Am propus-o ca monument istoric sin 2014 si nimic. Primaria Sinaia a facut o adresa la acea Directie de Cultura si tot nimic. Am vrut sa-i facem o troita, un chiosc ceva. Dar nu se poate ca este o conducta de gaze in apropiere. Pe la inceput de 2017 trecand pe acolo, o vad pe jumatate acoperita de pamant. Niste muncitori care sapau un sant aruncasera pamant pe ea. Pe vremea lui Ceausescu din bun simt nici cel mai prost muncitor nu ar fi aruncat pamant pe cruce. Azi nu mai exista educatie, deci nici alte efecte derivate.

Sesizez insa Primaria, se ia legatura cu firma in cauza, Hidro Prahova… si muncitorii sunt retrimisi pentru a inlatura pamantul de pe cea mai veche cruce de piatra, de la Sinaia la Predeal. Vai de acest monument, si gaurit de gloante si afectat de utilajele de deszapezire, de atitudini in general.

Pana la urma, discutand cu reprezentantii Bisericii Ortodoxe si ai Primariei, urmeaza sa fie mutata pe un amplasament apropiat in perioada urmatoare:

Doar anul se mai pastreaza.

….

Desi, daca ne uitam la vreme, nu pare ca ar veni primavara, totusi, vestitorii ei fideli sunt la post:

Viorele

Podul Oratiilor

Anemone nemorosa zisa floarea Pastelui.

Despre turism, intamplari si descoperiri pe munte

Stim toti ca se schiaza excelent la Predeal. Nu e rau deloc nici la Busteni si nici la Azuga. Cred ca si la Sinaia se va schia dupa zilele acestea de ninsoare. Acum, dimineata, muntele este in ceata, deci ninge viscolit.

Ani de zile, Sinaia a fost cea mai cautata statiune de pe Valea Prahovei, urmata de Busteni, Predeal si Azuga. Din a doua jumatate a lunii decembrie, cei din Predeal au preluat stafeta, fiind mobilizati exemplar, au evenimente diverse, partii excelente… circa 10-12.000 de oameni au petrecut Revelionul pe partie. De Craciun si Revelion, in Predeal au fost cazate circa 24.000 de persoane. Fara a socoti particularii, vilele neclasificate etc. De la Craciun, trenurile sunt pline de oameni care merg la Predeal sa schieze. Mai coboara si la Busteni si Azuga, dar la Predeal se da jos jumatate din calatori.

Jandarmii sunt prin zona, abia fac fata si, uneori, ii vedem luand parte si la actiuni neinspirate:

dscf7974Pentru ca erau foarte multi, turistii cu sanii au navalit pe o partie de schi si se dadeau la baza acesteia. Schiorii s-au concentrat astfel pe alte partii. Deci toata lumea multumita, fiecare venind la Predeal sa se bucure de zapada alaturi de cei dragi…

In acest context, apare un echipaj de jandarmi total neinspirat. Turau motorul incercand sa disloce o masa de oameni pasnici. Le spuneau sa se dea mai incolo, evident ca nimeni nu-i baga in seama decat pentru cateva secunde. Apoi faceau acelasi lucru. Oricum actiunea era inutila la sutele de oameni prezente deci, decat sa te dai in spectacol turand motoare si stricand bucuria oamenilor, mai bine stai jos la baza si te uiti, sa te vada pe acolo, ca existi, nu ca-i iei la goana.

dscf7978Au uitat mersul pe jos de cand statul le-a pus la dispozitie tot felul de mijloace. Si ei uitand ca statul e compus din cetateni nici nu-si mai dau seama ce fac.

dscf7983„Spectacol”, anumite actiuni spun totul despre educatia unui om.

dscf7996Care e faza de te plimbi motorizat pe o partie cu oameni pasnici??

Ma gandeam ca le multumesc ca au venit la Predeal si ca ii asigura ca ei sunt acolo pentru siguranta lor. Da’ de unde…

dscf8001Adica, nu-l vede nimeni si pe el sau ce… bine, ca nu si-a pus mintea cu turistii, sa-i incercuiasca si sa-i bata pe toti dintr-o lovitura :)))

dscf8005Sa se duca acolo 🙂 Peste cateva minute, lucrurile erau cum au fost initial.

dscf8006„Misiunea” a fost indeplinita 🙂 🙂 A fost o actiune preventiva. Daca ii intrebi preventiv la ce sau la cine… nu inteleg ce vrei sa spui. Li s-a parut lor ca oamenii aceia cu saniile faceau ei ceva pe acolo, parca nu se dadeau bine cu sania, ocupasera abuziv domeniul schiabil 🙂 In conditiile in care, ca sa ajungi la partiile Predealului parchezi la nu stiu cate strazi distanta, cand marea majoritate a turistilor inchiriaza material sportiv de la predeleni, cand iti dai seama ca nu ai cum sa controlezi atata populatie, stai in banca ta si te axezi pe prioritati. Te dai jos dupa masinarie si te plimbi printre ei, sa te vada, sa dai o mana de ajutor sau un sfat, dupa caz. Cand te sui  pe o masinarie zgomotoasa si te bagi printre ei si le spui sa se duca mai incolo, (poate in padure, cine stie!) actiunea seamana cu a unor tarani luati de la depanusarea porumbului si pusi in hainele statului sa depanuseze pe aici, ce li se pare lor… 🙂 Ceva era in neregula, erau turisti multi pe partie! 😉 Problema serioasa! Cred ca astia au intervenit zi de zi in acelasi mod. Ba’, putini da’ buni!!! 🙂

O metoda buna de prevenire a accidentelor era sa stea cineva jos, la baza partiei, si sa le spune celor cu sanii, sa nu vina cu viteza de sus si sa se arunce in plasa de protectie, ca nu e din puf. Am vazut ca se mai aruncau unii cu sanii cu tot in ea, si nu cred ca este o placere sa te prinzi cu o mana sau cu un picior in ochiurile acelei plase. Am aflat ca au fost vreo 30 de accidente din acestea, adica astia prinsi in plasa, au trebuit scosi 🙂 Daca jandarmii ar fi stat jos si le-ar fi interzis sa se mai arunce in plasa, nu se intamplau atatea. Dar asta presupune a merge pe jos si, din ce vad, jandarmilor predeleni le lipseste acest exercitiu. Folosesc mijlocul motorizat in orice situatie… adica abuziv si fara discernamant, e clar.

Vazusem o statistica prin care Predealul are peste 6000 de locuri de cazare, Sinaia vreo 4000, Poiana Brasov vreo 3000…

Peste toate, a sta in coloana pe DN1, a devenit un mod de viata. Oare ce fac oamenii astia in masini, in afara de a-si face nervi? Cred ca si peste 5 ani va fi tot la fel. Multi au lasat masinile si calatoresc cu trenul. CFR-ul este atat de neinspirat incat pierde o groaza de bani in vremuri in care pot face bani multi. Sunt atat de neputinciosi si de incompetenti incat a da vina pe prostie e prea putin. Ca exemplu: un tren Regio pleaca din Brasov spre Bucuresti, pe la 4 dimineata. Acesta are 6 vagoane si pana la Bucuresti abia se umple jumatate. Trenul nu opreste in gara din Poiana Tapului, cel mai mare cartier al Busteniului, dar opreste in gara Valea Larga de unde nu se urca nimeni niciodata, pentru ca nu locuieste nimeni pe acolo :)) Solicitari sa opreasca trenul in aceasta gara au fost facute cu zecile si de calatori si de personalul C.F.R. Dar e inutil! 🙂

In orice zi daca esti in Predeal si te uiti la trenul de ora 13:40 si ceva, care vine din Brasov si merge la Bucuresti, o sa vezi o chestie interesanta. Pe peron o masa de oameni asteapta trenul si nu poti sa-i numeri cat de multi sunt. Si vine trenul CFR-ului pe jumatate plin si cu trei vagoane. Se inghesuie lumea ca sardelele. Ca atare nimeni nu poate controla biletele. Controlorii oricum nu mai pleaca in control cand vad trenul plin, ca le sare lumea in cap. Prin urmare, in aceasta situatie, foarte multi nu-si mai cumpara bilet. Oricum de la Predeal la Ploiesti nu are cum sa vina nimeni. Sa nu mai zic ca de la Sinaia la Predeal si invers este chiar inutil sa-ti cumperi bilet. E imposibil sa se strecoare controlorul printre atatia oameni.

Cealalta firma, Regiotrans, macar vine cu doua garnituri, sunt mai inspirati. Problema este ca atunci cand e frig afara, deschizi mai greu usile fiindca ingheata. Dar depinde de controlor, cand ii trage un sut in maner, imediat se deschide 🙂

dscf8034„Feriti linia, trece un tren” 🙂

Sper sa ma vad zilele urmatoare cu un domn primar si sa postez aici, un anunt care va bucura pe multi.

Dupa cum se vede, mi-au trebuit niste zile sa-mi gasesc cuvintele. Cred ca nimic nu ma marcheaza ca dezinteresul, lipsa de bun simt, fuga de responsabilitate, falsitatea. Am vazut oameni de un anumit nivel intelectual, care au ani multi de scoala, si sunt dezumanizati, au tot felul de masti si adesea nu ma regasesc langa ei, chiar daca viata te duce in preajma lor. Si cand observi ca acea forma cea mai grava de nesimtire se manifesta la o femeie, ramai socat. Adica o femeie este o femeie, totusi. Este altfel croita. Da’ de unde? :))

De bunavoie si nesilit de nimeni si fara nicio obligatie sau vreun cost, plata, m-am oferit sa ajut pe cineva la un proiect. Ca mai sunt si prosti din astia pe lume si… mai activez sporadic in aceasta breasla 🙂 Imi ofer eu pozele facute in urma unor drumuri, zile pierdute pe coclauri, asteptari in diferite momente ale zilei. Implic niste specialisti in proiect, se da forma proiectului si se expune doamnei, beneficiara proiectului, noi lucrand asa, ca sa iasa un lucru bun 🙂 Fara asteptari, fara nimic, cinstiti asa, adica fraieri 🙂

Madame, incapabila sa noteze modificarile de final, nu mai face nimic, desi era absolut interesul ei. Nu avea pix sau hartie 🙂

Sun totusi eu, sa le notez pentru forma finala dandu-mi seama ca lenea e prea mare. Ok, si vorbeam si notam! Ea vorbea, eu scriam. Practic, nu a miscat un deget… nu pozele ei, nu munca ei, nu alcatuirea proiectului, nu un cuvant scris, nu bani cheltuiti. Ca e frumos sa fii politicos si sa iti oferi ajutorul cand e nevoie… Numa’ ce aud zbierete in telefon ca ce fac, o tin o ora la telefon? I-auzi, frate! 🙂 Pai timpul meu era dat ei, nu invers. Timpul tuturor, pentru a face ea o chestie faina. Si cica nu e nesi, eu sunt 🙂 Sar peste episodul cu injuraturi, ca in anumite momente ca acestea, uit de orice si tiganul e mic copil. Adica, ‘om fi noi pe aici, pe la munte, mai poetici, ca o fi de vina atmosfera, padurea sau genele ciudate, nu stiu, dar sunt niste limite… si dincolo de limitele acestea, mie imi da mereu cu cratima la matii 🙂 La mine nu se aplica niciodata ca ala mai destept cedeaza, mai ales ca in poveste nu eram ala destept, ca daca eram, nu ma bagam. Logic! :))

Cum s-a rezolvat? Nu s-a rezolvat, e in aer totul. Dar am reusit sa notez totul :))) M-am uitat in oglinda si m-am intrebat: „bai asta, tu mai ai curajul sa mai iesi din casa, asa, idiot???” :))) Unde si cum le gasesc ramane o enigma 🙂 EL e de vina… 🙂

Acum sa va spun ce au descoperit unii prin Bucegi. Va spun asa, in linii mari, ca revin cu un articol detaliat.

Un preot discuta cu niste enoriasi. Din aproape in aproape, calauzit clar de Dumnezeu, nu radeti ca asa este in unele cazuri, ajunge el prin Bucegi la mormintele unor pustnici si calugari. Depasind orice obstacol, sapa omul acesta si gaseste resturile neputrezite ale unor oameni care si-au dedicat viata celor sfinte. Sa vedeti imagini cum capetele celor ingropati au podoaba capilara pe ele dupa zeci de ani. Am aflat de aceste descoperiri prin octombrie sau noiembrie. Lucrurile s-au intamplat acum vreo doi ani si, desi, vorbisem cu staretul acelui asezamant monahal despre diverse lucruri care-l interesau si pe el, nu mi-a zis de ce se intampla in acele momente pe la el prin batatura. Povestea se concentreaza si pe un pustnic a carui grota nu se mai stie. Intamplarea face ca eu sa fi gasit acea grota si nu am stiut cine a aranjat-o in asemenea fel. Evident nu este grota Pustnicului cum se poate crede. Am prezentat-o eu pe aici, de cateva ori. Deci, daca mi-ar fi spus ce se intampla, omul acela, preotul scutea luni bune de cercetare si de munca. I-au scos pe aceia din pamant, grota nu au gasit-o, i-au mutat in chestii speciale, sunt niste demersuri… avem de a face cu o poveste frumoasa dar nu are cine sa vi-o spuna pe indelete. Trebuie sa-mi fac timp sa vi-o prezint!

De incheiere, am gasit si alti „prosti”. Tot pe acolo si astia, ca sunt „prosti” si „prosti” pe lumea asta, tot felul de categorii, fiecare in breasla lui 😉

Oamenii Bucegilor (II)

O rubrica intr-adevar interesanta. Imi propun sa va arat saptamanal si de cate ori se iveste ocazia, cateva dintre persoanele surprinse pe potecile Bucegilor. Uneori poate fi o singura persoana, alteori pot fi mai multe…in raza aparatului foto.

Nu exista varsta, daca vrei sa mergi in natura atunci uiti de ani si mergi. „Tineri” pe drumul ce leaga orasul Busteni de cabana Gura Diham. Pe jos, pe un drum de circa 4-5 km. Altii, liceeni sau cu varste pana in 40 de ani „si-ar fi dat sufletul” si pe un astfel de traseu simplu.

Coborand din muntii Dihamului, la tricou…nimeni altul decat ICE din „Ursul Trubadur”. Sambata a urcat prin Valea Glajariei, cu prietenii, la cabana Malaiesti pe o poteca greu accesibila. Au innoptat la acea cabana. In aceeasi zi altii au facut si 6 ore de la cabana Diham Phoenix pana la cabana Malaiesti. Si cu mainile s-a facut poteca, practic inotai prin zapada…doar 20 de persoane au ajuns la aceea cabana, in week-end.

Intrebare fara sa fie nevoie de raspuns: de ce lasa acesti tineri Bucurestiul si vin sa se „oboseasca” pe trasee inzapezite si mai si platesc la capatul acestora? Muntele te face mai puternic oricum ar interpreta-o cineva…dar pentru fiecare exista un traseu pe masura puterilor…ale fiecaruia.

Cu indarjire, zeci si zeci de montaniarzi au invins in week-end-ul ce a trecut zapada de peste un metru. Si au croit poteci pe toate traseele din muntele Diham. Am intalnit pe aceste poteci multi veterani ai muntelui: un domn ce venise din Ploiesti si dormise la cabana Diham Phoenix, grupuri a cate trei femei de peste 45 de ani, cate un cuplu urcand agale spunandu-si vorbe asteptate, tineri echipati nu doar cu haine ci si cu vointa si ganduri bune.

Dinspre Poiana Izvoarelor cobora un grup omogen format din copii, tineri, oameni mai in etate. De ce si-au adus copiii prin zapezi?! Care zapezi se prabusisera in poteci bine conturate sub efectul vointei tuturor.

Si alti iubitori ai muntelui venind de la cabana Diham Phoenix. Urcau spre Poiana Izvoarelor urmand ca de acolo sa coboare la Gura Diham…si mai departe spre Busteni. Se intampla deseori un lucru…observati poteca, asa erau toate din jurul muntelui Diham. Logic ca doua persoane nu reuseau sa treaca una pe langa alta. Cineva trebuia sa faca un pas in lateral, in zapada ce iti trecea cu usurinta de genunchi. Care era acel lucru? Cand se intalneau persoane venind din sens opus, fiecare facea pasul in lateral invitandu-se la inaintare.

Unde ati vazut asemenea lucruri de bun simt intamplandu-se? Nu cred ca prin Bucuresti sau prin alte „jungle” urbane unde prin mitocanie si nesimtire dobandesti intaietate! Si femei cedau trecerea barbatilor, si batrani tinerilor, si copii adultilor si tuturor oricui se nimerea. Isi mai si multumeau. Mai erau si jenati ca au trecut primii…Unde poti vorbi de bun simt in asemenea masura decat pe potecile muntelui? Acel Bine din fiecare se intalneste cu acel Bine al altora…cum sa simti cel mai bine ceea ce esti decat astfel?

Muntele va fi mereu un etalon…la care ne raportam…interiorul, nevazutul!

Au fost aceste poze niste instantanee…din miile produse intr-o astfel de zi in Parcul Natural Bucegi!